În contextul preşcolarităţii, curriculum integrat este produsul educaţiei centrate pe
copil, în care accentul este pus pe importanţa necesităţilor, intereselor copilului şi a stilului propriu de învăţare ( Teoria inteligenţelor multiple ). Potrivit S. Drake ( 1998 ), curriculumul integrat necesită utilizarea în manieră holistă, integratoare, a abilităţilor şi competenţelor celor educaţi, iar accentul educaţiei ar trebui să se pună pe capacitatea de a rezolva probleme şi de a le aplica în contexte reale. Prin intermediul acestui tip de curriculum, este facilitată formarea şi exersarea abilităţilor copiilor de a realiza conexiuni care să reprezinte lumea reală cât mai exact posibil. Copiii au nevoie de ajutor pentru a realiza legături cu comunitatea în care trăiesc, fapt pentru care, curriculumul include activităţi în care preşcolarii dobândesc anumite cunoştinţe, abilităţi, competenţe aplicabile în viaţa reală, aceştia devenind participanţi activi în viaţa comunităţii.
Din punct de vedere macrostructural există doar avantaje ale utilizării curriculumului integrat, ca de exemplu:
Învăţarea bazată pe proiect;
Aduce un plus de calitate cunoştinţelor, acestea fiind dobândite profund şi pe o perioadă de timp îndelungată (copiii identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte dintre temele abordate în grădiniţă şi cele din afara ei ); Conţinuturile pot fi parcurse într-un timp relativ scurt; Învăţarea prin cooperare, care presupune dezvoltarea relaţiilor interpersonale, prin realizarea unei comunicări deschise cu membrii grupului, acceptarea opiniei celorlalţi, dar şi dezvoltarea intrapersonală, deoarece copiii devin mai responsabili în procesul învăţării; Învăţarea activă, ce are la bază utilizarea metodelor de predare active, activ- participative, interactive; Aplicarea inteligenţelor multiple în procesul de predare-învăţare-evaluare; Cadrul didactic devine un facilitator al activităţilor desfăşurate ( mai mult decât o sursă de informaţii ). Din punct de vedere mezostructural integrarea curriculară prezintă atât argumente pro cât şi contra:
Argumente ale predării integrate:
Angajarea responsabilă a elevilor în procesul învăţării;
Încurajarea comunicării şi a relaţiilor interpersonale prin valorificarea valenţelor formative ale sarcinilor de învăţare în grup prin colaborare; Transformarea cadrului didactic în factor de sprijin, mediator, facilitator şi diminuarea funcţiei sale de ,,furnizor de informaţii”.
Dificultăţi şi limite:
Dificultatea pregătirii cadrelor didactice care să predea într-o asemenea manieră.
Sistemul de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice din România este predominant axat pe predarea pe discipline, în funcţie de specializarea de pe diploma de absolvire a facultăţii; Imposibilitatea aprofundării de către elevi a cunoaşterii ştiinţifice specializate; Lipsa de tradiţie pedagogică a integrării; Opoziţia latentă sau activă a cadrelor didactice privind tendinţele integratoare.
Din punct de vedere microstructural în practica educaţională recomandarea proiectării
integrate a curriculum-ului este considerată o provocare pe care învăţământul preşcolar şi-a asumat-o atât la nivelul proiectării documentelor curriculare cât şi la nivelul micropedagogic, al practicii zilnice. Structurarea flexibilă a conţinuturilor oferă cadrelor didactice care lucrează la acest nivel o libertate de decizie aproape deplină cu privire la tipurile de conţinuturi pe care să le ofere copiilor şi o autonomie sensibil egală în privinţa metodologiei de propunere a acestor conţinuturi. Singura reglementare formală este dată de sistemul finalităţilor cu grade diferite de generalitate, predefinite, care constituie punct de plecare pe tot parcursul procesului de instruire şi formare şi, în final, în acţiunea de evaluare a performanţelor învaăţării. În plus, promovarea ideii planificării pe teme şi incurajarea utilizării metodei proiectelor în activităţile didactice cu preşcolarii sunt iniţiative ce explicitează şi facilitează acest demers al abordării integrate a curriculum-ului.