MINISTERUL EDUCAȚIEI,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

I.P. CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

Studiu individual
La disciplina: Bazele analizei

A realizat: Măcilaru Olga

Grupa: CON 1701G
Profesor: Sarbu Vera

Chișinău, 2020
 CUPRINS
Introducere .................................................................................................................................................... 2
Conținutul și funcțiile întreprinderii .............................................................................................................. 2
Mediul de afaceri ......................................................................................................................................... 3
Factorii dintre entitate și societate ................................................................................................................. 4
Clasificarea factorilor .................................................................................................................................... 5
Concluzie....................................................................................................................................................... 6
Bibliografie ................................................................................................................................................... 7

1
 Introducere
Întreprinderea este o componentă activă ce contribuie în mod esențial la configurarea
mediului natural, geografic, economic, social, tehnologic, politic, juridic, informațional și la
dinamica acestuia. Rolul intreprinderii este sesizabil din toate aceste perspective chiar dacă
acțiunea ei este predominant economică.

Întreprinderea intră în relații cu toate celelalte entități active în natură și societate. Relațiile
se realizează prin circulația de bunuri, servicii, informații, drepturi și obligații, bani, prin
comportamentul, atitudinea și activitatea oamenilor antrenați în fiecare din aceste entități.
Relațiile pot fi de tip pozitiv (suport, cooperare,acceptare, comunitate de interese) sau de tip
negativ (neacceptare, competiție, conflict, distrugere). Unele dintre aceste relatii sunt normale,
orientate prin reglementări larg acceptate întrucat altfel devine imposibilă coexistența entităților.
De exemplu: reglementările din domeniul protecției societății sau cele care privesc pedepsirea
furtului.

În condiţiile relaţiilor de piaţă în centrul activităţii economice se află întreprinderea -

veriga principală a întregii economii naţionale. Anume la nivelul întreprinderii se creează
produsele necesare societăţii, se prestează serviciile cuvenite. De aceea studierea diverselor
aspecte ale activităţii întreprinderii constituie o condiţie obligatorie pentru pregătirea
specialiştilor calificaţi în domeniul economiei.

Conținutul și funcțiile întreprinderii

La toate etapele de dezvoltare a economiei principalul ei element a fost întreprinderea.
Întreprinderea de producţie este o unitate specializată separată, temelia căreia o constituie
colectivul de munca profesionist organizat, capabil să producă, cu ajutorul mijloacelor de care
dispune, articolele necesare consumatorilor (să execute lucrări, să presteze servicii) cu destinaţia,
profilul şi în asortimentul cuvenit.

Din întreprinderile de producţie fac parte uzinele, fabricile, combinatele, carierele, minele,
porturile, drumurile, bazele şi alte formaţiuni economice cu profil de producţie. Mediul intern al
întreprinderii îl constituie oamenii, mijloacele de producţie, informaţia şi mijloacele băneşti.
Rezultatul interacţiunii dintre componentele mediului intern este producţia finită (lucrările
efectuate, serviciile prestate).

2
 Mediul extern

OAMENI MIJLOACELE DE
(PERSONALUL) PRODUCȚIE
Rezultatul activității

PRODUCȚIE PRODUCȚIA

BANII INFORMAȚIA

Mediul exterior, care asigură nemijlocit eficienţa funcţionării întreprinderii îl constituie, în

primul rând, consumatorii de producţie, furnizorii componentelor de producţie, precum şi
organele de stat şi populaţia din apropierea imediată a întreprinderii.

Mediul exterior al intreprinderii de producție

Organele centrale

Furnizorii de
componente ale Întreprinderea de Consumatorii
producției producție

Populația

Mediul de afaceri
Agenţii economici îşi desfăşoară activitatea într-un anumit mediu. Ultimul îmbină factorii
de natură economică, socială, politică, ştiinţifico – tehnică, juridică, geografică, demografică.
Putem evidenţia următoarele trei tipuri de mediu:

Stabil. Schimbările în acest mediu sunt rare, de mică amploare şi uşor previzibile.
Schimbător. Modificările sunt frecvente, de o amploare variată şi, în general, previzibile.

3
Turbulent. Modificările sunt foarte frecvente, de amploare variată cu influenţe profunde asupra
activităţii firmei şi greu de anticipat.

Factorii dintre entitate și societate

Fiecare entitate, indiferent de tipul, profilul de activitate și localizarea ei, se confruntă
cu o multitudine de factori care formează mediul de afaceri. Relațiile de interacțiune dintre
entitate și societate sunt reciproce și extrem de complexe, ele putând fi puse în evidență cu
ajutorul figurii 1.

Managerii entității nu o pot administra cu succes fără a ține cont de factorii care decurg
din relațiile de intercondiționare reciprocă dintre entitate și mediul extern, cum ar fi: factori
tehnici, tehnologici, economici, sociali, politici, juridici, psihologici, demografici etc.

Acești factori acționează de regulă nu izolat, ci interdependent, corelat, într-un sistem de

legături închegate. Identificarea lor necesită cunoașterea precisă a căii de formare a rezultatului,
a legăturilor cauzale ale acestuia.

Instituțiile
Guvernul juridice

Comunitatea
Sindicatele
de afaceri

Băncile Mass-
media
Acționarii
Creditorii

Organismele de
Managerii Entitatea protecție a
consumatorilor

Furnizorii
Instituțiile Clienții
juridice
Angajații
Asociațiile de Firmele
comerț concurente

Figura 1. Relațiile de interacțiune dintre entitate și societate

4
 Clasificarea factorilor
Mulțimea de factori care influențează asupra rezultatului activității economice, pentru a
înțelege mai bine esența lor, se grupează:

 după conținutul lor în:

 factori social – economici: produsul intern brut; produsul național brut; rata dobânzii de
piață etc. Acești indicatori caracterizează starea economiei naționale în întregime și
acționează asupra activității entității.
 factori economici de producție (de activitate): starea tehnică a utilajului; nivelul de
calificare al muncitorilor; sistemul de stimulare a muncii.
 după raportul lor în cadrul unei relații cauzale:
 factori calitativi: nivelul de eficiență a utilizării resurselor în procesul de activitate;
 factori cantitativi: mărimea acestor resurse;
 factori de structură, care intervin atunci când rezultatul analizei se referă la măsuri
agregate (compuse din mai multe elemente).
 după modul cum acționează:
 factori cu acțiune directă, care exercită nemijlocit influența asupra rezultatului
(fenomenului) analizat;
 factori cu acțiune indirectă (de gradul 2, 3 … n): acționează asupra rezultatului
(fenomenului) prin intermediul altor factori.
 în funcție de efortul propriu al entității
 factori dependenți de efortul propriu: au originea în eforturile depuse de întreprindere
pentru economisirea tuturor categoriilor de resurse;
 factori independenți de efortul propriu.
 după izvorul acțiunii lor:
 factori interni (endogeni): au originea în interiorul entității (de exemplu organizarea
internă a producției, ritmicitatea producției, raționalizările în producție etc.);
 factori externi (exogeni): au originea în mediul exterior al entității (de exemplu
modificarea cursului de schimb, concurența, inflația etc.)
 după sensul influenței:
 factori pozitivi: influențează pozitiv rezultatul (fenomenul) analizat;
 factori negativi: influențează negativ rezultatul (fenomenul) analizat;
 factori indiferenți: nu influențează rezultatele (fenomenele) nici într-un fel.

5
  după gradul de sintetizare:
 factori simpli, care nu pot fi dezmembrați;
 factori complecși, care sunt determinați de o serie de alți factori simpli sau complecși.
 după stadiul circuitului economic:
 factori specifici aprovizionării;
 factori specifici producției;
 factori specifici vânzării producției etc.
 după posibilitățile de previziune:
 factori previzibili (cerți sau determinabili), care acționează în cadrul unor procese
controlate de conducerea entității;
 factori imprevizibili (aleatorii), care acționează necontrolat, ca urmare a unor abateri de
la desfășurarea normală a unor procese economice sau sub impulsul unor forțe din afară.
 după intensitatea acțiunii lor:
 factori dominanți (factori cheie): sunt cei a căror influență este hotărâtoare în obținerea
rezultatelor;
 factori secundari, cei a căror influență nu este hotărâtoare în obținerea rezultatelor.

Concluzie
Relațiile întreprinderii cu societatea contribuie la formarea unei imagini asupra
întreprinderii cu efecte directe asupra poziției și acceptării ei pe piață și în final asupra
vânzărilor. Relațiile publice constituie o componentă importantă a politicii de marketing a firmei.
Întreprinderile mari alocă bugete semnificative pentru conferințe, participări și organizări de
simpozioane, organizărea vizitării firmei, relațiile cu presa scrisă și audiovizuală, apariții în
public ale managerilor, susținerea unor evenimente culturale, sportive, de interes comunitar, sigla
și antetul firmei, îmbracamintea salariaților, evenimente mondene, acțiuni cu scopuri caritabile.
Practica demonstreaza ca sumele alocate dupa programe judicioase pentru asemenea activitati
sunt investitii foarte profitabile pentru firma pe termen mediu si lung.

6
 Bibliografie
 http://www.stiucum.com/management/managementul-intreprinderii/Relatiile-
intreprinderii-cu-me23926.php
 https://www.usem.md/uploads/files/Facultatea_Stiinte_Economice/Note_de_curs/Ciclul_
II/Economia_manageriala.pdf
 http://www.amac.md/Biblioteca/data/22/8/VI/13.pdf
 Sarbu V. și Stratu O. Analiza economico-financiară- Chișinău, 2016, pag. 8-9.