De ce în al meu suflet – Mihai Eminescu De ce în al meu suflet De

ani eu moartea port, De ce mi-e vorba sacă, De ce mi-e ochiul

mort? De ce pustiu mi-e capul, Viața într-un fel? Şi tu… tu ești
aceea Ce mă întrebi astfel? Ştiu, fără ca să pricep – Vasile
Voiculescu Ştiu, fără ca s-o pricep, Treimea Şi pe Ea viaţa îmi aşez,
Cum îmi cred, cu toată adâncimea, Inima, pe care nu mi-o văz:
Tainica, neistovita ei lucrare Într-o rană mi s-a-mpărtăşit: Rodnicul
de viaţă fără încetare Sânge, în trei feţe, dar nedespărţit… Paza
bună – Tudor Arghezi S-a întors cercetătoarea Să le spuie la
surori Că-i deschisă toată floarea Şi câmpia, de cu zori. Şi-au
plecat aproape toate La cules, cu mii si mii, Lăsând vorbă la
nepoate Să-ngrijească de copii. Căci muscoii si bondarii Şi-alte
neamuri de pădure, Pe şoptite, ca tâlharii, Umblau mierea să le-o
fure. Însă paza-n stupi e bună, Că târziu, dupi apus, Colo jos, subt
stupi, la lună, Ei zăceau cu burta-n sus. Mugurii – Lucian Blaga Un
vânt de seară aprins sărută cerul la apus şi-i scoate ruji de sânge
pe obraji. Trântit în iarbă rup cu dinţii- gândind aiurea-mugurii
unui vlastar primavăratic. Îmi zic: „Din muguri amari înfloresc
potire grele de nectar” şi cald din temelii tresar de-amarul
tinerelor mele patimi. RECOMANDĂRI PNL A TRECUT DE 47%.
Câți români ar mai vota PSD și USR. Sondaj IMAS Poezii scurte
scrise de poeți români Înger de pază – Mihai Eminescu Când
sufletu-mi noaptea veghea în extaze, Vedeam ca în vis pe-al meu
înger de pază, Încins cu o haină de umbre şi raze, C-asupră-mi c-
un zâmbet aripele-a-ntins; Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor şi de taină, Fugi acel înger de ochiu-ţi
învins. Eşti demon, copilă, că numai c-o zare Din genele-ţi lunge,
din ochiul tău mare Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!… O-nchide lungi
genele tale, Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale, Căci tu – tu eşti el.