Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”

Articol introductiv

Fondată in anul 1950, Şcoala Postliceală Sanitară "Fundeni" reprezintă cea mai importantă
instituţie de stat de învăţământ din Romania in domeniul pregatirii in Nursing si centru pentru formare
continuă a cadrelor didactice din acest domeniu.
Această publicaţie este realizată de un colectiv de profesori si elevi ai acestei şcoli cu tradiţie şi se
adresează atât cadrelor didactice, elevilor, cât şi altor persoane dornice să descopere informaţii noi din
viaţa şcolii sau să lectureze articole legate de temele propuse pentru fiecare ediţie în parte.
Colectivul redacţional îşi propune ca această revistă să aibă o apariţie trimestrială, axată pe
evenimentele marcante din aceea perioadă.
Acest număr oferă un portofoliu de articole menite să marcheze următoarele evenimnte importante:

15 martie - 15 Aprilie Luna Padurii

22 Martie Ziua Mondiala a Apei
23 Martie Ziua Mondiala a Meteorologiei
01 Aprilie Ziua Pasarilor
17 Aprilie Ziua Mondiala a Sanatatii
22 Aprilie Ziua Pamantului
24 Aprilie Ziua Mondiala a Protectiiei Animalelor de Laborator
10 Mai Ziua Pasarilor si Arborilor
15 Mai Ziua Internationala de Actiune pentru Clima
22 Mai Ziua Internationala a Biodiversitatii
24 Mai Ziua Europeana a Pasarilor
05 Iunie Ziua Mondiala a Mediului

Doar răsfoind paginile editorialului veţi putea găsi informaţii despre etnobotanice, alimentaţia raw,
importanţa gandirii positive, impresiile elevilor despre meseria pentru care se pregătesc e.t.c.

Vă invităm să lecturaţi cu plăcere primul număr al Revistei “Nursing si educaţie”.

Colectivul redacţional

„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015 1

 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
IGIENA HABITATULUI
Cringanu Mirela Manuela¹
La început locuinţa a reprezentat un climat de
protecţie faţă de factorii necorespunzători ai mediului.
Aceata a evoluat, încât astăzi Organizaţia Mondială a
Sănătăţii consideră locuinţa ca locul unde omul îşi petrece
cea mai mare parte a timpului, se odihneşte şi îşi reface
forţa de muncă, munceşte şi se distrează într-un mod cât
mai plăcut.
Dezvoltarea urbană crează condiţii superioare de viaţă
şi de muncă, dar constituie şi un motiv de nelinişte, pusă de
unele consecinţe negative asupra mediului şi implicit asupra
omului şi sănătăţii sale.
Locuinţa are multiple influenţe asupra organismului.
În acest sens, Peter Frank a facut primele cercetari şi s-a
preocupat de relaţia dintre locuinţă şi tuberculoză. Mai
târziu gama de preocupări s-a extins şi la alte boli, în
primul rând cele aerogene dar, şi unele boli digestive
infecţioase ca febra tifoidă, dizenteria, diareile de toate
felurile şi chiar hepatita virală pot fi legate de locuinţă în
special de aprovizionarea cu apă, îndepărtarea rezidiilor
lichide şi solide, păstrarea alimentelor, mai ales a celor
perisabile etc.
O serie de boli ca rahitismul, tulburările de vedere,
creşterea şi dezvoltarea copiilor şi altele pot fi produse de
insuficienta însorire a locuinţei, de lipsa sau insuficienţa
radiaţiilor luminoase şi a ultravioletelor.
Reumatismul, artrozele, amigdalitele şi altele pot fi
induse de umiditatea crescută din locuinţă ca şi alergiile
legate de igrasie şi dezvoltarea unor ciuperci pe pereţii
igrasiosi.
Diversele accidente sau fracturi, luxaţii şi entorse
produse prin alunecări şi căderi în locuinţă sau pe scară mai
frecvente la copii şi persoanele în vârstă, electrocutări
datorate prizelor prost amplasate şi neasigurate, intoxicaţii
diverse cu gaze (CO) şi substanţe toxice (pesticide) şi chiar
medicamente, mai ales colorate, considerate de copii ca
bomboane etc. se pot produce frecvent în locuinţe.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că
accidentele de locuinţă ocupă locul 2 după cele de circulaţie
şi înaintea celor de muncă.
Datorită acestor multiple situaţii privind relaţia dintre
locuinţă şi sănătate Organizaţia Mondială a Sănătăţii a
stabilit 3 condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o
locuinţă pentru a fi considerată salubră şi anume:
1. Să satisfacă nevoile fiziologice şi psihologice ale
organismului uman;
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
2. Să nu aducă nocivităţi ca infecţii, infestaţii,
intoxicaţii şi accidente;
3. Să asigure confortul necesar individului şi familiei
sale.
Pentru a corespunde acestor condiţii orice locuinţă
trebuie să respecte anumite recomandări sanitare şi anume:
1. Solul pe care se construieşte o locuinţă trebuie să
fie salubru cu apă subterană la 1 m sub fundaţie, uşor
înclinat pentru a permite scurgerea apelor de şiroire.
2. Orientarea locuinţei cea mai bună pentru zona
noastră climatică este cea sudică, sud-estică şi sud-vestică.
Orientarea nordică nu permite pătrunderea în locuinţă a
radiaţiei solare directe. Orientarea vestică permite
pătrunderea în locuinţă a radiaţiei solare după amiază când
soarele a încălzit aerul, solul, obiectele şi întrega energie
termică (52% din radiaţia solară) încălzeşte puternic
locuinţa iar orientarea estică in câmpia Dunării şi sud-estul
Moldovei este dominată iarna de vântul rece de la est
(crivăţul) care răceşte puernic locuinţa.
Desigur însă că nu toate încăperile unei locuinţe
trebuie să respecte orientarea cea mai buna. Anumite
încăperi ca dormitorul, camera copiilor, camera de zi
trebuie sa aiba orientarea cea mai bună. Bucătăria este
recomandat să fie orientata spre nord pentru a nu se
supraîncălzi. Baia, WC şi altele pot avea orice orientare.
Cu cât numărul camerelor unei locuinţe este mai mic,
cu atât orientarea trebuie să fie mai bună; garsoniera trebuie
să aibă cea mai bună orientare.
3. Materialele de construcţie pot fi naturale (piatră,
lemnul, cărămida) şi artificiale (masele plastice, sticla,
betonul). Indiferent de materialul utilizat, acesta trebuie să
îndeplinească câteva condiţii şi anume: să fie termoizolante
sau să nu permită temperaturii exterioare să pătrundă uşor
în locuinţă (ex. cărămida celulară), să fie hidroizolante sau
să nu permită apei meteorice să pătrundă în acoperişul sau
pereţii locuinţei, să fie fonoizolante sau să nu permită
zgomotul din exterior sau din alte încăperi să străbată uşor
pereţii locuinţei, să fie rezistentă şi pe cât posibil ignifugă
uşor de întreţinut şi curăţat.
4. Planificarea interioară. Organizaţia Mondială a
Sănătăţii consideră că fiecare familie trebuie să beneficieze
de o locuinţă, conlucrarea este inadmisibilă. Se cere ca
fiecare persoană să beneficieze de o încăpere sau cu alte
cuvinte numărul de încăperi de locuit să fie egal cu numărul
de persoane. Cel mult numărul de încăperi de locuit să fie
2
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
egal cu numărul persoanelor minus 1, cei 2 părinţi pot avea
o încăpere sau 2 copii minori de acelaşi sex de asemenea
pot locui într-o singură încăpere. Psihologii susţin că
numărul încăperilor de locuit trebuie să fie egal cu numărul
persoanelor plus 1, respectiv o cameră de relaţii, de
întâlnire cu persoane din afara familiei.
În ceea ce priveşte suprafaţa locuinţei (fără anexe)
trebuie să asigure 10-16 m² pentru fiecare persoană, în
medie 12-14 m². De asemenea. înălţimea încăperilor de
locuit trebuie să depăşească înălţimea medie a unei
persoane cu 1 m sau altfel zis înălţimea medie a încăperilor
de locuit trebuie să fie de 2,70-2,80 m. Cubajul necesar
pentru o persoana este de 30-35 m1.
5. Anexele locuinţei. In afara încăperilor de locuit,
care formează cea mai mare parte a încăperilor unei
locuinţe, aceasta trebuie să beneficieze de o serie de anexe
obligatorii ca:
- bucătărie cu sau fără loc de luarea mesei este
absolut obligatorie. Bucătăria este însă şi o încăpere care
produce anumite nocivităţi ca: aburi, miros, gaze (oxid de
carbon) căldură etc. De aceea, pentru ca acestea să nu se
răspândească în toată locuinţa, bucătăria trebuie să fie bine
ventilată în exterior. Aceasta se poate realiza fie printr-o
deschidere suficientă ca suprafaţă acoperită cu grilă care se
poate închide la nevoie, fie cu o posibilitate de exhaustare a
aerului interior în afară printr-o hotă de ventilaţie amplasată
deasupra aragazului sau maşinii de gătit (chiar şi electrică).
- baia cu W.C. împreună sau separat, de asemenea
obligatorie şi de asemenea cu producere de nocivităţi
asemănătoare cu cele de la bucătărie. De aceea şi baia (şi
WC) trebuie ventilate şi tot în exterior. Sistemele de
ventilaţie prin horn care se deschide pe acoperişul clădirii,
nu sunt recomandabile, deoarece pot fi eficiente atât timp
cât diferenţa de temperatură între interior şi exterior este
mare (vara-iarna) dar încetează când temperatura devine
egală sau apropiata (primăvara-toamna).
- spălătoriile şi uscătoriile existente mai ales în cazul
locuinţelor multifamiliale (tip bloc) par a fi utilizate din ce
în ce mai puţin astăzi şi îşi pot găsi o altă utilizare ca loc de
păstrare a ustensilelor de curăţenie ale femeilor de serviciu.
- cămara, deosebit de importantă pentru păstrarea
alimentelor perisabile aşa cum este construită, în mijlocul
încăperilor de locuit, nu-şi mai îndeplineşte misiunea şi este
înlocuită cu frigiderul sau congelatorul de mare capacitate.
- în schimb garajul devine din ce în ce mai necesar.
Dar şi garajul prezintă un element nociv prin zgomotul
produs de autovehicol şi gazele de eşapament produse, etc.
fapt pentru care nu se recomandă să fie construit în clădirea
- de locuit ci la oarecare distanţă de 10-15 m faţă de
clădirile de locuit.
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
- ambianţa termică sau microclimatul reprezintă
totalitatea factorilor de mediu care influenţează schimbul de
căldură între organism şi mediul său înconjurător.
Ambianţa termică influenţează în mod direct pierderea de
căldură (termoliza) şi indirect producerea de căldură
(termogeneza)
Factorii de mediu care formează ambianţa termică
sunt 4 şi anume: temperatura acrului care influenţează
pierderea prin convecţie, umiditatea acrului care
influenţează pierderea de căldură prin evaporare, mişcarea
acrului care influenţează pierderea de căldură atât prin
convecţie cât şi prin evaporare şi temperatura obiectelor şi
suprafeţelor care influenţează pierderea de căldură prin
radiaţie.
În cazul unui aer cald, şi noi înţelegem un aer cald,
care are temperatură crescută, umiditate crescută şi mişcare
redusă şi o radiaţie pozitivă organismul reacţionează
adaptativ prin creşterea frecvenţei şi amplitudinii
respiratorii, creşterea frecvenţei pulsului, scăderea tensiunii
arteriale, creşterea cantităţii de apă pierdută prin sudaţie şi
odată cu ea şi cea a sărurilor minerale îndeosebi a clorurii
de sodiu, scăderea cantităţii de urină uneori chiar prin
apariţia de albumină şi/sau leucocite şi chiar hematii,
scăderea secreţiilor digestive, inclusiv a acidului clorhidric
cu apariţia de dispepsii. apariţia oboselii, a adinamiei, care
poate merge până la lipotimie.
În condiţiile unui aer foarte cald pot apare şi
fenomene mai grave ca şocul termic datorită înmagazinăm
de căldură în organism şi creşterea temperaturii corpului
până la 42—43°C sau a colapsului termic sau prăbuşirea
tensiunii arteriale datorite vasodilataţici periferice foarte
puternice.
Dacă ambianţa termică nu e prea mare. dar se
prelungeşte mult timp poale apare dezechilibrul hidro-
electrolitic prin pierderea unei mari cantităţi de apă şi
elcctroliţi caracterizată prin sete puternică şi contracţii
musculare tonice şi clasice.
Invers în cazul unei ambianţe termice reci
caracterizată prin temperatura aerului scăzută, umiditate
crescută, mişcarea aerului puternică şi radiaţia negativă
organismul reacţionează prin scăderea şi amplitudinea
respiraţiei cu creşterea consumului de oxigen, scăderea
frecvenţei pulsului şi creşterea tensiunii arteriale datorită
vasoconstrucţiei periferice, creşterea cantităţii de urină
eliminată şi a frecvenţei micţiunilor (poliurie şi polakiurie)
şi frecvenţa apariţiei hematurici, apariţia de contracţii
musculare şi creşterea termogenezei pentru a suplini
pierderea de căldură.
Ca fenomene patologice menţionăm apariţia de
tulburări ischiemice mai ales la extremităţi, apariţia unor
pareze şi/sau paralizii ale unor nervi cranieni ca trigcmenul
şi facialul cel mai frecvent şi bineînţeles scădrea capacităţii
imunobiologicc a organismului cu contractarea unor infecţii
3
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
locale (faringite. laringite, rinite) sau chiar boli denumite
afrigore ca nefrita, pneumonia, reumatismul articulat acut şi
altele, organismul poate intra chiar în hipertermie.
În toate aceste cazuri trebuie luate nişte măsuri care
să nu permită producerea tulburărilor grave descrise mai
sus. De aceea este nevoie să se cunoască care sunt
condiţiile pe care trebuie să lc îndeplinească ambianţa
termică pentru a fi corespunzătoare necesităţilor
organismului uman sau stabilirea unor indicatori care să
arate o ambianţă termică corespunzătoare.
Din acest punct de vedere se cunosc mai mulţi
indicatori ca:
1. Indicatorii fizici reprezentaţi de o serie de
aparate care să integreze cei 4 factori ai ambianţei într-un
singur indicator global care va caracteriza ambianţa.
Rezultatele utilizarii acestora nu i-a multumit pe cercetatori.
A apărut în acest caz necesitatea găsirii unor indicatori
mai buni şi bineînţeles că cercetătorii s-au adresat
organismului uman care aşa cum am văzut reacţionează
adaptiv faţă de ambianţa termică sau cu alte cuvinte sau
adresat unor indicatori fiziologici ca temperatura corpului,
temperatura cutanată, procesul sudoral. etc.
In ceea ce priveşte temperatura cutanată se ştie că
omul este un homeoterm la interior dar este un heteroterm
la exterior, respectiv îşi modifică temperatura pielii în
funcţie de ambianţa termică în care se găseşte, respectiv
scade într-o ambianţă termică rece şi creşte într-o ambianţă
termică caldă. Pentru o bună interpretare a temperaturii
cutanate este însă necesar să cunoaştem câteva din
caracteristicile acesteia şi anume:
Temperatura cutanată nu este aceiaşi pe toată suprfaţa
corpului; ea este mai mare la nivelul frunţii, a toracelui şi
mai mică la nivelul extremităţilor (mâini, picioare). în mod
normal există o diferenţă între temperatura frunţii (32-
33°C) şi degetul mare de la picior (26-27°C) diferenţe
cunoscute sub denumirea de gradient termic. Cu cât această
diferenţă creşte sau scade faţă de datele arătate mai sus se
consideră că ambianţa termică este necorespunzătoare şi
organismul face eforturi pentru menţinerea homeotermiei.
De asemenea determinarea repetată a temperaturii
cutanate în acelaşi punct trebuie să dea acelaşi rezultat sau
diferenţe foarte mici, fapt denumit platoul termic. Şi în
acest caz apariţia unor diferenţe mari (peste 0,1 °C) arată
existenţa unei ambianţe termice necorespunzătoare, şi în
acest caz apar eforturi de termoreglare.
In fine. determinarea temperaturii cutanate în zone
simetrice ale suprafeţei corpului, trebuie să dea acelaşi
rezultat situaţie denumită simetria termică.
Lipsa acestei simetri arată de asemenea o ambianţă
termică necorespunzătoare şi eforturi de termoreglare din
partea organismului uman.
1 Profesor Mirela Manuela Cringanu - Şcoala Postliceală “Fundeni”
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
2. Un al doilea indicator fiziologic este pulsul a cărui
frecvenţă am văzut că creşte sau scade în funcţie de
ambianţa termică caldă sau rece. S-a constatat că frecvenţa
pulsului creşte cu 33 de bătăi pe minut dacă temperatura
corpului creşte cu un grad. Pulsul este folosit mai ales ca
indicator al unei ambianţe calde; el nu trebuie să crească
mai mult de 120 de bătăi pe minut, peste care ambianţa
devine necorespunzătoare.
3. Un alt indicator fiziologic este procesul sudoral. In
primul rând în locuinţă omul nu trebuie să transpire,
apariţia transpiraţiei este un indicator de lipsă de confort
termic. Dar, avem şi indicatori cantitativi cum sunt: HSI sau
heats stress index sau indexul stressant la căldură care
reprezintă raportul între cantitatea de apă evaporată pentru
menţinerea homeotermiei, el trebuie să fie egal cu 1, orice
creştere peste 1 arată, ambianţă necorespunzătoare. Au fost
însă autori care au considerat că evaporarea nu este un
fenomen fiziologic ci cel mult biofizic şi nu au acceptat
acest indicator. Aceasta a condus la elaborarea altui
indicator şi anume ITS sau indicatorul stresant termic
reprezentat prin cantitatea de apă sudată într-o anumită
ambianţă termică faţă de cantitatea de apă sudată pentru
menţinerea homeotermiei. ori sudaţia este un proces
fiziologic. Acest indicator a fost acceptat.
4. Desigur se folosi şi alţi indicatori fiziologici dar un
cercetător englez Robinson a constatat că rezultatele
obţinute cu indicatorii fiziologici nu apar unitare, nu merg
toţi în acelaşi sens. Astfel, un rezultat se obţine cu frecvenţa
pulsului şi altul cu procesul sudoral. Cu alte cuvinte nici
indicatorii fiziologici nu apar corespunzători. ,
De aceea a apărut necesitatea găsirii unor indicatori
mai buni, lucru care a fost realizat de cercetătorul american
Yaglaw. Acesta a folosit indicatorii psihologici, subiectivi
respectiv senzaţia de căldură a organismului într-o anumită
ambianţă termică.
El a plecat de la un principiu şi anume că organismul
uman pus într-o ambianţă termică cu o temperatură de
(X°C) la o umiditate maximă (100%) şi lipsa de mişcare (0
m/sec) înregistrează exact temperatura mediului (X°C).
Desigur că omul nu poate exprima această senzaţie în grade
ci în senzaţie: cald. rece, plăcut, etc. Astfel, plecat de la
această premisă a efectuat următoarea experienţă într-o
cameră climatică cu parametri reglabili.
20°C temperatura cu 100% umiditate şi 0 m/sec
mişcare întrebând persoanele ce senzaţie simt dacă au spus
plăcut etc. au înregistrat 20% temperatură. Modificând
parametri respectivi la 22°C temperatura cu 80% umiditate
şi 0 m/sec mişcare, sau altfel spus a permis o pierdere de
căldură prin evaporare la o temperatură mai crescută, dacă
persoanele au declarat că au aceiaşi senzaţie înseamnă că au
înregistrat aceiaşi temperatură 20=C.
4
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ŞI EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Georgeta Truca¹

Sănătatea nu este numai o problemă individuală, ci priveşte tot atât de mult societatea în ântregime “sănătatea
nu este totul, dar fară sănătate totul este nimic” (Schopenhauer).

Promovarea sănătăţii este procesul care oferă
individului şi colectivităţilor posibilitatea de a-şi creşte
controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi, prin aceasta,
de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate. Reprezintă un
concept unificator pentru cei care recunosc nevoia
fundamentală de schimbare atât a stilului de viaţă, cât şi a
condiţiilor de trai.
Promovarea sănătăţii reprezintă o strategie de
mediere între individ şi mediu, combinând alegerea
personală cu responsabilitatea socială şi având drept scop
asigurarea în viitor a unei mai bune stări de sănătate
(WHO-EURO, Health Promotion Glossary, 1989).
Promovarea sănătăţii este un concept relativ nou,
dezvoltându-se la sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor
’80. De fapt, “naşterea” promovării sănătăţii se consideră a
fi marcată de discuţiile legate de Strategia OMS “Sănătate
pentru Toţi până în anul 2000”.
Promovarea sănătăţii este un termen care presupune
o abordare multidimensională de îmbunătăţire a stării de
sănătate, care include activităţi de educaţie, activităţi de
promovare a unor schimbări comportamentale şi de stil de
viaţă, politici şi măsuri legislative.
Educaţia pentru sănătate este o preocupare de
maximă importanţă a medicinii omului sănătos care constă
în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară al diferitelor
grupuri de populaţie, precum şi mijloacelor şi procedeelor
educativ-sanitare necesare formării unui comportament
sanogenic.
OMS a dat o definiţie oficială a sănătatii formulată
astfel : “sănătatea este acea stare de complet bine fizic,
mintal şi social şi nu constă numai in absenţa bolii sau a
infirmitaţii”.
OMS, defineşte sănătatea ca o stare firească de bine
şi de echilibru a organismului, de confort, datorită cărora
omul işi poate desfaşura activitatea pe toate planurile:
fizic, somatic, psihic, social. Această definiţie a fost
elaborată in scopul furnizarii de informaţii către populaţie
ca să le permită acestora să ia propriile lor decizii în
cunoştiinţa de cauză.
Obiectivul de bază al educaţiei pentru sănătate
constă in formarea şi dezvoltarea în rândul populaţiei,
începând de la vârstele cele mai fragede, a unei
concepţii şi a unui comportament igienic, sanogenic în
scopul apărarii sănătaţii, dezvoltării armonioase şi
fortificarii organismului, adaptării lui la condţiile
mediului ambiental natural şi social, cât şi al
participării active a acesteia la opera de ocrotire a
sănătatii populationale. În acest sens, este necesară
formarea unei opinii de masă, fundamentată stiinţifică, fată
de igiena individuală şi colectivă, fată de alimentaţie,
îmbrăcăminte, muncă şi odihnă, fată de utilizarea ratională
a timpului liber şi a factorilor naturali, de călire a
organismului, fată de evitarea factorilor de risc, precum şi
a modului de solicitare a asistenţei medicale şi a diferitelor
mijloace de investigaţie şi tratament.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) subliniază
(1986) că sănătatea este mult prea importantă pentru a fi
lăsată numai practicienilor din domeniul sanitar; educaţia
şi elaborarea de politici trebuie să fie centrale pentru
dezvoltarea sănătăţii la nivel individual, comunitar şi
naţional (figura nr.1).
Figura nr. 1. Promovarea sănătăţii – concept
multidisciplinar
Educatie
pentru
sanatate
Protejarea
Preventie
sanatatii
Acest model prezintă 3 sfere de activitate distincte
dar care, în acelaşi timp, se suprapun:
 educaţia pentru sănătate
 protejarea sănătăţii
 prevenirea îmbolnăvirilor

„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015 5

 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
Experienţa specialiştilor din domeniu, începând cu
anul 1974, a permis identificarea a cinci principii care stau
la baza promovării sănătăţii (Ashton, 1988):
1. Promovarea sănătăţii implică activ populaţia
pentru stabilirea unui program de fiecare zi care
favorizează sănătatea, în loc de a se orienta preponderent şi
exclusiv asupra indivizilor la risc, care au legături cu
serviciile medicale. Acesta înseamnă, de fapt, folosirea
strategiilor preventive populaţionale ecologice, care
încearcă să scadă incidenţa bolilor prin modificarea
distribuţiei factorilor de risc în populaţie.
2. Promovarea sănătăţii este orientată asupra cauzelor
care produc îmbolnăviri.
3. Promovarea sănătăţii foloseşte diferite abordări
care contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate. Acestea
includ informarea şi educarea, dezvoltarea comunităţii,
organizarea, pledoaria pentru sănătate şi legislaţia; prin
toate acestea, promovarea sănătăţii este multisectorială şi
implică mai multe discipline, nu numai sectorul de
sănătate, în demersurile sale;
4. Promovarea sănătăţii depinde în mod special de
participarea populaţiei;
5. Specialiştii din sănătate, în special cei din
asistenţa primară de sănătate, au un rol important în
facilitarea acţiunilor de promovare a sănătăţii (Ashton,
1988).
Concept care stă la baza promovării sănătăţii,
educaţia pentru sănătate are drept scopuri:
- informarea-educarea populaţiei în domeniul
medical, pentru a cunoaşte manifestările bolilor şi
prevenirea lor;
- dobândirea unor atitudini şi deprinderi care să fie
favorabile sănătăţii;
- implicarea activă a populaţiei în domeniul păstrării
sănătăţii, oamenii putând să ia decizii privind propria stare
de sănătate.
Educaţia pentru sănătate foloseşte mai multe
tipuri de abordări:
- medicală (bazată pe tipul de relaţie medic-pacient);
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
- educaţională (bazată pe informarea oamenilor, care
vor lua singuri decizii privind sănătatea);
- personalizată (individualizată), având drept
caracteristică lucrul cu clienţii, pentru a-i sprijini să
identifice singuri problemele şi să ia singuri deciziile
necesare;
- care presupune schimbări sociale, în care se
urmăreşte realizarea unor schimbări în mediu pentru a
facilita luarea deciziilor cele mai favorabile sănătăţii, ex.
Ajutoare sociale pentru mamele singure, astfel încât
acestea să nu fie nevoite să se întoarcă prea devreme la
lucru
Metodele folosite în educaţia pentru sănătate pot
fi clasificate în funcţie de mai multe criterii:
- după adresabilitate;
- educaţie individual;
- educaţie în grup ;
- educaţie prin mijloace de comunicare în masă;
- după mijloacele folosite: mijloace audio, mijloace
video, mijloace combinate (audio-video).
Noua sănătate publică merge mai departe de
înţelegerea biologiei umane şi recunoaşte importanţa
aspectelor sociale ale problemelor de sănătate cauzate de
stilul de viaţă. Astfel se înlătură tendinţa de a “da vina pe
victimă”. Multe dintre problemele actuale de sănătate sunt
percepute ca probleme sociale, mai degrabă decât
probleme individuale. În cadrul acestei concepţii, mediul
este perceput ca fiind atât social şi psihologic, cât şi fizic.
Prin urmare, sănătatea trebuie să reprezinte
preocuparea tuturor cetăţenilor şi nu numai a medicilor sau
altor specialişti medicali.
Boala perturbă starea de sănătate a organismului,
datorită prezenţei unor factori agresivi exogeni şi
endogeni, ce distrug echilibrul organismului şi a starii de
bine fizice si psihice, prin imposibilitatea organismului de
a se apăra la un moment dat fată de aceştia (infecţioşi,
traumatici, metabolici şi degenerativi).
Odată cu apariţa bolii, apar şi sursele de
dificultate ce se pot grupa in:surse de ordin fizic şi
sociologic (intrinseci şi extrinseci) şi surse de ordin
psihologic (emoţiile, frica, anxietatea).
În cadrul celei de-a 4 a Conferinţe Internaţionale de
Promovare a Sănătăţii de la Jakarta s-au identificat
priorităţile în acest domeniu pentru secolul XXI (OMS,
1997):
1. Promovarea responsabilităţii sociale pentru
sănătate.
2. Creşterea investiţiilor pentru îmbunătăţirea stării
de sănătate.
3. Consolidarea şi extinderea parteneriatelor
pentru sănătate .
6
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
4. Creşterea capacităţii comunitare şi împuternicirea
individului.
5. Asigurarea unei infrastructuri de promovare a
sănătăţii.
Factorii mediului ambiant, deopotrivă cu condiţiile
de trai, comportamentul uman şi serviciile de sănătate
joacă un rol important in promovarea şi conservarea
sănătăţii. Calitatea mediului, raportul dintre om şi mediul
său natural şi social influenţează sănătatea lumii
contemporane cu riscuri multiple şi variate.
Principiul de bază al Declaraţiei de la Rio-de-Janeiro
privind Mediul şi Dezvoltarea stipulează că „Fiinţele
umane se află in centrul preocupărilor dezvoltării
durabile. Lor trebuie să li se asigure o viaţă sănătoasă şi
productivă in armonie cu natura”.
Aceasta accentuează importanţa interrelaţiilor intre
pilonul social, economic şi ambiental al dezvoltării
durabile, tot ei servind ca suport al sănătăţii.
Cu toate acestea, omenirea, deşi declară necesitatea
unei existenţe a omului in armonie cu natura, incă nu a
reuşit aceasta nicăieri. Existand, omul consumă resurse
naturale, modifică unii parametri ai mediului ambiant şi
elimină reziduuri sau deşeuri – produse ale activităţii sale,
1 Profesor drd Georgeta Trucă- Şcoala Postliceală “Fundeni”, Şef catedră Nursing
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
care din punct de vedere al necesităţilor umane nu mai
prezintă valoare. Intensitatea manifestării acestor procese
in plan
local, regional şi global, atitudinea comunităţii faţă de
aceste procese stau la baza sănătăţii mediului ambiant.
Sănătatea mediului se referă la acele aspecte ale
sănătăţii umane care include calitatea vieţii determinată de
factorii fizici, biologici, socio-economici şi psihosociali
din mediul ambiant. Majoritatea cauzelor bolilor,
leziunilor şi deceselor populaţiei din ţările dezvoltate se
situează in afara sectorului sănătăţii. Aceste cauze includ
un spectru larg de factori, incepand cu cei sociali (sanitaţia
inadecvată, apa potabilă necalitativă, canalizarea şi
salubrizarea insuficientă, gospodărirea nechibzuită) şi
terminand cu factori comportamentali precum igiena
personală,
comportamentul sexual, consumul de alcool,
tabacismul etc.
Din punct de vedere al antropoecologiei, mediul
ambiant reprezintă totalitatea factorilor naturali (abiotici
şi biotici) şi sociali (psiho-sociali şi socio-economici),
care acţionează in comun asupra omului şi activităţii lui.
7
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
Gemoterapia – o nouă Fitoterapie!
Mihaela Itul-Toderesc¹
Omul a fost preocupat de sănătatea sa încă din cele
mai vechi timpuri. Fiinţa umană este un sistem biologic
care poate fi perturbat fie de diverşi factori externi
(chimici, fizici, microbiologici, radiaţii) fie de dezechilibre
interne (disfuncţionalităţi ale sistemelor neuroreglator,
vegetativ, imunitar, hormonal).
Omul a învăţat să cunoască proprietăţile plantelor şi
să deosebească plantele ce pot fi utilizate cu scop alimentar
sau cu scop medicinal. Astfel constatăm că fitoterapia,
terapia naturală cu ajutorul produselor din plante
medicinale, este contemporană cu apariţia omului.
Organismul uman, ca orice sistem biologic posedă,
într-o oarecare măsură, o capacitate de reglare şi
autoreparare. Dezechilibrul funcţionării organismului ca
sistem biologic defineşte patologia, starea de boală.
Gemoterapia este o metodă terapeutică ce aparţine
bioterapiei. Alături de fitoterapie, această terapie utilizează
diferite părţi de plantă, bogate în principii active, pentru a
preveni, ameliora, tratata diverse afecţiuni, suferinţe.
Fitoterapia este terapia ce utilizează părţi de plantă adultă,
gemoterapia utilizează ţesuturi embrionare vegetale
(meristematice).
Au existat şi încă există discuţii care vizează
denumirea acestei terapii naturale. Iniţial, Pol Henry,
părintele gemoterapiei, a botezat această metodă
“blastoterapie”, “fitoembrioterapie”, “gemoterapie”.
Pentru a nu se confunda produsele vegetale cu cele
animale (termenii “blasto”, “embrio” sunt generice) s-a
preferat denumirea de gemoterapie dar nici aceasta nu este
pe deplin mulţumitoare. Profesorul Fernando Pitera
consideră denumirea de “meristemoterapie” ca fiind mai
completă; toate ţesuturile vegetale utilizate în terapie sunt
derivaţi meristematici. Meristemul exprimă un concept
univoc care nu poate fi interpretat decât ca fiind un
ţesut embrionar de origine vegetală. În felul acesta s-ar
evita confuzia gemmae (muguri) – geme (pietre preţioase).
Aşadar, gemoterapia reprezintă o metodă de vindecare care
utilizează extracte de ţesuturi vegetale proaspete aflate în
perioada de creştere.
Gemoterapia, parte medicinii bioterapice, se află la
graniţa dintre alopatie şi homeopatie. Această metodă
naturală de terapie se află astăzi în plină dezvoltare fiind
uşor de utilizat şi practic lipsită de efecte secundare, chiar
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
“Medicul tratează, însă natura vindecă”
Hippocrate
dacă este folosită timp îndelungat. Gemoterapia poate
rezolva o serie de afecţiuni patologice dar în acelaşi timp
reprezintă un suport valid şi sinergic pentru alte metode
terapeutice. Iniţial, gemoterapia a fost utilizată ca terapie
de “drenaj” în homeopatie, adică de epurare a toxicilor din
organism prin deblocarea căilor de eliminare şi drenare. La
ora actuală, gemoterapia se utilizează şi ca terapie
adjuvantă, complementară terapiei alopate.
Gemoderivatele, maceratele glicerinice sunt forme
farmaceutice specifice gemoterapiei şi se obţin prin
prelucrarea sub formă proaspătă a ţesuturilor vegetale
aflate în faza de creştere. Materia primă utilizată la
obţinerea preparatelor gemoterapeutice sunt reprezentate
de: germeni (muguri) vegetali adevăraţi, ramuri tinere,
rădăcini tinere, amenţi, scoarţa internă a rădăcinilor şi
ramurilor tinere, seminţe, sevă etc. Aceste organe de plantă
conţin ţesuturi meristematice. Solventul utilizat la
obţinerea preparatelor gemoterapeutice, un amestec hidro-
glicero-alcoolic permite extracţia optimă a principiilor
active. Deoarece extracţia se realizează din produsul
vegetal proaspăt se păstrează nealterate principiile active:
enzime, fitohormoni, aminoacizi, substanţe cu structuri
asemănătoare organismului uman care pot să iniţieze
reacţii la nivel celular, cu rol de fagocitare - eliminare a
substanţelor străine, având ca rezultat detoxifierea
celulelor blocate şi reluarea funcţionalităţii lor.
Gemoterapia s-a dezvoltat mult după studierea
ţesuturilor meristematice şi punerea în evidenţă a factorilor
de creştere (gibereline), enzime, hormoni vegetali,
vitamine, aminoacizi, acizi nucleici (ADN/ARN). Din
punct de vedere terapeutic cea mai uzuală abordare este
cea clinică funcţie de patologie , pe baza observaţiilor
clinice. Fiecare gemoderivat prezintă tropism special
pentru anumite organe. Afinitatea pentru un anumit organ,
sistem evidenţiată este utilizată în terapie. Acţiunea
terapeutică a extractelor gemoterapeutice este diferită în
multe cazuri de acţiunea produselor vegetale, părţi adulte
de plantă (din fitoterapia tradiţională). De exemplu,
mugurii de coacăz negru au acţiune antialergică, iar
frunzele acţiune diuretică; mugurii de scoruş reduc
tulburările circulatorii de menopauză în timp ce frunzele
produc tulburări circulatorii.
8
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
S-a demonstrat ştiinţific, utilizând diverse metode, că
fiecare parte de plantă poate influenţa o anumită patologie,
o anumită structură organică sau ţesut.
Există o mare deosebire între fitoterapia clasică şi
gemoterapie. Ele acţionează la niveluri diferite. fitoterapia
clasică acţionează numai la nivel funcţional şi metabolic,
gemoterapia acţionează mai profund, la nivel organic şi
celular.
Astfel, la baza gemoterapiei moderne stau postulatele
lui Pol Henry care în cuvinte simple pot fi explicate astfel:
materia vie este într-o continuă mişcare şi schimbare; viaţa
vegetală, animală, umană, dar şi minerală, există datorită
1 Profesor Mihaela Itul-Toderesc- Şcoala Postliceală “Fundeni”
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
unei strânse legături şi influenţe reciproce. Liantul îl
reprezintă aminoacizii, respectiv proteina, care stă la baza
vieţii, a materiei vii.
La ora actuală, gemoterapia are la bază studii, o
structură documentată (ca şi fitoterapia) şi astfel a fost
acceptată în rândul terapiilor naturale. De asemeni, foarte
important, alături de homeopatie, gemoterapia poate fi
considerată o terapie ecologică atât pentru mediu dar în
mod deosebit pentru organismul uman, animal etc.
9
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
POLUARE APEI SI BOLILE TRANSMISE PE CALEA APEI
Mariana Andriescu¹
Prin poluarea apelor se întelege, conform
concluziilor Conferintei de la Geneva (1961),
“modificarea compoziţiei sau starii apelor unei surse,
survenită ca urmare a activităţii omului, astfel încat apele
devin mai puţin adecvate tuturor, sau numai unora dintre
utilizările pe care le pot căpata in stare naturală". Poluantul
poate fi reprezentat de o substantă, un microrganism sau
un transfer de energie care produce poluare.
Apele uzate (poluate prin procesele de producţie în
care au participat) care se varsă intr-o apă curgătoare sau
stătătoare se numesc efluenţi. Când receptorii (ape
curgătoare, stătătoare, bazine artificiale etc.) au
posibilitatea de a curge către o altă apă de suprafaţa, căreia
ii pot transmite substanţele poluate, aceştia devin emisari.
Poluarea fizică a apei se datorează, în special,
centralelor termice, prin energia produsă de acestea fiind
pierdută sub formă de căldură irecuperabilă, prin apele de
răcire. Aceşti efluenţi, exercită o influenţă nocivă asupra
vieţii acvatice ,în funcţie de volumul emisarului , creşterile
medii ale temperaturii apei putând varia între 5-18ºC.
Poluanţii din ape sunt constituiţi din substanţe
organice si anorganice, care se prezintă sub forma de
substanţe dizolvate, substante in stare de dispersie
coloidală si de suspensii variate.
Poluarea organica este specifică mai ales fabricilor
de hârtie si celuloza, care folosesc si poluează volume
foarte mari de apa si ca urmare, chiar la o epurare in
proportie de 95%, rezulta cantităti mari de poluanţi, astfel
ca râul receptor trebuie sa aibă un debit mare, pentru ca
apa, dupa preluarea efluenţilor, sa poata realiza un grad de
diluţie corespunzător.
Ca produşi de descompunere a substanţelor organice
rezultă: fenoli, amine, uree, amoniac, hidrogen sulfurat,
nitraţi si nitriţi etc.
Industria petrochimică si chimică organică de sinteză
(in special a maselor plastice si a fibrelor sintetice),
industria fito-farmaceutică, a detergenţilor,
medicamentelor, coloranţilor, folosesc cantităţi mari de
apă. Poluanţii aparuţi in aceste ape sunt in cantităţi mari,
iar unii dintre aceştia, chiar dacă se gasesc in cantităţi mici,
cum sunt pesticidele, erbicidele, devin toxice pentru
organisme.
Poluarea anorganică se produce in special cu săruri
si este datorată activităţilor din industria chimiei
clorosodice petroliera de extracţie, industria petrochimică
chimiei organice de sinteză, cat si in procesul de salinizare
a solurilor.
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
. Viaţa in mediul acvatic se desfaşoară in condiţii
optime, când valorile pH-ului sunt cuprinse intre 6 – 8,5;
valorile extreme de pH pot fi stresante pentru organismele
acvatice.
Poluarea radioactivă a apei.
Există trei surse de contaminare radioactivă a apelor:
- prima este reprezentată de depunerile radioactive
care ajung in apă odata cu ploaia,
- a doua sursă este reprezentată de apele folosite in
uzinele atomice
- a treia sursă o constituie deşeurile atomice .
Numeroase cercetări la nivel naţional, ca şi
organizarea unor reuniuni internaţionale pe tema poluării
radioactive , evidenţiază îngrijorarea oamenilor de ştiinţă
şi preocuparea unor organizaţii specializate pentru
limitarea poluării radioactive care ameninţă viitorul
omenirii .
Poluarea chimică este datorată industriilor
extractive, prelucrătoare, construcţiilor, zootehniei,
industriei chimice şi alimentare.
Poluarea apei cu pesticide
Aceste substabţe ajung în apă ca urmare a
filtrării lor în cultură fiind folosite ca : hidrocarburi
clorate. Această grupă de insecticide are o acţiune toxică
largă asupra vieţuitoarelor se cumulează în organism în
special în ţesutul adipos, şi ca pesticide sub formă de
esteri ai acidului fosforic.Toate aceste substanţe pot
ajunge în bazinele de apă odată cu apele pluviale
(naturale) , ajungând în apele de profunzime.
Apa poluată provoacă modificări organoleptice în
deosebi mirosul şi gustul. Pe lângâ miros şi gust se
afectează şi viabilitatea peştelui , se produc dezechilibre
în medii biologice, se afectează fotosinteza şi producţia
plantonului.
Poluarea biologică poate rezultă in aglomerările
urbane, zootehnice, abatoare, si este caracterizată de
prezenta microorganismelor patogene. Acest tip de poluare
este mult mai periculoasă in anotimpul cald, când
dezvoltarea agenţilor patogeni, reprezentaţi de viruşi,
bacterii, este stimulată de temperaturile ridicate si de
stagnarea apelor. Pentru a caracteriza gradul de poluare
biologică se determină indicatori cum ar fi: conţinutul in
bacterii coliforme totale, bacterii coliforme fecale,
streptococi fecali etc.
Apele poluate biologic contribuie la răspandirea unor
boli bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera), virotice
(hepatita epidemică, poliomielita) si parazitare (amibioza,
giardioza, tricomonioza, schistosomioza). În aceste ape
10
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
găsesc condiţii optime de dezvoltare si vectorii unor boli
infecţioase (ţânţari anofeli, diptere, musca ţeţe etc.).
Boli transmise pe calea apei
Epidemiile hidrice se pot caracteriza prin:
- apariţia înainte de izbucnirea epidemiei a unui
număr mare de boli digestive sub formă de enterite,
gastroenterite sau diarei;
- existenţa unor defecţiuni ale sistemului de
alimentare cu apă care creează posibilitatea poluării apei şi
în consecinţă a izbucnirii epidemiei;
- lipsa, de cele mai multe ori, a germenilor din apă în
momentul izbucnirii epidemiei, datorată distrugerii lor de
către condiţiile nefavorabile de mediu, în timpul necesar
peroiadei de incubaţie a bolii.
O altă formă de manifestare a bolilor infecţioase
transmise prin apă este endemia, care cuprinde un număr
redus de cazuri. Endemiile hidrice apar frecvent în zonele
în care populaţia consumă apă de suprafaţă direct din râuri
sau lacuri.
O ultimă formă de manifestare a bolilor hidrice
infecţioase este forma sporadică sau de cazuri izolate care
se întâlneşte în anumite boli, mai puţin caracteristice
transmiterii prin apă.
Boli bacteriene transmise prin apă
Holera prezintă o afecţiune bacteriană digestivă, în
care apa joacă un rol principal. Boala apare în ţări în care
condiţiile sanitare sunt mult rămase în urmă.
Febra tifoidă este produsă de bacilul tific
(Salmonella typhi) care prezintă o rezistenţă în apă de 20-
21 zile. Boala este specific umană. Pătrunderea în
organism se realizează odată cu apa ingerată..
Dezinteria este produsă de bacilli dezinterici
(Shigella desinteriae). În prezent, dezinteria este afecţiunea
bacteriană cea mai răspândită şi aceasta datorită lipsei unui
vaccin adecvat.
Leptospirozele sunt afecţiuni care pot îmbrăca forma
epidemică dar cel mai frecvent se întâlnesc în formă
sporadică. În mod obişnuit în apă, mai ales în cele
stătătoare, se găsesc leptospire nepatogene; uneori însă pot
ajunge în apă şi leptospire patogene din care cele mai
cunoscute sunt: Leptospira icterohemoragică, Leptospira
grifo-tifoia, Leptospira pomona si Leptospira canicola
ultimele trei fiind anicterigene.
Tuberculoza se poate transmite şi prin apă. Bacilul
tuberculozei este deosebit de rezistent faţă de
dezinfectanţii obişnuiţi ai apei. Bacilul Kock se poate
transmite şi indirect prin laptele unor bovine care au
1 Profesor Mariana Andriescu - Şcoala Postliceală “Fundeni”
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
consumat apă contaminată cu bacil Kock sau care au
păscut pe păşuni irigate cu apă contaminată.
Bruceloza se transmite rar prin apă. Sursa de
poluare sunt animalele, porcul, vaca, (prin avorturi,
membranele şi lichide fetale). Cazurile de bruceloză sunt
sporadice.
Tularemia are ca agent Pasteurella Tularensis, care
este eliminat prin dejecţie de şobolani, dar se găsesc şi în
cadavrele acestora.
Boli virotice transmise prin apă.
Poliomielita este provocată de virusuri cu o
rezistenţă mare în mediul înconjurător.Epidemiile de
poliomielită nu au căpătat niciodată caracter grav, datorită
sensibilităţii acestui virus la clor şi la alţi dezinfectanţi
obişnuiţi ai apei.
Hepatita virală transmisă prin apă este produsă de
virusul hepatic. Rezistenţa sa la clor şi la alţi dezinfectanţi
ai apei este foarte mare.
Conjunctivita de bazin este produsă de un
adenovirus, în care apa are un rol important. Transmiterea
bolii se realizează prin intermediul bazinelor de înot,
respectiv prin prezenţa concomitentă sau sucesivă în
bazine a unor persoane
CONCLUZII
Necesarul de apă este in continuă creştere fiind o
consecinţă a exploziei demografice, dar şi a intensificării
agriculturii. Cele mai mari cerinţe pentru apă le au
agricultura si industria, cu menţiunea că agricultura, ca si
populaţia, scot din circuitul hidrologic apa uzată, în timp
ce industria o restituie prin reciclare in proporţie foarte
mare.
Bilanţul global al apei poate fi influenţat favorabil
prin aplicarea unor măsuri tehnico-organizatorice, care pot
contribui la cresterea volumului de apă recirculată de
industrie, micşorandu-se astfel consumurile de apă
nerecuperabilă.
Un mijloc de creştere a resurselor de apă îl constituie
protejarea calitaţii apei prin dotarea tuturor surselor de
poluare cu staţii de epurare, aplicarea legislaţiei in vigoare
privind protectia calitătii apelor, optimizarea amplasării
obiectivelor care poluează in raport cu capacitatea râurilor
de a primi ape uzate, crearea unor zone de protecţie, in
special in zonele de munte si pe cursurile superioare ale
apelor.
11
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
DE CE RECICLARE ?
Elena Nedelea¹
Nivelul de civilizaţie al convieţuirii în aglomeraţiile
urbane conduce la necesitatea asigurării unui mediu ambiant
din care sursele de poluare si factorii de risc pentru sănătatea
publică sa fie eliminate. Colectarea si eliminarea deşeurilor
este percepută de cea mai mare parte a locuitorilor oraşelor
drept una din elementele de bază care condiţioneaza calitatea
vieţii urbane, aceasta activitate fiind cotată ca importanţa
imediat după alimentarea cu apă şi cu energie electrică.
Gestiunea deşeurilor are un impact favorabil asupra
dezvoltării sociale si economice, cunoscut fiind ca aceasta
activitate influentează dezvoltarea urbana, turismul,
agricultura. Pentru înlăturarea situaţiilor necorespunzătoare
existente în gospodărirea deşeurilor din localitătile României,
se impune rezolvarea urmatoarelor probleme:
 eliminarea elementelor poluante datorită activităţilor
de colectare, transport si depozitare a deşeurilor;
 recuperarea si valorificarea pe piaţa a componentelor
din deşeurile, posibil a fi reintroduse în circuitul industrial ca
surse secundare, înlocuitoare a materiilor prime;
 educerea la dimensiuni minime a suprafeţelor de
teren necesare depozitării definitive a deşeurilor;
 depozitarea si neutralizarea deşeurilor
nevalorificabile în condiţii de protectie a mediului
înconjurator.
Scurt ghid de reciclare
Reciclarea este una din cele mai simple (sau nu!)
metode de a proteja planeta de poluare. Principiul e simplu:
refoloseşti hârtia pana te plictiseşti si nu mai tai alţi copaci, ai
grijă ce faci cu materialele din plastic, obiectele care nu iţi
mai trebuie le donezi sau le găsesti o noua intrebuinţare. Cel
mai indicat este sa folosim materiale pe care pamântul le
poate absorbi natural si reintegra. Totuşi, intr-o ţara fără
cultura reciclării, este mai bine sa fiţi atenţi ce cumparaţi...
Ghid de reciclare .Ce se poate recicla?
Sticla Recipiente de sticla (sticle, borcane). Cele mai
valoroase sunt cele transparente. Sfat: in general e bine să
fie sortate după culoare.
Hârtie Ziare curate, tipărituri, reviste, carţi vechi,
ambalaje de carton de la detergenţi, pantofi etc., fotocopii de
la birou. Sfat: păstrati hârtiile pentru reciclat uscate. Atunci
când le duceţi la centrul de reciclare ambalaţi-le in hârtie şi
legaţi-le cu sfoară.
Ambalaje de plastic Pet-uri ("sticlele" din plastic),
pungi de plastic, recipienţi de detergenţi. Sfat: trebuie triate
- pungile foşnitoare se reciclează intr-un fel iar cele normale
in alt fel. Se găsesc foarte greu centre stradale care să le
recolteze.
1 Profesor Elena Nedelea- Şcoala Postliceală “Fundeni”
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
Cutii de metal de la băuturile racoritoare, bere,
conserve. Sfat: metalul poate fi reciclat la nesfârşit.
Uleiul de motor si anvelopele. Sfat: Uleiul de motor
este foarte toxic. NU ÎL ARUNCAŢI ÎN CANALIZARE!!!
Bateriile auto, acumulatori etc. Sfat: conţinutul
acestora este deosebit de toxic. Este ideal să incercaţi sa
gasiti un centru de reciclare.
Cartuşele de la imprimantele laser si inkjet. Sfat:
Majoritatea firmelor furnizoare de toner pentru imprimante
au serviciu de reciclare a cartuselor.
Pentru cartusele uzate primiţi bani!
Ce nu se poate recicla ?
Materiale ceramice, spray-uri, ambalajele materialelor
toxice (de exemplu, de la anumite vopseluri), abţibildurile,
şervetelele, hârtia cerată, hârtia de fax, părţile metalice
ataşate magneţilor
Reciclarea elimină poluarea si conservă resursele
naturale. Cel mai mare beneficiu de mediu al reciclării este
legat nu de depozitarea reziduurilor, ci de conservarea
energiei si a resurselor naturale si prevenirea poluării prin
utilizarea, in procesul de fabricaţie, a materialelor rezultate
din reciclare si mai puţin a celor primare. Materialele
recuperate au fost deja purificate si prelucrate anterior, astfel
încat utilizarea lor în procesul de fabricaţie presupune o
activitate mai curată si un consum mai mic de energie.
Analize detaliate au evidenţiat faptul că aceste beneficii de
mediu ale reciclării sunt cu mult mai eficiente decât orice alte
acţiuni de protejare a mediului.
Reciclarea conservă energia. Mult mai putină energie
este necesară pentru a transforma materialele reciclate în
produse noi, comparativ cu a incepe producţia cu materiale
primare, brute. Prin reciclarea unei tone de materiale într-un
program obişnuit de reciclare, sunt economisiţi cel putin 187
USD prin realizarea de economii la electricitate, petrol, gaze
naturale si carbune, chiar în condiţiile în care ţinem cont de
consumurile datorate colectării si transportării materialelor.
Reciclarea elimină costurile depozitării rezidurilor sau
a incinerarii lor. Costurile reciclării sunt parţial amortizate
prin evitarea cheltuielilor de depozitare sau incinerare si prin
vinderea materialelor rezultate.
Preţurile de depozitare variază foarte mult in funcţie de
zona, si piaţa materialelor reciclate este intr-o creştere
explozivă.
12
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
GÂNDURILE ȘI SĂNĂTATEA
Stanciu Corina Adriana²
Mulți dintre noi cunoaștem expresia SUNTEM
CEEA CE GÂNDIM, dar oare câți dintre noi înțelegem ce
presupune aceasta?
În câteva cuvinte, suntem responsabili de starea
noastră de sănătate sau de lipsa acesteia, prin gândurile ce
iau naștere în mintea noastră.
Ca suflete întrupate pe acest Pământ, posedăm un
corp - expresia cea mai de jos a ființei, de care avem nevoie
pentru a ne manifesta și experimenta viața aici; dar nu el este
cel care se îmbolnăvește, de aceea nici nu există o
diagnosticare a bolilor la nivel fizic, întrucât totul pornește
dintr-o eroare lăuntrică.
Un fapt demonstrat științific este că totul se află în
mișcare și produce energie, ceea ce înseamnă, pe scurt, că
noi suntem energie. Implicit, gândurile, sentimentele și
emoțiile noastre sunt o formă de energie subtilă, spre
deosebire de corp, care reprezintă forma grosieră a acesteia.
Gândurile pozitive despre sine si despre ceilalți,
mențin un corp frumos, sănătos și armonios. Toate acestea,
împreună cu un stil de viață echilibrat, timp petrecut în
natură, ne păstrează tineri și în formă.
Gândurile negative însă, determină blocaje în
curgerea firească a energiei, astfel instalându-se boala, prin
perturbarea funcțiilor firești ale unuia sau a mai multor
organe, ceea ce determină la nivel macro, instalarea unui
dezechilibru în întreg organismul. Tot ceea ce noi gandim,
rostim lasă o amprentă asupra celulelor corpului nostru,
precum și asupra celor din jurul nostru.
2 Stanciu Corina Adriana Eleva Anul I- BFT 1
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
Gândurile negative reprezintă otravă și stres pentru
noi, pe fondul acestora apărând indigestia, constipația,
circulația sanguină deficitară etc; e ușor pe această fundație
să se lipească dereglări mai mari ce accentuează starea de
boală și de îmbătrânire prematură.
Existența omului în acest Univers este orânduită după
câteva legi divine simple, una dintre ele fiind cea a cauzei si
efectului. Prin urmare, la fel cum aceasta acționează în
planul fizic concret, este valabilă și pentru cel mental și
spiritual.
Cu alte cuvinte, boala poate avea cauze fizice,
mentale și spirituale, iar pentru vindecarea pacientului, toate
acestea trebuie corelate, spre a evita recidiva.
Deci, orice boală are și o cauză mentală: gândurile
rele, neliniștea, fricile, atașamentele, tot ceea ce este rău și
negativ produc boli în planul psihic, care mai apoi, dacă nu
se iau măsuri, se manifestă în planul fizic.
De exemplu: se știe că cei mai mulți dintre cei care
suferă de depresie -boală în plan psihic-, au probleme
cardiovasculare –boală în plan fizic.
De aceea, pentru a trata o boală, este necesar să îi
cunoaștem cauza, pentru că inutil vom trata cu medicamente
o boală care își are originea în planul mental. În acest caz,
pacientul trebuie să înțeleagă mecanismele îmbolnăvirii și
vindecării și își poate recupera sănătatea prin schimbarea
modului de gândire.
Să nu uităm că starea de boală este de fapt lipsa
sănătății, pierdută în mod inconștient; și, ca orice lipsă, se
poate recupera, dar conștient, pentru a putea aprecia
adevărata valoare a acesteia!
13
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
Etnobotanicele – droguri din plante? FALS!
Mihaela Alexandru¹
În ultimii ani, consumul de etnobotanice a crescut
considerabil în rândul tinerilor europeni, cu atât mai mult cu
cât ele pot fi obţinute cu uşurinţă, iar peste jumătate dintre
aceşti tineri nu consideră consumul de etnobotanice drept un
risc pentru sănătate.
Ce sunt drogurile?
Mai întâi să ne familiarizăm cu ideile de drog şi
dependenţă. Dependenţa psihică reprezintă dorinţa de a
consuma periodic sau continuu o substanţă toxică pentru a
obţine o plăcere sau pentru a risipi o stare de indispoziţie.
Dependenţa fizică reprezintă starea adaptativă care are drept
consecinţe apariţia unor tulburări fizice intense (sevraj), când
este stopatăsau diminuată administrarea substanţei.
Dependenţa conduce către toleranţă, care se manifestă prin
necesitatea de a mări progresiv dozele pentru a se obţine
efectul dorit.
Drogurile sunt substanţe psihoactive care creează
dependenţă fizică, psihică şi tulburări grave ale activităţii
mentale, percepţiei şi comportamentului. În această categorie
se încadrează atât droguri legale precum tutunul (ţigări),
cofeina (cafea, cola) şi alcoolul, cât şi droguri ilegale. În
funcţie de efectul acestora, pot fi împărţite în droguri
stimulente (asociate cu stări de euforie şi creşterea nivelului
activităţilor mentale şi a funcţiilor motorii – de exemplu,
cocaină, crack, amfetamine sau speed, ecstasy), depresive
(care încetinesc activitatea creierului, calmând stările de
anxietate – de exemplu alcool, canabis, valium, temazepam),
opiacee (care calmează durerea, au efect euforic şi sedativ
iar în doze ridicate pot provoca coma sau chiar moartea – de
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
exemplu, heroină, morfină, opiu, metadonă, dipipanonă,
petidină) şi halucinogene (care provoacă distorsionări în
perceperea realităţii – de exemplu, canabis, LSD, ecstasy,
psilocybin sau ciuperci halucinogene).
Ce sunt etnobotanicele?
În ciuda părerii generale că reprezintă droguri făcute din
plante (confuzie datorată şi denumirii), ele sunt de fapt
droguri sintetice, produse dintr-o combinaţie de chimicale
care se schimbă continuu. Sunt droguri psihoactive, create în
urma experimentelor şi a cercetărilor conduse asupra
compoziţiei şi a efectelor drogurilor psihoactive deja
existente. Acestea sunt produse în locaţii ascunse sau în
laboratoare clandestine.
Drogurile sintetice au aceleaşi efecte ca drogurile
psihoactive populare menţionate anterior, dar structura lor
chimică este complet diferită de a acestora.
Din categoria drogurilor sintetice fac parte mefedrona
(drog stimulant), spice (K-2, sau marijuana sintetică),
foxymethoxy (drog halucinogen). Drogurile sintetice sunt
comercializate sub denumiri legale, cum ar fi amestecuri de
plante uscate, beţişoare parfumate, săruri de baie,
îngrășăminte pentru plante, soluţii de curăţat bijuterii.
Pe aceste produse apare menţiunea “Strict interzis
consumului uman", astfel că ele nu sunt supuse legislaţiei
care se aplică medicamentelor şi drogurilor ilicite, în ciuda
faptului că sunt mai puternice şi periculoase.
Termenul de "etnobotanice" este însă impropriu folosit.
Etnobotanicele sunt de fapt nişte specii vegetale care reflectă
utilizarea terapeutică tradiţională într-o anumită zonă. Dacă
14
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”

ne gândim la titulatura modernă pe care au căpătat-o aceste
etnobotanice, ne referim de fapt la aşa-zisa categorie de
specii vegetale care induc efecte halucinogene, acţiunea
psihotropă.
Pericolul consumului de etnobotanice
intoxicare să nu poată fi stabilit. Aceste droguri pot avea
efecte negative puternice asupra consumatorilor, precum:
halucinaţiile, atacurile de panică, paranoia, comportamentul
agresiv, grețurile, probleme cu tensiunea, convulsii,
dificultăţi de vorbire, pierderea cunoştinţei, probleme
respiratorii grave, hipertermie (persoanelor le este foarte

Lipsa de informații referitoare la compoziția chimică, la cald). Astfel, mulți dintre ei riscă să ajungăîntr-un pat de

proveniența ingredientelor şi a substanțelor posibil spital, la Urgenţe – sau mai grav: etnobotanicele pot cauza

periculoase utilizate pentru fabricarea drogurilor chiar infarctul, coma sau moartea.

etnobotanice îngreunează evaluarea riscurilor pentru Alte semne ale abuzului de etnobotanice includ:

sănătateşi a nivelului de toxicitate. Unele droguri sunt schimbări de comportament (izolarea de familie, atitudine

combinate cu alcool şi alte droguri ilegale, ceea ce determină defensivă referitoare la consumul de droguri), îngrăşare sau

efecte secundare şi mai periculoase. pierdere în greutate, schimbări de înfăţişare şi igienă,

Consumul de etnobotanice reduce inhibițiileşi confuzie, lipsă de orientare, probleme legate de somn

încurajează comportamentul riscant, crescând astfel șansele (insomnii, nelinişte, coşmaruri), furtul de bani de la membrii

ca adolescenții să conducă sub influenţa drogurilor, să facă familiei, scăderea performanţei la şcoală sau la serviciu,

sex neprotejat sau să fie implicațiîn accidente. deteriorarea relaţiilor sociale şi lipsa de interes faţă de

Majoritatea drogurilor sintetice nu pot fi depistate în prietenii şi activităţile de altădată.

urină sau alte analize medicale, ceea ce face ca nivelul de

1 Profesor Mihaela Alexandru – Şef Catedra Specialităţi paraclinice Şcoala Postliceală Sanitară“Fundeni”

15
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
POLUAREA AERULUI
Constantin Apostoiu¹
Constă in schimbarea compoziţiei, cu sau fără apariţia de
noi constituienţi, cu efecte dăunătoare asupra biocenozelor şi
biotopurilor. Poluarea provine din surse naturale şi antropice.
Poluanţii aerului sunt acele substanţe ce pot fi aeropurtate
şi care apar intr-o anumită concentraţie in aer.
Influenţa negativă a poluării aerului asupra organismului
uman, nu poate fi pusă cu uşurinţă în evidenţă, deoarece ea se
realizează foarte lent, şi dă naştere mai rar la îmbolnăviri
specifice, de tipul celor apărute în urma expunerii la noxe de
tip profesional.
În schimb, poluarea atmosferică influenţează morbiditatea
prin boli acute ale aparatului respirator şi mai ales cronice,
agravând evoluţia acestora. Bolile influenţate de poluarea
aerului, care au fost urmărite începând cu anul 1995, sunt:
laringita şi traheita acută, faringita şi amigdalita acută, bronşita
şi bronşiolita acută, rinofaringita şi faringita acută, emfizem;
alte boli pulmonare obstructive cronice, astmul, bronşiectazia
si boli pulmonare determinate de agenţi externi.
Pentru a impiedica aparitia acestor afectiuni este necesar
sa contribuim la ameliorarea calitatii aerului, iar pentru aceasta
sunt necesare - stabilirea atat a normelor de protecţie privind
emisiile de substanţe poluante (concentraţii maxime ale
substanţelor prin controlul sursei), fixarea unor limite ale
volumelor de gaze evacuate, precum şi stabilirea unor norme
de concentraţie maximă admisă in aerul localităţilor.
Metodele de prevenire a poluării atmosferei sunt cu mult
mai avantajoase decat metodele de purificare. Aceste metode
vizează sursele de poluare, deci activităţile umane din
industrie, transporturi, agricultură, domeniul casnic, conflicte
armate.
Măsurile pentru impiedicarea poluării masive a atmosferei
vizeaza:
1 Profesor Constantin Apostoiu - Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
- construirea de intreprinderi in afara zonelor de locuit,
care, astfel, mută poluarea din localităţi in afara acestora;
- tratarea prealabilă a combustibilului folosit sau a unor
materii prime pentru reducerea concentraţiei de poluanţi;
- sigurarea unor arderi complete a combustibililor utilizaţi
in industrie, inzestrarea intreprinderilor industriale cu instalaţii
de reţinere a poluanţilor;
- reglarea corespunzătoare a arderilor la autovehicule
pentru reducerea eliminării poluanţilor;
- inlocuirea combustibilului inferior cu cel superior, mai
puţin poluant, amenajarea cat mai multor spaţii verzi.
Deci, poluarea aerului ca rezultat al activităţii socio-
economice are loc atât in aerul atmosferic, cât şi în aerul
încăperilor.
Determinarea vicierii aerului poate fi efectuată prin
determinarea separată a temperaturii, umidităţii, vitezei de
mişcare a aerului si numai cu o singură probă de CO2. S-a
constatat ca la o concentratie de 0,07-0,1% proprietăţile fizice
sunt modificate, încât aerul e considerat viciat. Deci CO2 este
indicator de viciere a aerului.
Aerul încaperilor poate fi poluat datorită: fumului de
ţigară, instalaţiilor de încălzire cu gaz, anumitor materiale de
construcţii, spray-uri, sobe etc, iar in mediul exterior întâlnim
poluanţi: iritanţi, fibrozanţi, alergizanţi, toxici, cancerigeni,
infecţioşi.
Principalele efecte ale poluării aerului sunt:
- degradarea sănătăţii umane, prin expunerea la emisiile
de poluanţi atmosferici sau prin inhalarea acestor poluanţi
transportaţi prin intermediul aerului, precum şi prin ingerarea
acestora datorită fenomenului de depozitare, urmat de cel de
acumulare în lanţul trofic;
- acidifierea ecosistemelor ceea ce conduce la pierderi de
floră şi faună;
- eutrofizarea produsă în ecosistemele terestre şi acvatice,
care poate să conducă la modificări în diversitatea speciilor;
- pagube şi pierderi de beneficii în cazul cultivării
plantelor agricole, a pădurilor şi a altor plante, cauzate de
expunerea la ozonul troposferic;
- impactul generat de metalele grele sau a metaloizilor
toxici, precum şi cel produs de poluanţii organici persistenţi
(POPs) asupra ecosistemelor, din cauza toxicităţii lor asupra
mediului sau a bioacumulărilor acestora;
- contribuţia la accelerarea fenomenelor privind
schimbările climatice şi, indirect, la efectul cumulat al acestora;
- pagube asupra materialelor şi a construcţiilor cauzate de
contaminarea şi expunerea la poluanţii acidifianţi şi la ozon.
Asadar, dacă „aerul reprezintă originea tuturor
lucrurilor” (Anaximenes) trebuie să avem grijă de el ăi
implicit de noi.
16
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”

IGIENA SOLULUI

Mihaela Stroia

Solul reprezintă invelisul afânat de la suprafaţa
scoartei terstre care s-a format sub acţiunea factorilor de
mediu si care îndeplineşte funcţia de hrană şi suport pentru
plante şi animale.
Poluarea solului se datorează de regulă activităţii
umane prin indepărtarea si depozitarea neigienică a
reziduurilor solide si lichide, excrementelor animale şi
cadavrele acestora, deşeurilor industriale si prin utilizarea
în agricultură a substanţelor chimice fertilizante si
antidăunatoare, utilizarea la irigaţii a apelor poluate, cât şi
depozitarea de substanţe radioactive cancerigene si toxice
in mod necontrolat.
b. Ai animalelor şi transmişi prin intermediul solului,
contaminare animal-sol-om.
Germenii din sol se transmit omului rezultând boala.
Spre exemplu: bacilul botulinic => prin conserve =
toxinfecţii; Ciuperci => histoplasmoza; tricomicoza
parazitoze
2. Poluarea chimică – produsă prin reziduuri menajere
şi zootehnice, reziduuri industriale şi adioactive, utilizarea
substanţelor chimice în agricultură.

IMPORTANŢA IGIENICO-SANITARĂ
Solul este un factor de mediu cu o importanţa deosebită
asupra sanătăţii. El interacţionează permanent cu toate
elementele mediului ambiant : aer, apa, alimente care işi
exercită acţiunea lor completă asupra sănătăţii populaţiei.
Cunoaşterea caracteristicilor solului serveşte la aprecierea
Principalele masuri de protectie sanitara
acestor riscuri.
-măsuri sanitare tehnice de colectare şi neutralizare
Igiena solului se referă la poluarea solului precum şi
corectă a deseurilor,menajere si industriale;
rolul sau in raspindirea bolilor. Cel mai frecvent sunt
-utilizarea ratională a substanţelor chimice în
cercetate urmatoarele zone:
agricultură;
- locurile de joacă pentru copii;
-reducerea substanţelor chimice din atmosferâ prin
- terenuri de sport;
eliminarea surselor poluante;
- teritoriul plajelor si in jurul bazinelor;
-dezinfecţia solurilor contaminate cu agenţi patogeni.
- spaţiile de joacă ale şcolilor si gradiniţelor;
Asanarea solului - indicatori biologici - nr. de germeni
- terenul in care omul vine in contact solul in procesul
mezofilici - parazitologici – ouă de helminţi - indicatori
muncii(sere,ciupercarii).
chimici
Poluarea solului
a. Reziduuri menajere
Gradul de poluare al solului este in funcţie de
b. Reziduuri industriale = substanţe chimice, metale,
proprietăţile solului. Poluarea solului se datorează de
suspensii,
regula activităţii umane prin îndepartarea si depozitarea
c. Reziduuri zootehnice = fecale animale, furaje,
neigienica a reziduurilor solide si lichide, excrementelor
aşternut;
animale si cadavrele acestora, deşeurilor industriale si prin
Îndepărtarea igienică a reziduurilor lichide sunt
utilizarea in agricultură a substanţelor chimice fertilizante
reziduuri care se dizolvă în apă şi sunt transportate de apă
si antidăunătoare, utilizarea la irigaţii a apelor poluate, cât
a) Reziduuri menajere
şi depozitarea de substanţe radioactive cancerigene şi
b) Reziduurile industriale – substanţe toxice şi
toxice în mod necontrolat.
radioactive
1. Poluarea biologică = diseminarea pe sol odată cu
c) Reziduurile zootehnice – substanţe organice,
diversele reziduuri a germenilor patogeni. Germenii
germeni, stimulatori, antibiotice.
patogeni sunt 2 grupe:
d) Reziduurile meteorice = apele pluviale + substanţe
a. Excretaţi de om şi transmişi prin intermediul solului ,
contaminare om-sol-om; organice + suspensii
1 Profesor Mihaela Stroia - Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni” Colectarea – sisteme de canalizare – îndepărtarea se face
în mai puţin de 2 ore.

17
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
TERAPIA FLORALĂ BACH
Irina Olaru¹
Terapia florală Bach este o metodă alternativă de
vindecare descoperită de dr. Edward Bach între anii 1930 –
1936. Dr. Bach şi-a petrecut sapte ani pentru descoperirea
si realizarea celor 38 de remedii florale utile celor 38 de
stări mental-emotionale ce stau la originea bolilor.
Vindecarea bolilor prin această formă de medicină
energetică se bazează pe eliminarea emotiilor negative, a
erorilor de comportament, luând in calcul intrega
personalitate a individului, reactia lui faţă de anumite
evenimente de-a lungul vieţii, identificând cauza
dezechilibului din organism ce stă la originea bolii.
Conform teoriei dr. Bach, la baza fiecarei boli stă un
dezechilibru emotional, corectarea acestuia cu ajutorul
esentelor florale ducând la eliminarea bolii. Practic, esenţa
florală inmagazinează amprenta energetică a plantei din
care este facută, aceasta actionând la nivelul corpurilor
subtile (emoţional si mental) ale organismului, echilibrarea
acestora având ulterior repercursiuni pozitive asupra
corpului fizic.
Remediile florale Bach sunt clasificate ca remedii din
plante datorită originii lor, însa ele actioneaza la nivel
vibraţional, energetic. Vibraţia plantei rezonează cu
vibraţia celulelor umane, corectând erorile existente.
In alegerea remediului, este de preferat sfatul
specialistului, deoarece are loc un interviu în care se
identifica problemele existente, cauzele emoţionale care
stau in spatele lor si soluţia potrivită pentru situaţia dată.
Totusi, va puteţi alege şi singuri remediile, cu menţiunea
ca nu se combina mai mult de 6-7 remedii. Remediile se
aleg in functie de tipul de problema emotională existentă:
 Remedii pentru frica:
· Aspen (Plop tremurator) – frică si anxietate fără
cauză, anxietate de anticipaţie, atac de panică;
· Cherry Plum (Corcodus) – frică pentru pierderea
controlului, furie, violenţă;
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
· Mimulus (Cretisoara) – frică de cauza cunoscută
(câini, avion etc.);
· Red Chestnut (Castan rosu) – îngrijorare, anxietate
pentru ceilalţi;
· Rock Rose (Trandafir de stanca) – teroare, ingheţat
de spaimă, coşmaruri.
 Remedii pentru incertitudine:
· Cerato - îndoiala asupra capacităţii de a judeca singur
o situaţie; cere mereu sfaturi;
· Gentian (Gentiana) – descurajat in special dupa eşec,
nemultumit, ezitant;
· Gorse (Orz salbatic) – nefericiţi, fără speranţă,
consideră orice acţiune ca fiind inutilă;
· Hornbeam (Carpen) - senzaţie de "luni dimineaţă",
amânarea inceperii activităţii, oboseală mentală;
· Scleranthus (Porumbar salbatic) – indecis, nu poate
alege între mai multe opţiuni;
· Wild Oat (Ovaz salbatic) – nu ştiu ce vor, nu sunt
fericiţi cu stilul actual de viaţă.
 Remedii pentru singurătate:
· Heather (Iarba neagra) – vorbareţ, absorbit de sine,
caută un ascultător întotdeauna;
· Impatiens (Slabanog)– agitaţie si iritare, preferă să
lucreze singur;
· Water Violet (Violeta de balta) – retras, rezervat,
mândru.
 Remedii pentru lipsa de interes pentru prezent:
· Chestnut Bud (Boboc de castan salbatic) – repetă
aceleaşi greşeli, nu poate invaţa din experienta;
· Clematis (Clematida) – visează cu ochii deschişi,
lipsă de concentrare;
· Honeysuckle (Caprifoi) – nostalgic, trăieşte in trecut,
rememorează evenimente;
· Mustard (Mustar salbatic) – depresie inexplicabilă ce
apare si dispare brusc;
18
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
· Olive (Maslin) – epuizare fizică si psihică;
· White Chestnut (castan salbatic) – gânduri nedorite zi
si noapte, griji, preocupări;
 Remedii pentru disperare si deznădejde:
· Crab Apple (Mar paduret) – nemultumit de propria
infăţisare, purificator mental-emoţional;
· Elm (Ulm) – coplesit de responsabilităţi, deznădăjuit;
· Larch (Larita) – sentiment de inferioritate, lipsă de
încredere in sine;
· Oak (Stejar) – luptător, munceşte dincolo de limitele
fizice, sentiment puternic al datoriei;
· Pine (Pin) - sentiment de vinovăţie, autoreproş pentru
greşelile altora;
· Star of Bethlehem (Floarea de Paşti) – pentru efectele
şocului, supărării, spaimei puternice;
· Sweet Chestnut (Castan comestibi) – disperare la
limita suportabilitătii, fără speranţă;
· Willow (Salcia pitica) – resentimente, amărăciune, dă
vina pe alţii pentru eşecul lor;
 Remedii pentru hipersensibilitate faţă de
influenţele exterioare:
· Agrimony (Turita mare) – suferinţe ascunse in spatele
unei feţe zambitoare;
· Centaury (Tintaura) - dificultate in a spune "nu",
servil;
· Holly (Ilice) – gelozie, suspiciune, ură, razbunare;
· Walnut (Nuc)– adaptarea la schimbări majore in viaţa.
1 Profesor dr Irina Olaru - Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
 Remedii pentru grija excesivă pentru
bunăstarea celorlalti:
· Beech (Fag) – critic si intolerant faţă de ceilalţi;
· Chicory (Cicoare) – posesiv, vrea sa fie în centrul
atenţiei;
· Rock Water (Apa de stancă) – inflexibil, perfecţionist,
standarde înalte;
· Vervain (Verbina) – entuziasm excesiv, convingator,
idei fixe;
· Vine (Vita de vie) – dictatorial, dominator, abuziv,
tipul de lider.
 Remediul salvator - Rescue/Revival Remedy –
este format din cinci esenţe florale: Cherry Plum
(Corcodus), Clematis (Clematida), Impatiens (Slabanog),
Rock Rose (Trandafir de stanca) şi Star of Bethlehem
(Floarea de Pasti).
Aceasta combinaţie a fost folosită de dr. Bach pentru
situatii de urgenţa. Este utila in stabilizarea emoţională în
situaţii de frică intensă, trauma, stres sever intâlnite în
accidente sau pierderi neaşteptate. Se poate utiliza şi în alte
situaţii cum ar fi examene, vizita la dentist, călătorii cu
avionul.
19
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”

POLUAREA CHIMICĂ ŞI INDUSTRIALĂ

Florenţa Mihai¹
"Nimic nu se piere în natură, ci numai legăturile lucrurilor se schimbă, numai formele se mută, toate se rotesc într-un cerc
veşnic. Elementele rămân tot aceleaşi."
- George Barit.
Dacă pornim de la definitie, poluarea reprezintă o oxizii ai diferitelor substanţe prezenţi în aer sub
contaminarea mediului înconjurător cu materiale care formă de gaze rezultate din arderea proceselor de combustie
interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția sau din procesele industriale. Aceştia produc iritaţii ale
naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care căilor respiratorii, expectoraţii, salivări permanente, iar
trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător după o anumită perioadă la bronşitele cronice. În
este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile combinaţie cu hemoglobina din sânge duce la apariţia
vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante methemoglobinei care impiedică transportul oxigenului
provine din activitățile umane. dinspre plămâni către ţesuturi;
La inceputul secolul 21 economică a omenirii se
continuă intr-un ritm alert şi de aceea ne confruntăm cu
descoperiri pe care mintea omeneasca abia si le putea
imagina la inceputul secolului trecut. Odată cu aceasta
explozie a dezvoltarii tehnologice si paralel cu ea, a crescut
si poluarea mediului înconjurător cu materiale care
afectează sănătatea umană şi calitatea vieţii sau
funcţionarea ecosistemelor .
Chimia este o componentă indispensabilă a vieţii
moderne. În prezent, majoritatea substanţelor chimice sunt
produse de aşa-zisele „ţări dezvoltate”, însă producţia în ţări
precum India, China, Brazilia, Africa de Sud şi Indonezia
creşte cu o viteză uimitoare, astfel se estimează o creştere a
cotei economice a acestor ţări din producţia mondială totală
de substanţe chimice la circa 30 % până în 2020 şi la
aproape 40 % până în 2030. o poluanţi gazoşi cu acţiune asfixiantă, rezultaţi
Poluarea chimică este de departe cea mai periculoasă din arderile incomplete ale combustibililor fosili, dintre
pentru sănătatea oamenilor prin acţiunea directă a care cel mai cunoscut este oxidul de carbon, gaz care prin
poluanţilor asupra organismului uman. Riscurile pentru combinarea cu hemoglobina formează carboxihemoglobina
sănătatea populatiei se cuantifică prin: care blochează irigarea sangvină şi provoacă in forme
 aerul poluat; uşoare cefalee, somnolenţă, greaţa, aritmii, iar la o
 mediul de lucru toxic; expunere îndelungată decesul;
o poluanţi cu acţiune toxică sistematică, cum ar fi
 remanenţa si concentraţia pesticidelor in hrană;
plumbul care produce boli grave in special la organismele
 prezenţa substanţelor toxice in bunurile de
slabe sau in formare;
consum;
o poluanţi cu acţiune cancerigenă prezenţi în
 apa potabilă poluată.
atmosferă în zonele industriale care degajă prin arderi
Dintre poluanţii de origine chimică frecvent intalniţi
incomplete hidrocarburi aromatice sau metale grele (As,
în aer, cu acţiune directă asupra organismului uman şi
Cd, Cu, Ni, Pb, Zn, Hg). Riscurile pot fi legate şi de
implicit al sănătăţii populaţiei pot fi enumeraţi:
creşterea importului de produse chimice industriale
o pulberile cu acţiune iritantă care acţionează la
intermediare şi finale.
nivelul căilor respiratorii care provoacă sau agravează
Efectele negative pot varia în funcţie de cantitatea
bolile plămânilor ducând intr-un final la apariţia
metalelor grele care ajung în mediul înconjurator. Arsenic,
afecţiunilor cronice;
mercur, plumb, aluminiu şi cadmiu sunt principalele surse

20
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
de contaminare din mediul înconjurător pe care le găsim în
alimente.
CONSECINŢELE POLUĂRII
Asupra mediului:
 posibilitatea contaminării sau poluării chimice a
animalelor acvatice;
 contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică
si radioactivă a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor;
 distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce
determina micşorarea capacităţii de debarasare faţă de
diverşi poluanţi prezenţi la un moment dat.
Asupra sanatati:
Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de
faptul ca oamenii nu beau suficientă apă sau apa baută nu
este de cea mai buna calitate.
• Intoxicaţia cu plumb (saturnism), se manifestă
prin: oboseală nejustificată, afectează globulele roşii, vasele
sanguine, afectează sistemul nervos central, provocând
ecefalopatia saturnină şi cel perifieric cu dereglari motorii.
 Intoxicaţia cu mercur, se manifestă prin:dureri de
cap, ameţeli, insomnie, oboseală,tulburări vizuale, afecţiuni
ale sistemului nervos, afecţiuni ale rinichilor, malformaţii
congenitale ale fătului în cazul femeilor insărcinate.
• Intoxicaţia cu zinc poate declansa: dureri
epigastrice, diaree, tremurături, pareze, afecţiuni ale
sistemului nervos central, muşchilor si sistemului
cardiovascular.
• Intoxicaţia cu cadminiu se manifestă prin: cefalee,
scăderea tensiuni arteriale, afectiuni hepato-renale.
• Intoxicaţia cu azotaţi si fosfati produce : învineţirea
buzelor, nărilor, feţei, agitaţia pâna la convulsii, cefalee,
greaţă.
• Intoxicaţia cu pesticide determina: alterarea
funcţiilor ficatului până la formarea hepatitei cronice,
encefalopatii;
Cercetările din domeniile biologiei şi chimiei au arătat
că procesele industriale chimice şi petrochimice pot juca un
rol important în soluţionarea unor probleme de mediu,
precum modificările climatice, managementul deşeurilor,
reciclare, eficienţă energetică, ca să amintim doar câteva.
1 Profesor Florenţa Mihai - Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
În vederea găsirii unor soluţii alternative, au fost
făcute şi se fac în continuare schimbări profunde. Iată
câteva exemple:
 Biocombustibilii: combustibili pentru mijloacele
de transport derivaţi din biomasă.
O gamă variată de materiale precum trestia de zahăr,
rapiţa, porumbul, paiele, lemnul, reziduurile din agricultură
şi de origine animală poate fi folosite la obţinerea
combustibililor pentru mijloacele de transport.
 Bioplasticul: obţinerea de materiale plastice din
surse naturale precum plantele, care sunt biodegradabile.
 Materialele termoizolatoare: materiale izolatoare
superioare folosite în construcţia unor clădiri eficiente din
punct de vedere energetic.
 Materialele compozite uşoare, care duc la
reducerea masei automobilelor şi a consumului de
combustibil al avioanelor.
 Celulele de combustie: Automobilele şi
motocicletele puse în mişcare de celule de combustie cu
hidrogen produc vapori de apă în loc de gaze de eşapament.
 Noi tehnologii de iluminare (precum OLED –
Diode electroluminescente organice), care produc mai
multă lumină cu un consum mai mic de curent electric.
 Paletele de metal ale turbinelor eoliene au fost
înlocuite în cea mai mare parte cu unele din poliester armat
cu fibră de sticlă, capabile să reziste celor mai puternice
intemperii.
Concluzii
Menţinerea echilibrului între un stil de viaţă confortabil
şi un mediu înconjurător sănătos impune intensificarea
cercetărilor în toate disciplinele ştiinţei moderne, cu
precădere a celor legate de mediu, ceea ce constituie o
provocare, şi anume realizarea unei îmbinări perfecte între
tehnologie, natură şi a oameni.
21
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
VREMEA ŞI POLIARTRITA REUMATOIDĂ
Marga Apostoiu¹
Incă din timpul lui Hippocrate s-a vorbit despre
legatura dintre vreme si boală, însa studiile efectuate de
către medici si fizicieni, nu au putut clarifica acest lucru din
punct de vedere al bolilor reumatice.
Pe de altâ parte, “cele mai frecvente variabile
atmosferice puse în legatură cu bolile reumatice sunt:
temperatura, umiditatea si presiunea barica, asociate cu
aeroionizarea pozitiva din fronturile ocazionate de furtuni.
Oasele, tendoanele, muşchii si articulaţiile au densităţi
diferite, iar ţesutul lor conjunctiv este compus dintr-o
substanţă fundamentală eminamente hidrofilă. Acestea îşi
modifică volumul in condiţiile variaţiilor de presiune si de
umiditate. Expansiunea lor inegală ar putea genera durere,
în cazul afectării inflamatoare preexistente” (Prof. Dr.
Horatiu D. Bolosiu).
Rezultă că, poliartrita reumatoidă este afecţiunea care
se “trezeste imediat la viată” atunci când este vreme rece şi
umedă persistentă. Este o boala reumatismală de tip
inflamator care afectează simultan mai multe articulaţii
mici, în special cele de la nivelul degetelor şi pumnilor.
Evoluţia sa este lentă, insa foarte invalidantă,
conducând la anumite deformări:
 înclinarea degetului spre exterior
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
 deformarea gât de lebădă = înclinarea ultimei
articulații a degetului în jos
 deformarea gaură de nasture = „sare“ articulația
mijlocie a degetului în sus
 nodul reumatic = creșterea unui nodul pe partea
articulației, care poate fi întinsă
 deformare gât de lebădă la degetul al doilea =
nodul reumatic la antebraţ
Criteriile de stabilire a diagnosticului de Poliartrita
Reumatoidă se referă la:
- redoare articulara matinala de cel putin 1 ora
- artrita simultană la minimum 3 arii articulare
- artrita articulaţiilor mâinii cu afectarea
articulaţiilor metacarpofalangiene sau interfalangiene
proximale
- artrita simetrică cu afectarea simultană, bilaterală a
aceleiaşi articulaţii
- prezenţa nodulilor reumatoizi subcutanaţi
- prezenţa serică a factorului reumatoid
- modificări radiografice tipice bolii, cu eroziuni şi
decalcifieri juxtaarticulare la oasele mâinii
Tratamentul adecvat pentru această afecţiune este
unul complex, incluzând medicaţie, fizioterapie, ergoterapie
ce contribuie la o ameliorare considerabilă, pacientul
putând să ducă o viaţă aproape normală.
Acest tratament complex al Poliartritei reumatoide,
vizează urmatoarele obiective:
- combaterea si ameliorarea durerii/inflamaţiei
- cresterea reactivităţii imunobiologice
- prevenirea si combaterea redorii articulare,
deformărilor, anchilozelor
- readaptarea la gestualitatea si activităţile cotidiene
şi profesionale
22
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”

- reorientarea profesională acolo unde este cazul
- menţinerea/ameliorarea mobilităţii articulare
- menţinerea/creşterea forţei musculare
- ameliorarea troficităţii parţilor moi
Totodată, vremea poate să declanşeze o serie de
simptome, însa cu timpul poate sa conducă şi la apariţia
meteosensibilităţii, ca stare de disconfort.
Meteosensibilitatea poate “îmbraca” mai multe tipuri
de persoane, rezultând:
- meteoadaptabilii – persoane care se acomodează
uşor cu variaţiile
- meteodependenţii – persoane a caror stare de
sănătate fizică si psihică este perturbată
- anticipativii – persoane care presimt modificarea
sub formă unor dureri si cu 48 de ore inainte
- meteosensibilii – persoane la care se activează
bolile deja existente
Aşadar, pentru a preveni apariţia poliartritei
reumatoide sau declanşarea puseelor inflamatorii la
pacienţii deja diagnosticaţi cu aceasta afecţiune, se
recomandă evitarea frigului si umezelii.
Ca recomandare balneoterapeutica punctez statiunile:
Amara, Baile Felix si Eforie Nord.
Totusi, trebuie sa avem în vedere că există anumite
contraindicaţii referitoare la: formele clinice cu manifestări
sistemice ale poliartritei reumatoide, poliartrita reumatoidă
în stadiile III si IV- irecuperabile, poliartrita reumatoidă în
puseu inflamator.

1 Profesor Marga Apostoiu - Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”

23
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”

MESERIA DE ASISTENT MEDICAL VĂZUTĂ PRIN OCHII ELEVULUI

Petrescu Corina ² Sandu Florentina²

Prin definiţie nursingul înseamna "să ajuţi individul, Deoarece ai satisfacţia că ai contribuit la succesul
fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle cale spre sănătate unei operaţii, la aducerea pe lume a unui copil sau poate un
sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau simplu tratament iar tu ai fost acolo, pe scurt AI
sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova CONTRIBUIT LA SANATATEA UNUI OM !
sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă
tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesară pentru a o face şi să
acţioneze în aşa fel încât acesta să îşi poarte de grijă
singur cât mai curând posibil” (Definiţia Virginiei
Henderson), iar atunci cand o persoana se hotărăşte
să îmbrățișeze meseria de asistent medical trebuie
să conștientizeze că aceasta este una din cele mai
importante decizii din viața sa.

Meseria de asistent medical este o provocare, trebuie

să poţi simţi durerea şi zbuciumul sufletesc al pacientului
şi să doreşti să-l ajuţi. Trebuie să fii capabil să faci faţă
stresului, întrucât în nursing nu există jumătăţi de măsură .
Meseria de asistent medical este o provocare,
trebuie să îți amintești în fiecare zi că poți alina suferința
pacienților atât prin administrarea tratamentului prescris de
medic cât și printr-o vorbă bună și printr-un zâmbet.
Pentru un bun asistent nu trebuie să conteze cât de grea a
fost ziua, câte probleme a întâmpinat, ci trebuie să își
amintească valorile fundamentale ale acestei profesii și
motivul pentru care a ales-o.

Profesia de asistent medical necesită multă

abnegaţie si ca sa fii un bun profesionist in aceasta
meserie in primul rand trebuie sa iubesti oameni , să
doreşti mereu să înveţi mai multe despre îngrijirea
bolnavilor şi despre medicină si să analizezi îndeaproape
atât greutăţile, cât şi recompensele acestei nobile profesii.
În această profesie nu se admit greşeli! Indiferent că
e vorba de administrarea unor medicamente, de recoltarea
sângelui, de introducerea unui aparat intravenos sau chiar
de simpla mutare a pacientului, un asistent medical trebuie
să fie extrem de atent.

Şi totuşi de ce îţi place această profesie?Asistenților

le este adresată acesta întrebare dintotdeauna. Fiecare
asistent în parte are diferite motive: personale,
profesionale, financiare, legate de siguranța locului de
muncă sau doar dragostea față de oameni.

2Petrescu Corina, Sandu Florentina – eleve Anul I AMG K

24
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
ALIMENTAŢIA RAW-VEGANĂ
Maria Luiza Fulga¹
Ideea din spatele alimentaţiei raw vegane este să
adăugăm în dieta zilnică, chiar şi lângă mâncarea gătită,
cantităţi mari de hrană vie, de origine vegetală, căreia
nimeni nu-i poate discredita calităţile nutriţionale
concentrate.
În mare parte, cei care intră în categoria „raw food-
iştilor” din întreaga lume consumă şi un procent mic de
hrană gătită vegană sau vegetariană. Decizia ţine de
alegerile zilnice ale fiecăruia. Poţi fi şi 100% raw atunci
când corpul este pregătit să ia o asemenea decizie.
Denumirea raw vegan sau raw food înseamnă
alimentaţia vegană fără foc (vegană = fără ingredient de
origine animală, ci doar vegetală), în care alimenele de
bază sunt:
 Legumele, într-o varietate cât mai largă, dar în
special leguminoasele pline de clorofilă;
 Seminţele şi nucile sunt, de asemenea, surse de
proteine şi acizi graşi esenţiali;
 Fructele naturale în proporţie destul de mică, dar
şi din cele uscate în mod natural, fără coloranţi sau zahăr;
 Superalimentele, cum ar fi algele marine, care
reprezintă sursa cea mai complexă de minerale din lume, şi
până la prafuri vegetale deshidratate, bogate în nutrienţi
complecşi.
Când spun raw (crud), nu mă refer doar la morcovi şi
salate goale. Alimentaţia raw cuprinde foarte multe reţete
pentru gurmanzi, la care mulţi nici nu au visat.
1 Profesor Maria Luiza Fulga - Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
De ce să consumăm raw food?
Iată doar câteva motiv care te vor determina să ai o
alimentaţie bogată în hrană raw vegană.
Este o sursă unică de enzime necesare. Doza
concentrată se găseşte doar în vegetale, cum ar fi frunzele
verzi comestibile.
Enzimele sunt necesare pentru fiecare reacţie
chimică din corp..Enzimele din mâncarea naturală sunt
distruse atunci când hrana este încălzită sau gătită la o
temperatură mai mare de 40 de grade C, iar vitaminele şi
mineralele sunt distruse în proporţie de până la 97%.
Aşadar, dacă mâncarea gătită este predominantă în
alimentaţia noastră, atunci, niciodată nu vom avea
suficiente enzime digestive şi metabolice în organism. Cu
cât va fi alocată mai multă energie digestiei, cu atât mai
mult energia noastră va scădea. După masă ne vom simţi
letargici, somnoroşi şi obosiţi, aceste simptome fiind nişte
semne clare care indică un lucru sigur: stomacul se
străduieşte, prin consumarea de energie preţioasă, să digere
materia fără viaţă, lipsită de vitamine, minerale şi enzime,
numită de noi mâncare. Alimentaţia bogată în hrană vie are
conţinut ridicat de apă, iar aceasta ne va ajuta să ne simţim
sătui fiind totodată şi hidrataţi.
Crudităţile vegetale au un conţinut mare de fibre, care
ne vor ajuta la eliminarea reziduurilor şi la uşurarea
tranzitului intestinal. O alimentaţie preponderent raw
vegană conţine nutrienţi complecşi, nealteraţi, care ne vor
ajuta să ne păstrăm corpul sănătos, tânăr, bine întreţinut şi
fără urmă de anemie.
Toate acestea vor contribui la eliminarea toxinelor, la
menţinerea unei greutăţi normale, dar şi a unui ten şi a unei
pieli fine, precum şi a unui păr strălucitor şi a unor unghii
pline de vitalitate.
25
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
APA ŞI CRIZA MONDIALĂ
Silvia Dumitru¹
Apa cea mai obişnuită substanţă întalnită pe Pământ,
este cu noi in fiecare clipă a vieţii noastre. De unde a venit?
Cine a adus apa pe planeta noastră şi de ce? Probabil că doar
apa cunoaşte răspunsurile la aceste întrebări.
Apa sub multiplele ei forme reprezintă unul dintre cele
mai importante elemente ale peisajului geografic, atât pentru
utilizarea directă de către om, cât şi pentru activitatea
normală a biosferei – fiind, evident, indispensabilă
supravieţuirii si bunăstării oamenilor.
Exista opinii puternice că primele organisme vii au
apărut în apă, şi numai cu mult mai târziu aceste organisme s-
au dezvoltat astfel încât să poată trăi afară din apă. Cu toată
abundenţa de apă de pe planetă, sub 1% este apă dulce
disponibilă. Acesta rezervă a fost neschimbată de-a lungul
istoriei, in timp ce populaţia a crescut în mod constant.
In ziua de azi mai mult de 1 miliard de oameni de pe
planetă nu au acces la o sursă sigură de apă potabilă. Mai
mult de 5 milioane de oameni, jumătate din ei copii, mor din
această cauză în fiecare an.
Dacă această problemă rămâne nerezolvată, apa ar
putea deveni o sursă de conflicte internationale in sec XXI.
Deja apa dobândeşte gradat statutul de resursă de bază, care
începe să figureze în codul dialogului politic dintre ţări şi
popoare.
Creşterea populaţiei, dezvoltarea economică şi
schimbarea climatică înăspresc competiţia dintre state pentru
apă. În plus, mai apare o problema: este apa o marfă, care se
supune regulilor cererii si ofertei, sau un drept al tuturor?
Până ân 2030, 3,9 miliarde de oameni vor trăi în zone
care duc lipsa de apă, lăsând la o parte miliardul care se
confruntă deja cu lipsa apei potabile, arată un raport al
OECD. Cauzele sunt creşterea populaţiei, dezvoltarea
economică si schimbarea climatică.
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
Schimbările climatice scad debitele fluviilor.
Fluviile din mai multe regiuni populate ale planetei scad în
volum mai ales din cauza schimbărilor climatice susţin
oamenii de ştiinţă. Printre apele afectate se numară fluviul
Galben din nordul Chinei, fluviul Gange din India, Nigerul
din Africa de vest şi fluviul Colorado din sud-vestul Statelor
Unite. Atunci când se iau in considerarea şi efectele
construirii de baraje şi ale irigaţiilor, concluzia este ca
depozitele de apa sunt ameninţate serios.
Rapoartele dintre 1948 si 2004 arăta că aproape o treime
dintre aceste cursuri de apă au suferit schimbări
semnificative.
Apa este o miză importantă şi în conflictul israeliano-
palestinian: 60% din cantitatea de apă subterană si 25% din
apele de suprafaţă ale Israelului provin din teritoriile
palestiniene ocupate.
5 milioane de mexicani nu mai au acces la apă.
Administraţia locală din capitala Mexicului a inchis o
conductă principală care alimenta cu apa 5 milioane de
oameni, din cauza faptului ca rezervele de apă au scazut până
la un minim istoric, anunţă BBC.
China, care se confruntă cu o scadere accelerată a
resurselor de apă, devine tot mai interesată de „castelul de
apa al Asiei” - Tibetul. India priveşte cu ingrijorare
încercarea Beijingului de a devia cursul fluviilor
Brahmaputra si Ind pentru a câştigă noi surse de apă. Şi
vietnamezii sunt îngrijorati de intenţiile chinezilor în ceea ce
priveşte “amenajarea” Marelui Mekong.
90% din cantitatea de apă potabilă consumată de oameni
este folosită în agricultură sau în producţia industrială. De
exemplu, pentru a produce o tonă de grâu sunt necesare 1000
de tone de apă.
Un procent de 16% din cantitatea globală de apă folosită
nu este destinat producerii de bunuri pentru consumul intern,
ci exportului.
La sfarşitul anilor ’90, Orientul Mijlociu si Africa de
Nord importau aproximativ 40 de milioane de tone de grâu şi
faină pe an. Pentru producerea acestora ar fi fost necesare 40
de miliarde de tone de apă, echivalentul cantităţii folosite de
Egipt in fiecare an pentru agricultură.
Apele menajere reprezintă o importantă sursa de poluare
pentru mediul acvatic si este privită ca principala cauză de
degradarea a habitatelor si a distrugerii zonelor de coasta în
Caraibe. Ca rezultat al creşterii demografice , creşterii ratei
26
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
sărăciei si a existenţei unor sisteme de drenare si tratare a
apei defectuoase, apele nefolositoare ajung în mediul marin si
creeză principala sursă de poluare
Conform datelor ONU aproximativ 10.000.000 t de
petrol se scurg anual in oceanul planetar.
De-a lungul coastei americane a Atlanticului sunt
ingropate 90.000 de containere cu deseuri radioactive.
Majoritatea gheţarilor din Himalaya şi Tibet vor
dispărea până în 2100, în ritmul actual al topirii lor. Ei vor
furniza, totuşi, apa pentru doua miliarde de persoane. Pe de
altă parte, circa 70 de râuri importante din lume sunt, în
prezent, secate de sistemele de irigaţie.
Lacul Aral, care a secat în proporţie de 70% în ultimele
decenii trebuie salvat printr-o cooperare internaţionala. Lacul
Aral, cel de-al patrulea lac al lumii în trecut, înregistrează
scăderi constante ale suprafeţei, ameninţând biodiversitatea şi
prosperitatea Asiei centrale.. Din punctul de vedere al
resurselor de apa, Romania nu se gaseşte printre cele mai
avantajate state din Europa. În schimb, atunci când se face o
ierarhie privind consumul de apă, ne plasăm printre primele
locuri.
1 Profesor Silvia Dumitru - Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
„Nursing si educaţie” Nr.1 mai - iulie 2015
Câteva soluţii pentru diminuarea crizei mondiale a
apei
"Guvernele trebuie sa înţeleagă că natura are un rol
vital in asigurarea apei si hranei oamenilor. Dacă investim în
mediul natural vom avea beneficii multiple şi vom lăsa o
lume mai bună pentru generaţiile urmatoare", a declarat Julia
Marton-Lefevre, director general IUCN.
Aerul, soluţia pentru criza mondiala a apei.
Canadienii au dezvoltat o tehnologie inovativa care va
produce apa din aer
Apa din subteran absoarbe CO2-ul
Apa aflată la adâncimi mari sub pâmânt adaposteşte
dioxidul de carbon de milioane de ani. Descoperirea vine în
contextul în care oamenii de ştiinţa caută metode prin care să
capteze şi sâ depoziteze în siguranţă CO2-ul, responsabil
pentru temperaturile în creştere, nivelul tot mai mare al
apelor, seceta, inundaţiile şi valurile de căldura care afectează
tot mai multe regiuni de pe planetă.
Draperia de duş care te obliga sa economiseşti.
Artista Elisabeth Buecher a creat o draperie pentru duş care te
obliga să paraseşti baia inainte să iroseşti prea multă apă.
27
 Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”
NATURA ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
Vlad Alina Florentina
"Natura, este o prezenţă însufleţită. Ea se contopeşte cu viaţa individului, face parte din fiinţa lui, participă la
zbuciumul existenţei umane, este leagăn de formare şi ocrotire, tărâm de vis şi de împliniri." - Nicolae Docsănescu
Nimic nu este mai scump decât viaţa pe care trebuie
s-o protejăm în primul rând din punct de vedere ecologic.
Natura este o carte ilustrată cu cele mai diverse tablouri
care te determină sa-ţi pui necontenit întrebări cărora să le
cauţi asiduu răspunsuri. Niciodată nu surmenează, ci
dimpotrivă este un nesecat izvor de energii care te
intremează : poate ţine loc de carte, de profesor sau de
sfătuitor, este permanent sub ochii şi la îndemâna noastră,
trebuie doar să ne întoarcem ochii către ea şi să ne
preocupăm să o păstrăm şi să o îmbogăţim continuu.
Trăim într-o epocă în care sunt necesare reforme
radicale în domeniul educaţiei privind natura şi mediul
înconjurator. Aspiraţiile fundamentale ale oamenilor sunt
aceleaşi, indiferent de gradul dezvoltării ţării în care
trăiesc, iar cheia ridicării standardului de viaţă, a
îmbunătăţirii nivelului de trai, o constituie dezvoltarea
tehnologică. Activitatea şi comportamentul oamenilor
sunt hotărâtoare, atât pentru natura cât şi pentru diferitele
probleme ale mediului inconjurător.
Pentru ca oameni sa participe în mod activ şi
inteligent la procesul de administrare, dezvoltare şi
protecţie a mediului înconjurator, trebuie educaţi încă de
pe bancile şcolii.
În prezent însă, în învătământul românesc modul
cum se predau ştiinţele naturii şi problemele de mediu nu
slujesc pe deplin obiectivelor majore de conservare şi
protejare a mediului şi nici formării unor spercialişti
capabili să facă faţă marilor probleme de mediu ivite în
contextual actual, când protejarea lui împotriva poluării
actuale ar trebui sa fie o problemă vitală, prioritară în
societatea noastră contemporană.
Realitatea şi problemele stridente ale societăţii
moderne necesită o redefinire a obiectivelor
învăţământului şi in cadrul acestora, a educaţiei în
domeniul ştiinţei şi a mediului înconjurator. Epoca actuală
aduce note de real dramatism în tot ce ţine de viaţa
oamenilor şi de viaţa naturii.
2Alina Vlad– eleva Anul I AMG N
28
Ecologiştii din toată lumea sunt de acord că problema
numarul 1 a omenirii nu este intensificarea resurselor
naturale, ci ocrotirea naturii. Examinând relaţiile om -
natura s-a ajuns la concluzia că omul este la ora actuală cel
mai mare duşman al naturii care-l hraneşte şi-l ocroteşte.
Acest lucru îl face prin : exploatarea neraţională, de
foarte multe ori excesivă, a resurselor naturale, şi aceasta
datorită empirismului, ignorării legilor de organizare şi
funcţionare a ecosistemului utilizarea şi introducerea în
circuit a unor substante toxice sau a unor deşeuri greu
reciclabile sau nereciclabile pe cale naturală crearea de
ecosisteme artificiale prin obţinerea cantităţilor necesare
de diverse produse şi aceasta fără a cunoaşte limitele
optime sau maxime ale aceste dezvoltări.
Restabilirea echilibrului normal om-ecosferă este
posibilă prin utilizarea ratională a resurselor ecosferei şi
ocrotirii naturii, deci in fond ocrotirea naturii, pe plan
local, regional sau global. Ambele căi necesită cunoaşterea
legilor ecologice, măsuri organizatorice fundamentate
ştiinţific, educaţie ecologică a întregii populaţii pentru
dezvoltarea unei conştiinţe ecologice.
Aşadar, ocrotirea naturii apare ca o funcţie a
societăţii umane, ca o problemă practică de cea mai mare
însemnatate. Trebuie subliniat că ocrotirea naturii în
ansamblu nu înseamnă neutilizarea ei, ci folosirea rationala
a resurselor oferite de ea.
"Să fii o forţă a naturii în loc de un ghemotoc febril şi
egoist de dureri şi suferinţe care se plânge că lumea nu
se ocupă exclusiv de realizarea fericirii sale."-
Stephen Covez
Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”

29