Cap.

2 Proiecte de investiţii

2. 1. Conceptul de proiect. Proiecte de investiţii

2.2. Tipologia proiectelor de investiţii. Portofolii de investiţii
2.3. Ciclul de viaţă al unui proiect de investiţii
2.4. Evaluarea proiectelor de investiţii. Principii, faze,
momente
2.5. Selectarea proiectelor de investiţii

1
Cap.2 Proiecte de investiţii

CONCEPTUL DE PROIECT. PROIECTE DE INVESTIŢII

2
O societate care este preocupată de îmbunătăţirea situaţiei sale, trebuie ca să realizeze
studii şi analize cu scopul identificării ideilor de proiect, care să fie viabile şi să se încadreze în
obiectivele societăţii respective.
În ultimii ani, se constată că succesul în afaceri este strâns legat de competenţa
managerială care în condiţiile complexe ale mediului de afaceri trebuie să examineze şi să
soluţioneze relaţia „problemă – rezolvare – soluţie”.
Abordarea realistă a contextului naţional în condiţiile dezvoltării capacităţii ţării noastre
de a beneficia de fonduri comunitare şi alte finanţări externe nerambursabile şi de a derula
proiecte finanţate de la bugetul de stat, bugetele asigurărilor sociale, şi bugete locale, sau prin
sistemul public privat, presupune o înţelegere a exigenţelor impuse de adoptarea şi desfăşurarea
corespunzătoare a acestor proiecte.
Ideea unui proiect poate să apară în mod planificat sau în mod spontan sau poate apărea
ca rezultat al unei simple întâmplări.
Proiectul – reprezintă o multitudine de acţiuni îndreptate spre realizarea unui scop.
Conform ISO 9000, un proiect reprezintă „o acţiune specifică nouă, care structurează
metodic şi progresiv o realitate viitoare pentru care nu avem valoare echivalentă”.
Proiectul reprezintă „un proces unic care constă într-un ansamblu de activităţi
coordonate şi materializate care presupun date de INPUT şi OUTPUT, de activităţi care
urmăresc realizarea unui obiectiv conform exigenţelor specifice incluzând elemente legate de
timp, resurse şi cosuri”..
Orice proiect presupune angajarea unor fonduri băneşti (capital) într-un proces care în
timp va determina obţinerea unor câştiguri viitoare (profit).
Etapele şi managementul în derularea unui proiect sunt următoarele:

2
Cap.2 Proiecte de investiţii

BENEFICIAR DE PROIECT

Definirea
proiectului
Resurse de
Costuri
finanţare

Elaborarea
proiectului

Managementul costurilor Managementul riscului

Realizarea
proiectului
Managementul resurselor Managementul comunicaţiei
umane

Managementul timpului Raport de audit

Încheierea
proiectului

Fig. 1

Orice proiect presupune un interval de timp între momentul identificării necesităţii ideii
de proiect şi cel al obţinerii efectelor aşteptate. Acest interval de timp poartă denumirea de ciclu
de viaţă al unui proiect.
Revenind la eforturile investiţionale şi sfera investiţiilor, la complexitatea ridicată a
abordărilor acestui concept putem aprecia că realizarea unei investiţii trebuie să pornească de
la ideea conform căreia „investiţiile sunt mijloace prin care se urmăreşte dezvoltarea
întreprinderii pe termen lung, evoluţia eficienţei şi poziţia în mediul din care face parte”1.
Principalul instrument operaţional, în plan investiţional, care are un început şi sfârşit
bine stabilit şi limitat în timp, precum şi resurse şi buget bine fundamentat, cu scopul realizării
unui obiectiv de investiţii bine definit, îl reprezintă proiectul de investiţii.”
Profesorul Ion Vasilescu spune că proiectul reprezintă „o mulţime de acţiuni cu caracter
tehnic, economic, social, politic, strategic, orientate spre realizarea unui anumit scop care
presupune management propriu şi care necesită un consum de resurse umane, financiare,
materiale, timp, informaţii etc”.2
Proiectul de investiţii reprezintă:
 ansamblul informaţional care cuprinde piese scrise şi desenate, determinări
grafice etc. prin care urmează să se configureze opţiunile investiţionale sub
aspect economic, tehnic, financiar, constructiv, funcţional şi comercial. În
vederea desfăşurării activităţii, societăţile comerciale achiziţionează active

1
Lazăr Cistelcan – Economia, eficienţa şi finanţarea investiţiilor, Ed.Economica, Buc. 2002
2
Ion Vasilescu – Pregătirea şi evaluarea propunerilor de proiect, Ed.Eficon Press, Buc.2009

3
Cap.2 Proiecte de investiţii

corporale şi necorporale care presupun în plan financiar angajarea de resurse

(capitaluri) pe termen mediu şi lung.
 motivaţia concretă a unor cheltuieli care sunt făcute în prezent cu speranţa
obţinerii de avantaje în perioada viitoare. În acest sens, adoptarea deciziei de
investiţii şi realizarea proiectului de investiţii sunt foarte importante întrucât
acestea sunt ireversibile şi angajează, pentru un timp îndelungat, fluxuri
economice şi fluxuri financiare importante.
Activitatea de investiţii se înscrie pe coordonatele unei strategii de dezvoltare
economico-socială şi se desfăşoară pe baza proiectelor de investiţii. Aceste proiecte pentru a
putea fi aplicate, necesită o serie de mijloace bine definite, care pentru a putea fi puse în operă
presupun realizarea în mod coordonat şi într-o ordine prestabilită a unor acţiuni care să
corespundă scopului proiectului de investiţii.
 „un ansamblu optimal de acţiuni de investiţii bazate pe o planificare sectorială,
globală şi coerentă, pe baza căreia o combinaţie definită de resurse umane,
materiale etc., provoacă o dezvoltare economică, socială, determinată.”3
Fiabilitatea proiectului de investiţii este determinată de realizarea obiectului şi de
punerea sa în funcţiune, sau a unui echipament sau serviciu, de introducerea de noi tehnologii
sau cucerirea de noi pieţe.

2.2. Tipologia proiectelor de investiţii

Proiectele de investiţii pot îmbrăca mai multe forme.
În funcţie de obiectivul urmărit, proiectele pot fi:
1. Proiecte de înlocuire – sunt proiectele care urmăresc cauze de ordin tehnic privind
starea utilajelor şi echipamentelor a căror uzură poate influenţa calitatea;
2. Proiecte de expansiune – aceste proiecte urmăresc extinderea şi amplificarea în ceea
ce priveşte mijloacele fixe, activele circulante precum şi capitalurile proprii şi
permanente;
3. Proiecte de retehnologizare – sunt proiectele care au ca scop creşterea
competitivităţii tehnice, comerciale, financiare ale întregii activităţii şi urmăresc
corelarea cererii cu structura de fabricaţie în condiţiile exercitării efectelor uzurii
fizice şi morale ale echipamentelor, instalaţiilor şi utilajelor;
4. Proiecte de inovare – urmăresc introducerea unor activităţi noi care vor influenţa
volumul cheltuielilor, veniturilor şi rentabilităţii;
5. Proiecte de strategie – au ca scop propulsarea societăţii într-un viitor incert în care
eficienţa este mai greu de evoluat datorită riscului ridicat al acestor proiecte. Astfel
de proiecte au în vedere drept criteriu de selecţie nivelul costurilor minime;
6. Proiecte de deconstrucţie (de dezinvestiţie) – aceste proiecte au ca scop reducerea
activităţilor neeficiente şi a imobilizărilor aferente.
Ar trebui menţionat că, un agent economic, care îşi elaborează un program de dezvoltare
solid, poate avea un portofoliu de proiecte de investiţii. Între aceste proiecte poate exista relaţii
de intercondiţionare.
În acest sens, proiectele de investiţii pot fi:
 proiecte incompatibile – sunt acele proiecte care din punc de vedere tehico –
constructiv se exclud reciproc, întrucât îndeplinesc aceleaşi funcţiuni. Adoptarea
uneia din variante exclude automat posibilitatea realizării concomitente şi a
celorlalte variante din cadrul proiectului;

3
Marian Stoian – gestiunea investiţiilor, Ed. ASE, Buc., 2003

4
Cap.2 Proiecte de investiţii

 proiecte compatibile (independente) – sunt proiectele care din punct de vedere

constructiv se pot realiza simultan, fără afectarea performanţei unuia dintre
proiecte.
La aceste proiecte poate apărea o problemă legată de capacitatea financiară necesară
pentru realizarea simultană a mai multor proiecte.
Proiectele compatibile pot, la rândul lor, să îmbrace mai multe forme. Ele pot fi:
- proiecte contingentate – sunt proiectele între care există interdependenţă, în sensul
că respingerea sau acceptarea unui proiect poate influenţa decizia referitoare la alt
proiect;
- proiecte complementare – la care decizia pentru un proiect influenţează în mod
automat decizia de respingere sau adoptare pentru un alt proiect.
În funcţie de modul în care se asigură sursele de finanţare, proiectele de investiţii
pot fi finanţate din sursele proprii ale întreprinzătorului, din surse externe ale acestuia sau din
alocaţii bugerare.
În funcţie de modul de execuţie al proiectelor, se pot distinge următoarele:
- proiecte cu execuţie în regie proprie de către agentul economic declanşator
(beneficiarul de investiţie). În această situaţie, viitorul proprietar al obiectivului care
se edifică are în vedere realizarea unor proiecte simple, de mică amploare şi de
complexitate tehnică redusă;
- proiecte cu execuţie în antrepriză de către agenţii economici specializaţi;
- proiecte realizate în sistem mixt prin colaborarea dintre proprietar şi antreprenor. În
acest caz, beneficiarul de investiţie va executa cu forţe proprii lucrări de mică
amploare şi cu complexitate tehnică scăzută, urmând ca antreprenorul să execute
lucrări complexe care presupun forţă de muncă de înaltă calitate. Se poate spune că,
relaţia între beneficiar şi antreprenor este o relaţie contractuală de vânzare –
cumpărare caracterizată prin transfer de proprietate în schimbul unei plăţi în sensul
că, cumpărătorul are obligaţia de a prelua produsul care constituie obiectul
contractului şi de a plăti preţul cuvenit, iar furnizorul va trebui să livreze „produsul”
capabil să funcţioneze şi să dea generaţiile de rigoare pentru acestea.
Având în vedere că în practica investiţională există mai multe tipuri de relaţii, interese
şi limite între parteneri la implementarea unui proiect de investiţii, putem aprecia existenţa
următoarelor categorii de proiecte:
1. Proiecte la cheie în manieră clasică (le projet clé en main clasique), presupune
stabilirea unei relaţii simple prin care întreprinzătorul achiziţionează o maşină, un utilaj,
limitându-se doar la forma sa materială.
Relaţia între beneficiar ca agent declanşator al actului investiţional şi furnizor este o
relaţie „rece”. În consecinţă, aceste proiecte sunt recomandate a avea în vedere doar situaţia în
care partenerii au pregătire şi competenţe similare sau în cazul unor proiecte de mică anvergură
şi de complexitate scăzută.
2. Proiecte la cheie în manieră încărcată (projet clé en main lourd) – au la bază
existenţa unei relaţii mai complexe între beneficiarul de investiţie şi furnizor, în care furnizorul
se angajează în execuţia unor servicii (concepţie, proiectare, execuţie proiect, calificare
personal) însă, fără a-şi asuma şi răspunderi cu privire la reuşita acestor servicii.
3. Proiecte cu venit (profit) asigurat (projet produit en main) – presupune existenţa
unei relaţii contractuale beneficiar – furnizor în care furnizorul aderă la obiectivele propuse ale
proprietarului de proiect şi se angajează să execute noi obiective conform parametrilor
cantitativi şi calităţii din documentaţia tehnico – economică de proiect.
4. Proiecte cu piaţa asigurată (projet marché en main) – sunt caracterizate printr-o
relaţie completă între executant şi beneficiarul de investiţii în sensul că furnizorul (executantul)

5
Cap.2 Proiecte de investiţii

poate susţine capacitatea financiară necesară realizării efortului investiţional şi poate să asigure
şi comercializarea produselor care fac obiectul investiţiei.
Din punct de vedere al perspectivei monetare a intrărilor şi ieşirilor de trezorerie din
exploatarea acestora (cash-flow-uri) proiectele de investiţii pot fi:
a) Proiecte de investiţii care se caracterizează printr-o singură cheltuială iniţială
(intrare) şi o singură încasare (ieşire) la încheierea duratei investiţiei.
În general aceste proiecte urmăresc activitatea investiţională din domeniul agriculturii,
construcţiilor sau a investiţiilor financiare.

Schematic acest tip de proiecte sunt reprezentate astfel:

t0 t1 t2 tn

(-) (+)

b) Proiecte de investiţii care solicită o singură cheltuire a capitalurilor iniţiale şi care

determină încasări eşalonate pe întreaga durată de viaţă a investiţiei. În general, aceste proiecte
se referă la echipamentele industriale şi reprezintă cel mai comod model de evaluare.

t0 t1 t2 tn

(-) (+) (+) . . . (+)

c) Proiecte de investiţii care presupune cheltuieli eşalonate ale capitalurilor iniţiale şi

efectuarea unei singure încasări la sfârşitul perioadei de execuţie a obiectivului de investiţii.
În general aceste tipuri de proiecte urmăresc construcţia unor ansambluri industriale
complexe, a unor uzine şi preluarea acestora „la cheie”.

t0 t1 t2 tn

(-) (-) (-) (+)

d) Proiecte de investiţii care realizează intrări şi ieşiri eşalonate de trezorerie pe

întreaga durată de viaţă a investiţiei, şi care sunt, în general, majoritatea investiţiilor industriale.

t0 t1 t2 tn

(-) (-) (-) (+) (+) . . . (+)

În cadrul acţiunii de actualizare la momentul t0, cash-flow-urile sunt diferite. De

evidenţiat este faptul că, în marea lor majoritate, evaluările se exemplifică pe tipul b, cu o
singură intrare (I0) şi cu mai multe fluxuri de numerar anuale de încasat (CFt). În restul cazurilor,
6
Cap.2 Proiecte de investiţii

pentru celelalte tipuri de investiţii fluxurile de trezorerie vor trebui corectate, în funcţie de
momentul t0, t1, . . . tn cu intrările şi ieşirile corespunzătoare fiecărui moment în parte.
În legătură cu portofoliile de proiecte de investiţii, putem aprecia că gestiunea acestora
este determinată de sumele alocate şi de divizibilitatea proiectului în mai multe componente şi
de lichiditatea acestora, adică de capacitatea activului de a fi transformat rapid în cash la justa
valoare de piaţă (a activului).
Renatabilitatea unui portofoliu de investiţii va fi determinată de media aritmetică a
rentabilităţii tuturor proiectelor. Renatabilitatea proiectului se va calcula cu ajutorul formulei:

𝑗
𝐸(Rp) = ∑𝑖=1 𝑥𝑖 ∙ 𝐸(𝑅𝑖 ) , în care

E(Rp) – rentabilitatea portofoliilor de investiţii

Xi – ponderea capitalului investit în proiectul de investit „i” în total capitaluri investite
în portofoliu
E(Ri) – rentabilitatea estimată pentru proiectul de investiţii
j – numărul de proiecte de investiţii din cadrul portofoliului

2.3. Ciclul de viaţă unui proiect de investiţii

Ciclul de viaţă al unui proiect de investiţii reprezintă intervalul de timp scurs între
momentul identificării necesităţii individuale sau colective şi cel al finalizării complete (al
punerii în funcţiune sau al apariţiei efectelor scontate).
Necesitatea determinării duratei ciclului de viaţă a unui proiect de investiţii este
determinată de următoarele motivaţii şi anume:
- necesitatea evaluării şi analizei oportunităţii şi eficienţei proiectului de investiţii în
condiţiile accesului limitat la resursele băneşti;
- necesitatea gestiunii implementării proiectului, adică urmărirea programării,
execuţiei şi controlul execuţiei lucrărilor.
Ciclul de viaţă al unui proiect de investiţii ar putea fi reprezentat astfel (activităţi componente):

Nivel de
activitate Execuţie

Iniţiere

Planificare

Control şi Monitorizare
Audit

Debut Final
Fig. 2 Activităţile componente ale ciclului de viaţă ale unui proiect

7
Cap.2 Proiecte de investiţii

La orice proiect de investiţii, ciclul de viaţă conţine trei etape:

1. Etapa de concepţie (de elaborare a propunerilor de proiect);
2. Etapa de realizare (implementare) a proiectului de investiţii, de execuţie pe şantier a
lucrărilor de construcţii-montaj, legate de realizarea fizică, în natură a produsului investiţional;
3. Etapa de exploatare a proiectului de investiţii.

Schematic, cele 3 etape se pot prezentaastfel:

Etapa de Etapa de realizare Etapa de exploatare

concepţie a investiţiilor rentabila

PREINVESTIŢIILE INVESTIŢIILE
oportunităţi ideea de proiect de investiţii
Proiect de

DECIZIA
Studii de Studii de t
prefezabilitate fezabilitate investiţii
Studii
funcţionale

În următoarea figură prezentăm cele 3 etape şi relaţiile dintre ele.

Etapa I

Elaborarea propunerii de proiect

de investiţii

Promotor de proiect de investiţii

Etapa II
Etapa III
Realizarea proiectului
Exploatarea proiectului
de investiţii
de investiţii

Fig.3 Etapele specifice ciclului de viaţă a unui proiect de investiţii

8
Cap.2 Proiecte de investiţii

Detaliind, putem face următoarele aprecieri:

1. În cadrul etapei de elaborare a propunerii de proiect (se mai numeşte şi etapa

preinvestiţională), are loc realizarea legăturii dintre idee şi acţiune, respectiv are loc
fundamentarea ideii de proiect cu ajutorul unor documentaţii specifice care urmăresc stabilirea
oportunităţii şi viabilităţii proiectului de investiţie.
Această etapă presupune:
- cercetarea mediului firmei sub toate aspectele: economic, geografic, legislativ,
social, conjunctural;
- identificarea şi cuantificarea necesităţii de investit şi a beneficiarilor de investiţii;
- evaluarea şi analiza mediului eco-social al proiectului;
- definirea scopului şi obiectivelor proiectului de investiţii;
- evaluarea riscurilor aferente proiectului;
- elaborarea de studii, planuri de lucru, caiete de sarcini, proiecte;
- elaborarea deciziei de investiţii de către promotorul proiectului care poate să fie sau
nu şi finanţator;
- elaborarea documentaţiei proiectului de investiţie cu activităţi, termene şi resurse,
responsabilităţi şi mod de evaluare a rezultatelor oricărei activităţi.
2. În cadrul etapei de execuţie a proiectului de investiţii (este etapa de realizare, sau
implementare), se consumă resursele fizice investiţionale conform documentaţiei de proiect şi
se transformă prin procese specifice în elemente de natură materială ale noului obiectiv.
Durata acestei etape este determinată de tipul de investiţii.
Dacă investiţia este publică sunt necesare proceduri standard de selecţie, negociere şi
încheiere a contractelor fiind implicaţi finanţatorii, antreprenorii, furnizorii de echipamente, cât
şi prestatori de servicii sau consultanţă în condiţiile respectării cadrului legislativ şi juridic,
precum şi a procedurilor naţionale şi europene legate de implementarea proiectelor de investiţii
în vederea atingerii scopurilor stabilite.
Această etapă este condiţionată de asigurarea cantităţii şi calităţii (mai ales) a resurselor.
Ca urmare, este imperios necesar controlul tuturor activităţilor legate de calitatea lucrărilor,
respectarea graficelor de timp, sau eventualele incompatibilităţi pe termen scurt şi mediu.
În practica investiţională cele două etape menţionate au ca obiectiv comun crearea
premiselor necesare realizării scopului proiectului de investiţii. Curba care caracterizează, din
punct de vedere economic ciclul de viaţă al proiectului, este curba de evoluţie a cash-flow-ului
(diferenţa dintre intrările generate de proiect şi provenite din finanţarea proprie sau surse atrase
şi ieşirile prin achiziţii, construcţii etc.).
3. În ceea ce priveşte etapa de exploatare, aceasta se referă la perioada în care se obţin
efectele utile estimate şi, care trebuie să fie cât mai mare.
Durata de viaţă utilă a proiectului de investiţii se stabileşte plecând de la următoarele
durate:
- durata fizică a activelor imobilizate, respectiv echipamente şi clădiri, care se
exprimă în timp de funcţionare (exprimat în ani, ore etc.) şi tehnico-constructive, de
la nivelul cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii şi a valorii reziduale;
- durata de viaţă tehnologică exprimată prin intervalul de timp dintre momentul
punerii în funcţiune a echipamentelor (sau tehnologiilor) şi momentul estimat al
apariţiei pe piaţă al unui nou echipament cu aceleaşi caracteristici funcţionale, dar
având performanţe tehnice superioare;
- durata de viaţă a produsului – se referă la perioada de exploatare economică sau de
succes comercial al produsului.
În cadrul unui proiect de investiţii se poate face referire la o finalizare din punct de
vedere fizic (atunci când construcţiile şi achiziţiile sunt realizate şi montate), din punct de

9
Cap.2 Proiecte de investiţii

vedere tehnic (când echipamentele funcţionează conform datelor tehnice) şi finalizare din punct
de vedere financiar (atunci când se sting datoriile între parteneri în totalitate).
Un proiect se poate constitui ca parte dintr-un anumit program complex la nivel de
activitate, la nivel instituţional sau regional.
Ca urmare finalizarea unui proiect de investiţii poate constitui un punct de plecare pentru
alte proiecte, prin identificarea de noi idei rezultate din studiile realizate, idei care să ducă la
îndeplinirea unor obiective şi creşterea competitivităţii pe plan internaţional.

2.4. Evaluarea proiectelor investiţii

Evaluarea proiectelor de investiţii presupune, în principal, calculul şi analiza eficienţei

economice ce corespunde unei relaţii cauzale între efortul depus într-o acţiune şi efectul util
rezultat în urma acestui efort.
În sfera economică, noţiunea de eficienţă are un caracter complex impunând luarea în
considerare atât a aspectului economic cât şi a aspectului social, ecologic, strategic etc. al
investiţiei.
Eficienţa economică se evaluează în urma calculării unui sistem de indicatori care
surprind o serie de informaţii referitoare la eforturi investiţionale şi de producţie, efecte,
perioada de realizare a investiţiilor şi perioada economică de funcţionare a viitorului obiectiv.
În vederea evaluării proiectelor de investiţii trebuiesc avute în vedere următoarele
principii:

1. Principiul unităţii cauzale

Se referă la relaţia efort-efect şi determină stabilirea cantitativă şi calitativă a eforturilor
şi efectelor şi luarea în calcul a eforturilor şi efectelor dominante precum şi adiacente necesare
calculului analizei economice.
2. Principiul unităţii spaţiale
Presupune cuantificarea eforturilor şi efectelor într-un domeniu spaţial, respectiv al
proiectului de investiţii şi calculul indicatorilor.
3. Principiul unităţii temporale
Presupune cuantificarea eforturilor şi a efectelor pe întreaga perioadă de manifestare a
acestora, respectiv, investiţiile pe perioada de realizare, cheltuielile de producţie şi veniturile
pe durata de funcţionare a noului obiectiv.
Viaţa economică a proiectului (durata de funcţionare) şi durata de execuţie a proiectului
reprezintă cadrul temporal global pentru calculul indicatorilor de eficienţă economică.
Principiul nr.3 evaluează eforturile şi efectele la un moment dat, ca urmare, este necesară
evaluarea utilizând şi tehnici de actualizare.
Rezultatele evaluării vor permite investitorilor să identifice proiectele eficiente care vor
putea genera efecte utile mai mari decât angajamentul de capital.
Evaluarea alternativelor şi variantelor de proiecte are ca scop:
- verificarea raţionalităţii şi fundamentarea economică a soluţiilor tehnice,
tehnologice şi de construcţie ce se adoptă prin proiect;
- compararea variantelor posibile din punct de vedere al eficienţei;
- formularea opţiunilor pentru decidenţi;
- eşalonarea eficientă a lucrărilor şi consumării capitalului alocat astfel încât efectele
economice negative să fie minime (pierderi, imobilizări).
Din punct de vedere metodologic, evaluarea proiectelor de investiţii cuprinde în mod
interconectat următoarele faze:
a) Pregătirea metodologică şi informaţională;
b) Obţinerea rezultatelor;

10
Cap.2 Proiecte de investiţii

c) Analiza rezultatelor şi formularea pentru decidenţi privind opţiunile.

a) În prima fază, de pregătire metodologică şi informaţională a evaluării eficienţei
economice a investiţiilor are loc:
- stabilirea principiilor şi metodelor de evaluare economică a soluţiilor şi variantelor;
- formularea şi fundamentarea criteriilor de eficienţă economică, a indicatorilor de
apreciere a nivelului de eficienţă economică pentru variante de proiecte de investiţii şi a
modului de calcul a acestora;
- stabilirea variantelor de proiecte în baza accesului la sursele de finanţare;
- formularea exigenţelor privind orizontul unic de timp de calcul şi analiză;
- compatibilitatea variantelor din punct de vedere al factorului de timp.
b) Cea de-a doua fază se referă la obţinerea rezultatelor în condiţiile determinării
eficienţei economice a investiţiilor proiectelor de investiţii.
Cu această ocazie se vor calcula indicatorii de eficienţă economică a investiţiilor
conform criteriilor stabilite la punctul „a” şi se vor obţine noi informaţii prin compararea
efectelor utile sau avantajelor aşteptate cu costurile (eforturile) necesare pentru adoptarea
deciziei de investiţii.
Totodată, se determină impactul proiectului din punct de vedere al costurilor şi
avantajelor pe care le generează realizarea sa pentru investitor şi se determină proiecţia
fluxurilor financiare în varianta statică şi actualizată.
c) Faza a treia a evaluării eficienţei economice a investiţiilor este destinată analizei
complexe a indicatorilor de eficienţă economică şi formulării recomandărilor privind opţiunea
de investiţii necesară decidenţilor în materie de investiţii.
Analiza eficienţei economice a investiţiilor cuprinde:
- analiza indicatorilor pe fiecare variantă de proiect;
- compararea nivelului indicatorilor pe variante de soluţii şi aprecierea variantelor din
punct de vedere cantitativ şi calitativ, ţinând seama de efectele previzionate
economice şi financiare, sociale şi ecologice, de volumul total al costurilor, de
structura şi calitatea produselor şi a serviciilor, de durata de viaţă economică a
obiectivului de investit etc.;
- optimizarea variantelor de soluţii având la bază exigenţele şi priorităţile
investitorilor şi decidenţilor;
- formularea recomandărilor pentru decidenţi privind variantele eficiente şi varianta
optimă cu referire asupra avantajelor şi dezavantajelor fiecărei variante în parte;
- diagnosticarea cauzelor şi factorilor de influenţă ce determină rezultatele
indicatorilor calculaţi cu stabilirea măsurilor şi programelor în vederea îmbunătăţirii
şi optimizării valorii acestora în strânsă legătură cu cerinţele investitorilor, băncilor
etc.
Desfăşurarea evaluării proiectelor de investiţii are în vedere parcurgerea următoarelor
momente:
1. stabilirea sistemului de indicatori de eficienţă şi a criteriilor de eficienţă;
2. stabilirea nivelelor admisibile de acceptabilitate a indicatorilor şi criteriilor de
eficienţă, precum şi stabilirea criteriilor de optimizare;
3. stabilirea duratei de funcţionare (D), a duratei de exploatare eficientă (De) şi a
orizontului de timp necesar analizei proiectelor;
4. dimensionarea şi proiectarea fluxurilor anuale previzionate ale avantajelor şi
costurilor pe fiecare variantă de proiect, pe tot orizontul ciclului de viaţă al proiectului (pe
orizontul de timp supus analizei) şi previziunea valorii reziduale în ultimul an al perioadei De;
sau,
5. stabilirea ratei de actualizare a fluxurilor financiare;

11
Cap.2 Proiecte de investiţii

6. calculul indicatorilor respectând criteriile de eficienţă pentru fiecare variantă de

proiect;
7. analiza valorii indicatorilor şi interpretarea rezultatelor; stabilirea concluziilor
parţiale;
8. analiza comparativă a variantelor de proiect precum şi a avantajelor şi efectelor de
ordin social şi ecologic;
9. prezentarea variantei optime şi recomandările privind opţiunea de investiţii conform
criteriului de eficienţă maximă;
10. analiza de senzitivitate a variantei de proiect;
11. concluzii finale cu specificarea „regretului economic”, adică a pierderii de avantaje
în situaţia adoptării unei alte variante de proiect în locul celei recomandate;
12. întocmirea Raportului de evaluare a proiectului,
Calculele de eficienţă şi evaluare a proiectelor de investiţii nu se limitează doar în a oferi
informaţii referitoare la rentabilitatea economică. Acestea oferă informaţii şi aprecieri utile
pentru specialiştii în materie de strategii ale firmei privind impactul realizării proiectelor asupra
oportunităţilor viitoare ale firmei, asupra strategiei de dezvoltare a societăţii şi a obiectivelor
sale.
În concluzie, pentru realizarea unui obiectiv de investiţii se vor concepe mai multe
variante de proiecte de investiţii, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale. Este necesară apoi,
selecţia pe bază de calcule riguroase şi criterii de eficienţă şi adoptare a acelei variante de
proiect de investiţii ce va asigura nivelul de eficienţă maximă.
În literatura de specialitate, evaluarea proiectelor de investiţii reprezintă o activitate de
cercetare premergătoare luării deciziei de investiţii prin care se stabileşte viabilitatea sau non-
viabilitatea, oportunitatea sau non-oportunitatea investiţiei, având la bază criterii de eficienţă
economică şi financiară.
Sunt definite drept momente principale ale evaluării, următoarele:
A) Preselecţia (selecţia preliminară a proiectelor).
B) Evaluarea complexă (economică, financiară, socială, ecologică etc.)
C) Selecţia finală (formularea deciziei de investiţii)
D) Programul de finanţare.
Ultimele trei momente B, C, D formează restricţia de buget (financiară) şi se referă la
evaluarea costului capitalului permanent utilizat.
Punctul de pornire îl constituie studiile de marketing referitoare la piaţă şi pe baza
acestora se determină amploarea investiţiei, marja brută de venit, cifra de afaceri şi alţi
indicatori financiari.
Se analizează toate soluţiile de proiect atât pe părţi componente, cât şi pe ansamblul
acestora, urmând să se selecteze preliminar anumite proiecte care sunt supuse evaluării
complete (economică, financiară, socială, ecologică), după care se analizează sensibilitatea şi
riscul proiectului, urmând a se lua decizia de investiţii.

12
Cap.2 Proiecte de investiţii

Schematic în figura următoare vom prezenta

1 Strategii de investiţii

2 Politici supuse strategiei de investiţii

3 Proiecte de investiţii

4 Selecţia preliminară a proiectelor

5 Evaluare tehnică 6 Evaluare comercială

1

7 Evaluare financiară
1

8 Evaluare economică
1

Analiza sensibilităţii şi a
9
riscului
1

10 Decizia de investiţii
Fig. 4

Pe scurt, principalele momente într-o evaluare complexă sunt:

1. alegerea criteriilor de evaluare
2. stabilirea sistemului de indicatori
3. alegerea datelor necesare calculului indicatorilor
4. calculul efectiv al indicatorilor
5. evaluarea financiară cu calculul (cash-flow-ului net, profitul net, venitul net)
6. evaluarea economică
7. analiza sensibilităţii şi eventualele modificări ale proiectului
8. analiza riscului
9. formularea deciziei
10. decizia de investiţii.

2.5. Selectarea proiectelor de investiţii

Selectarea proiectelor de investiţii presupune formarea opţiunilor de investiţii şi

tratarea selectivă a acestora.
Având în vedere faptul că proiectele au un conţinut complex, elaborarea acestora
presupune experienţă dar şi risc şi responsabilitate pentru responsabilii de proiect.

13
Cap.2 Proiecte de investiţii

Plecând de la criteriile de eficienţă care urmăresc mobilizarea structurilor existente (de

producţie, financiare, comerciale) cu maximă eficacitate, într-o firmă se pot formula într-o
anumită perioadă de timp mai multe proiecte, mai multe variante în scop şi conţinut.
În economia de piaţă, selecţia determină ca numărul de proiecte analizate şi
fundamentele să fie mai restrâns. Aceasta urmăreşte analiza proiectului din mai multe puncte
de vedere:
 analiza bugetului de capitaluri permanente necesare execuţiei proiectului;
 analiza surselor de finanţare a proiectelor;
 stabilirea operaţiilor de exploatare şi în afara exploatării proiectului;
 analiza riscului financiar.
Un proiect de investiţii presupune o colaborare a persoanelor responsabile din diferite
structuri sau compartimente care vor trebui să elaboreze o serie de studii ale căror informaţii
să asigure baza de date necesare elaborării şi fundamentării proiectului de investiţii. Acestea
sunt:
 studiul comercial – care oferă informaţii referitoare la cerere şi ofertă,
concurenţă, ciclul de viaţă al produselor;
 studiul juridic, fiscal şi administrativ – care urmăreşte încadrarea opţiunii de
investiţii în legislaţia în vigoare, la restricţii legislative, acte normative, regimul
de taxe şi impozite, restricţii fiscale etc.;
 studiul tehnic – are ca scop stabilirea necesarului de active corporale şi cheltuieli
de achiziţii şi construcţii, a duratei de funcţionare a activelor fixe (obiectivelor),
a costurilor de exploatare a proiectelor de investiţii, a economiei la costuri în
cazul proiectelor de modernizare – dezvoltare – retehnologizare a capacităţilor
de producţie;
 studiul resurselor umane – urmăreşte o serie de informaţii referitoare la
personalul de exploatare a obiectivului (ca număr şi structură), cheltuielile
salariale, costul şi posibilităţile de calificare profesională a personalului etc.;
şi nu în ultimul rând,
 studiul financiar – urmăreşte determinarea surselor de finanţare şi a strategiilor
de finanţare, a creditelor bancare (cu dobânzi, comisioane şi taxe aferente),
plecând de la costurile estimate ale capitalului aferent finanţării proiectelor de
investiţii şi efectele generate de aceste costuri asupra situaţiei actuale şi de
perspectivă ale investitorului.
În vederea analizei adoptării unui proiect de investiţii este urmărită performanţa
proiectului utilizându-se şi o serie de indicatori şi o strategie nouă investiţională.
Etapele selectării proiectului de investiţii sunt următoarele (vezi fig.5)

1. Identificarea ideii de proiect

2. Proiect de investiţii
3. Evaluare proiect
4. Selectare proiect
5. Realizare proiect
6. Exploatare
7. Recuperare remunerare

14
Cap.2 Proiecte de investiţii

Constituire fonduri de Finanţare - surse şi

finanţare strategii

Identificarea ideii de proiect

CERERE

Recuperare remunerare
Proiect de investiţii

Realizare proiect
Selectare proiect
Evaluare proiect

Exploatare
OFERTĂ

1 2 3 4 5 6 7

Fig.5 Etapele selectării proiectelor de investiţii

15