Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DISCIPLINA
SISTEME DE SECURITATE
SIBIU
2019
1
BBC News. (2010). Iraq War in Figures. Retrieved April 4, 2011; https://www.bbc.com/news/world-
middle-east-11107739
2
Gwertzman, B. (2006). Q&A: Iraq Results Are Disastrous. Retrieved April 4, 2011;
https://archive.nytimes.com/www.nytimes.com/cfr/international/slot2_032406.html?_r=1&scp=3&sq=cor
desman%2520q%2520a&st=cse
3
l Cureball = O problemă, obstacol sau problemă deosebit de dificilă, ceva cum ar fi o întrebare sau un
eveniment surprinzător sau neașteptat; https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/curvebal
Irakului. Rafid Ahmed Alwan al-Janabi, numele real al lui Curveball,4 a fost un
bărbat irakian care s-a predat autorităților germane în 1999, afirmând că este un
inginer chimic care avea cunoștințe despre un program de arme chimice și
biologice în curs de dezvoltare sub regimul lui Saddam Hussein. Informațiile pe
care Curveball le-a transmis oficialilor germani, care, la rândul lor, le-au transmis
comunității americane de informații, dovedindu-se că totul a fost inventat, dar a
fost, de asemenea, baza pe care au fost construite justificările pentru intervenția
militară din Irak. Informații făceau referire la faptul că Saddam Hussein avea un
program complex de producere a armelor biologice prin intermediul unor
camioane ce constituiau laboratoare mobile utilizate ca fabrici de producție. Acest
lucru a fost relatat de National Intelligence Estimate (NIE) în anul 2002 afirmând
că afirmă că „Bagdad are facilități mobile pentru producerea de agenți bacterieni și
toxici (armă biologică)”5. Această informație a venit direct din interviurile lui
Curveball cu agenții BND și va fi în cele din urmă unul dintre cele mai influente
argumente în adoptarea unei strategii militare în Irak.
Cu toate acestea, din celelalte surse care au fost atribuite că au contribuit cu
informații despre programul de arme al lui Saddam, nu s-au obținut informații atât
de viridice precum cele expunse de informatorul irakian, prezentate în rapoartele
sale. Având în vedere acest lucru este clar să vedem lanțul evenimentelor care au
fost puse în mișcare de informațiile colectate de la Curveball. Informațiile adunate
de la acest individ au fost utilizate pe scară largă în dovezile prezentate factorilor
de decizie din Statele Unite, o elită politică, care, după evenimentele șocante ale
atacurilor asupra Centrului Comerțului Mondial din 2001, era deja preocupată de
posibilitatea armelor de distrugerea în masă fiind obținute de organizațiile teroriste
precum Al Qaeda.
4
Pidd, H. (2011). Curveball Deserves Permanent Exile for WMD Lies, Say Iraq Politicians. Retrieved on
April 6, 2011; http://www.guardian.co.uk/world/2011/feb/16/curveball-exile-wmd-lies-iraq-politicians
5
National Intelligence Estimate. (2002). Iraq’s Weapons of Mass Destruction Programs;
http://www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB129/index.htm
sale pentru a forma politica externă americană în 2003. Faza de colectare a ciclului
a fost gestionată în principal de BND, cu toate acestea Defense Intelligence
Agency’s (DIA și serviciul HUMINT al Apărării au avut de asemenea
responsabilitatea de a evalua validitatea informațiilor pe care le primeau. Primul
eșec al ciclului de informații care i-a permis lui Curveball să furnizeze informații
dezinformate autorităților a fost eșecul serviciului Defense Humint. Lipsa validării
activelor, așa cum se face referire în cadrul comunității de informații, a permis
analiștilor care prelucrau rapoartele de informații să trateze aceste informații ca
fiind de încredere. Drept urmare, informațiile potențial inexacte au fost transmise
analiștilor pentru a fi procesate și examinate, însă în această etapă a ciclului de
informații au existat și erori de judecată. În fazele de procesare și analiză ale
ciclului de informații, a apărut o încredere excesivă în informațiile oferite de către
Curveball. . Această fază a ciclului de informații cuprinde procesele de
fragmentare a informațiilor colectate în faza de colectare într-un raport de
informații mai amplu, procesare, care poate fi apoi interpretat de analiștii de
informații. După cum am menționat anterior, Curveball furniza practic întregul
conținut al informațiilor care a fost transmis analistilor de informații și care urma
să fie prezentat în NIE în anul 2002. Refuzul analiștilor de informații de a
recunoaște posibile îngrijorări cu privire la fiabilitate informațiilor oferite de
individul irakian a existat.
Un analist anonim implicat în proces, confirmă prejudecățile care au existat
în rândul analiștilor de informații. Ipotezele preconcepute pe care le făceau analiștii
despre programul de arme irakian , combinate cu dependența lor excesivă bazate
pe o singură sursă, au dus la un raport supraestimat cu privire la capacitatea
armelor biologice mobile din Irak.
Atacurile la Centrul Comerțului Mondial din 2001 au reprezentat un punct
de cotitură crucial în percepția conducerii americane și au deschis calea pentru
dezvoltarea doctrinei Bush. George W. Bush, citat de Robert Jervis în lucrarea
„Understanding the Bush Doctrine”, a explicat într-un discurs din 2003 că
„viziunea mea s-a schimbat dramatic după 11 septembrie, pentru că acum realizez
mizele și îmi dau seama că lumea s-a schimbat” 6. Acest lucru demonstrează
schimbarea opiniei președintelui de atunci către o politică de unilateralitate, război
preventiv, hegemonie americană și răspândirea democrației. Secretarul Apărării,
Donald Rumsfeld, va afirma mai târziu că războiul din Irak a fost inițiat pentru că
„am văzut probele existente într-o nouă lumină, prin prisma experienței noastre din
6
Jervis, Robert, „Understanding the Bush Doctrine”, Political Science Quarterly, Vol. 118(3), pp. 372
11 septembrie”7 Aceste exemple arată clar că atacurile teroriste din 11 septembrie
au avut un efect profund asupra administrației Bush, împingând președintele și
consilierii săi spre un curs militar în scopul combaterii terorismului și a statelor
necinstite. Doctrina Bush este un factor important atunci când analizăm rolul pe
care intelligence-ul l-a jucat în războiul din Irak. În conformitate cu teoria realistă
neoclasică, percepțiile elitei politice sunt cruciale în deciziile de politică externă ale
unui stat și acest lucru s-a întâmplat foarte mult în America de după 11
septembrie. Rapoartele de informații transmise factorilor de decizie au fost privite
dintr-un punct de vedere care a cuprins deja războiul preventiv ca un mijloc
justificabil de a se asigura împotriva dezvoltării unui program de arme biologice a
lui Saddam Hussein. Prin urmare, orice informație care a sugerat că Irakul ar putea
deține arme de distrugere în masă ar oferi o bază pentru acțiunea militară împotriva
regimului din Irak. Împreună cu dorința doctrinei Bush de „a aduce piețe libere și
alegeri libere în țările fără ele”8 și este clar că contextul în care informația a fost
interpretată de către autorii politici a fost unul în care a existat o disponibilitate
puternică de a folosi armata, nu numai ca parte a politicii de război preventive a lui
Bush, ci și în încercarea de a răspândi valorile occidentale ale democrației și
liberalismului pe glob. Astfel, în timp ce informațiile transmise factorilor de
decizie, în special a Curveball, a fost un factor extrem de influent în decizia de a
invada Irak, un factor la fel de important care trebuie luat în considerare este
prejudecățile preexistente față de programul de arme irakian care erau prezente în
elita politică americană la acea vreme.
În concluzie, Această lucrarea evidențiat dovezi empirice și teoretice pentru
a susține părerea că, deși decizia de a merge la război în Irak, poate nu a fost
condusă de inteligență, aceasta a fost, cu siguranță, bazată pe informații. Asta
înseamnă că au existat mulți factori care s-au combinat într-o furtună politică
perfectă, ceea ce a dus la o intervenție militară în Irak, dar că fundamentul pe care
s-a construit argumentul pentru a merge la război a fost informația care s-a
îndreptat către dezvoltarea armelor de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein,
în special arme biologice. Așa cum a arătat acest eseu, o importanță semnificativă
este acordată informațiilor, mai ales atunci când informația indică o potențială
amenințare. Informațiile transmise comunității de informații de către sursa
Curveball au evidențiat tocmai o astfel de preocupare și, astfel, a căpătat un impuls
în rândul analiștilor de informații din SUA, al autorilor de decizie și a opiniei
publice. Aceasta a fost dovada empirică care a justificat intervenția militară pentru
a stopa dezvoltarea armelor incredibil de letale într-un stat care a fost perceput ca
7
Risen, J., Sanger, D., & Shanker, T. (2003, July 20). “In Sketchy Data,Trying to Gauge Iraq
Threat”. New York Times. Retrieved on April 8, 2011; http://www.nytimes.com/2003/07/20/world/after-
the-war-weapons-intelligence-in-sketchy-data-trying-to-gauge-iraq-threat.html
8
Idem Jervis, Robert, „Understanding the Bush Doctrine”, pp 366
cel mai suspect. Dovezile convingătoare prezentate atât în America cât și în
Regatul Unit ar convinge ambele legislaturi să aprobe decizia de a folosi forța
militară în Irak.
O examinare a ciclului de informații și modul în care informațiile Curveball
au fost trecute prin acest ciclu, deși evidențiază o defalcare în comunicare,
ilustrează, de asemenea, că documente precum Estimarea Națională de Informații
din 2002 sau Dossierul 2002 publicate de guvernul britanic ar fi cruciale în
sprijinirea deciziei de a merge la război în Irak. Informațiile transmise factorilor de
decizie au acționat ca un catalizator pentru intervenția militară și au devenit
fundamentul la care se poate face referire întotdeauna pentru a justifica luarea de
măsuri împotriva lui Saddam Hussein.
Cu toate acestea, au existat și o serie de factori externi care au jucat un rol
important în decizia de a merge la război și în modul în care a fost interpretată
inteligența. Prejudecățile existenței elitelor politice în Statele Unite și Regatul Unit
în ceea ce privește un program de arme irakiene și-au colorat părerea asupra unui
răspuns adecvat la informațiile conform cărora Irakul dezvoltase arme
biologice. Acest lucru a fost deosebit de important în cadrul administrației Bush și
în politicile de unilateralitate și acțiune preventivă care erau deja susținute în
eșaloanele superioare ale guvernului. A avut loc o schimbare semnificativă în
atitudinea liderilor după atacurile World Trade Center din 11 septembrie 2001.
Ulterior acestor atacuri, atât Tony Blair, cât și George W. Bush au simțit o nevoie
stringentă de a lua măsuri împotriva statelor care reprezintă o amenințare pentru
securitatea națională . În cele din urmă, lipsa unei superputeri concurente în
sistemul internațional și sfera puterii hegemonice americane a dus la lipsa
constrângerilor din meniul alegerilor de politică externă din care Statele Unite ar
putea alege. O combinație a acestor factori; nivelul amenințării percepute de elita
politică, sprijinul public și politic pentru intervenția militară și condițiile favorabile
în sistemul internațional au fost factorii decisivi pentru a merge la război în
Irak. Cu toate acestea, dezvoltarea care a pus în mișcare întregul proces a fost
apariția informațiilor despre un program de dezvoltare a armelor în Irak. Astfel,
inteligența a furnizat problema care trebuia rezolvată, dar au existat mulți alți
factori care au determinat răspunsul Statelor Unite și al forțelor
coaliției. Multiplicitatea factorilor care sunt implicați în luarea unei decizii de
politică externă au fost evidențiați prin utilizarea unei abordări realiste neoclasice
pentru a examina punctul de vedere că războiul din Irak a fost condus de informații
și așa cum s-a demonstrat, decizia de a folosi forța militară a fost redusă la o
combinație de factori, determinată de descoperirea informațiilor referitoare la
dezvoltarea Irakului de arme de distrugere în masă.
BIBLIOGRAFIE