Impozitele indirecte, impozite pe consum sau impozite pe cheltuieli au
trăsături specifice care le diferențiază de impozitele directe.
Impozitele indirecte
◘ se percep cu ocazia vânzării unor bunuri şi al
prestării unor servicii,
◘ sunt vărsate la bugetul public de către
♦ producători,
♦ comercianţi sau
♦ prestatori de servicii
◘ sunt suportate de către consumatorii bunurilor şi serviciilor
impozabile. Rolul impozitelor indirecte
În ţările dezvoltate, aportul impozitelor indirecte este mai mic decât
cel al impozitelor directe, iar ponderea impozitelor indirecte în totalul încasărilor fiscale cunoaşte diferenţe de la o ţara la alta;
În ţările în curs de dezvoltare, de regulă, ponderea impozitelor
indirecte o devansează pe cea a impozitelor directe, datorită nivelului mediu scăzut al veniturilor şi averii realizate şi deţinute de majoritatea populaţiei în aceste ţări.
Taxa pe valoarea adăugată în România are, pe lângă funcția fiscală,
începând din anul 2001, și o funcție socială, în sensul că aprox. 35-50 % din
încasările de TVA reprezintă sume defalcate care se transmit bugetelor
locale sume destinate, în principal, finanțării cheltuielilor de personal
învățământului preuniversitar de stat dar și altor acțiuni economice și
sociale. ( ATENȚIE!!!!!!!! CURS PREDAT ÎN NOIEMBRIE 2017)
Impozitele indirecte – caracteristici
Impozitele indirecte prezintă următoarele caracteristici (13):
se stabilesc în cote proporţionale asupra preţului mărfurilor
supuse vânzării şi serviciilor sau în sumă fixă pe unitatea de măsură a acestora;
se percep la vânzarea mărfurilor şi serviciilor prin adăugarea
unor cote de impunere la preţurile şi tarifele acestora;
se încasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile şi
serviciile, supuse impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situaţia personală a acestora;
se virează la bugetul public de către producători, comercianţi,
însă sunt suportate de către consumatori, fiind incluse în preţurile mărfurilor sau tarifele serviciilor; în acest sens există o neconcordanţă între plătitorul acestora la buget şi suportatorul lor real;
mărimea acestora este necunoscută de consumatori, fiind
inclusă în prețuri sau tarife;
fiind cuprinse în preţul de vânzare al produselor sau în tarifele
prestărilor de servicii, sunt mai ascunse, iar nemulţumirea cumpărătorilor(beneficiarilor) se îndreaptă împotrivă agenţilor economici care practică preţuri (tarife) majorate, şi nu a statului, care de fapt a dispus creşterea impozitelor ce a dus la scumpirea produselor şi serviciilor. Cumpărătorul, consumatorul final, nu ştie cât din preţul plătit pentru produs (serviciu) revine agentului economic şi cât ajunge la dispoziţia statului.
au un pronunţat caracter regresiv, datorită discrepanţei dintre
mărimea veniturilor diferitelor categorii sociale (la impozitele directe contribuabilii cu venituri situate sub minimul neimpozabil sunt scutiţi de impozit, dar la impozitele indirecte nu se acordă nici un fel de reducere).
au un caracter inechitabil, deoarece nu prevăd venit minim
neimpozabil, nu cuprind anumite facilităţi în cazul celor care au copii sau persoane în întreţinere;
utilizarea lor, ca şi în cazul impozitelor directe, conduce la
scăderea nivelului de trai al populaţiei, deoarece, prin reducerea veniturilor reale, se diminuează puterea de cumpărare a populaţiei;
manifestă o sensibilitate sporită faţă de conjunctura
economică. În perioadele când o economie înregistrează un curs ascendent impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat; în schimb, în perioadele de criză şi depresiune, când producţia şi consumul înregistrează un regres, încasările din impozitele indirecte urmează aceeaşi evoluţie, periclitând realizarea echilibrului bugetar sau conducând la adâncirea deficitului bugetar. necesită o perioadă scurtă de timp din momentul luării deciziei de instituire a impozitelor printr-un act normativ şi până devin operaţionale;
reclamă cheltuieli modice de aşezare, percepere şi încasare;
perceperea lor este comodă şi reclamă un cost relativ redus.