UNIVERSITATEA HYPERION

FACULTATEA DE ARTE
Masterat – Arta actorului

REFERAT 1
Analiza textului dramatic

Masterand:
Ionuț GURGU

București
2020
 Analiza textului dramatic
Ionuț Gurgu
An 2, Master

Goana luptei pentru existență

Textul piesei Goana scris de Paul Ioachim în plină dezvoltare a victoriei socialiste din anii
comunismului înfățișează o familie obișnuită formată dintr-un tată văduv, pensionat pe caz de boală, Chivu
Manta, cei trei copii ai săi, Sandu, Marcu și Stela, la care se adaugă un prieten din copilărie al fraților, Florin.
Relațiile dintre ei, aparent calme, ascund o tensiune maximă care ia amploare odată cu venirea fiicei, Stela,
acasă, plecată în străinătate, căsătorită fiind cu un italian pe nume Toni.
Textul piesei se încadrează în genul dramatic, are o structură specifică, pe acte, corespunzătoare
celor două părti ale operei. Acțiunea se constituie prin alternarea replicilor, dialogul fiind modul de expunere
utilizat de autor, care își face simțită prezența doar în didascalii. Partea inițială a piesei fixează în detaliu
relațiile spațio-temporale: „camera de zi a unui apartament dintr-un bloc nou, undeva la marginea orașului”.
Blocul nou duce cu gândul la o familie bogată, dar nu este decât o iluzie, pentru că următorul indiciu
contrazice opulența aparentă, deoarece, se arată prin didascalii, că mobila e din categoria celor „pe care și-o
cumpără în rate”. Personajele sunt introduse în scenă prin motivul literar al fotografiei, un fel de „mise en
abyme”. Acțiunea piesei se petrece într-o duminică. Teoretic, ar fi o zi liniștită, relaxantă, dar succesiunea
evenimentelor va infirma această liniște. Limbajul este colocvial, creând impresia de o viață trăită la un mod
autentic. În funcție de starea personajelor, limbajul se modifică. La început totul este blând, nostalgic,
visător, pacifist (cu ajutorul tatălui care reușește să îi țină pe băieți în frâu). Apoi discuția degenereaza,
limbajul se schimbă, devine, iritant și ușor agresiv, în punctul culminant fiind o adevărată stare conflictuală,
atât verbala, cât și corporală, pentru ca la finalul piesei, se reașterne calmul. Aparent doar.
Băieții Manta sunt diferiți. Sandu, cel mai mare, este un neîmplinit care și-a ratat destinul de boxer
pentru că, așa cum îi reproșează lui Marcu, a avut grijă de el. În plan afectiv, Sandu este „cuplat” cu Marcela,
o „muiere”, cum o numește el, deși, pare că ține la ea. Cu toate acestea, iubirea-pasiune, în termenii teatrului
clasic, este doar o utopie. Asta o demostrează și destinul Stelei. Marcu, este intelectualul, un viitor avocat
rafinat, erudit (ex. – ascultă Mozart), are un limbaj elevat. El o iubește în secret pe Marcela și își blamează
fratele pentru că nu o tratează cum merită.
Conform zicalei “sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul”, Sandu și Marcu sunt
diferiți. Primul este un extravertit, plin de nereușite „ascunse sub preș”, isteț, dar la modul practic. El este
un simbol al forței fizice, boxul nefiind altceva decât manifestarea acesteia. Al doilea este un delicat, rafinat
ce a studiat dreptul, un adept al legilor, pe care fratele mai mare le încalcă frecvent prin „afacerile” sale.
Marcu este interesat de valorile morale, nu materiale. Dar ca și celelalte personaje, care au câte ceva de
ascuns și care nu sunt ceea ce arată că sunt, nici Marcu nu este atât de sfânt pe cât se muncește să arate. Într-
una din izbucnirile după o ceartă cu Sandu își arată unele din adevăratele intenții expuse tatălui său.
1
 Analiza textului dramatic
Ionuț Gurgu
An 2, Master

Stela este tânăra căsătorită cu un individ bogat, Toni, pe care îl părăsește, spre disperarea lui Sandu,
pentru că se simte singură și desconsiderată de acesta. Ea este genul de om care caută „fericirea”, nu avuția.
Sandu, care intră în afaceri necurate pentru „a face bani”, o așteaptă acasă pentru a obține sprijin financiar
de la ea. Singurul personajul feminin al piesei, Stela, are un nume predestinat unei vieți pline de succes,
strălucitoare. Ironia sorții....ea este o fată nefericită, căsătorită din dragoste, îi spune tatălui, dar, oarecum,
obligată de către Sandu, cel care i-a făcut cunoștință cu viitorul soț. Fiind tânără, naivă se lasă dusă de val
de promisiunile și vorbele dulci ale fratelui și se căsătorește cu Toni, plecând în Italia și lăsându-și studiile
liceale neterminate. În prezent, Stela se simte o străină lângă omul “cu bani”, care o neglijează, oferindu-i,
în schimb, opulență. Așa s-a întamplat la început. Dar lucrurile au început să degenereze. Toni aproape o
exploatează, ea este cea care are grijă de familia lui, maică-sa, sora cu cei trei copii din flori, de cumpărăturile
casei, făcute uneori „la mama dracului” mai ieftin și fără mașină. Imaginea creată familiei din țară, de cum
trăiește și cât sunt de bogați este falsă. Umilința, frica eșecului și a ratării, vorbele care ar fi putut să iasă
acasă printre cunoscuți și vecini, o fac pe Stela să creioneze și să expună o lume aproape ideală, oferindu-le
auzului exact ceea ce ei voiau să audă. Dar nu are yacht, nu are avion, nu este milionară. Toni este doar
ruinat. „Săraca fată bogată” este o sintagmă ce i se aplică perfect Stelei. În jurul acestui adevăr ieșit la iveală
se concentrează acțiunea piesei și odată cu apariția ei totul se inflamează, frustări ies la suprafață, apar
conflictul, punctul culminant al operei.
Tatăl înțelege acum suferința fetei, înțelege iluzia de până atunci și ca orice părinte care dorește
pentru copiii săi numai binele și toată fericirea vrea ca ea să rămână acasă, lângă el pentru a fi liniștită. Marcu
la fel. Dar Sandu, care vede în ea salvarea și rezolvarea tutror problemelor sale financiare încearcă să o
convingă să revină lângă soțul său. Ajunge cu ea până la aeroport, luată cu forța de acasă, spre disperarea
tatălui. Singură, nefericită, cu gândul întoarcerii la o viață pe care nu și-o mai dorește, Stela fuge din aeroport
și se duce în locul ei, un pod, unde venea de fiecare dată când voia să se regăsească sau.....să se sinucidă.
Este găsită de Florin, prietenul din copilărie, care are sentimente profunde pentru Stela și căreia îi
mărturisește că o iubește și că vrea să o ia de soție. Cei doi sunt întrerupți de Sandu. Disperat, implorând-o,
Sandu îi dezvăluie frica sa enormă și comportamentul brutal avut datorat anturajului cu Adi – personaj
amintit doar, un interlop – și amenințărilor cu moartea. Disperarea omului care se teme de moarte îl
transformă pe Sandu într-un agresor ce o lovește pe fată și care, când Florin intervine, îl lovește și pe el.
Personajul Florin este unul secundar, dar important în piesă. El ilustrează doua idei pierdute: omul
sărac, dar inteligent, care reușește în viață prin muncă, sacrificii și propriile forțe, devenind doctor și iubirea
adevărată poate învinge timpul și distanța.
“Milogul”, cum este denumit de Sandu, care pune etichete în funcție de experiențele lui de viață,
termină facultatea de medicină, are o mamă, femeie de serviciu, care l-a crescut singură. El o iubește sincer

2
 Analiza textului dramatic
Ionuț Gurgu
An 2, Master

pe Stela, cu care a avut o relație în trecut. Că este om de calitate o demonstrează faptul că Stela i-a scris de
când a plecat din țară, fiind sprijinul și locul ei de refugiu când a realizat că Toni nu înseamnă „acasă”. Când
fata revine – și este așteptată cu nerăbdare de către familie – Florin nu poate rata șansa de a o revedea și de
a-i spune ce simte pentru ea. Sandu îl percepe ca pe o piedică în calea salvării lui, deoarece, dacă ajunge să
conștientizeze faptul că și sora lui l-ar iubi pe Florin, ar fi sfârșitul lui, datoria ce l-ar costa viața nu ar mai
putea fi achitată de cumnatul bogat Toni. Iar acest lucru nu se poate întâmpla, după Sandu. Deși Florin o
iubește și își mărturisește sentimentele, Stela pare o cauză pierdută. Ea s-a înstrăinat atât de mult de sine și
chiar de cei din jur, încât are impresia ca iubirea nu mai este o opțiune pentru ea.
O secvență semnificativă a piesei rămâne scena întoarcerii acasă din Italia a fetei rătăcitoare. Este
butonul de declanșare a conflictului operei. Ea este așteptată cu dor de către tată și Marcu și cu interes de
către Sandu. Cum am mai spus, Sandu vede în venirea Stelei acasă colacul de salvare de la înec, de la
eliberarea datoriilor care îl presează și care îi amenință viața. Umorul necioplit al lui Sandu strică limbajul
metaforic al celorlalți doi. Ei apreciază surâsul Stelei ca pe un cireș sau ca un portocal înflorit, pe când
Sandu îl vede „ca o spaghetă”, aluzie directă a locului de unde vine fata. Interogatoriul la care o supune
Sandu are ca scop scoaterea în evidență a opulenței de care se bucură fata. După falsa exuberanță – mic dejun
în pat, baie cu gresie, marmură, telefon, yacht, yole, bărci cu motor, „suntem fericiți, suntem bogați, lumea-
i a noastră! „, lovește cruntul adevăr: „Toni e ruinat.”
Acesta este momentul în care „le boule-à-neige”, ajuns la maximum, se răsfrânge ca o avalanșă,
conflictul este dezlănțuit, personajele, din calmitatea lor, devin irascibile și conflictuale. Cireașa de pe tort o
reprezintă apariția lui Florin, în locul așteptatului Toni, pe care Sandu îl ironizează și îl dă afară. Intervine
Stela și aplanează din tensiune, dar nu pentru mult timp. Falsa calmitate se sparge cu monologul lui Sandu
în care își varsă of-ul vehement și brutal și se termină cu forțata plecare către aeroport.
Finalul operei prezintă, iar, o aparentă calmitate. Sandu pleacă să o caute pe Stela, Marcu ascultă
Mozart, ca la începutul piesei. Tatăl, obosit și bolnav, puțin în delir, face plamuri ca și cum copiii sunt cu
toții acasă și el trebuie să fie pater familias. Pe acest fundal Sandu revine, făcut KO, lovit de moarte. Adi și-
a făcut dreptate.
Sandu își asumă în cele din urmă goana lui nebună după bani, plătind cu viața. Cutremurător si
emoționant....iluzia familiei reunite și a fericirii false se destramă și nu cu orice preț, ci cu prețul unei vieți
omenești. Cel puțin acest lucru se înțelege. Pentru că nu se știe și nu se pricepe clar din ce a scris Ioachim
ce s-a întâmplat cu Stela. Sau cu Chivu. Stela a rămas cu Florin? S-a sinucis? A prins-o Adi și gașca lui?
Chivu, în micul lui delir dat de boală, moare sau adoarme? Acestea sunt întrebări la care fiecare cititor poate
găsi propriul răspuns.