Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE

SPECIALIZAREA DE LICENȚĂ: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

DIAGNOZA ŞI SOLUŢIONAREA PROBLEMELOR SOCIALE

Coordonator științific: Conf. univ.dr. Nina MIHALACHE

Student: Dorina PRUNCU (căs. BUDACU)

Anul III
TEMA: Realizați diagnoza unei probleme sociale plecând de la una din perspectivele
învățate și utilizând teoremele dinamicii problemelor sociale propuneți soluții.

NOTĂ:
 Trimiterile bibliografice sunt obligatorii
 Tema va avea max 5 pg.
 Predarea proiectului se face în ziua stabilită pentru examen.

Persoanele vârstnice dependente


- o perspectivă
- teroremele dinamicii problemelor
- SOLUȚII?

Pentru început vom încerca să stabilim ce este o problemă socială pentru a avea clar ce
anume trebuie abordat în demersul nostru. Printr-o problemă socială se poate înțelege
caracteristica, situația apărută în dinamica unui sistem social care afectează negativ funcționarea
sa și necesită intervenția pentru corectarea, modificarea sau eliminarea sa. Dacă ne vom referi la
omenire, putem afirma despre probleme sociale că sunt tipice epocii respective: sărăcia,
criminalitatea, creșterea demografică, revoltele muncitorești, morbiditatea infantilă, etc.
Definirea problemelor sociale depinde de un număr mare de condiții teoretice și și metodologice.
Astfel că problema socială este definită ca fiind o „discrepanță semnificativă între normele
sociale și realitatea socială de fapt“ (Merton&Nisbet, 2006). Anumiți autori separă probleme
sociale pozitive de problemele sociale negative. Problemele sociale pozitive reprezintă „stări,
caracteristici dezirabile pentru a căror realizare sistemul face un efort, rezultatul fiind
perfecționarea, dezvoltarea“ (Zamfir&Vlăsceanu, 1993, 453). Dacă este să aducem câteva
exemple de probleme sociale pozitive vom aminti: industrializarea unei regiuni, informatizarea
învățământului, dezvoltarea și modernizarea culturală, etc.
Cauzele problemelor sociale sunt de mai multe tipuri:
1) problemele sociale care, derivă în principal, din procesele de dezorganizare socială,
criză, schimbare sau dezvoltare;
2) problemele sociale care, derivă în principal, din devianța personală, fiind generate de
proporția normală de indivizi devianți prezentă într-o societate;
3) problemele sociale sunt procese, situații, structuri sociale pentru care nu există în
sociatate mijloace eficiente de control sau care depășesc aceste mijloace;
4) probleme sociale apar ca urmare a existenței valorilor conflictuale în societățile
contemporane, valori imanente și în ultimă instanță dezirabile și care, în anumite
condiții, obțin adeziunea unor mase mari de oameni creindu-se astfel o problemă
socială, prima fază a unui conflict social direct.
Printre problemele sociale clasice se găsesc: criminalitatea, devianța juvenilă, tulburările
psihice de masă, drogurile, sinuciderile, prostituția, creșterea demografică excesivă, tensiuni
interetnice, dezorganizarea familiei, conflicte la locul de muncă, marile migrații internaționale,
inegalitatea economică și socială între regiuni, formele noi de violență (civilă, organizată,
terorismul), etc.

2
Oportunităţi şi riscuri
Teoriile demonstrează că un proces de diagnoză poate identifica unele oportunităţi strategice
de dezvoltare pentru rezolvarea unor probleme sociale dar pot apărea şi unele situaţii de risc.
Ca oportunităţi în procesul de diagnosticare se pot enumera:
 Diagnoza ca o carte de vizită;
 Un proces de planificare sporit dar şi un proces strategic pentru luarea deciziilor;
 Facilitarea schimburilor de informaţii între cei implicaţi pentru înţelegerea reciprocă;
 perspectivă globală asupra condiţiilor şi resurselor pentru o utilizare optimă a acestora;
 conştientizare crescută a problemelor sociale;
 evaluare comună, negociată a situaţiei;
 Utilizarea unui sistem de date , instrumente de lucru şi informative care să contribuie cât
mai bine la implementarea acţiunii, la monitorizare şi evaluare.
 participare mai mare a persoanelor implicate.
Ca riscuri:
 analiza superficială ce poate duce la concluzii superficiale, pripite;
 perioadă prea extinsă pentru implementare;
 haos şi confuzie la nivelul organizării strategiilor de lucru şi a stabilirii rolurilor actorilor
implicaţi;
 neglijarea factorilor individuali şi obiectivi;
 căutarea unui consens artificial fără a oferi oportunitatea punctelor de vedere diferite;
 limitarea la nivel local fără a ţinecont de influenţele exterioare globale sau perspective
este pe cât de largă pe atât de superficială şi ambiguă încât să poată fi aplicată fiecărui
teritoriu;
 riscul de a ţine cont de o singură perspectivă.

3
BIBLIOGRAFIE

 R.K. Merton, R.A. Nisbet, Contemporary Social Problems, 2006.


 Cătălin Zamfir&Lazăr Vlăsceanu (ccord.) Dicționar de socilogie (1993). Editura Babel,
București.
 Venera Bucur&Eugen Bucur. Vârsta a treia. Probleme medico-sociale în George
Neamțu (coord.), Ediția a II-a, Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2011.