Monahia Siluana Vlad, ,,Doamne unde-i rana?

Realizat de studentul: Cociug George, anul IV, grupa 3

 Despre maica Siluana avem foarte puține date, aflăm totuși că până la 30 de ani, aceasta
se declară atee.
Maica Siluana crede ca îi poate înțelege și ajută pe oamenii care sunt departe de
Dumnezeu pentru ca ea însăși a trecut printr-o situație identică. Născută cu numele de mireană
Eugenia Vlad, a fost până la peste 30 de ani atee, dupa cum singură ne-a marturisit.
"Eram foarte revoltată împotriva credinței. Credeam că este «opium pentru popor»",își
amintește ea. Eugenia s-a născut într-o familie de țărani, cu cinci copii, din Ciulinii Bărăganului.
Tatăl său a stat timp de patru ani în prizonierat, în Uniunea Sovietică, de unde s-a întors acasă cu
idei comuniste. Se impusese ca un lider comunist în sat, își amintește fiica sa, căreia nu i-a
transmis însă aceleași convingeri.
Eugenia Vlad avea să studieze Filosofia la Universitatea din București, însă nu a fost
atrasă de marxism și de materialism dialectic, ci, dimpotrivă, de filosofii occidentali, blamați de
ideologia comunistă. De aceea, a intrat în atenția Securității. "Orientarea mea filosofică era
existențialistă-tragică. Citeam mult literatură din afară, poate de asta ma urmărea Securitatea.
Eram un om nonconformist, ascultam muzică, spuneam ce gândeam și poate de asta eram
considerată un om periculos", marturisește ea.
După absolvirea facultății, Eugenia a predat filosofia ca preparator timp de un an, la
Universitatea din Galați. "M-au îndepărtat apoi cei din Securitate. Am avut tot felul de slujbe
apoi ca secretar, bibliotecar, mai țineam unele cursuri facultative", spune ea.
Cartea ”Doamne, unde-i rana?” este împărțită în 3 capitole, sub forma unul dialog, între
ÎPS Serafim și Maica Siluana. Opera are 188 de pagini și a fost tipărită la editura Doxologia, în
anul 2017.

Rugăciunea ne învață

Acest capitol este extras dintr-o conferiță preoțească din Germania, Nurberg din anul
2012.

2
 Înaltpreasfințitul începe conferința prin a-i aduce laude maicii că nu a studiat teologia, dar
se pricepe la aceasta. Face o scurtă istorie a sistemului creștin, și relatează faptul că creștinii au
fost nevoiți să adopte un sistem din cauza păgânismului și ereziilor. Amintește de Vladimir
Lossky care ne atenționează să nu rămânem impregnați într-un sistem teologic pentru că
Dumnezeu este peste orice sistem, ”este Dincolo”.
Maica Siluana continuă prin a povesti cum s-a apropiat ea de Dumnezeu, cum i s-a
schimbat viața apropiindu-se de Domnul, prin părintele Galeriu. Acesta a îndrumat-o să citească
Patericul, în special volumele 7 și 8, și să spună rugăciunea inimii, deși ea era sceptică, cum
poate o rugăciune atât de mică să schimbe ceva, să o facă să înțeleagă tainele creștinismului.
Povestește apoi problemele cu comunismul, de faima pe care o dobândiseră printre studenți și
tineri, cum întâlnirile ei atrăgeau o mulțime de oameni, deși nu înțelegeau tot ce spune ea.
Monahia spune că, știința nu este condamnată de Biserica Ortodoxă, ci dimpotrivă, a
apreciat strădania omului de a înțelege lumea. Arată libertatea omului, că fiecare poate să creadă
ce dorește relatând un citat frumos de la un părinte ortodox: ”Cine crede că se trage din maimuță,
se trage din maimuță, cine crede că-i făcut de Dumnezeu, e făcut de Dumnezeu!”, iar maica
continuă spunând că atunci când omul se va sătura să fie maimuță, va căuta adevărul Care-l caută
și îl cheamă mereu pe om la Bucuria Lui. Putem adăuga aici afirmația domnului Adrian Lemeni
care spunea la un curs: ”Hristos se propune, nu se impune”. sau faptul că noi avem o libertate
infinită într-o lume finită, așa cum relata Andrei Pleșu într-o conferință de-a sa.
Maica Siluana vorbește apoi despre o problemă majoră a zilelor noastre, aceea a bolii.
Spune ce rol important au emoțiile negative în progresul bolii, și ce mare nevoie este optimism
pentru a stopa extinderea acesteia. Amintește de sistemul imunitar, care este capabil să vindece
orice boală, și că aceste nu trebuie stopat cu gânduri negative, care uneori nu-și au rostul, iar
omul este mai bolnav astăzi pentru că exagerează pericolele, pentru că-și creează stări negative
artificiale, tinând corpul într-un stres continuu.
Boala este strâns legată de păcat, maica dă o definiție a păcatului, spunând că este o rană,
o neputință, iar Ortodoxia este privirea Bisericii ca vindecare a neputinței cum spunea un părinte
grec. Atenționează faptul că, dacă vom privi în continuare păcatul strict juridic, și nu ca pe o
boală, nu vom putea înțelege relația cu Dumnezeu ca vindecare.

3
 Secularizarea are aici un rol important, așa cum spune și monahia, deoarece omul nu mai
mare conștiința păcatului, nu se mai simte vinovat de greșelile pe care le face, totul devenind o
obișnuință, o rutină de care nu se mai poate debarasa, intrând astfel în robia patimilor.
În continuarea conferinței maica vorbește despre ADN-ul uman, despre mitocondriile,
care sunt părți mici din celula omenească unde sunt tipărite întâmplările rudelor noastre. De aici
rezultă unele amintiri despre care unii cred ca le-au dintr-o viață anterioară când de fapt ele sunt
evenimente din viața părinților, bunicilor, până la al șaptelea neam. Maica spune că, dacă ar
exista un aparat de descifrat, am vedea filmul cu viața strămoșilor noștri.
În finalui conferinței, monahia arată puterea rugăciunii în familie, când intervin certurile,
spunând foarte frumos că rugăciunea poate să-ți dea idei împotriva regulamentului, dar care vor
lăsa urmările dorite.

Sănătate, boală, vindecare și mântuire prin Iisus Hristos

Conferința a fost ținută la întâlnirea tinerilor ortodocși români din Germania, în Berlin,
între 12-14 octombrie 2012.
Maica Siluana începe prin a da o definiție a sănătății, cum că aceasta era condiția omului
de la început și constă în prezența lui Dumnezeu în noi, iar această prezență a venit la creare prin
suflarea Lui. De aceea omul are un rang cu totul aparte în lume, având o misiune cu totul diferită
de celelalte făpturi.
Boala a apărut când omul nu l-a mai ascultat pe Dumnezeu, când a călcat Porunca Lui.
Monahia numește metaforic căderea aici, spunând că este o ”ieșire din Priză”, Priza fiind
Dumnezeu. Omul a rămas doar energiile sale create și „n-a mai funcționat după programul
dumnezeiesc”. Starea de moarte sufletească este moartea. Amintește apoi de cele trei morți:
moartea sufletească, moartea trupească, moartea veșnică.
Omul dorește să se vindece de bolile sale, dar fără să renunțe la vreuna din cauzele
adevărate ale bolii: stil de viață auto-distructiv, hrană nesănătoasă, plină de otrăvuri, conflicte,
ură, depresie, dar omul nu vrea să afle cauza reală a bolilor sale care este deconectarea de
”suflarea de viață a lui Dumnezeu”.
Singura vindecare reală este cea pe care ne-o dăruiește Domnul Iisus Hristos, în ”spitalul”
care este Sfânta Lui Biserică. Iar începutul vindecării este o oprire și o trezire. Opriți-vă și

4
cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu! zice Domnul. Mulți cer de la Dumnezeu vindecare, dar puțini
înțeleg că durerea, boala, nu stă în ceea ce ni s-a întâmplat sau ni se întâmplă, ci în ce facem noi
cu ce ni se întâmplă.
Vindecarea, așadar, este primirea lui Dumnezeu, Care vine la noi și ne dă harul Său prin
Sfintele Taine, iar calea de aur a vindecării este pocăința. Un alt pas important este renunțarea la
pesimismul psihologic al nevredniciei și rostirea vredniciei ”Doamne, învrednicește-mă în ziua
aceasta fără de păcat să mă păzesc”. O următoare treaptă este împlinirea poruncilor, iar porunca
îți dă puterea de care ai nevoie ca să ai ce nu ai. Rugăciunea este ultima treaptă a vindecării.
Rugăciunea atât liturgică, cât și cea personală, inclusiv ”rugăciunea lui Iisus” este fundament și
lumină pentru fiecare. În finalul acestei prime părți a conferinței amintește și de amintirea de
Dumnezeu, ca fiind un ”leac” indispensabil.
În a doua parte a conferinței participanții îi adresează monahiei Siluana diferite întrebări
în legătura cu subiectele pe care aceasta le-a abordat.
Dezvoltă subiectul nevredniciei și pesimismului psihologic. Stabilește mai întâi ce este
vrednicia, iar principalele sensuri ale cuvântului sunt: a fi capabil, a fi harnic etc. Iar nevrednicia
poate fi bolnavă sau sănătoasă. Este bolnavă atunci când este pesimistă. Pesimismul este o
lucrare a sufletului, a omului sufletesc cum spune Sfântul Pavel. Pesimismul nu poate fi decât
psihologic pentru că harul nu intră în această energie decât pentru a vindeca sau transforma.
O altă discuție este aceea a bolilor mintale, maica spunând că nu se cunoaște cauza
acestora, mulți spunând că nu este din cauza bolnavului, iar Sfinții Părinți se purtau cu multă
dragoste și milă, considerând că ei sunt victimele unei răutăți care nu este a lor.
În încheierea conferinței, maica mai dezbate pe scurt încă două întrebări primite din sală,
despre iertarea păcatelor și despre stresul contemporan, grijile exagerate și cum ne putem
vindeca de acestea.

Concluzii

5
 Conferințele pe care maica le-a ținut în Germania și în România au dezbătut probleme
atât duhovnicești, cât și laice, mai ales cele de natură psihilogică. Este de admirat faptul că o
monahie care nu are studii în Teologie, vorbește așa profund despre rugăciune de exemplu.
Maica Siluana vorbește apoi despre o problemă majoră a zilelor noastre, aceea a bolii. Boala își
are cauza în căderea omului, așa cum aceasta spunea în a treia partea a cărții.
Maica ne face să înțelegem că o cauză importantă a conflictelor noastre este cea a
orientării intereselor noastre, unii pun accentul pe scop, alții pe persoană. Fiecare dictare ne va
dicta comportamentul care va genera conflicte când vom lucra cu oameni diferiți
Temele abordate aduc un beneficiu pe termen lung cititorile, te fac să meditezi la
greșelile tale, să vezi că lumea contemporană se află într-o boală care avansează continuu, ea nu
mai este conștientă de adevaratul miez al problemelor, de rădăcina acestora care este păcatul. De
aceea maica, ne arată că avem la îndemână calea de aur spre Împărăția lui Dumnezeu, adică
pocăința.