Cap5 PDF

Calculul electric al reţelelor de distribuţie
CUPRINS
5. Calculul electric al reţelelor de distribuţie ................................................. 2
5.1. Structura reţelelor de distribuţie.......................................................... 2
5.1.1. Sarcini electrice de calcul ............................................................ 3
5.1.1.1. Sarcinile de calcul ale reţelelor urbane ................................. 4
5.1.1.2. Sarcinile de calcul ale reţelelor rurale................................... 6
5.1.1.3. Sarcinile de calcul ale reţelelor industriale ........................... 7
5.1.2. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de distribuţie........... 9
5.1.2.1. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de joasă
tensiune ............................................................................................ 10
5.1.2.2. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de medie
tensiune ............................................................................................ 16
5.1.2.3. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de înaltă
tensiune ............................................................................................ 22
5.2. Calculul electric al reţelelor de distribuţie în regim permanent........ 25
5.2.1. Variaţii de tensiune şi căderi de tensiune admisibile ................. 26
5.2.2. Ipoteze în reprezentarea liniilor şi consumatorilor în schemele
echivalente de calcul ............................................................................ 26
5.2.3. Calculul circulaţiei de curenţi şi al căderilor de tensiune în
reţelele electrice radiale ....................................................................... 29
5.2.3.1. Linia cu un singur consumator. Diagrama fazorială
fundamentală.................................................................................... 29
5.2.3.2. Linia cu mai mulţi consumatori concentraţi ....................... 31
5.2.3.3. Linia electrică trifazată cu sarcină distribuită uniform ....... 35
5.2.3.4. Linia trifazată cu sarcini dezechilibrate .............................. 36
5.2.4. Calculul circulaţiei de curenţi şi al căderilor de tensiune în
reţelele buclate ..................................................................................... 39
5.2.4.1. Linia electrică alimentată la două capete – reţeaua simplu
buclată .............................................................................................. 40
5.2.4.2. Reţeaua complex buclată .................................................... 44
5.3. Alegerea secţiunii conductoarelor liniilor electrice .......................... 51
5.3.1. Alegerea secţiunii conductoarelor pe baza încălzirii admisibile în
regim permanent .................................................................................. 52
5.3.2. Alegerea secţiunii conductoarelor pe baza pierderilor admisibile
de tensiune............................................................................................ 53
5.3.2.1. Determinarea secţiunii conductoarelor în ipoteza secţiunii
constante........................................................................................... 54
5.3.2.2. Determinarea secţiunii conductoarelor în ipoteza densităţii
de curent constante........................................................................... 59
5.3.3. Alegerea secţiunii economice a conductoarelor......................... 63
1
Transportul şi distribuţia energiei electrice
5. CALCULUL ELECTRIC AL REŢELELOR

DE DISTRIBUŢIE
Ansamblul de instalaţii prin care energia electrică este distribuită

consumatorilor formează reţeaua electrică de distribuţie. Reţelele electrice
de distribuţie sunt constituite din linii electrice aeriene şi în cablu, din staţii
şi posturi de transformare.
Distribuţia energiei electrice se realizează la joasă tensiune (JT), medie
tensiune (MT) şi înaltă tensiune (IT).
După apartenenţa teritoriului pe care sunt situate, reţelele de distribuţie
sunt: urbane, rurale şi industriale.
Reţelele electrice de distribuţie urbană şi rurală se extind pe teritoriul
localităţilor, asigurând alimentarea cu energie electrică a tuturor
consumatorilor acestora, cu excepţia întreprinderilor care posedă reţele
electrice proprii. Reţelele de distribuţie din interiorul întreprinderilor se
numesc reţele industriale.
5.1. STRUCTURA REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE

Alegerea structurii unei reţele electrice de distribuţie constă în:
stabilirea nivelului de tensiune la care să funcţioneze reţeaua, alegerea
schemei de conexiuni a reţelei şi amplasarea surselor de injecţie,
dimensionarea optimă a liniilor şi transformatoarelor, care presupune
stabilirea sarcinilor de calcul, astfel încât să se ajungă la o structură optimă
de reţea atât din punct de vedere economic cât şi al siguranţei în funcţionare.
În reţelele de distribuţie, tensiunea de alimentare a consumatorilor se
alege în funcţie de: mărimea puterii active solicitate de un consumator sau
un grup de consumatori, la un moment dat, amplasamentul consumatorilor
faţă de reţelele existente, tipul receptoarelor de energie electrică.
Tensiunile nominale ale reţelelor electrice de distribuţie din ţara
noastră, adoptate pe baza unor calcule tehnico-economice şi în concordanţă
cu recomandările Comisiei Electrotehnice Internaţionale (CEI), sunt:
- 400/230 V, pentru JT;
- 20 kV, pentru MT. Această treaptă de tensiune este generalizată în
distribuţia rurală. În distribuţia urbană se utilizează încă destul de frecvent şi
tensiunea nominală de 10 kV, iar în distribuţia industrială tensiunile
nominale de 6 şi 10 kV;
2
- 110 kV, pentru IT.

Distribuţia urbană se realizează la medie tensiune (10 şi 20 kV) şi la
joasă tensiune, iar în cazul marilor oraşe şi la înaltă tensiune (110 kV), în
timp ce distribuţia rurală se face la medie tensiune (20 kV) şi la joasă
tensiune.
Puterile care se pot transporta la diferite niveluri de tensiune şi
distanţele de transport, în reţelele de distribuţie, sunt indicate în tabelul 5.1:
Tabelul 5.1
Tensiunea Puterea maximă Lungimea maximă
Tipul liniei
nominală [kV] transportabilă [MW] a liniei [km]
0,23 aeriană 0,05 0,15
0,23 în cablu 0,1 0,2
0,4 aeriană 0,1 0,25
0,4 în cablu 0,175 0,35
6 aeriană 2 10÷3
6 în cablu 3 ≤8
10 aeriană 3 15÷5
10 în cablu 5 ≤10
20 aeriană 2÷10 35÷8
110 aeriană 10÷50 150÷50
5.1.1. Sarcini electrice de calcul
Determinarea sarcinilor electrice de calcul constă în estimarea puterii
cerute şi a consumului de energie electrică ale unei reţele sau unui
consumator, la un moment dat.
În proiectare reţelelor electrice, la stabilirea sarcinilor de calcul trebuie
să se ţină seama şi de dinamica acestora astfel ca structura de reţea adoptată
să permită alimentarea tuturor consumatorilor cu respectarea restricţiilor
tehnice specifice lor, pe o perioadă de 20÷30 de ani. În consecinţă, este
necesară cunoaşterea atât a valorii sarcinilor reţelei cât şi a dinamicii lor,
adică evoluţia consumurilor pe un interval de timp. Pentru previziunile pe
termen scurt este suficientă o simplă extrapolare a datelor obţinute din evi-
denţa sarcinilor din reţele existente. Pentru perioade mai îndepărtate trebuie
să se ţină seama şi de dinamica aproximativă a consumului. În acest sens se
prelucrează rezultatele măsurătorilor prin metodele statisticii matematice şi
ale teoriei probabilităţilor şi se adoptă o lege de creştere a sarcinii.
Puterea absorbită de consumatori nu este constantă în timp, ci prezintă
variaţii în cursul unei zile, luni, an. Reprezentarea grafică a variaţiilor în
timp ale puterilor active şi reactive absorbite de consumatori reprezintă
graficele de sarcină (zilnice, lunare, anuale).
3
În dimensionarea elementelor reţelei se ia în considerare puterea de

calcul sau puterea cerută de consumatori.
Puterea activă de calcul (cerută) Pc reprezintă o putere convenţională
de valoare constantă, care produce în elementele reţelei acelaşi efect termic
ca şi puterea variabilă reală, într-un interval de timp specificat, denumit
„interval de cerere” (de exemplu 15 sau 30 min.), în perioada de încărcare
maximă. Aşadar, puterea de calcul este definită ca „puterea medie maximă”
care apare în graficul anual de sarcină, în intervalul de cerere specificat.
Metodele pentru determinarea sarcinilor electrice de calcul sunt diferite,
în funcţie de tipul de reţea: urbană, industrială sau rurală.
5.1.1.1. Sarcinile de calcul ale reţelelor urbane

Consumatorii urbani se pot grupa în următoarele categorii:
- consumatori casnici: iluminat, încălzit, aparate de uz casnic etc.;
- consumatori comerciali: magazine, complexe comerciale;
- consumatori social-culturali: şcoli, grădiniţe, creşe, policlinici, spitale,
restaurante, cantine, cinematografe, teatre, săli de sport, birouri etc.;
- consumatori edilitar-gospodăreşti: alimentare cu apă, instalaţii de
epurare, canalizare, salubritate, transportul în comun electrificat etc.;
- iluminatul public;
- mici consumatori industriali racordaţi direct la reţeaua de distribuţie
publică şi ateliere de prestări servicii pentru populaţie.
Consumatorii comerciali, social-culturali, edilitari şi atelierele de
prestări servicii formează categoria „consumatorilor terţiari”.
Puterile de calcul ale consumatorilor din mediul urban şi rural se
stabilesc conform normativului PE 132/95, intitulat: „Normativ de
proiectare a reţelelor electrice de distribuţie publică”.
În tabelul 5.2 sunt date puterile de calcul pe apartament la consumatorii
casnici din mediul urban, prevăzute în acest normativ.
Tabelul 5.2
Varianta de Nr. camere Puterea instalată pe Puterea de calcul pe
dotare de locuit apartament Pi [kW] apartament Pc [kW]
A 1 1 8 1,6÷2
2 2÷5 10 2,5
B 1 1 9 1,8÷2,25
2 2÷5 12 3
C 1 1 10 2÷2,5
2 2÷5 14 3,5
D 1 1 12 2,4÷3
2 2÷5 18 4,5
4
Variantele de dotare se referă la modul de satisfacere a utilităţilor,

astfel: A - dotare cu receptoare electrocasnice pentru iluminat, conservare
hrană, audiovizual, activităţi gospodăreşti şi asigurarea apei calde, a încălzi-
rii prin termoficare sau centrale proprii şi cu racord de gaze la bucătării;
B - idem A şi în plus asigurarea electrică a apei calde; C - idem B şi în plus
gătit electric; D - „tot electric”, respectiv C şi în plus încălzit electric.
Pentru consumatorii terţiari din mediul urban, în cazul când nu se
dispune de date primite de la proiectanţii obiectivelor respective, pentru
puterile active de calcul se pot utiliza valorile orientative din tabelul 5.3.
Tabelul 5.3
Putere instalată orientativă
Denumire consumator
Specifică Totală [kW]
Magazine, spaţii comerciale,
(75÷100) W/m2 –
servicii (inclusiv reclame)
fără restaurante 1 kW/cam.
Hoteluri –
cu restaurante 1 kW/cam + (15÷100) kW
Sedii administrative, politice,
(120÷200) W/m2 –
economice etc.
Policlinici – 20÷140
Spitale, clinici, sanatorii (500÷1000) W/pat –
Creşe, grădiniţe, cămine, şcoli (20÷50) W/m2 –
Facultăţi, institute de
(50÷75) W/m2 –
învăţământ superior
Teatre, filarmonici, muzee,
(50÷75) W/m2 –
săli de expoziţii
Cinematografe – 50÷70
Puncte termice – 80÷120
Pentru determinarea puterii de calcul a consumatorilor comerciali,
edilitari şi social culturali, puterea instalată orientativă se multiplică cu
coeficientul de cerere Kc (tabelul 5.4).
Tabelul 5.4
Felul consumatorului Coeficientul de cerere Kc
Iluminatul general şi comercial 0,8
Magazine, restaurante 0,8
Birouri, biblioteci 0,75
Hoteluri 0,7
Spitale, policlinici 0,6
Şcoli, cămine, creşe 0,75
Teatre, cinematografe 0,7
5
Puterea activă de calcul pentru un element de reţea (linie de JT, post de

transformare, linie de MT, staţii de transformare) se determină multiplicând
suma puterilor cerute de consumatorii alimentaţi prin elementul de reţea cu
un factor de simultaneitate. Pentru o linie aeriană sau în cablu, care
alimentează un număr de apartamente sau locuinţe individuale, valorile
coeficientului de simultaneitate sunt date în tabelul 5.5.
Tabelul 5.5
Număr de Coeficientul de Pentru stabilirea puterii active
consumatori simultaneitate Ks de dimensionare a unui post de
Urban Rural transformare se va utiliza un
2÷3 0,65 0,52 coeficient general de simulta-
4÷9 0,60 0,49 neitate de 0,85, aplicat la suma
10÷20 0,51 0,45 puterilor absorbite pe toate liniile
21÷30 0,40 0,30 de JT alimentate din acel post.
31÷40 0,37 0,29 Pentru determinarea puterii
41÷60 0,36 0,28 de calcul a unei linii de medie
61÷75 0,35 0,27 tensiune se aplică un coeficient de
76÷100 0,34 0,26 simultaneitate de 0,9 sumei puteri-
>100 0,33 0,25 lor absorbite de toate posturile de
transformare alimentate prin linia
respectivă, iar pentru determinarea puterii active de dimensionare a unei
staţii de transformare, coeficientul de simultaneitate de 0,8 se aplică sumei
puterilor vehiculate pe liniile de MT racordate la staţia respectivă.
5.1.1.2. Sarcinile de calcul ale reţelelor rurale

Puterile active de calcul pentru iluminat şi utilizări casnice în mediu
rural, stabilite prin PE 132/95 sunt date în tabelul 5.6.
Tabelul 5.6
Puterea instalată pe Puterea activă de calcul
Varianta de
gospodărie [kW] [kW]
dotare
Sat izolat Sat dezvoltat Sat izolat Sat dezvoltat
A 3 6 0,6÷0,75 1,2÷1,5
B 4,5 9 0,9÷1,1 1,8÷2,2
I 5 10 1÷1,25 2÷2,5
C II 6,5 12 1,3÷1,625 2,4÷3
III 8,5 14 1,7÷2,125 2,8÷3,5
Variantele A,B şi C au următoarele semnificaţii: A - dotare pentru
iluminat şi utilizări casnice comune; B - idem A şi în plus gătit şi preparare
apă caldă electric; C - idem B şi în plus încălzit spaţiu electric, zonele I, II şi
III fiind definite în STAS 1907/80 (Instalaţii de încălzire. Calculul
6
necesarului de căldură).
Puterile de calcul ale consumatorilor terţiari şi industriali din mediul
rural se determină multiplicând valorile orientative ale puterilor instalate,
date în PE-132/95 cu coeficientul de cerere Kc (tabelul 5.4).
În privinţa coeficienţilor de simultaneitate, pentru o linie de JT care ali-
mentează un număr de gospodării, valoarea acestuia este dată în tabelul 5.5.
Coeficienţii de simultaneitate la nivelul postului de transformare, liniei
de medie tensiune sau a staţiei de transformare sunt identici cu cei de la
reţelele urbane (§ 5.1.1.1)
5.1.1.3. Sarcinile de calcul ale reţelelor industriale

Puterea cerută de un consumator industrial, în vederea dimensionării
surselor şi a căilor de alimentare, se poate determina:
- pe baza curbelor de sarcină, pentru instalaţiile existente;
- cu ajutorul unor metode de calcul specifice, cum sunt: metoda consu-
murilor specifice, metoda coeficienţilor de cerere, metoda formulei binome,
metoda analizei directe etc., pentru instalaţiile noi, în fază de proiect.
Metoda formulei binome dă rezultate acoperitoare pentru un grup
restrâns de receptoare de forţă având puteri mult diferite între ele, fiind
recomandată pentru calculul puterilor cerute în special la nivelul tablourilor
de distribuţie.
Metoda consumurilor specifice se bazează pe datele existente în
literatura de specialitate referitoare la consumurile specifice de energie
electrică pe unitatea de produs (în kWh/tonă sau kWh/bucată) şi durata de
utilizare a sarcinii maxime (T). Cunoscând aceste date şi producţia anuală se
poate determina puterea maximă solicitată de întreprindere:
W
Pmax = , (5.1)
T
unde W reprezintă energia electrică totală anuală necesară pentru realizarea
producţiei.
Metoda coeficienţilor de cerere dă rezultate bune pentru grupuri mari
de receptoare, reprezentând o secţie sau întreaga întreprindere.
În cadrul metodei coeficienţilor de cerere, puterea activă cerută se
calculează în funcţie de puterea instalată, conform relaţiei:
Pc = K c Pi , (5.2)
unde coeficientul subunitar Kc se numeşte coeficient de cerere, care ţine
seama de randamentul receptoarelor şi al porţiunii de reţea dintre receptoare
şi nivelul la care se calculează puterea cerută, gradul de încărcare şi
simultaneitatea funcţionării receptoarelor.
7
Puterea instalată a unui receptor reprezintă puterea sa nominală

raportată la durata relativă de acţionare nominală DAn şi se calculează cu
relaţia:
Pi = Pn DA n . (5.3)
Pentru regimurile ciclice de lucru, constând dintr-o succesiune de
cicluri identice, fiecare ciclu fiind caracterizat de timpul activ de lucru t1 şi
timpul de pauză t2, durata relativă de acţionare nominală este DAn=t1/(t1+t2).
Se observă că puterea instalată Pi a unui receptor este mai mică decât
puterea sa nominală, fiind egală cu aceasta pentru receptoarele cu regim
permanent de funcţionare.
Pentru un grup de n receptoare, puterea instalată se determină prin
însumarea puterilor instalate ale receptoarelor componente:
n
Pi = ∑ Pij . (5.4)
j=1
Puterea reactivă cerută Qc se calculează în funcţie de puterea activă

cerută Pc şi de factorul de putere cerut cos ϕc , astfel:
1
Q c = Pc tgϕc = Pc −1 . (5.5)
cos 2 ϕc
Coeficienţii de cerere şi factorii de putere ceruţi sunt determinaţi
experimental pe baze statistice, pentru diferite receptoare. Toate
receptoarele cărora le corespund aceleaşi valori pentru mărimile Kc şi
cos ϕc formează o categorie de receptoare. Valorile lui Kc şi cos ϕc pentru
diferite categorii de receptoare sunt indicate în literatura de specialitate.
Pentru calculul puterii cerute la nivelul consumatorului, care cuprinde n
receptoare, încadrate în m categorii, fiecare categorie k cuprinzând nk
receptoare, se procedează astfel:
- se calculează puterile instalate Pik pe categorii de receptoare, conform
relaţiei (5.4);
nk
Pik = ∑ Pij ; (5.6)
j=1
- se calculează puterile active cerute (Pck) pe categorii de receptoare, cu

relaţia (5.2):
Pck = K ′ck Pik , (5.7)
unde K ′ck reprezintă coeficientul de cerere corectat în funcţie de numărul
8
m
total de receptoare n = ∑ n k ; corecţia se aplică dacă 4<n<50. Pentru n≤4,
k =1
se va considera K ′ck = 1 , iar pentru n≥50, se va lua K ′ck = K ck . Calculul

coeficientului K ′ck este indicat în literatura de specialitate;
- se calculează puterile reactive cerute Qck, pe categorii de receptoare,
cu relaţia (5.5):
Q ck = Pck tgϕck ; (5.8)
- se calculează puterile totale active şi reactive cerute de consumator:
m m
Pc = ∑ Pck ; Q c = ∑ Q ck ; (5.9)
k =1 k =1
- se calculează puterea aparentă totală cerută de consumator:
Sc = Pc2 + Q c2 . (5.10)
Dacă la barele de JT ale postului de transformare este racordată o
baterie de condensatoare pentru compensarea puterii reactive, care
furnizează puterea reactivă Qbc, puterea aparentă totală cerută de
receptoarele racordate la postul respectiv, se calculează cu relaţia:
Sc = Pc2 + (Q c − Q bc ) 2 . (5.11)
5.1.2. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de distribuţie

Stabilirea configuraţiei reţelelor se face ţinând seama, pe de o parte de
cerinţa esenţială impusă reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi anume
asigurarea unui înalt grad de siguranţă, iar pe de altă parte de costurile
aferente.
În distribuţia urbană se întâlnesc următoarele configuraţii de reţele:
radială, buclată şi complex buclată, în timp ce configuraţia reţelelor
industriale poate fi: radială, magistrală, mixtă şi buclată.
Reţeaua radială se caracterizează prin simplitatea structurii ei, fiind
utilizată atât la joasă tensiune cât şi la înaltă tensiune. Ea este alimentată de
la o singură sursă de energie electrică, fiind formată din una sau mai multe
ramificaţii, care urmează în general traseele pe care se află consumatorii.
Reţelele buclate sunt alimentate de la mai multe surse, în general de la
două sau trei surse de energie. În cazul a două surse, de exemplu, reţeaua
poate fi constituită dintr-o linie simplă, alimentată de la ambele capete. În
cazul reţelelor buclate, liniile de legătură nu au discontinuităţi între surse,
9
astfel încât acestea funcţionează în paralel, ceea ce măreşte gradul de

siguranţă în alimentarea cu energie electrică. Aceste reţele sunt însă mult
mai scumpe decât cele radiale, necesitând elemente constructive mai
numeroase şi o protecţie mai complexă.
Reţelele complex buclate formează o structură omoloagă ochiurilor unei
plase, cu un mare număr de surse care debitează în paralel. Ele prezintă o
siguranţă foarte bună în alimentarea consumatorilor, dar la un preţ ridicat.
Schema de conexiuni a unei reţele cuprinde elementele componente ale
acesteia - linii, transformatoare, instalaţii de compensare, bobine de
reactanţă, aparate de comutaţie - reprezentate prin semne convenţionale şi
conectate între ele conform legăturilor reale existente între aceste elemente.
Schema de conexiuni a unei reţele trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii: să asigure continuitatea în alimentarea cu energie a consumatorilor,
în acord cu categoria receptoarelor acestora, să fie simple pentru exploatare
şi să ofere operativitate şi elasticitate, astfel că în caz de avarii să poată fi
găsite rapid căile suplimentare de alimentare a consumatorilor, ocolind şi
izolând porţiunea defectă, să ofere posibilitatea de extindere în viitor, pentru
acoperirea eventualelor dezvoltări ale consumatorilor, să limiteze valorile
curenţilor de scurtcircuit până la valorile maxime admise, impuse de
aparatele de comutaţie etc.
5.1.2.1. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de joasă tensiune

La joasă tensiune, energia electrică se distribuie consumatorilor printr-o
reţea de 400/230 V, alimentată din reţeaua de medie tensiune de 20, 10, (6)
kV, prin intermediul transformatoarelor din posturile de transformare.
Scheme de tip radial. Acest tip de scheme de conexiuni se întâlneşte
atât în reţelele urbane cât şi în cele industriale.
Schema radială de distribuţie urbană (fig.
S3 5.1) este alcătuită dintr-o serie de linii de
S1 distribuţie, alimentate de la barele de JT ale
JT
unui post de transformare. La aceste linii sunt
S1 S2 racordaţi consumatorii. Protecţia circuitelor
PT
S3
este asigurată prin siguranţe fuzibile, montate
S2 pe liniile principale (S1), pe derivaţiile din
aceste linii (S2) şi pe racordurile la
S3 consumatori (S3). Siguranţele trebuie astfel
calibrate încât protecţia să fie selectivă. Pentru
Fig. 5.1 aceasta, curenţii nominali ai fuzibilelor se aleg
în ordine descrescătoare, pe măsura depărtării
de sursa de alimentare.
În distribuţia industrială schema radială simplă este utilizată frecvent
10
pentru alimentarea unor receptoare cu un grad mare de dispersare.

Schema radială poate
avea una sau mai multe
PT
trepte. În schema radială
simplă, reprezentată în
TG 0,4 kV figura 5.2, se remarcă
tabloul general de distribu-
ţie TG, tablourile principa-
le TP şi tablourile secunda-
TP TP re TS. Receptoarele de pu-
M M
3~ 3~
teri importante (pompe - P,
P C
compresoare - C etc.) sunt
alimentate direct de pe
TS barele de JT ale postului de
transformare PT.
Comparând schemele
radiale din figurile 5.1 şi
Fig. 5.2 5.2, se remarcă faptul că în
cazul distribuţiei urbane liniile radiale alimentează consumatori (blocuri,
clădiri administrative, mici ateliere etc.), în timp ce în distribuţia industrială
linia radială alimentează un receptor sau mai multe receptoare, grupate pe
tablouri de distribuţie.
Linia care alimentează un singur receptor se numeşte circuit, iar cea
care alimentează un grup de receptoare se numeşte coloană.
Datorită simplităţii schemei, exploatarea reţelelor radiale este uşoară. În
schimb, gradul de siguranţă în alimentarea consumatorilor este redus
deoarece la arderea unei siguranţe de pe o linie principală (S1 în fig. 5.1) sau
de pe o coloană (fig. 5.2) toate receptoarele situate în aval faţă de siguranţa
respectivă sunt scoase din funcţiune. Din acest motiv reţelele radiale simple
pot fi utilizate numai pentru receptoare
PT1 PT2 din categoria a III-a.
Pentru alimentarea receptoarelor
din categoria I-a se poate utiliza
0,4 kV schema radială dublă (fig. 5.3), care
asigură două căi distincte până la
tabloul de alimentare a acestor
receptoare. Trecerea de pe alimentarea
de bază pe cea de rezervă se face prin
AAR AAR automatica de reţea AAR - anclanşarea
Receptoare de categoria I
automată a rezervei - şi constă în închi-
derea întreruptorului automat aferent
Fig. 5.3
11
acestei automatizări când, în urma unei avarii, alimentarea de bază este

scoasă din funcţiune de către protecţii.
În final, se poate menţiona că instalaţiile de protecţie şi automatizare
din reţelele radiale sunt simple şi eficiente; în schimb, în reţelele de tip
industrial, se constată un consum mare de aparate şi materiale, fiecare
receptor având propriul circuit de alimentare din tabloul de distribuţie.
Scheme de tip magistral. Reţeaua de tip linie principală sau magistrală
se utilizează în distribuţia industrială. Linia principală se foloseşte pentru
receptoare sau grupe de receptoare care necesită puteri mai mici, ce nu
justifică reţeaua radială şi sunt situate în aceeaşi direcţie, la distanţe relativ
mici. O astfel de soluţie este avantajoasă constructiv, în cazul utilizării
magistralelor din bare conductoare, la care sunt racordate receptoarele sau
grupe de receptoare.
În figurile 5.4 şi 5.5 sunt prezentate scheme de tip magistral, frecvent
întâlnite în reţelele industriale de JT. Schema cu linie principală simplă (fig.
5.4) poate fi folosită numai în cazul receptoarelor de categoria a III-a,
datorită gradului redus de siguranţă în alimentarea receptoarelor deoarece
defectarea unui sector de magistrală conduce la scoaterea din funcţiune a
tuturor receptoarelor, o parte din acestea, situate în amonte de locul defect,
putând fi realimentate după depistarea şi izolarea sectorului defect.
Acest dezavantaj poate fi remediat în cazul receptoarelor de categoria a
II-a, realizând legături secundare (by-pass) între diferite ramuri (fig. 5.4 - cu
linie întreruptă).
PT PT1 PT2
0,4 kV 0,4 kV
TD2 TD2
TD1 TD1
AAR AAR AAR
Fig. 5.4 Fig. 5.5

Pentru receptoarele de categoria I şi II se pot utiliza magistrale duble
12
(fig. 5.5). Receptoarele de categoria a II-a sunt alimentate de la tablourile de

distribuţie TD2, trecerea de pe alimentarea de bază pe cea de rezervă
făcându-se manual, în timp ce receptoarele de categoria I-a sunt alimentate
de la tablourile TD1, trecerea de pe alimentarea de bază pe cea de rezervă
realizându-se automat, prin AAR.
Principalul avantaj al liniilor magistrale constă în investiţii mai mici,
datorită numărului mai mic de plecări.
Scheme buclate. Schemele buclate de conexiuni oferă posibilitatea ali-
mentării consumatorilor pe mai multe căi, de la aceeaşi sursă sau de la surse
diferite, mărind siguranţa în alimentarea cu energie electrică a acestora.
În acelaşi timp se reduc mult pierderile de energie faţă de reţelele
radiale, ca urmare a faptului că alimentarea consumatorilor se realizează de
la posturile cele mai apropiate, îmbunătăţindu-se totodată nivelul de
tensiune, deoarece fiecare linie din reţeaua buclată este alimentată de la
ambele capete.
Astfel de scheme se utilizează atât în distribuţia urbană cât şi în cea
industrială. În continuare se prezintă două scheme de principiu pentru
reţelele buclate de joasă tensiune utilizate în distribuţia urbană, prima
reprezentând o buclare longitudinală, iar a doua o buclare longitudinală şi
transversală.
În reţeaua de joasă tensiune buclată longitudinal (fig. 5.6), posturile de
transformare, în număr de la 3 la 6, sunt alimentate de la aceeaşi linie de
medie tensiune. În această reţea, liniile de joasă tensiune la care sunt conec-
taţi consumatorii sunt alimentate fie de la două posturi de transformare (L2
şi L3) fie de la un singur post (L1) în ultimul caz linia funcţionând în inel.
PA K1
(MT)
K2
PT1 PT2 PT3
K3
(L1) (L2) S2 S3 (L3)
S1
Fig. 5.6
13
Aceste linii sunt dimensionate pentru alimentarea de la două capete.

Pentru creşterea siguranţei în alimentarea consumatorilor, pe liniile de
joasă tensiune, în punctele de separaţie a curenţilor, se montează siguranţele
S1, S2 şi S3, al căror curent nominal este cu două trepte mai mic decât
curentul nominal al siguranţelor prevăzute la capetele liniei în posturile de
transformare. În acest caz reţeaua se numeşte buclată longitudinal, cu
"legături slabe".
La un scurtcircuit în punctul K1, pe linia de medie tensiune,
deconectează întreruptorul de medie tensiune din punctul de alimentare,
toate cele trei posturi de transformare rămânând fără tensiune. Localizarea
defectului, prin repuneri repetate sub tensiune, se face numai după scoaterea
legăturilor slabe S2 şi S3, pentru a evita topirea lor datorită suprasarcinii.
În cazul unui scurtcircuit K2 în transformatorul din PT2 deconectează
întreruptorul de pe partea de medie tensiune al acestuia dar şi siguranţele S2
şi S3, ("legăturile slabe"), rămânând fără alimentare consumatorii, care în
mod obişnuit sunt conectaţi la acest post. Repunerea sub tensiune începe
prin deconectarea transformatorului defect de pe partea de JT, urmată de
trecerea sarcinii alimentate de acest post, prin liniile de legătură, la posturile
PT1 şi PT3 (se înlocuiesc siguranţele S2 şi S3). Pentru a fi posibile astfel de
manevre este necesar ca transformatoarele să fie prevăzute cu o rezervă de
putere suficientă pentru ca, în cazul avarierii unui transformator, sarcina să
poată fi preluată de celelalte transformatoare.
În fine, la un scurtcircuit într-un punct de pe o linie de joasă tensiune
(K3) se topesc siguranţele aferente acestei linii, respectiv siguranţa sa din
postul de transformare PT2 şi "legătura slabă" S3, fiind selectată numai
porţiunea defectă.
Gradul de siguranţă în alimentarea consumatorilor înregistrează o
creştere, dacă reţeaua buclată de JT este alimentată de la linii diferite de
medie tensiune. Se ajunge în acest mod la schema de conexiuni buclată
longitudinal şi transversal, cu "legături slabe" (fig. 5.7).
Funcţionarea protecţiei în caz de defect este analoagă cu aceea a
schemei buclate longitudinal. În plus, în acest caz pentru o rezervă
suficientă de putere a transformatoarelor se asigură o alimentare continuă a
consumatorilor cu energie electrică, atât la producerea unui defect pe o linie
de medie tensiune cât şi într-unul din transformatoare.
De exemplu, la un scurtcircuit în punctul K1 de pe linia de MT, acesta
este deconectat din punctul de alimentare PA1 şi, în acelaşi timp, este
separat şi faţă de cealaltă linie de MT, prin topirea siguranţelor S6, S7 şi S8.
După izolarea defectului, prin intermediul legăturilor transversale,
consumatorii din reţeaua de JT sunt alimentaţi de la linia de MT neavariată.
14
PA1 PA2
MT MT
PT1 S1 PT4
S6
K1 S2 S4
PT2 PT5
S7
S3 S5
PT3 PT6
S8
Fig. 5.7
Reţeaua complex buclată, sub forma ei cea mai simplă, este reprezentat-
1 tă în figura 5.8. Se observă că
alimentarea din reţeaua de
medie tensiune se face prin
trei linii (1, 2, 3). Faţă de
schema precedentă, are avan-
tajul că permite reducerea
2 380 V într-o oarecare măsură a
elementelor de rezervă, fără a
10 kV
fi afectat gradul de siguranţă
în alimentarea cu energie
electrică a consumatorilor.
3 În reţeaua complex
buclată în formă de plasă,
Fig. 5.8 nodurile reţelei, create la
fiecare cutie de distribuţie, cuprind cel puţin trei cabluri de JT alimentate de
la posturi de transformare diferite. Pentru o astfel de reţea întreruperea
alimentării consumatorilor la defectarea unei linii de MT sau a unui post de
transformare este practic înlăturată, iar un defect în reţeaua de JT conduce la
izolarea tronsonului avariat, prin acţiunea siguranţelor fuzibile şi afectează
numai consumatorii racordaţi la tronsonul respectiv.
Buclarea reţelelor de JT în distribuţia industrială poate fi făcută pe două
PT apropiate sau pe barele aceluiaşi PT (schema inelară) (fig. 5.9). Pentru
simplificarea condiţiilor de protecţie, reţelele buclate industriale se exploa-
15
tează de regulă cu bucla deschisă, prin deschiderea unui element de separare

în buclă. Restabilirea alimentării se face prin închiderea acestui element
(separator sau întreruptor) după identificarea şi separarea sectorului defect
PT 1 PT 2
TD 1 TD 1 TD 1
TD 2 TD 2
TD 2 TD 2
TD 2
Fig. 5.9
5.1.2.2. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice

de medie tensiune
Reţelele de distribuţie de medie tensiune alimentează cu energie
electrică posturile de transformare şi punctele de alimentare ale oraşelor şi
întreprinderilor industriale. În cazul distribuţiei industriale, reţelele de medie
tensiune asigură şi alimentarea receptoarelor de medie tensiune.
Prin intermediul posturilor de transformare, reţelele de medie tensiune
alimentează cu energie electrică reţelele de joasă tensiune.
La rândul lor, reţelele de medie tensiune sunt alimentate cu energie
electrică fie de la reţelele de înaltă şi foarte înaltă tensiune prin intermediul
staţiilor de transformare, fie direct de la barele centralelor. Barele de medie
tensiune ale staţiilor de transformare sau barele centralelor constituie barele
de alimentare ale reţelelor de medie tensiune.
Din punct de vedere al schemei de conexiuni, reţelele de distribuţie de
medie tensiune se pot împărţi în două categorii:
- reţele de distribuţie directă, în care posturile de transformare sunt ali-
mentate prin linii de distribuţie, denumite distribuitoare, care sunt conectate
direct la barele centralelor sau staţiilor de transformare coborâtoare;
- reţele de distribuţie indirectă, prin puncte de alimentare, la care sunt
racordate distribuitoarele.
16
Punctele de alimentare sunt mici staţii de conexiuni la medie tensiune,

alimentate de la centrale sau staţii de transformare, prin linii de alimentare
sau fideri.
Prin urmare, schemele de conexiuni ale reţelelor cu puncte de
alimentare, rezultă prin suprapunerea a două reţele cu aceeaşi tensiune:
reţeaua fiderilor sau reţeaua de alimentare şi reţeaua de distribuţie propriu-
zisă. Pentru ambele tipuri de reţea există o multitudine de scheme de
conexiuni.
Odată cu creşterea consumului de energie electrică s-a mărit sensibil
numărul staţiilor de transformare, care sunt amplasate în centrul de greutate
al consumului sau cât mai aproape de acesta. În aceste condiţii, avantajele
distribuţiei prin puncte de alimentare se diminuează, fiind mai avantajoasă
distribuţia directă.
În sistemul de distribuţie urbană se adoptă, de regulă, schema de
distribuţie directă, realizată în buclă, racordată la barele de medie tensiune
din două staţii diferite. În regim normal de funcţionare bucla este deschisă,
cele două secţiuni ale distribuitorului funcţionând radial.
Schemele de conexiuni ale reţelelor de alimentare (fideri) depind de
numărul punctelor de alimentare ale sectorului respectiv şi pot fi radiale sau
buclate.
În figura 5.10 este reprezentată schema de conexiuni a unei reţele de
fideri pentru un sector care are două puncte de alimentare. Legăturile dintre
punctele de alimentare PA1, respectiv PA2 şi barele de MT din staţiile de
transformare ST1, respectiv ST2 sunt realizate prin doi fideri, fiecare fiind
alcătuit din doi fideri în paralel. Această soluţie este mai avantajoasă sub
aspectul pierderilor de putere şi energie decât soluţia cu un fider activ şi
unul de rezervă.
ST1 ST2 ST
PA1 AAR PA2

PA1 PA2 PA3
Fig. 5.10 Fig. 5.11

În regimul normal de funcţionare legătura dintre cele două puncte de
alimentare PA1 şi PA2 este întreruptă, funcţionarea fiind radială. În cazul în
care unul din punctele de alimentare rămâne fără tensiune, dispozitivul AAR
17
restabileşte situaţia normală. Dacă în regim normal s-ar funcţiona cu cupla

închisă, atunci schema ar deveni buclată. Această schema necesită o rezervă
de 100 % în capacitatea de transport a fiderilor. Considerând că sarcina
totală este distribuită aproximativ în mod egal pe cele două puncte de
alimentare, fiecare cablu component al celor doi fideri se va dimensiona
pentru jumătate din sarcina totală. În această situaţie, la defectarea unui
fider, după identificarea şi separarea lui, alimentarea punctului respectiv
poate fi preluată de fiderul sănătos.
În schema de conexiuni a unei reţele de fideri, în care sectorul are trei
puncte de alimentare (fig. 5.11), fiderii de alimentare pot fi racordaţi la
aceeaşi staţie sau la staţii de transformare sau secţii de bare diferite.
Dacă în funcţionarea normală legăturile dintre punctele de alimentare
sunt întrerupte, iar cei trei fideri sunt încărcaţi egal, în caz de avarie, la
ieşirea din funcţiune a unui fider, prin închiderea legăturilor, ceilalţi doi
fideri se supraîncarcă cu 50 %. Dacă legăturile dintre punctele de alimentare
sunt realizate cu dispozitive AAR, atunci reţeaua funcţionează radial în
condiţii normale şi se buclează când dispare tensiunea de pe una din barele
punctelor de alimentare.
Schemele de conexiuni ale reţelelor de distribuţie sunt radiale sau
buclate. Schema de distribuţie în buclă, cu bucla deschisă la funcţionarea în
PA1 PA2
regim normal (fig. 5.12), este
utilizată frecvent în distribuţia
urbană. Cele două secţiuni ale
distribuitorului sunt alimentate
din punctele de alimentare PA1
şi PA2. În regim de avarie,
PT după identificarea tronsonului
defect şi eliminarea sa, prin
închiderea întreruptorului de
secţionare, alimentarea cu
energie a posturilor de transfor-
mare poate fi restabilită.
Reţelele industriale de
Fig. 5.12 medie tensiune sunt alcătuite
după scheme de tip radial, cu
linie principală sau de tip mixt.
În cadrul reţelelor industriale de MT, cea mai largă utilizare o au
schemele radiale. Acestea se împart în scheme cu o singură treaptă şi
scheme cu două sau mai multe trepte. Schemele cu mai multe trepte sunt
utilizate în întreprinderile mari, în care se folosesc puncte intermediare de
distribuţie (PD), în vederea simplificării schemei staţiei principale.
18
În figura 5.13 se indică schema de distribuţie de tip dublu radial, în

două trepte, care asigură o rezervă de 100 % în alimentarea punctelor de
distribuţie intermediare.
ST
110 kV/MT
(6-10) kV
AAR
PD1 PD2
AAR AAR
PT1 PT7
PT4 PT6
AAR
PT2 PT8
PD3
AAR AAR
PT3 PT5
AAR
Fig. 5.13
Acest tip de schemă are o largă răspândire în distribuţia industrială.
Schema se exploatează secţionat la toate nivelurile, fiind prevăzute instalaţii
AAR pe barele de MT şi de asemenea pe cele de JT care alimentează
receptoare de categoria I-a (PT1, PT3 şi PT8). Pentru receptoarele de
categoria a II-a (PT2 şi PT7) realimentarea, în cazul întreruperii unei căi, se
asigură prin manevre manuale. Receptoarele de categoria a III-a sunt
alimentate printr-o singură linie radială din punctele de distribuţie, deci fără
rezervă (PT4, PT6).
Avantajele schemei radiale duble secţionate sunt: siguranţă în
funcţionare, limitarea curenţilor de scurtcircuit, instalaţii de protecţie
simplificate. Principalele dezavantaje ale acestor scheme îl constituie
numărul ridicat de celule din punctele de distribuţie şi de cabluri precum şi
gradul redus de utilizare a instalaţiilor (maxim 50 %).
În figura 5.14 se prezintă două variante economice de scheme radiale.
În varianta a, în regim normal de funcţionare, fiecare punct de distri-
buţie (PD1…PD5) este alimentat printr-un singur fider din staţia de trans-
formare (ST). În caz de avarie, alimentarea de rezervă se asigură printr-o
19
cale de rezervă comună, denumită magistrală de rezervă (cu linie întreruptă

în fig. 5.14, a).
ST
110 kV/MT
I II
(6-10) kV
AAR
AAR
PD1 PD2
AAR AAR PD
PD3 PD4 PD5 AAR AAR
S/2 S/2
a) b)
Fig. 5.14
Gradul de siguranţă al schemei este apropiat de cel al schemei radiale
duble; în schimb, se reduce cantitatea de cabluri, în special în cazul unor
puncte de distribuţie concentrate şi depărtate de staţia de alimentare.
Schema din varianta b, asigură alimentarea unui punct de distribuţie PD
prin trei fideri din două puncte distincte I şi II ale reţelei interioare de
distribuţie. Sarcina (S) a punctului de distribuţie este repartizată în mod egal
pe cele două secţii de bare de lucru, ceea ce permite dimensionarea fiecărei
căi de alimentare la 50 % din sarcina totală
Alimentarea de bază se asigură pentru ambele secţii de bare de la
punctul II de alimentare. Când oricare din cele două secţii de bare rămâne
fără tensiune, prin dispozitivul AAR corespunzător, se asigură continuitatea
alimentării prin fiderul de rezervă, de la punctul I de alimentare.
Utilizarea schemelor magistrale conduce la simplificarea instalaţiilor de
distribuţie şi a comutaţiei. Se reduce numărul de celule din staţiile de
alimentare şi creşte gradul de utilizare a instalaţiilor.
Ca dezavantaj se menţionează faptul că la un număr mare de
transformatoare pe magistrală apar probleme de protecţie (protecţia
maximală reglată astfel încât să nu acţioneze la sarcină maximă poate
deveni insensibilă la scurtcircuit într-un transformator), fiind necesare
protecţii diferenţiale longitudinale.
Există o mare diversitate de scheme magistrale. Ele pot fi grupate în:
- magistrale unice, care, de regulă, prezintă un grad de siguranţă şi de
20
elasticitate în exploatare mai redus decât schemele radiale şi de aceea se

folosesc pentru alimentarea unor posturi de transformare şi a unor puncte de
distribuţie cu receptoare care admit întreruperi pe durata reparaţiei
magistralei;
- magistrale paralele, care prezintă un grad ridicat de siguranţă şi pot fi
utilizate pentru orice categorie de receptoare.
Schemele cu magistrale unice de tipul celor din figura 5.15, a, se
folosesc pentru alimentarea a 2-3 PT, cu sarcină de categoria a III-a. În
cazul existenţei şi a unor receptoare de categoria a II-a, se poate utiliza
schema cu magistrală de rezervă sau cu magistrală în inel (fig. 5.15, b şi c).
(6-10) kV (6-10) kV
AAR
PT1 PT2
a)
AAR AAR
a)
b) AAR
PT1 PT2 PT3 PT4
b)
c)
Fig. 5.15 Fig. 5.16
21
Schemele magistrale duble de medie tensiune cu alimentare de la un

capăt pot alimenta, de regulă 4-5 PT de 630-1000 kVA pe un traseu.
Prezenţa receptoarelor de categoria I-a necesită, de obicei, introducerea de
AAR pe barele de JT (fig. 5.16, a). Dacă receptoarele sunt din categoriile a
II-a şi a III-a, posturile de transformare pot fi echipate cu câte un singur
transformator, prevăzându-se o rezervare prin legături de JT de la un PT
apropiat (fig. 5.16, b).
În mediu rural distribuţia energiei electrice se realizează la medie
tensiune şi joasă tensiune.
Caracteristica esenţială a reţelelor rurale este aceea că ele trebuie să
distribuie cantităţi relativ mici de energie unor consumatori dispersaţi pe
suprafeţe mari.
În ţara noastră distribuţia energiei electrice în mediul rural se face prin
linii aeriene de 20 kV. Ele sunt alimentate de la barele de medie tensiune ale
staţiilor de transformare de IT/MT şi alimentează, la rândul lor, posturile de
transformare de 20/0,4 kV, montate pe stâlpi. De la posturile de transfor-
mare, prin linii de joasă tensiune, sunt alimentaţi consumatorii rurali.
În majoritatea cazurilor, reţelele electrice rurale de medie tensiune au o
configuraţie radial-arborescentă (fig. 5.17).
0,4 kV
Linie 110 kV
0,4 kV
Staţie
110/20 kV 0,4 kV
0,4 kV
0,4 kV 0,4 kV
Fig. 5.17
5.1.2.3. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice

de înaltă tensiune
Distribuţia energiei electrice la înaltă tensiune, de regulă la 110 kV, a
devenit necesară odată cu creşterea puterilor solicitate de aglomeraţiile urba-
ne şi de marii consumatori industriali (puteri de ordinul zecilor de MVA).
Sistemul de 110 kV este format din linii electrice aeriene şi în cablu şi
din staţii de transformare de 110 kV/MT. Reţeaua de distribuţie de 110 kV
22
este alimentată din reţeaua de transport de 220 sau 400 kV, prin staţii de
transformare şi de la centrale electrice de putere mijlocie, în speţă centrale
electrice de termoficare (CET) urbane şi industriale. Staţiile de transformare
de 400/110 kV şi 220/110 kV împreună cu centralele de putere mijlocie
constituie "puncte de injecţie" de energie electrică pentru reţelele de
distribuţie de 110 kV.
Staţiile de transformare de 110 kV/MT alimentează cu energie electrică
instalaţiile de distribuţie de medie tensiune.
Configuraţia reţelelor de distribuţie de 110 kV depinde atât de
configuraţia reţelelor de transport cât şi de configuraţia reţelelor de
distribuţie de medie tensiune.
În cazul marilor oraşe reţeaua de distribuţie de înaltă tensiune are forma
unui inel, care înconjoară oraşul, având una sau mai multe legături dia-
metrale. (fig. 5.18). Schema în formă de inel corespunde unui sistem extins
de bare colectoare. La acest inel sunt racordate prin sistem intrare-ieşire
staţiile de transformare de 110 kV/MT. Alimentarea inelului se face de la
staţiile de 400 (220)/110 kV ale sistemului electroenergetic şi de la CET-uri.
110 kV
ST
110 kV/MT
Staţie de sistem
400(220)/110 kV
Staţie
110/6 kV
~ ~ CET
Fig. 5.18
Pentru întreprinderile foarte mari (combinate industriale), care necesită
puteri mai mari de (70÷80) MVA, este nevoie pentru distribuţia energiei
electrice, pe lângă reţelele de joasă şi medie tensiune, de o reţea de înaltă
tensiune (110 kV), care să distribuie energia în zonele de concentrare a unor
puteri mari. Alimentarea reţelelor industriale de distribuţie de 110 kV se
23
face din sistem prin staţii de 400 (220)/110 kV. Ele alimentează un număr
mare de staţii de transformare de IT/MT, amplasate în zonele de concentrare
a puterii de pe teritoriul întreprinderii.
Reţeaua de distribuţie de 110 kV se realizează în cablu şi poate fi de tip
radial sau cu linie principală.
Configuraţiile reţelelor de tip radial, de regulă într-o singură treaptă, se
stabileşte în funcţie de numărul staţiilor de injecţie din sistemul
electroenergetic şi de siguranţa în alimentare a consumatorilor.
În cazul existenţei a două staţii de injecţie de 400 (220)/110 kV, staţiile
de transformare de IT/MT ale întreprinderii, de obicei de tip racord adânc
(SRA), vor fi alimentate prin linii radiale de pe barele de 110 kV ale staţiilor
de injecţie (fig. 5.19). Pentru alimentarea consumatorilor de categoria I,
staţia (SRA1) are două transformatoare, alimentate de la staţii de injecţie
diferite. Pe partea de medie tensiune cele două transformatoare funcţionează
pe secţii de bare separate, cupla longitudinală fiind deschisă şi prevăzută cu
AAR. Consumatorii din categoriile a II-a şi a III-a sunt alimentaţi prin linii
radiale cu staţii SRA cu câte un transformator (SRA2 şi SRA3).
CL
MT
AAR
110 kV 110 kV
SRA1
Staţie de Staţie de
injecţie injecţie
SRA2 SRA3
r MT
Fig. 5.19
Există posibilitatea realizării unei rezerve parţiale între SRA2 şi SRA3
prin reţeaua de medie tensiune (r).
Reţelele de distribuţie de 110 kV de tip linie principală pot fi cu linie
principală simplă, alimentată la ambele capete sau cu linie principală dublă,
alimentată fie de la un capăt, fie la ambele capete.
Liniile principale simple alimentate la ambele capete pot distribui
energia electrică la consumatori de categoria I, prin staţii de tip racord adânc
cu două transformatoare de 110 kV/MT, sau la consumatori de categoriile a
II-a şi a III-a prin staţii cu un singur transformator, care pot avea legături de
rezervă la staţiile vecine prin reţeaua de medie tensiune (fig. 5.20, a).
24
110 kV 110 kV
Staţie de Staţie de
injecţie injecţie
a) b)
Fig. 5.20
În figura 5.20, b este reprezentată o linie principală dublă alimentată de
la un capăt. Fiecare linie a reţelei de distribuţie este legată la câte un sistem
de bare de 110 kV ale staţiei de injecţie. La aceste linii sunt racordate prin
derivaţie simplă transformatoarele staţiilor de IT/MT. Pentru consumatorii
de categoria I staţiile au câte două transformatoare, fiecare legat la una din
liniile reţelei.
Un defect la unul din elementele reţelei conduce la deconectarea unei
linii principale cu transformatoarele aferente, rezerva fiind asigurată de
cealaltă linie principală. La ieşirea din funcţiune a unei staţii cu un
transformator, rezerva parţială se asigură de la o staţie apropiată cu două
transformatoare (de la cel rămas în funcţiune) sau de la o staţie tot cu un
transformator, dar racordat la linia principală rămasă în funcţiune.
5.2. CALCULUL ELECTRIC AL REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE

ÎN REGIM PERMANENT
Scopul calculului electric al reţelelor în regim permanent este
determinarea circulaţiei curenţilor sau a puterilor în fiecare ramură a
acestora, a variaţiilor de tensiune în nodurile de racordare a consumatorilor
şi a pierderilor de putere şi de energie (acestea din urmă vor fi tratate într-un
capitol separat).
Analiza reţelelor electrice se bazează pe legile şi teoremele
fundamentale din electrotehnică şi anume: legea lui Ohm, teoremele lui
Kirchhoff, metoda potenţialelor la noduri, metoda curenţilor ciclici, legea lui
25
Joule-Lenz etc.
Calculul regimului permanent al unei reţele electrice cuprinde
următoarele etape:
- alegerea schemei echivalente pentru fiecare element de reţea şi
determinarea parametrilor acesteia;
- conectarea schemelor echivalente ale elementelor de reţea în
concordanţă cu situaţia reală existentă;
- stabilirea metodei de analiză a reţelei;
- îmbunătăţirea soluţiei de bază prin modificarea rapoartelor de
transformare, a injecţiilor de puteri reactive etc.
5.2.1. Variaţii de tensiune şi căderi de tensiune admisibile
Una din condiţiile restrictive în funcţionarea reţelelor electrice este
abaterea tensiunii faţă de o referinţă denumită tensiune nominală.
Interesează variaţia tensiunii într-un punct, în jurul tensiunii nominale,
precum şi căderea de tensiune pe linie.
Prin cădere de tensiune algebrică sau pierdere de tensiune se înţelege
diferenţa algebrică dintre valorile efective ale tensiunii din două puncte ale
unei reţele, având aceeaşi tensiune nominală (între puncte existând numai
legături galvanice).
Căderea de tensiune fazorială sau pe scurt căderea de tensiune
reprezintă diferenţa fazorială a tensiunilor din două puncte diferite ale
reţelei.
Ţinând seama de tensiunea maximă pe care pot să o suporte
receptoarele consumatorilor precum şi de tensiunea minimă de serviciu, care
nu înrăutăţeşte sensibil condiţiile de funcţionare ale acestora, au fost
stabilite, prin norme şi regulamente, benzile de variaţie ale tensiunii într-un
punct al reţelei, adică diferenţa algebrică dintre tensiunea de serviciu din
acel punct şi tensiunea nominală a reţelei respective. Abaterile admisibile
ale tensiunii într-un nod al reţelei sunt fixate în funcţie de tensiunea
nominală a acesteia şi de importanţa consumatorului alimentat. Abaterile
admise de tensiune se încadrează, în majoritatea cazurilor, între ±5 % Un şi
±10 % Un.
Pentru simplificarea activităţii de proiectare, în calculul reţelelor
electrice se urmăreşte în mod curent respectarea pierderilor de tensiune
admise la fiecare treaptă de tensiune.
5.2.2. Ipoteze în reprezentarea liniilor şi consumatorilor
în schemele echivalente de calcul
Se consideră că liniile electrice de distribuţie sunt linii trifazate cu sau
fără fir neutru, care satisfac condiţiile de omogenitate, simetrie şi repartiţie
26
simetrică a sarcinii şi a surselor de tensiune pe cele trei faze.

În aceste condiţii este suficient să se studieze funcţionarea unei singure
faze cu ajutorul unei scheme bifilare, în care conductorul de ducere este
conductorul fazei, iar conductorul de întoarcere este un conductor fictiv de
nul. Introducerea conductorului fictiv este necesară pentru înţelegerea
funcţionării schemei monofazate. În realitate el nu există, dar chiar dacă ar
exista, datorită perfectei simetrii, curentul prin el ar fi nul.
Z În cazul LEA de distribuţie, care au tensiuni
nominale scăzute, curenţii transversali sunt
Conductor de fază neglijabili în raport cu cei de conducţie care străbat
conductoarele liniei. Din acest motiv, schema
Conductor de nul echivalentă a unei astfel de linii se reduce la un
Fig. 5.21 dipol cu parametri concentraţi (fig. 5.21). Dacă se
doreşte obţinerea unor rezultate mai exacte se
foloseşte o schemă echivalentă cuadripolară în Π sau T.
În cazul LEC, la tensiuni ridicate, chiar şi pentru lungimi reduse, trebuie
să se aprecieze dacă este sau nu posibilă neglijarea curenţilor capacitivi
transversali şi să se aleagă o schemă corespunzătoare cu parametri
concentraţi sau uniform distribuiţi.
În schemele de calcul ale reţelelor electrice, consumatorii se reprezintă
prin puterile active şi reactive absorbite (sau prin componentele active şi
reactive ale curenţilor absorbiţi). Puterile absorbite de consumatori depind
de tensiunea de la bornele lor conform caracteristicilor statice Pc=f1(U) şi
Qc=f2(U). Reprezentarea consumatorilor, respectiv a caracteristicilor lor
statice în schemele echivalente de calcul se poate face în următoarele
ipoteze simplificatoare:
- Reprezentarea consumatorilor prin impedanţe constante. Valorile
impedanţelor sunt constante în timp şi independente de curenţii care le
străbat sau de tensiunile aplicate la bornele lor. Puterile şi curenţii absorbiţi
de consumatori sunt de forma:
Pc = K1 U 2 ; Q c = K 2 U 2 ; I a = K1 U ; I r = K 2 U , (5.12)
unde Ia şi Ir sunt componentele activă, respectiv reactivă ale curentului
absorbit de consumatori. Valorile mărimilor din relaţiile (5.12) sunt
raportate la o fază.
- Reprezentarea consumatorilor prin puteri active şi reactive constante.
Acestea sunt independente de tensiunea de alimentare şi de curenţii
absorbiţi. În acest caz se poate scrie că:
K1′ K′
Pc = K1′ ; Q c = K ′2 ; I a = ; Ir = 2 . (5.13)
U U
27
- Reprezentarea consumatorilor prin curenţi activi şi reactivi constanţi.

Pentru acest caz avem:
I a = K1′′ ; I r = K ′2′ ; Pc = K1′′ U ; Q c = K ′2′ U . (5.14)
Trebuie menţionat că aceste ipoteze de reprezentare a caracteristicilor
statice ale consumatorilor constituie situaţii ideale. În realitate
caracteristicile statice de putere ale consumatorului Pc=f(U) şi Qc=f(U) sunt
neliniare.
În figura 5.22 sunt reprezentate curbele de variaţie ale puterilor active şi
reactive absorbite de consumator în funcţie de tensiunea aplicată la bornele
acestuia, în unităţi relative.
Pentru curbele obţinute, valorile derivatelor în raport cu tensiunea
indică aşa numitul efect de reglaj al sarcinii, care caracterizează
proprietatea consumatorului de a readuce regimul în situaţia iniţială, la
apariţia unei abateri a tensiunii. Dacă efectul de reglaj al sarcinii este pozitiv
(∂Pc/∂U>0, ∂Qc/∂U>0), rezultă că la o modificare a tensiunii într-un sens şi
puterea absorbită se modifică în acelaşi sens.
. Existenţa unui efect de reglaj
p*, q* pozitiv este avantajoasă pentru
2 p ∗ = u ∗2 funcţionarea sistemului deoarece

q ∗ = u ∗ 2
dacă apare o micşorare a tensiunii,
puterea absorbită de consumator
1,5
1.5
p ∗ = u ∗ scade, ceea ce uşurează menţine-

q ∗ = u ∗ rea tensiunii în limitele admise.
1,01 De aceea, se preferă consumatorii
 ∗ p = 1 cu efect de reglaj pozitiv şi cât

 ∗ q = 1 mai mare al acestuia.
0,5
0.5 Calculul reţelelor în ipoteza
impedanţei constante conduce la
rezultate optimiste faţă de cele
0
00 0,5
0.5 1,0
1 1,5
1.5 2 u*
reale, în timp ce ipoteza puterilor
constante conduce la rezultate
pesimiste faţă de cele reale. Cea
Fig. 5.22 de a treia ipoteză, reprezentarea
consumatorului prin curent constant conduce, în cazul reţelelor de
distribuţie, la rezultate apropiate de cele reale.
Din această cauză, în calculul reţelelor de distribuţie în regim normal de
funcţionare, se va utiliza cea de a treia ipoteză, a considerării
consumatorului având o caracteristică statică de curent constant.
28
5.2.3. Calculul circulaţiei de curenţi şi al căderilor de tensiune

în reţelele electrice radiale
5.2.3.1. Linia cu un singur consumator.

Diagrama fazorială fundamentală
Se consideră o linie trifazată simetrică, ce alimentează un singur
consumator echilibrat. Linia se reprezintă printr-un dipol cu impedanţa
Z=R+jX, R şi X fiind rezistenţa, respectiv reactanţa inductivă pe fază ale
liniei (fig. 5.23, a).
+j
I1 1 R, X I 2 C
U10
jXI
ZI ϕ
U10 I2 U20
O ϕ U20 ϕ
0 ϕ Ia A D E +1
-jIr RI B
I2 = I
a) b)
Fig. 5. 23
Tensiunea de fază U10, la capătul de alimentare a liniei, se consideră
constantă. Consumatorul este reprezentat de curentul absorbit I2, considerat
constant şi independent de tensiunea aplicată consumatorului U20.
Fiind dat curentul la consumator I2 şi tensiunea aplicată la capătul de
alimentare a liniei U10, se cere să se determine tensiunea la bornele
consumatorului U20 şi curentul prin linie I.
Deoarece în schema echivalentă a liniei s-au neglijat parametrii
transversali, curentul din linie este egal cu cel consumatorului (I1=I=I2).
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pe conturul format de
conductorul de fază, conductorul neutru şi liniile tensiunilor de fază U10 şi
U20 (fig. 5.23, a) şi având în vedere că pe conductorul neutru căderea de
tensiune este nulă, se obţine:
U10 = U 20 + R I + jX I . (5.15)
Diagrama fazorială corespunzătoare acestei relaţii (fig. 5.23, b) s-a
construit alegând tensiunea U20 ca origine de fază şi considerând
consumatorul inductiv, respectiv curentul absorbit de acesta defazat în urma
tensiunii cu unghiul ϕ2=ϕ.
Căderea de tensiune pe fază este dată de relaţia:
∆ U f = U10 − U 20 = ZI = R I + jX I , (5.16)
în care termenul RI reprezintă căderea de tensiune activă pe fază, iar jXI
29
este căderea de tensiune reactivă pe fază.

Proiecţiile lui ∆Uf pe cele două axe (segmentele AD=∆Uf şi CD=δUf)
reprezintă componentele longitudinală şi transversală ale căderii de
tensiune, având următoarele expresii:
∆U f = RI cos ϕ + XI sin ϕ = RI a + XI r ; (5.17)
δU f = XI cos ϕ − RI sin ϕ = XI a − RI r , (5.18)
unde: Ia=I cosϕ este componenta activă a curentului de linie, iar Ir=I sinϕ
este componenta reactivă a curentului de linie.
Se trasează arcul de cerc de rază OC=U10, cu originea în O. Acesta
intersectează axa reală în punctul E. Pierderea de tensiune pe fază se
calculează cu relaţia:
DU f = U10 − U 20 = OE − OA = AE . (5.19)
Pentru valori mici ale unghiului θ dintre cele două tensiuni, componenta
transversală a căderii de tensiune (δUf=CD) se poate neglija, iar pierderea de
tensiune se identifică cu componenta longitudinală a căderii de tensiune,
adică:
DU f = AE ≈ AD = ∆U f .
Dacă unghiul θ are valori mari, pierderea de tensiune se determină din
diagrama fazorială, astfel:
DU f = U10 − U 20 = ( U 20 + ∆U f ) 2 + (δU f ) 2 − U 20 , (5.20)

sau:
2 1/ 2
  δU f  
DU f = ( U 20 + ∆U f ) 1 +    − U 20 . (5.21)
  U 20 + ∆U f  
Deoarece δUf<<U20+∆Uf, expresia din paranteza dreaptă poate fi dez-
voltată în serie binomială; reţinând primii doi termeni ai dezvoltării, rezultă:
1 (δU f ) 2
DU f ≈ ∆U f + , (5.22)
2 U 20 + ∆U f
relaţie suficient de exactă pentru liniile de medie şi joasă tensiune.
Cu expresiile (5.17) şi (5.18) şi având în vedere că la funcţionarea
normală a liniei ∆Uf<<U20, iar pentru simplificare se aproximează tensiunea
necunoscută la consumator (U20) cu tensiunea nominală pe fază, relaţia
precedentă devine:
30
(XI cos ϕ − RI sin ϕ) 2

DU f ≈ RI cos ϕ + XI sin ϕ + . (5.23)
2U nf
Pentru liniile electrice de joasă tensiune, se poate folosi, cu suficientă
aproximaţie, relaţia:
DU f ≈ ∆U f = RI cos ϕ + XI sin ϕ . (5.24)
Dacă consumatorul este reprezentat prin puterile absorbite, activă şi
reactivă şi se ţine seama de relaţiile cunoscute din electrotehnică:
P Q
I a = I cos ϕ = ; I r = I sin ϕ = , (5.25)
3 Un 3 Un
unde U n = 3U nf reprezintă tensiunea nominală a liniei, expresiile căderilor
de tensiune ca mărimi de linie, se pot scrie în funcţie de puteri, astfel:
RP + XQ
∆U = 3 ∆U f = ; (5.26)
Un
XP − RQ
δU = 3 δU f = ; (5.27)
Un
RP + XQ (XP − RQ) 2
DU = 3 DU f ≈ + . (5.28)
Un 2U 3n
5.2.3.2. Linia cu mai mulţi consumatori concentraţi

Se consideră, la început, o linie trifazată radială, care alimentează doi
consumatori, concentraţi în nodurile 1 şi 2 (fig. 5.24, a). În schema echiva-
Z2=z1+z2
UA0
Z1=z1=r1+jx1 z2=r2+jx2
I1 1 I2 2 z1I1
A U10 jx1I1
z2I2
ψ1
i1 i2 U20 jx2I2 r1 I1
ϕ1
UA0 U10 U20 ϕ2 i 1 ψ1 ϕ2
r2 I2
0
i2=I2
I1=i1+i2
a)
Fig. 5.24
lentă i1 şi i2 reprezintă curenţii absorbiţi de consumatori, funcţionând după
caracteristici de curent constant, I1 şi I2 sunt curenţii de linie, iar z1 şi z2 sunt
impedanţele pe fază ale celor două tronsoane de linie, de lungime l1 şi l2.
31
În figura 5.24, b, s-a reprezentat diagrama fazorială a căderilor de

tensiune în cazul unei linii radiale cu doi consumatori, în care s-a luat ca
mărime origine de fază tensiunea U20 de la capătul liniei, faţă de care s-au
considerat defazajele tuturor curenţilor.
Din diagrama fazorială se deduce căderea de tensiune totală pe fază:
∆ U f = U AO − U 20 = z1 I1 + z 2 I 2 , (5.29)
egală cu suma fazorială a căderilor de tensiune pe cele două tronsoane ale
liniei.
Prin urmare, căderile de tensiune longitudinală şi transversală şi
pierderea de tensiune pe linie se pot calcula prin însumarea algebrică a
valorilor mărimilor corespunzătoare pe tronsoanele liniei. Având în vedere
cele menţionate anterior şi relaţiile (5.17), (5.18) şi (5.23), căderile de ten-
siune, ca mărimi de linie, pentru cazul considerat, au următoarele expresii:
2
∆U = 3 ∑ (rk I ka + x k I kr ) ;
k =1
2
δU = 3 ∑ ( x k I ka − rk I kr ) ; (5.30)
k =1
  2  
2
2 ∑ ( x k I ka − rk I kr ) 
  ,
DU = 3 ∑ (rk I ka + x k I kr ) +  k =1 
 k =1 2U nf 
 
 
unde
I1a = I1 cos ψ1 ; I1r = I1 sin ψ1 ;
I 2a = I 2 cos ϕ 2 ; I 2 r = I 2 sin ϕ 2 .
Valorile curenţilor din linie I1 şi I2 se determină în funcţie de curenţii i1 şi i2
absorbiţi de consumatori, aplicându-se în nodurile 1 şi 2 prima teoremă a lui
Kirchhoff:
I2 = i2 I 2a = i 2a I 2r = i 2r
deci şi
I1 = i1 + i 2 I1a = i1a + i 2a I1r = i1r + i 2 r .
Înlocuind aceste relaţii în (5.29) şi (5.30), se obţine:
2
∆ U f = Z1 i1 + Z 2 i 2 = ∑ Z k i k , (5.31)
k =1
respectiv:
32
2
∆U = 3 ∑ (R k i ka + X k i kr ) ;
k =1
2
δU = 3 ∑ (X k i ka − R k i kr ) ; (5.32)
k =1
  2  
2
2 ∑ (X k i ka − R k i kr ) 
  ,
DU = 3 ∑ (R k i ka + X k i kr ) +  k =1 
 k =1 2U nf 
 
 
în care:
i1a = i1 cos ϕ1 ; i1r = i1 sin ϕ1 ;
i 2 a = i 2 cos ϕ 2 ; i 2 r = i 2 sin ϕ 2 ,
iar Zk, Rk şi Xk, reprezintă impedanţele, respectiv rezistenţele şi reactanţele
cumulate, măsurate de la capătul de alimentare a liniei până în punctul de
conectare a sarcinii k, având expresiile:
Z1 = z1 ; R 1 = r1 ; X1 = x 1 ;
(5.33)
Z 2 = z1 + z 2 ; R 2 = r1 + r2 ; X 2 = x1 + x 2 .
Relaţiile(5.30), (5.31) şi (5.32) se pot generaliza pentru cazul când linia
alimentează n consumatori concentraţi.
Dacă consumatorii sunt reprezentaţi prin puterile active şi reactive şi
ţinem seama de (5.25), expresiile căderilor de tensiune se pot scrie astfel:
n
 r P + x kQk  n  R k pk + Xkqk 
∆U = ∑  k k  = ∑   ;
k =1  Un  k =1  Un 
n
 x P − r Q  n  X p − R kqk 
δU = ∑  k k k k  = ∑  k k  ;
k =1  Un  k =1  Un 
2
n 
n  ∑
 r P + x k Q k   k =1
( x k Pk − rk Q k )
 =
(5.34)
DU = ∑  k k  + 3
k =1  U n  2 U n
2
n 
n  ∑
 R p + X k q k   k =1
(X k p k − R k q k )
 ,
= ∑  k k  + 3
k =1  Un  2U n
în care pk şi qk sunt puterile active şi reactive corespunzătoare sarcinilor, iar
33
Pk şi Qk sunt puterile active şi reactive pe tronsoanele liniei.

În legătură cu relaţiile (5.30), (5.32) şi (5.34) se pot face următoarele
observaţii:
- puterile activă şi reactivă care circulă în linie şi tensiunea acesteia nu
sunt independente;
- deducerea acestor relaţii s-a făcut ţinând seama numai de parametrii
longitudinali ai liniei (rezistenţa şi reactanţa), considerând curenţii constanţi
de-a lungul liniilor sau neglijând pierderile de putere pe diferite tronsoane,
ipoteze admise întotdeauna la LEA cu tensiuni mai mici de 110 kV;
- relaţiile căderilor de tensiune se pot simplifica apreciind de la caz la
caz dacă ele sunt determinate în principal de circulaţia puterilor active şi de
rezistenţe sau de circulaţia puterilor reactive şi de reactanţe.
Se pot lua în considerare numai căderile de tensiune produse de
circulaţia puterilor active şi de rezistenţe în următoarele cazuri:
- pentru LEA de JT care alimentează sarcini cu cos ϕ ≈ 1 (cazul
reţelelor de iluminat incandescent);
- pentru LEC până la 10 kV, care alimentează sarcini cu cos ϕ≥0,95 şi
cu secţiuni ale conductoarelor S≤35 mm2;
- pentru reţele interioare montate în tuburi de protecţie.
Pentru LEA cu tensiuni nominale mai mari de 380 V, influenţa
termenului legat de puterea reactivă şi de reactanţă, în expresiile căderilor de
tensiune, începe să fie comparabilă cu cea a termenului legat de puterea
activă şi de rezistenţă sau să fie preponderentă faţă de acesta.
Dacă reţeaua electrică este omogenă, adică este construită din
conductoare de aceeaşi secţiune, din acelaşi material, iar conductoarele
ocupă poziţii simetrice între ele şi faţă de pământ, căderile de tensiune
(5.34) se pot exprima şi astfel:
n n n n
r0 ∑ l k Pk + x 0 ∑ l k Q k r0 ∑ L k p k + x 0 ∑ L k q k
∆U = k =1 k =1
= k =1 k =1
;
Un Un
n n n n
x 0 ∑ l k Pk − r0 ∑ l k Q k x 0 ∑ L k p k − r0 ∑ L k q k
δU = k =1 k =1
= k =1 k =1
; (5.35)
Un Un
2
n n
 n n

r0 ∑ l k Pk + x 0 ∑ l k Q k  x 0 ∑ l k Pk − r0 ∑ l k Q k 
DU = k =1 k =1
+  k =1 k =1  =
Un 2U 3n
34
2
n n
 n n

r0 ∑ L k p k + x 0 ∑ L k q k  x 0 ∑ L k p k − r0 ∑ L k q k 
= k =1 k =1
+  k =1 k =1  ,
Un 2 U 3n
unde lk şi Lk reprezintă lungimile tronsoanelor liniei, respectiv lungimile
măsurate de la capătul de alimentare al liniei până la punctul de conectare a
consumatorului k; r0 şi x0 sunt rezistenţa şi reactanţa specifice ale liniei.
Din (5.35) rezultă că valoarea căderilor de tensiune depinde de termenii
generali Pklk, Qklk sau pkLk, qkLk, care reprezintă momentele electrice ale
puterilor exprimate în raport cu fiecare nod de conectare a sarcinilor
electrice sau în raport cu capătul de alimentare (post de transformare, staţie
sau centrală electrică).
5.2.3.3. Linia electrică trifazată cu sarcină distribuită uniform

Reţelele pentru iluminat public şi cele care alimentează consumatorii
casnici pot fi considerate echilibrate şi cu sarcină uniform distribuită pe
linie, datorită numărului mare de consumatori alimentaţi, amplasaţi la
distanţe mici.
Reţelele care alimentează astfel de consumatori au, de regulă, aceeaşi
secţiune pe toată lungimea lor şi factor de putere apropiat de unitate. Sarcina
acestor linii se exprimă prin densitatea lineică de sarcină i0 [A/m] sau
p0 [W/m].
Un element al liniei de lungime infinit mică dl, situat la distanţa l în
raport cu capătul 2 al liniei, este străbătut de curentul i0l, sarcina totală fiind
I=i0L (fig. 5.25, a).
L
L
L0 L’
dl l
dl
I=i0L 1 i0l 2 1 2
i0 [A/m] i0 [A/m]
a) b)
Fig. 5.25
În elementul dl se produce pierderea infinitezimală de tensiune:
d(∆U) = r0i 0 l dl , (5.36)
în care r0 reprezintă rezistenţa specifică a liniei.
Pierderea de tensiune, ca mărime de linie, se calculează cu relaţia:
35
L L
L
∆U = 3 ∫ d (∆U) = 3 r0i 0 ∫ l dl = 3 r0 I . (5.37)
0 0
2
Dacă sarcina uniformă este exprimată prin puterile active, se obţine:
P L
∆U = r0 , (5.38)
Un 2
în care P=p0L reprezintă sarcina totală a liniei.
Dacă sarcina repartizată uniform se află numai pe o porţiune L' din
lungimea liniei (fig. 5.25, b), expresiile pierderilor de tensiune devin:
L′ P L′
∆U = 3 r0 I(L 0 + ) sau ∆U = r0 (L 0 + ) . (5.39)
2 Un 2
Din (5.37), (5.38) şi (5.39) rezultă că la calculul pierderilor de tensiune
tronsoanele cu sarcină uniform distribuită pot fi înlocuite cu o sarcină
concentrată egală cu sarcina totală a tronsonului respectiv şi amplasată la
mijlocul acestuia.
5.2.3.4. Linia trifazată cu sarcini dezechilibrate

Căderile de tensiune calculate în paragrafele anterioare s-au referit la
linii trifazate cu încărcări echilibrate pe faze, ceea ce a permis să se studieze
comportarea unei singure faze, rezultatele obţinute putând fi generalizate.
În cazul în care încărcarea liniei este inegală pe cele trei faze, situaţie
întâlnită frecvent în reţelele de distribuţie la joasă tensiune, linia se
construieşte cu patru conductoare şi anume trei conductoare active şi un
conductor neutru.
UR0 -∆U
R
Obişnuit, liniile trifazate dez-
echilibrate alimentează consumatori
U'R0 care au factori de putere apropiaţi de
IR IS unitate.
I0 I T Diagrama fazorială a căderilor de
∆U0 O' tensiune într-o astfel de reţea, în care
U'T0 U'S0 cos ϕ=1 şi pentru care s-a presupus
O
IT IS Is=IT<IR (sarcini echilibrate pe fazele
-∆UT -∆US S şi T şi încărcare maximă pe faza
UT0 US0
R), este redată în figura 5.26. Dat
Fig. 5.26 fiind dezechilibrul încărcării pe faze,
în conductorul neutru va apărea curentul I0 care reprezintă suma geometrică
a celor trei curenţi din fazele active, iar între neutrul consumatorului (0') şi
cel al sursei (0) apare tensiunea ∆ U 0 = Z 0 I 0 , care reprezintă căderea de
36
tensiune pe conductorul neutru şi este denumită deplasarea neutrului.

Căderea de tensiune totală pe fiecare fază se obţine însumând fazorial
căderea de tensiune în faza respectivă cu căderea de tensiune în conductorul
neutru:
∆ U mt = ∆ U m + Z 0 I 0 = Z m I m + Z 0 I 0 , (5.40)
în care: ∆Um este căderea de tensiune în faza m (m=R, S, T), Im este curentul
în faza activă R, S sau T, I0 - curentul în conductorul neutru, Zm - impedanţa
fazei şi Z0 - impedanţa conductorului neutru.
În cazul sarcinii dezechilibrate deşi tensiunile de alimentare (UR0, US0,
UT0) formează un sistem simetric, tensiunile la consumator (U'R0, U'S0, U'T0)
formează un sistem nesimetric.
În ce priveşte pierderea de tensiune în acest caz, pentru calcul se
consideră suma dintre pierderea de tensiune pe faza cea mai încărcată (R) şi
pierderea de tensiune pe conductorul neutru prin care trece curentul:
IS + I T
I 0 = I R − I S cos 60 0 − I T cos 60 0 = I R − ,
2
dedus din construcţia geometrică reprezentată în figura 5.26. În consecinţă:
IS + I T
∆U Rt = R R I R + R 0 I 0 = R R I R + R 0 (I R −), (5.41)
2
unde RR şi R0 sunt rezistenţele echivalente ale conductorului fazei R,
respectiv conductorului neutru. Pentru liniile trifazate dezechilibrate ce
alimentează n consumatori concentraţi cu factor de putere cosϕ=1, pierderea
de tensiune totală pe fază se calculează cu relaţia:
n
∆U mt = r0 ∑ l k I k + r0′ L 0 I 0 , (5.42)
k =1
unde r0 şi r'0 sunt rezistenţele specifice corespunzătoare conductoarelor

active şi conductorului neutru.
Dacă sarcinile sunt exprimate prin puteri, relaţia anterioară devine:
n
l k Pk P
∆U mt = r0 ∑ + r0′ L 0 0 , (5.43)
k =1 U nf U nf
în care: Pk reprezintă puterile active monofazate care circulă pe tronsoanele
fazelor R, S sau T; P0 - puterea activă care circulă prin conductorul neutru;
Unf - tensiunea pe fază corespunzătoare tensiunii nominale a liniei; lk, L0 -
lungimea tronsoanelor conductoarelor de fază, respectiv a conductorului
neutru.
37
Cazurile particulare care derivă din sistemul trifazat dezechilibrat sunt

ramificaţiile bifazate şi monofazate dintr-o linie trifazată cu patru
conductoare, utilizate pentru alimentarea consumatorilor monofazaţi.
Fie o linie bifazată cu două conduc-
UR0 toare active S, T şi un conductor neutru.
Se consideră fazele egal încărcate, iar
curenţii în fază cu tensiunile. Diagrama
fazorială a acestei linii este redată în
∆U0=R0I0 O figura 5.27, căderile de tensiune produse
IT
D de curenţii IS şi IT: ∆U S = RS I S ;
IS
O' ∆U T = RT I T , pe conductoarele active S şi
UT0 US0
U'T0 I0 U'S0 T, fiind în fază cu aceştia.
∆UT ∆US Valoarea efectivă a curentului din
Fig. 5.27 conductorul neutru este egală cu aceea a
curenţilor din fazele S şi T, adică
I0=IS=IT, ceea ce rezultă şi din construcţia grafică.
În acest caz, pierderea de tensiune totală pe faza S, egală cu cea de pe
faza T, are valoarea:
R 0I0
∆U mt = RI m + ∆U 0 cos 60 0 = RI m + , (5.44)
2
unde R şi R0 sunt rezistenţele echivalente ale conductorului de fază şi a celui
neutru.
Relaţia anterioară se poate generaliza pentru mai mulţi consumatori
concentraţi, obţinându-se expresia:
n
I0
∆U mt = r0 ∑ l k I k + r0′ L 0 , (5.45)
k =1 2
sau dacă sarcinile sunt exprimate prin puteri:
n
Pk L P
∆U mt = r0 ∑ l k + r0′ 0 0 . (5.46)
k =1 U nf 2 U nf
În aceste relaţii mărimile au aceeaşi semnificaţie ca şi în (5.42) şi
(5.43).
În situaţia în care conductorul neutru are aceeaşi secţiune ca şi
conductoarele active (R=R0) şi ţinând seama că Im=I0, relaţia (5.44) devine:
∆U mt = 1,5 RI m
sau pentru n sarcini concentrate:
38
n n
Pk
∆U mt = 1,5 r0 ∑ l k I k = 1,5 r0 ∑ l k . (5.47)
k =1 k =1 U nf
Prin urmare, în cazul liniei bifazate cu sarcini echilibrate pe cele două
faze şi aceeaşi secţiune a conductoarelor active şi a celui neutru, se constată
o creştere cu 50 % a pierderilor de tensiune faţă de cazul liniei trifazate cu
sarcini echilibrate.
Un alt caz particular, des întâlnit în practică, este reprezentat de linia
monofazată cu conductor neutru, care constituie un racord la reţeaua
trifazată cu 4 conductoare pentru instalaţii interioare. În acest caz cele două
conductoare - de fază şi nul - au aceeaşi secţiune, deoarece sunt parcurse de
acelaşi curent. Pierderea de tensiune pentru o astfel de linie, în ipoteza
cos ϕ=1, se calculează cu relaţia:
n n
l k Pk
∆U = 2r0 ∑ l k I k = 2r0 ∑ . (5.48)
k =1 k =1 U nf
Pierderea de tensiune totală de la sursa de alimentare a unei linii

trifazate cu patru conductoare până la cel mai îndepărtat consumator,
alimentat printr-o ramificaţie bifazată sau monofazată, se determină prin
însumarea algebrică a pierderilor de tensiune pe diferite porţiuni.
5.2.4. Calculul circulaţiei de curenţi şi al căderilor de tensiune
în reţelele buclate
În sensul strict al noţiunii de buclă orice reţea electrică este o reţea
buclată, curenţii închizându-se prin conductoarele de fază, sau într-o schemă
simplificată prin conductorul de fază şi cel de nul.
În primele calcule efectuate în domeniul reţelelor electrice chiar şi o
reţea simplă, racordată la o singură sursă şi care alimentează mai mulţi
consumatori (fig. 5.28, a) era considerată ca o reţea buclată, buclarea
realizându-se prin impedanţele consumatorilor. Folosindu-se o astfel de
schemă, calculul circulaţiei curenţilor este greoi deoarece se pune problema
rezolvării unui număr foarte mare de circuite (trei în cazul de faţă).
A z1 1 z2 2 z 3 3 B IA A 1 2 n B
UA0 Za Zb Zc
~ UA0 UB0
i1 i2 in
O 1’ 2’ 3’
0
a) b)
Fig. 5.28
39
O simplificare substanţială a metodelor de calcul s-a obţinut folosind

reprezentarea consumatorilor prin curenţi constanţi, ceea ce a permis secţio-
narea reţelei, eliminându-se astfel nodurile 1', 2' şi 3' ale conductorului de
întoarcere. În acest fel a apărut "reţeaua deschisă" (fig. 5.28, b), care
reprezintă o schemă fictivă de calcul, utilizată frecvent în calculul reţelelor
electrice.
Cel mai simplu element de reţea buclată este linia electrică alimentată la
două capete. O astfel de reţea este denumită reţea simplu buclată.
Un ansamblu de reţele simplu buclate, în care apar şi noduri
intermediare, altele decât nodurile sursă, constituie o reţea complex buclată.
5.2.4.1. Linia electrică alimentată la două capete – reţeaua

simplu buclată
Linia alimentată la două capete asigură distribuţia energiei electrice la
consumatori în condiţii sporite de siguranţă. Calculul electric al acestor linii
presupune determinarea circulaţiei curenţilor sau a puterilor în tronsoanele
liniei, a căderilor de tensiune pe linie şi a nodului în care consumatorul este
alimentat de la ambele surse.
Schema electrică de calcul pentru o linie alimentată de la două surse în
ipoteza că linia este simetrică, omogenă, alimentată cu un sistem simetric de
tensiuni, iar consumatorii sunt echilibraţi, este reprezentată în figura 5.29, a,
în care s-a presupus că în nodul k este racordat consumatorul alimentat de la
ambele surse.
În acest nod linia va avea tensiunea minimă şi va putea fi secţionată
astfel încât ea se va reprezenta sub forma a două linii radiale, fiecare fiind
alimentată de la o singură sursă de tensiune (fig. 5.29, b).
Pentru calculul electric al acestei linii se consideră următoarele ipoteze:
- tensiunile surselor de alimentare sunt cunoscute şi diferite atât ca
modul cât şi ca fază (UAO≠UBO);
- consumatorii au factori de putere diferiţi;
- linia este reprezentată printr-o impedanţă;
- în cazul când consumatorii sunt reprezentaţi prin puteri, se calculează
circulaţia puterilor, neglijându-se pierderile.
Pentru determinarea circulaţiei de curenţi din tronsoanele liniei, este
necesară şi suficientă cunoaşterea unuia dintre curenţii debitaţi de surse,
respectiv IA sau IB. De exemplu, cunoscând curentul IB şi având în vedere că
intensităţile curenţilor ik, absorbiţi de consumatori, sunt daţi, curentul IA
poate fi determinat pe baza teoremei I-a a lui Kirchhoff, conform relaţiei:
n
IA + IB = ∑ ik . (5.49)
k =1
40
În continuare curenţii I1, I2,…,In pot fi determinaţi aplicând teorema I-a

a lui Kirchhoff în fiecare din nodurile 1, 2, … , n (fig. 5.29, a).
IA A 1 2 k n-1 n B IB
I1 I2 I’k I”k In-1 In
i1 i2 ik in-1 in
z1 z2 zk zn zn+1
UA0 UB0
0
a)
k
IA A B IB
I1 I2 I’k I”k In-1 In
i1 i2 i’k i”k in-1 in
UA0 ik UB0
0
b)
Zn+1=Z
Z2 Z’2
IA A Z1 Z’1 B
UA0 i1 i2 in-1 in in+1= –IB UB0

0
c)
Z
IA A B IB
IAB
UA0 i’A i’B UB0
0
d)
Fig. 5.29
Determinarea curentului IA sau IB se face pornind de la expresia căderii
de tensiune între punctele A şi B:
∆ U ABO = U AO − U BO . (5.50)
Rescriind relaţia (5.49) sub forma:
41
n n +1
IA = ∑ ik − IB = ∑ ik , (5.51)
k =1 k =1
în care in+1= −IB, rezultă că reţeaua alimentată la ambele capete A şi B poate

fi considerată ca o reţea radială, alimentată de la un singur capăt, de la sursa
A în cazul de faţă, sursa B fiind înlocuită cu un consumator alimentat de la
reţeaua respectivă şi care absoarbe curentul in+1, opus curentului IB, debitat
în realitate de sursa B. Schema electrică obţinută pe baza acestei ipoteze este
redată în figura 5.29, c. Căderea de tensiune se poate calcula în funcţie de
impedanţele cumulate (în raport cu sursa A) şi de curenţii ik absorbiţi de
consumatori (rel. 5.31):
n +1
∆ U ABO = U AO − U BO = ∑ Z k i k . (5.52)
k =1
Această expresie se poate scrie sub forma:

n n
∆ U ABO = ∑ Z k i k + Z n +1 i n +1 = ∑ Z k i k − ZI B , (5.53)
k =1 k =1
în care Zn+1=Z este impedanţa totală a liniei şi s-a ţinut seama că in+1= −IB.
Din relaţia (5.53) rezultă:
n
∑Z i
k k
U AO − U BO
IB = k =1
− . (5.54)
Z Z
În mod analog se poate determina curentul IA, obţinându-se:
n
∑ Z′ i
k k
U AO − U BO
IA = k =1
+ , (5.55)
Z Z
în care Z'k=Z–Zk sunt impedanţele cumulate în raport cu sursa B.
Cunoscând curenţii IA şi IB, se pot determina circulaţiile de curenţi I1,
I2,…,In din reţeaua considerată şi astfel să se găsească nodul de tensiune
minimă.
Pierderile de tensiune de la sursele de alimentare până la nodul de
tensiune minimă trebuie să se încadreze în limitele admisibile.
Analizând expresiile (5.54) şi (5.55) se constată că fiecare din ele conţin
câte doi termeni:
I A = i′ A + I AB ; I B = i′ B − I AB , (5.56)
în care:
42
1 n 1 n 1
i′ A = ∑
Z k =1
Z′ k i k ; i′ B = ∑ Z k i k ; I AB = ( U AO − U BO ) . (5.57)
Z k =1 Z
Termenul IAB care apare în relaţiile anterioare, determinat numai de
diferenţa tensiunilor de alimentare şi care nu depinde de curenţii de sarcină
reprezintă curentul de egalizare sau curentul de mers în gol, deoarece el
există chiar la funcţionarea în gol a liniei, în condiţiile în care UAO≠UBO.
Acest curent de egalizare provoacă, independent de modificarea valorilor
sarcinilor, supraîncărcarea unei surse faţă de cealaltă, mărind astfel
pierderile de energie.
În cazul liniilor electrice de joasă sau de medie tensiune, alimentate la
două capete, este necesar ca la funcţionarea în gol circulaţia de curenţi să fie
nulă, pentru ca astfel pierderile de energie să fie minime; din această cauză
se recomandă ca UAO=UBO.
Termenii i'A şi i'B (5.57) depind numai de valorile curenţilor de sarcină
şi de impedanţele cumulate Zk şi Z'k ale reţelei în raport cu nodul de
alimentare A şi respectiv B. Curenţii i'A şi i'B echivalează curenţii de sarcină
ik. Este ca şi cum curenţii ik ar fi mutaţi în nodurile de alimentare A şi B
(fig. 5.29, d). Regula de aruncare a acestor sarcini la noduri este analoagă cu
regula din rezistenţa materialelor, care se referă la determinarea reacţiunilor
pe reazeme, pentru o grindă simplu rezemată, încărcată cu sarcini verticale
concentrate. Astfel pentru determinarea lui i'B se va lua suma momentelor
electrice Zkik în raport cu nodul A şi se împarte această sumă prin impedanţa
totală a liniei Z. Similar se determină şi i'A.
Dacă sarcinile sunt exprimate prin puteri (s k = 3 i k U *n = p k − jq k ),
expresiile aproximative ale puterilor generate de surse SA şi SB, când se face
abstracţie de pierderi, se obţin prin multiplicarea cu 3U ∗n a relaţiilor (5.54)
şi (5.55); se obţine:
n
∑s k Z′k
UA − UB *
SA = k =1
+ U n = PA − jQ A ;
Z Z
n
(5.58)
∑s k Zk
UA − UB *
SB = k =1
− U n = PB − jQ B ,
Z Z
unde: U ∗n reprezintă tensiunea nominală conjugată a liniei, iar UA şi UB sunt
tensiunile de linie la bornele surselor.
În legătură cu punctul k de separaţie a curenţilor sau a puterilor, se
precizează că este posibil să se obţină două puncte de separaţie: unul pentru
43
curenţii sau puterile active şi celălalt pentru curenţii şi puterile reactive. În

acesta caz, se recomandă să se calculeze căderile de tensiune
corespunzătoare ambelor puncte de separaţie, comparând rezultatele şi
marcând nodul în care tensiunea consumatorului are valoarea minimă.
Calculele se efectuează cu ajutorul relaţiilor stabilite în cazul liniilor
alimentate de la un capăt.
5.2.4.2. Reţeaua complex buclată

Calculul reţelelor complex buclate se referă atât la problema de
exploatare, când se cunosc parametrii reţelei şi se cere distribuţia curenţilor
sau a puterilor şi căderile de tensiune în diferite ramuri ale reţelei, cât şi la
problema de dimensionare, când se cunosc caracteristicile consumatorilor şi
se cere determinarea secţiunilor diferitelor ramuri ale reţelei.
Rezolvarea problemei de exploatare a reţelelor complex buclate, se face
fie prin aplicarea metodei transfigurării, fie prin rezolvarea unui număr de
ecuaţii egal cu cel al necunoscutelor, deduse prin aplicarea metodelor
globale.
Metoda transfigurării. Aplicarea acestei metode presupune transformarea
treptată a schemei buclate date până se ajunge la cele mai simple scheme, de
exemplu la o linie alimentată la două capete sau la un singur capăt, pentru
care determinarea distribuţiei curenţilor nu întâmpină dificultăţi. După
determinarea acestei distribuţii se determină, prin transformări inverse,
distribuţia curenţilor atât în schemele intermediare cât şi în cea iniţială.
Avantajul acestei metode constă în eliminarea unor calcule laborioase,
ceea ce face ca ea să se folosească pe scară largă atât în calculul curenţilor
din reţelele buclate cât şi la rezolvarea problemelor legate de determinarea
curenţilor de scurtcircuit.
În continuare se prezintă câteva procedee de transfigurare, mai des
utilizate.
a) Reducerea unui conductor de o anumită lungime şi secţiune la un
conductor echivalent de o altă lungime şi o altă secţiune. În calculul unei
reţele este avantajos, uneori, ca tronsoane de linie cu secţiuni şi lungimi
diferite (sk, lk) să fie transformate în tronsoane echivalente cu aceeaşi
secţiune (s). Această transformare se poate face cu condiţia ca repartiţia
sarcinilor şi căderea de tensiune pe conductorul real şi cel echivalent să nu
se modifice. Dacă se ţine seama numai de rezistenţele conductoarelor, atunci
condiţia de echivalenţă se reduce la egalitatea rezistenţelor conductorului
real şi celui echivalent, ρl k s k = ρl s , din care rezultă lungimea
conductorului echivalent:
44
s
l = lk . (5.59)
sk
Ca secţiune de echivalare se alege secţiunea cea mai frecventă din
reţeaua studiată.
b) Compunerea ramurilor cu tensiuni de alimentare diferite. Pentru
exemplificare se consideră o reţea cu trei ramuri, având un punct comun N
şi tensiuni diferite UAO, UBO, UCO, la capete (fig. 5.30, a).
Această reţea poate fi înlocuită cu una echivalentă alcătuită dintr-o sin-
gură ramură, care are admitanţa YE şi tensiunea UEO la capăt (fig. 5.30, b).
A
I A, Y A E I E, Y E N
UA0
B IB, YB N
UB0 C IC, YC
UC0 UN0 UE0 UN0
0 0
a) b)
Fig. 5.30
Pentru determinarea mărimilor YE şi UEO se scriu relaţiile de echiva-
lenţă între reţeaua reală, cu trei laturi şi cea echivalentă, cu o singură latură:
IE = IA + IB + IC ;
( U EO − U NO )Y E = ( U AO − U NO )Y A + (5.60)
+ ( U BO − U NO )Y B + ( U CO − U NO )Y C .
Dacă se consideră pentru admitanţa ramurii echivalente expresia ce
rezultă prin identificarea termenilor în UNO, adică:
YE = YA + YB + YC , (5.61)
atunci din (5.50) rezultă:
U AO Y A + U BO Y B + U CO Y C
U EO = . (5.62)
YA + YB + YC
Aceste relaţii pot fi generalizate pentru n ramuri:
n
n ∑U kO Yk
Y E = ∑ Y K ; U EO = k =1
n
. (5.63)
k =1
∑Y
k =1
k
45
Se menţionează că înlocuirea ramurilor în paralel printr-o ramură

echivalentă este posibilă numai dacă de-a lungul acestora nu există derivaţii
cu sarcini suplimentare.
În cazul transformărilor inverse, când se cunoaşte curentul prin ramura
echivalentă şi se cere determinarea curenţilor prin laturile reţelei iniţiale,
netransfigurate, se porneşte de la expresiile căderilor de tensiune:
IA I
U AO − U NO = ; U BO − U NO = B ;
YA YB
(5.64)
I I
U CO − U NO = C ; U EO − U NO = E .
YC YE
Din ultima relaţie se determină tensiunea nodului N:
IE
U NO = U EO − (5.65)
YE
care, înlocuită în primele trei, permite determinarea curenţilor din ramuri:
YA
IA = IE + ( U AO − U EO )Y A ;
YE
Y
I B = I E B + ( U BO − U EO )Y B ; (5.66)
YE
Y
I C = I E C + ( U CO − U EO )Y C .
YE
Dacă tensiunile ramurilor sunt egale (UAO=UBO=UCO), relaţiile
precedente rămân valabile, cu observaţia că tensiunea ramurii echivalente
este egală cu cea a ramurilor componente (conform relaţiei 5.62), iar în
relaţiile (5.66) termenul al doilea din membrul drept dispare.
c) Aruncarea sarcinilor la noduri. Compunerea ramurilor în paralel
impune ca sarcinile să fie situate numai la capetele acestora, respectiv în
noduri. Dacă există derivaţii cu sarcini de-a lungul ramurilor, atunci se
procedează mai întâi la aruncarea (mutarea) lor la capete, cu condiţia
menţinerii aceloraşi căderi de tensiune în schema iniţială şi în cea
transformată.
Pentru exemplificare se consideră o linie la care sunt conectaţi
consumatorii i1, i2 şi i3 (fig. 5.31, a). Se pune problema determinării celor
două sarcini iA şi iB aplicate la extremităţile liniei în reţeaua transformată
(fig. 5.31, b) astfel încât căderea de tensiune pe reţeaua transformată să fie
identică cu cea din reţeaua iniţială.
46
Z
Z3 Z'3
Z2 Z'2
Z1 Z'1 Z
A 1 2 3 B A B
UA0 i1 i2 i3 UB0 UA0 iA iB UB0
0 0
a) b)
Fig. 5.31
Egalând căderile de tensiune din reţeaua iniţială şi cea transformată, se
obţine:
∆ U ABO = Z1 i1 + Z 2 i 2 + Z3 i 3 = Zi B ;
(5.67)
∆ U BAO = Z′1 i1 + Z′ 2 i 2 + Z′3 i 3 = Zi A .
Din relaţiile (5.67) rezultă:
3
Z′ i + Z′ 2 i 2 + Z′3 i 3 ∑ Z′ k k i
iA = 1 1 = k =1
;
Z Z
3
(5.68)
Z i + Z 2 i 2 + Z3 i 3 ∑Z k k i
iB = 1 1 = k =1
.
Z Z
Aceste relaţii pot fi generalizate pentru n sarcini:
n n
∑ Z′k i k ∑Z i
k k
iA = k =1
; iB = k =1
, (5.69)
Z Z
unde Zk şi Z'k reprezintă impedanţele de la capetele A şi B până la punctul
de conectare a sarcinii k.
Transfigurarea reţelei prin mutarea sarcinilor la noduri nu conservă
pierderile de putere activă şi reactivă din reţea. Dacă, de exemplu, se
consideră UA0=UB0 pe reţeaua transfigurată (fig. 5.31, b) nu mai circulă nici
un curent, deci pierderile de putere pe reţeaua transfigurată sunt nule. În
schimb, în reţeaua reală, dacă se consideră că tensiunea minimă se atinge în
nodul 2, atunci între nodurile A şi 2 respectiv B şi 2 circulă curenţi care
produc pierderi de putere activă şi reactivă.
Trebuie observat însă că puterea injectată din exterior în linia electrică
47
este constantă pentru cele două scheme electrice considerate, deoarece

intensităţile curenţilor şi tensiunile de la borne rămân neschimbate.
În fine, în cazul unei reţele omogene, în relaţiile de transfigurare (5.69),
impedanţele se înlocuiesc prin lungimile corespunzătoare, iar dacă reţeaua
este neomogenă secţiunile diferite ale tronsoanelor se raportează, în
prealabil, la o secţiune unică - cea mai frecvent întâlnită.
d) Transfigurarea unei reţele în formă de stea. Orice reţea în stea, cu n
borne de alimentare (n ramuri), poate fi transformată într-o reţea poligonală
completă cu n(n-1)/2 laturi, legând două câte două toate bornele sale.
Pentru a putea efectua operaţia de transfigurare este necesar ca sarcinile
să fie plasate numai în nodurile terminale 1, 2, …, n ale stelei.
Dacă există sarcini pe laturile stelei, se procedează, în prealabil, la
aruncarea acestora în nodurile terminale 1, 2, … , n şi în nodul central N,
utilizând relaţiile (5.69). Prin însumarea sarcinilor care apar în nodul central,
în urma operaţiei de aruncare a sarcinilor în noduri, se obţine sarcina
rezultantă:
i N = i N1 + i N 2 + + i Nn . (5.70)
Pentru deducerea relaţiilor de calcul, prin care sarcina centrală iN este
distribuită (aruncată) în nodurile terminale, se consideră reţeaua în stea din
figura 5.32, a.
Prin distribuirea sarcinii centrale iN în nodurile terminale, curenţii din
laturile stelei devin:
I′1 = I1 − i1s ; I′ 2 = I 2 − i 2s ; I′3 = I 3 − i 3s , … , I′ n = I n − i ns ; (5.71)
unde i1s, i2s, i3s şi ins sunt curenţii suplimentari din punctele 1, 2, 3 şi n,
rezultaţi prin mutarea sarcinii iN şi:
i1s + i 2s + i 3s + + i ns = i N , (5.72)
I1 1 2 I2 I1 1 2 I2
Z1 Z2 I’1 I’2
Z1 Z2
N i1s N i2s
Zn Z3 Zn Z3
In n 3 I3 In n 3 I3
I’n I’3
ins i3s
U10 Un0 iN U30 U20
a) b)
Fig. 5.32
Punând condiţia ca tensiunile între bornele reţelei să fie identice în
reţeaua iniţială (a) şi în cea transformată (b), rezultă:
48
U12 = Z1 I1 − Z 2 I 2 = Z1 I′1 − Z 2 I′ 2 ;
U 23 = Z 2 I 2 − Z3 I 3 = Z 2 I′ 2 − Z3 I′3 ; (5.73)
U 31 = Z3 I 3 − Z1 I1 = Z3 I′3 − Z1 I′1 .
Înlocuind în prima relaţie (5.73) pe I'1 şi I'2 din (5.71) se obţine:
Z1 I1 − Z 2 I 2 = Z1 (I1 − i1s ) − Z 2 (I 2 − i 2s ) , (5.74)
din care rezultă:
Z1 Y2
i 2s = i1s sau i 2s = i1s . (5.75)
Z2 Y1
În mod similar se obţin:
Y3 Y
i 3s = i1s , … , i ns = n i1s . (5.76)
Y1 Y1
Înlocuind expresiile (5.75) şi (5.76) în relaţia (5.72), rezultă:
Y2 Y Yn
i1s + i1s + 3 i1s + + i1s = i N ,
Y1 Y1 Y1
de unde:
Y1
i1s = n
iN . (5.77)
∑Y
k =1
k
Relaţii similare se pot stabili şi pentru ceilalţi curenţi suplimentari din

nodurile terminale. După ce toate sarcinile au fost aruncate în nodurile
terminale se poate trece la transfigurarea propriu-zisă a reţelei din
conexiunea stea în conexiunea poligon complet.
Relaţia generală de transfigurare stea-poligon complet, cunoscută din
electrotehnică, are expresia:
n
1
Z kj = Z k Z j ∑ . (5.78)
k =1 Zk
Pentru transfigurarea stea-triunghi (fig. 5.33), aplicând relaţia generală
(5.78), se obţine:
Z1 Z 2 Z Z
Z12 = Z1 + Z 2 + ; Z 23 = Z 2 + Z3 + 2 3 ;
Z3 Z1
(5.79)
Z Z
Z31 = Z3 + Z1 + 3 1 .
Z2
49
I1 I1
1 1
I12
Z1
Z31 Z12
Z3 N Z2 I31
3 2 3 Z23 2
I3 I2 I3 I23 I2
a) b)
Fig. 5.33
Dacă se consideră cunoscute impedanţele reţelei în triunghi, se pot
determina impedanţele stelei echivalente, obţinându-se relaţiile de
transfigurare triunghi-stea:
Z12 Z 31 Z 23 Z12 Z 31 Z 23
Z1 = ; Z2 = ; Z3 = . (5.80)
Z12 + Z 23 + Z 31 Z12 + Z 23 + Z 31 Z12 + Z 23 + Z 31
Între curenţii din laturile celor două reţele echivalente există relaţiile
evidente:
I1 = I12 − I 31 ; I 2 = I 23 − I12 ; I 3 = I 31 − I 23 , (5.81)
respectiv:
Z1 I1 − Z 2 I 2 Z I − Z3 I 3 Z I − Z1 I1
I12 = ; I 23 = 2 2 ; I 31 = 3 3 . (5.82)
Z12 Z 23 Z 31
Transfigurarea unei stele cu patru laturi conduce la un circuit sub
formă de poligon complet cu patru noduri şi şase laturi (fig. 5.34).
2 2
Z12 Z23
Z2 Z24
Z1 N Z3 Z13
1 3 1 3
Z4 Z4
Z41 Z34
4 4
Fig. 5.34
50
Impedanţele din laturile poligonului se calculează în funcţie de

impedanţele din laturile stelei cu relaţia (5.78):
 1 1 1 1 
Z12 = Z1 Z2  + + +  = Z1 + Z2 + Z1 Z2 /(Z3 Z4 );
 Z1 Z2 Z3 Z4 
 1 1 1 1 
Z23 = Z2 Z3  + + +  = Z2 + Z3 + Z2 Z3 /(Z1 Z4 );
 Z1 Z2 Z3 Z4 
 1 1 1 1 
Z34 = Z3 Z4  + + +  = Z3 + Z4 + Z3 Z4 /(Z1 Z2 );
 Z1 Z2 Z3 Z4 
(5.83)
 1 1 1 1 
Z41 = Z4 Z1  + + +  = Z4 + Z1 + Z4 Z1 /(Z2 Z3 );
 Z1 Z2 Z3 Z4 
 1 1 1 1 
Z13 = Z1 Z3  + + +  = Z1 + Z3 + Z1 Z3 /(Z2 Z4 );
 Z1 Z2 Z3 Z4 
 1 1 1 1 
Z24 = Z2 Z4  + + +  = Z2 + Z4 + Z2 Z4 /(Z1 Z3 ).
 Z1 Z2 Z3 Z4 
Se menţionează că transfigurarea poligon complet-stea este posibilă
numai în cazul tirunghi-stea, adică a poligonului cu trei laturi. Dacă numărul
de laturi ale poligonului este mai mare decât trei problema este
nedeterminată.
5.3. ALEGEREA SECŢIUNII CONDUCTOARELOR

LINIILOR ELECTRICE
Secţiunea conductoarelor electrice se alege ţinând seama de încărcarea
acestora în regim normal de funcţionare. În condiţii de scurtcircuit ele sunt
protejate de aparate, care izolează defectul într-un timp foarte scurt
(0,1-0,2 s) şi, de aceea, în acest regim, se fac numai verificări ale acestora
(de exemplu, la stabilitatea termică).
Pentru alegerea secţiunilor se va ţine seama de anumite criterii, care
impun ca:
a) încărcarea conductoarelor în regim permanent să nu depăşească
temperatura limită admisibilă (criteriul încălzirii admisibile); dacă nu se
respectă condiţia de încălzire au loc solicitări termice care conduc la
deteriorarea conductoarelor şi a izolaţiei acestora;
b) pierderile de tensiune să nu depăşească valorile admisibile (criteriul
pierderilor de tensiune) pentru a se asigura calitatea energiei furnizate
consumatorului;
51
c) pierderea de putere sau de energie în conductoare să se menţină în

anumite limite, impuse de calculele economice (criteriul economic); dacă nu
se respectă această condiţie creşte costul energiei electrice livrate
consumatorilor.
Se menţionează că nu este necesar să se facă calculul, folosind simultan
cele trei criterii, deoarece se poate aprecia apriori care este condiţia cea mai
grea. În acest sens se pot face următoarele precizări:
- pentru liniile de JT şi MT cu o întindere relativ redusă, secţiunea
conductoarelor se va alege pe baza criteriului încălzirii admisibile, fiind
necesară însă şi efectuarea verificării pierderilor de tensiune;
- pentru liniile de JT şi MT relativ întinse, secţiunea conductoarelor se
va alege pe baza criteriului pierderilor de tensiune, fiind verificate însă şi la
încălzire;
- pentru liniile de IT, secţiunea conductoarelor va fi aleasă ţinând seama
de necesitatea limitării pierderilor de energie electrică. Cu ajutorul unui
calcul tehnico-economic se va stabili secţiunea economică a conductoarelor,
luând în considerare costul acestora şi al pierderilor de energie.
5.3.1. Alegerea secţiunii conductoarelor pe baza
încălzirii admisibile în regim permanent
Alegerea secţiunii conductoarelor pe baza încălzirii admisibile se face
utilizând tabele cu intensităţile admisibile de curent, calculate sau măsurate,
în funcţie de secţiunea conductorului, pentru diverse tipuri de conductoare
sau cabluri şi luând în considerare o anumită valoarea pentru temperatura
iniţială a mediului ambiant şi anumite condiţii de montare (de răcire).
În legătură cu temperatura mediului ambiant, luată în considerare la
calculul curenţilor admisibili, se poate preciza că în cazul conductoarelor
izolate şi neizolate cum şi în cazul barelor s-a considerat valoarea de 25 0C,
în timp ce pentru cabluri s-a considerat valoarea de 20 0C, în cazul pozării în
pământ, respectiv 30 0C, în cazul pozării în aer.
Referitor la condiţiile de montare a cablurilor, luate în considerare la
calculul curenţilor admisibili, acestea se stabilesc diferenţiat, după natura
mediului - pământ, aer sau apă - în care se pozează cablurile şi sunt indicate
în prescripţii. De exemplu, la montarea în pământ se consideră un singur
cablu, pozat la adâncimea de 70 cm.
În concluzie, pentru condiţiile de referinţă menţionate anterior s-au
calculat şi tabelat curenţii admisibili în conductoare şi cabluri în funcţie de
secţiunea conductoarelor.
Pentru temperaturi ale mediului şi condiţii de montare diferite de cele
de referinţă, valorile curenţilor maximi admişi din tabele Iadm trebuie
corectate prin intermediul unor coeficienţi de corecţie, ale căror valori se
52
găsesc în normativele de proiectare.

Valoarea corectată a curentului admisibil Iadm se va calcula cu relaţia:
I′adm = α t α m I adm , (5.84)
unde: αt este coeficientul de corecţie în funcţie de temperatura mediului, iar
αm - coeficientul de corecţie pentru condiţiile de montare.
Între curentul cerut de receptor sau de consumatorul de calcul Ic şi
valoarea corectată a curentului admisibil trebuie să existe relaţia:
Ic
I c ≤ I′adm sau ≤ I adm . (5.85)
αtαm
Din tabele se alege secţiunea minimă a conductorului sau a cablului
dorit, al cărui curent admisibil Iadm satisface relaţia (5.85).
În cazul regimurilor intermitente de lucru, cu durata ciclului de
minimum 10 minute şi durata de funcţionare de maximum 4 minute, se
aplică o corecţie a curentului admisibil şi în funcţie de regimul de lucru prin
coeficientul de corecţie:
0,875
αr = , (5.86)
DA
unde DA reprezintă durata activă relativă a ciclului.
Aplicarea acestei corecţii se face în cazul conductoarelor de cupru,
pentru secţiuni mai mari de 10 mm2, iar în cazul celor de aluminiu, pentru
secţiuni mai mari de 16 mm2.
5.3.2. Alegerea secţiunii conductoarelor pe baza
pierderilor admisibile de tensiune
Alegerea secţiunii conductoarelor pe baza criteriului pierderii de
tensiune se face punând condiţia ca aceasta să fie cel mult egală cu pierderea
de tensiune admisibilă, adică:
DU ≈ ∆U ≤ ∆U adm . (5.87)
În condiţia restrictivă (5.87) s-a considerat pierderea de tensiune DU
aproximativ egală cu componenta longitudinală a căderii de tensiune ∆U.
Conform standardului SR CEI 38/1998, în instalaţiile de JT ale
utilizatorului, pierderea de tensiune este limitată la 4% Un. Având în vedere
că în punctul de alimentare variaţiile admisibile ale tensiunii sunt de
±10% Un, rezultă că tensiunea de utilizare (la bornele echipamentelor)
poate fi cuprinsă între +10% Un şi –14% Un
La o linie radială, care alimentează n consumatori concentraţi, pierderea
53
de tensiune se calculează cu relaţiile (5.32) sau (5.34), după cum

consumatorii sunt reprezentaţi prin curenţi sau prin puteri.
Pentru determinarea secţiunilor s1, s2,…,sn ale tronsoanelor liniei se
poate considera că, la o anumită treaptă de tensiune, reactanţa lineică
specifică X0 a liniei este practic independentă de secţiunea conductorului,
având o valoarea cunoscută (de exemplu X0=0,34÷0,36 Ω/km, pentru liniile
electrice de joasă tensiune).
În aceste condiţii, rezistenţa şi reactanţa fiecărui tronson se pot exprima
prin relaţii de forma:
lk
rk = ρ ; x k = X 0 lk . (5.88)
sk
Ţinând seama de relaţiile (5.88), pierderea de tensiune depinde de n
necunoscute, care sunt secţiunile tronsoanelor, dar se dispune de o singură
ecuaţie pentru determinarea lor (5.87).
Pentru rezolvarea problemei mai sunt necesare (n-1) ecuaţii, care se pot
obţine dacă se admite una din următoarele ipoteze suplimentare:
- ipoteza secţiunii constante în toate tronsoanele liniei (s=const.);
- ipoteza densităţii de curent constante în toate tronsoanele liniei
calculate (J=const.);
- ipoteza volumului minim de material conductor.
5.3.2.1. Determinarea secţiunii conductoarelor

în ipoteza secţiunii constante
Această ipoteză este utilizată în mod curent în practică. La alegerea
secţiunii unei linii electrice, folosindu-se această ipoteză, trebuie să se aibă
în vedere dacă linia considerată are sau nu ramificaţii.
Linii electrice radiale fără ramificaţii. În ipoteza secţiunii constante, linia
electrică este echipată cu un singur tip de conductor, respectiv toate
tronsoanele ei au aceeaşi secţiune:
s1 = s 2 = = sn = s . (5.89)
Considerând cunoscută reactanţa lineică X0, expresia pierderii de
tensiune dată de relaţiile (5.30) şi (5.32), se poate scrie astfel:
ρ n n
ρ n n
∆U = 3 ∑ k ka
s k =1
l I + 3 X 0 ∑ k kr
k =1
l I = 3 ∑ k ka
s k =1
L i + 3 X 0 ∑ L k i kr . (5.90)
k =1
Din (5.90) reiese că pierderea de tensiune are o componentă activă ∆Ua,

determinată de circulaţia curenţilor activi prin rezistenţele liniei şi o
componentă reactivă ∆Ur, datorată circulaţiei curenţilor reactivi prin
54
reactanţele inductive ale liniei, deci:

∆U = ∆U a + ∆U r , (5.91)
unde:
ρ n ρ n
∆U a = 3 ∑ ka k
s k =1
I l = 3 ∑ i ka L k ,
s k =1
(5.92)
n n
∆U r = 3 X 0 ∑ I kr l k = 3 X 0 ∑ i kr L k . (5.93)
k =1 k =1
Cum reactanţa X0 este cunoscută, ∆Ur se poate calcula, iar condiţia

restrictivă (5.87), în care se introduce relaţia (5.91), se poate scrie astfel:
∆U a ≤ ∆U adm − ∆U r . (5.94)
Dacă ∆Ua satisface condiţia (5.94), din (5.92) se poate determina
secţiunea necesară (minimă) a conductorului pentru care este îndeplinită
condiţia restrictivă (5.87), obţinându-se:
n n
∑ I ka l k ∑i ka Lk
s = 3ρ k =1
= 3ρ k =1
, (5.95)
∆U a ∆U a
în care s-a ţinut seama că linia este formată din acelaşi material (ρ=const.)
pe toată lungimea ei.
Dacă sarcinile sunt exprimate prin puteri (5.34), secţiunea conducto-
rului se calculează cu relaţia:
n n
∑ Pk l k ∑p L k k
s=ρ k =1
=ρ k =1
. (5.96)
U n ∆U a U n ∆U a
În cazul reţelelor monofazate de curent alternativ expresiile (5.95) şi
(5.96) devin:
n n
∑ I ka l k ∑i ka Lk
s = 2ρ k =1
= 2ρ k =1
, (5.97)
∆U a ∆U a
n n
∑ Pk l k ∑p L k k
s = 2ρ k =1
= 2ρ k =1
. (5.98)
U n ∆U a U n ∆U a
55
Relaţiile (5.97) şi (5.98) sunt valabile şi în curent continuu cu

precizarea că la numitor se înlocuieşte ∆Ua cu ∆Uadm.
Linii electrice cu ramificaţii. Dacă liniile electrice alimentate la un capăt
au ramificaţii, alegerea secţiunilor se poate face numai după ce s-au
determinat componentele active ale pierderilor de tensiune în fiecare latură.
În acest caz, valoarea maximă admisibilă a componentei active a
pierderii de tensiune se calculează tot cu relaţia (5.94), în care ∆Ur reprezin-
tă cea mai mare dintre valorile componentelor reactive ale pierderilor de
tensiune, calculate pentru punctele terminale ale reţelei. Valoarea pierderii
de tensiune ∆Ur în funcţie de puterile reactive se calculează cu relaţia:
n n
X0 ∑ Qk lk X0 ∑ qk Lk
∆U r = k =1
= k =1
. (5.99)
Un Un
Valoarea componentei active rezultate din condiţia (5.94) trebuie să se
considere aceeaşi pentru toate punctele terminale ale reţelei.
Pentru determinarea pierderilor active de tensiune în fiecare latură, se
raportează derivaţiile din fiecare nod la o singură linie echivalentă,
obţinându-se, în final, o reţea electrică fără ramificaţii a cărei secţiune se
calculează cu relaţiile (5.95) sau (5.96). După alegerea valorii standardizate
a secţiunii se poate calcula pierderea activă de tensiune până la nodul cu
derivaţii. În acest fel se poate afla pierderea de tensiune disponibilă pe
ramificaţii, pe baza căreia se determină secţiunile ramificaţiilor etc.
Pentru exemplificare, se consideră reţeaua arborescentă, alimentată de
la un capăt, din figura 5.35, care are ramificaţii în nodurile 2, 3 şi 7.
4
l4
P4, Q4
3 l5
5
l3
P5, Q5
A l1 1 l2 2
P3, Q3
P1, Q1 P2, Q2 l6
6
P6, Q6 l7
7 l8 8
P7, Q7
P9, Q9 l9 P8, Q8
9
Fig. 5.35
56
Odată determinată pierderea admisibilă de tensiune ∆Ua, în concordanţă

cu precizările de mai sus, între componentele active ale pierderilor de
tensiune în diferite ramuri se pot scrie următoarele relaţii:
∆U a = ∆U a1 + ∆U a 2 + ∆U a 3 + ∆U a 4 = ∆U a1 + ∆U a 2 + ∆U a 3 + ∆U a 5 ,
din care rezultă ∆Ua4=∆Ua5. La fel se poate arăta că ∆Ua8=∆Ua9.
Pierderile active de tensiune satisfac următoarele relaţii independente:
∆U a1 + ∆U a 2 + ∆U a 3 + ∆U a 4 = ∆U a ; ∆U a 4 = ∆U a 5 ;
(5.99)
∆U a1 + ∆U a 2 + ∆U a 6 + ∆U a 7 + ∆U a 8 = ∆U a ; ∆U a 8 = ∆U a 9 .
Pentru a determina cele nouă componente ∆Uan mai sunt necesare încă
cinci ecuaţii; două se obţin prin aplicarea ipotezei secţiunii constante pe
tronsoanele A-2 şi 2-7, iar celelalte trei impunând o condiţie suplimentară şi
anume că, în fiecare nod, secţiunea laturii principale să fie egală cu suma
secţiunilor ramurilor derivate, deci se pot scrie relaţiile:
s1 = s 2 ; s 6 = s 7 ; s 2 = s 3 + s 6 ; s 3 = s 4 + s 5 ; s 7 = s 8 + s 9 . (5.100)
Ţinând seama de relaţiile (5.99) şi (5.100), se poate trece la reducerea
derivaţiilor din noduri. Astfel, din relaţia:
∆U a 4 = ∆U a 5 ,
scrisă sub forma:
P4 l 4 Pl
ρ =ρ 5 5 ,
U ns4 U ns5
rezultă prin adunarea numărătorilor şi numitorilor:
P4l4 Pl + Pl Pl + Pl P + P (P + P ) λ
ρ = ρ 4 4 5 5 = ρ 4 4 5 5 ⋅ 4 5 = ρ 4 5 45 , (5.101)
U n s4 U n ( s4 + s5 ) P4 + P5 U n s3 U n s3
în care s-a ţinut seama că s3=s4+s5, conform relaţiei (5.100).
Din (5.101) rezultă că sub aspectul pierderilor active de tensiune,
ramificaţiile 3-4 şi 3-5 din nodul 3, pe care pierderile de tensiune sunt egale,
conform relaţiei (5.99), pot fi înlocuite printr-o latură echivalentă având
aceeaşi secţiune ca şi latura principală 2-3 (s3=s4+s5), de lungime
λ45=(P4l4+P5l5)/(P4+P5), care are la capăt sarcina (P4+P5).
În cazul general, când într-un nod sunt n derivaţii, lungimea echivalentă
a acestora se poate calcula cu relaţia:
λe =
∑P l k k
=
∑p L k k
, (5.102)
∑P k ∑p k
57
în care pk reprezintă puterile active de sarcină, iar Pk puterile active ale

liniei. Relaţia (5.102) este cunoscută sub denumirea de legea momentelor.
Procedând în mod analog, ramificaţiile 7-8 şi 7-9 din nodul 7 pot fi
reduse la o linie echivalentă de lungime:
P8 l8 + P9 l 9
λ 89 = ,
P8 + P9
cu secţiunea s7=s8+s9, care are la capăt sarcina (P8+P9). După prima etapă de
reducere a ramificaţiilor, schema reţelei este prezentată în figura 5.36, a.
3 λ45
l3
A l1 1 l2 2 P4+P5
P3
l6
P1 P2 6
P6 l7
7 λ89
P7
P8+P9
a)
A l1 1 l2 2 λ36
P1 P2 P3+P6
b)
Fig. 5.36
În continuare se înlocuiesc ramificaţiile care pleacă din nodul 2 cu
latura echivalentă de lungime:
P3l 3 + (P4 + P5 )λ 45 + P6 l 6 + P7 (l 7 + λ 89 )
λ 36 = ,
P3 + P6
având secţiunea s1=s3+s6, care are la capăt sarcina (P3+P6). În final, se obţine
linia fără ramificaţii de secţiune constantă s1 din figura 5.36, b. Secţiunea
acesteia se calculează cu relaţia (5.96):
P1l1 + P2 l2 + (P3 + P6 )λ 36 )
s1 = ρ . (5.103)
U n ∆U a
Se alege valoarea standardizată pentru s1 şi apoi se calculează pierderea
activă de tensiune pe lungimea (l1+l2) a reţelei, cu relaţia:
58
P1l1 + P2 l 2
∆U a 1−2 = ρ . (5.104)
U n s1
În continuare se determină pierderea de tensiune disponibilă pentru
restul ramurilor reţelei (∆Ua–∆Ua1-2) cu care se determină secţiunile s3 şi s6:
P3l 3 + (P4 + P5 )λ 45 P l + P7 (l 7 + λ 89 )
s3 = ρ ; s6 = ρ 6 6 ; s7 = s6 . (5.105)
U n (∆U a − ∆U a 1−2 ) U n (∆U a − ∆U a 1−2 )
După alegerea valorilor standardizate pentru s3 şi s6 se determină
pierderea de tensiune pe tronsoanele 2-3 (∆Ua3) şi 2-7 (∆Ua6-7), iar apoi,
asemănător, se calculează celelalte secţiuni; se obţine:
P4 l 4
s4 = ρ ;
U n (∆U a − ∆U a1−2 − ∆U a 3 )
P5 l 5
s5 = ρ ;
U n (∆U a − ∆U a1−2 − ∆U a 3 )
(5.106)
P8 l8
s8 = ρ ;
U n (∆U a − ∆U a1−2 − ∆U a 6−7 )
P9 l 9
s9 = ρ .
U n (∆U a − ∆U a1−2 − ∆U a 6−7 )
După ce se aleg secţiuni standardizate şi pentru aceste ultime laturi se
verifică pierderea de tensiune corespunzătoare celui mai încărcat tronson.
5.3.2.2. Determinarea secţiunii conductoarelor în

ipoteza densităţii de curent constante
În această ipoteză de calcul se consideră că în toate tronsoanele liniei,
de secţiuni diferite, densitatea de curent este aceeaşi, adică:
I1 I 2 In
= = = = J, (5.107)
s1 s 2 sn
în care I1, I2,…,In reprezintă intensităţile curenţilor prin tronsoanele de
secţiune: s1, s2, …, sn.
Pentru linia trifazată de curent alternativ, pierderea activă de tensiune,
supusă condiţiei restrictive (5.94) se poate calcula cu relaţia (5.92):
n n
Ik
∆U a = 3 ρ ∑ l k cos ϕ k = 3 ρ J ∑ l k cos ϕ k , (5.108)
k =1 s k k =1
în care s-a avut în vedere relaţia (5.107).

Din (5.108) se poate determina densitatea de curent J corespunzătoare
59
valorii maxime admise a componentei active a pierderii de tensiune ∆Ua:

∆U a
J= n
. (5.109)
3 ρ∑ l k cos ϕ k
k =1
Cunoscând valoarea densităţii de curent se poate calcula secţiunea

fiecărui tronson al liniei:
n
ρPi ∑ l k cos ϕ k
Ii 3 ρI i n
si =
J
=
∆U a
∑l
k =1
k cos ϕ k = k =1
U n ∆U a cos ϕi
, (5.110)
unde: Un este tensiunea nominală a liniei, iar cosϕ este factorul de putere
corespunzător defazajelor din tronsoane.
Pentru liniile monofazate de curent alternativ, ţinând seama de relaţiile
(5.97), (5.98) şi (5.107), se determină:
n
2ρPi ∑ l k cos ϕ k
2ρI i n
si =
∆U a
∑l
k =1
k cos ϕ k = k =1
U n ∆U a cos ϕi
, (5.111)
care este valabilă şi pentru reţelele de curent continuu, în acest ultim caz
considerându-se cosϕ=1 şi ∆Ua=∆Uadm, deci:
2ρI i n
2ρPi n
si =
∆U adm
∑ lk =
k =1 U n ∆U adm
∑l
k =1
k , (5.112)
în care Σlk=L reprezintă lungimea totală a liniei, iar ∆Uadm - pierderea

admisibilă totală de tensiune.
5.3.2.3. Determinarea secţiunii conductoarelor în

ipoteza volumului minim de material
Se consideră cazul unei linii electrice radiale fără ramificaţii (fig. 5.37),
pentru care se vor calcula secţiunile tronsoanelor liniei, astfel încât volumul
de material conductor să fie minim.
Considerând cunoscute pierderile active de tensiune pe tronsoane, în
situaţia în care conductoarele sunt confecţionate din acelaşi material, con-
form relaţiei (5.95) rezultă următoarele relaţii pentru calculul secţiunilor:
I a1l1 I l I an l n
s1 = 3 ρ ; s 2 = 3ρ a 2 2 ,..., s n = 3 ρ n −1
, (5.113)
∆U a1 ∆U a 2
∆U a − ∑ ∆U ak
k =1
60
n
unde ∆U a = ∑ ∆U ak reprezintă componenta activă a pierderii de tensiune
k =1
pe întreaga linie, supusă restricţiei (5.94).
A I1 1 I2 2 In-1 n-1 In n
S1, l1 S2, l2 Sn, ln
i1 i2 in-1 in
Fig. 5.37
Volumul de material conductor necesar pentru construcţia liniei
trifazate este:
 
n  I l2 I l2 I l 2 
V = 3∑ l k s k = 3 3 ρ  a1 1 + a 2 2 + + an n
n −1
=
k =1  ∆U a1 ∆U a 2 ∆U a − ∑ ∆U ak 
(5.114)
 k =1

= f (∆U a1 , ∆U a 2 ,..., ∆U a ( n −1) ) .
Valoarea minimă a lui V, ca funcţie de pierderile active de tensiune din
tronsoane, se determină egalând cu zero derivatele parţiale ale lui V în
raport cu variabilele: ∆Ua1, ∆Ua2,…,∆Ua(n-1), adică:
 
∂V  I l 2 2
Ian ln 
= 3 3 ρ  − a1 1 2 + n −1
=0
∂ (∆U a1 )  (∆U a1 ) 2 
(∆U a − ∑ ∆U ak )
 k =1

 
∂V  I l 2 2
Ian ln 
= 3 3 ρ − a 2 2 2 + =0
∂ (∆U a 2 )  (∆U a 2 )
n −1
2  (5.115)
(∆U a − ∑ ∆U ak )
 k =1


 
∂V  2
Ia (n −1) ln −1 2
Ian ln 
= 3 3 ρ − + n −1
 = 0,
∂ (∆U a (n −1) )  (∆U a (n −1) )
2
2 
(∆U a − ∑ ∆U ak )
 k =1

din care rezultă:
61
I a1l12 I a 2 l 22 I an l 2n
= = = n −1
. (5.116)
(∆U a1 ) 2 (∆U a 2 ) 2
(∆U a − ∑ ∆U ak ) 2
k =1
În relaţiile (5.116) se înlocuiesc valorile pierderilor active de tensiune

pe tronsoane, calculate din relaţiile (5.113), obţinându-se:
s12 s2 s 2n
= 2 = = . (5.117)
I a1 I a 2 I an
Considerând tronsonul n ca tronson de referinţă, secţiunile celorlalte
tronsoane se pot exprima prin relaţiile:
I a1 I I a ( n −1)
s1 = s n ; s 2 = s n a 2 ; … s n −1 = s n . (5.118)
I an I an I an
Problema care rămâne de rezolvat este de a determina secţiunea
tronsonului de referinţă sn, care permite apoi determinarea celorlalte secţiuni
cu ajutorul relaţiilor (5.118). Pentru aceasta se are în vedere faptul că
pierderea activă totală de tensiune este cunoscută din condiţia (5.94).
Înlocuind secţiunile date de expresiile (5.118) în (5.108) de calcul a pierderii
de tensiune ∆Ua (a cărei valoare este cunoscută), se obţine:
 
n
 
I ak l k  I a1l1 Ia 2l2 I an l n 
∆U a = 3 ρ∑ = 3ρ + + ... + =
k =1 s k
 I a1 Ia 2 sn 
sn sn  (5.119)
 I an I an 
3 ρ I an n
=
sn
∑l
k =1
k I ak ,
de unde rezultă secţiunea tronsonului de referinţă:

3 ρ I an n
sn =
∆U a
∑l
k =1
k I ak . (5.120)
Când sarcinile sunt exprimate prin puteri, expresiile (5.118) şi (5.120)

devin:
P1 P P
s1 = s n ; s 2 = s n 2 ; … s n −1 = s n n −1 (5.121)
Pn Pn Pn
şi:
62
ρ Pn n
sn =
∆U a U n
∑l
k =1
k Pk , (5.122)
unde Un este tensiunea nominală a liniei.

Din relaţiile (5.118) şi (5.120) se poate exprima secţiunea unui tronson
oarecare, în forma:
3 ρ I ai n
si =
∆U a
∑l
k =1
k I ak = K1 I ai (5.123)
sau dacă sarcinile sunt exprimate prin puteri:

ρ Pi n
si =
∆U a U n
∑l
k =1
k Pk = K 2 Pi , (5.124)
în care constantele K1 şi K2 se calculează cu formulele:

3ρ n ρ n
K1 = ∑
∆U a k =1
l k I ak ; K 2 =
∆U a U n
∑l
k =1
k Pk . (5.125)
Pentru reţelele monofazate de curent alternativ sunt valabile relaţiile

(5.123) şi (5.124), în care constantele se calculează cu formulele:
2ρ n
2ρ n
K1 =
∆U a
∑l
k =1
k I ak ; K 2 =
∆U a U n
∑l
k =1
k Pk . (5.126)
Pentru reţelele de curent continuu, în relaţiile (5.126) se înlocuiesc: ∆Ua

cu ∆Uadm, componenta activă a curentului Iak cu curentul continuu Ik prin
tronsonul respectiv, iar Pk va avea semnificaţia puterii în curent continuu,
prin tronsonul k.
Ipoteza volumului minim de material are un caracter tehnico-economic,
aplicându-se atât în reţelele fără ramificaţii, cât şi în cele cu ramificaţii.
Aplicarea acestei ipoteze la linii cu ramificaţii se face analog celor indicate
la ipoteza secţiunii constante.
5.3.3. Alegerea secţiunii economice a conductoarelor
În cazul reţelelor de înaltă tensiune secţiunea conductoarelor nu se alege
nici pe baza pierderilor de tensiune, nici pe baza încălzirii admisibile.
Reducerea pierderilor de tensiune nu se poate realiza printr-o alegere
convenabilă a secţiunii deoarece în reţelele de înaltă tensiune rolul principal
în privinţa pierderilor de tensiune îl au reactanţele, nu rezistenţele şi, după
cum s-a menţionat, reactanţa specifică a conductoarelor liniilor electrice
depinde foarte puţin de secţiunea acestora.
63
Pe de altă parte, o alegere a secţiunii în funcţie de încălzirea admisibilă

nu este raţională deoarece prezintă dezavantaje din punct de vedere
economic, datorită pierderilor mari de energie.
Dacă însă se cumulează cele două criterii, atunci este necesară alegerea
celei mai mari secţiuni, care asigură o funcţionare admisibilă din punct de
vedere tehnic. Secţiunea obţinută în acest mod se numeşte secţiune tehnică
steh. Ea nu furnizează date asupra eficienţei economice a unei astfel de
alegeri.
După cum se ştie, construirea unei linii cu conductoare cu o anumită
secţiune implică un consum de material, deci o investiţie. În acelaşi timp,
trecerea prin linie a unui curent de sarcină determină anumite cheltuieli
legate de pierderile de energie în conductoare.
Alegerea unei secţiuni mai mari decât secţiunea tehnică conduce la
creşterea investiţiilor dar şi la reducerea cheltuielilor legate de pierderile de
energie.
Secţiunea conductorului pentru care se realizează un regim de
funcţionare optim economic se numeşte secţiune economică. Există mai
multe metode de determinare a secţiunii economice sec a conductoarelor
liniilor electrice: metoda densităţii de curent, metoda cheltuielilor totale
actualizate, metoda cheltuielilor de calcul.
În continuare se va trata, pe scurt, metoda densităţii de curent.
Metoda densităţii de curent constă în stabilirea unor valori economice
ale densităţii de curent, diferenţiate în funcţie de materialul conductor şi de
timpul de utilizare a puterii maxime T.
Investiţia pentru 1 km de linie de înaltă tensiune poate fi exprimată sub
forma:
I 2max c −3  lei 
I = a + bs + 3RI 2max c = a + bs + 3ρ 10  km  , (5.127)
s
unde: s este secţiunea conductoarelor liniei, în mm2; ρ - rezistivitatea
conductorului, în Ω mm2/km, Imax - curentul maxim de sarcină, în A, a - cota
parte din investiţii care nu depinde de secţiunea conductorului, în lei/km;
b - cota parte din investiţii, corespunzătoare materialului conductor, în
lei/mm2km, 3RImax2c - costul puterii suplimentare instalată în centralele
electrice pentru acoperirea pierderii maxime în linii, în lei/km, c - costul de
instalare a 1 kW de putere suplimentară.
Cheltuielile anuale de exploatare pe 1 km de linie sunt:
p ρc10 −3 p s 3I 2max ρ τ 10 −3  lei 
C a = (a + bs) + 3I 2max + β   , (5.128)
100 s 100 s  km an 
64
unde: p=pa+pr reprezintă cota anuală pentru amortizarea şi repararea liniei;

ps - cota anuală pentru amortizarea şi repararea puterii suplimentare a
centralei electrice; β - costul unui kWh de energie pierdută, în lei/kWh;
τ - timpul pierderilor maxime, în h.
Cheltuielile totale se determină cu relaţia:
C = I + C a Ta , (5.129)
unde Ta este durata de amortizare.
Secţiunea economică este aceea pentru care cheltuielile totale sunt
minime. Determinarea ei se face punând condiţia:
∂C
= 0,
∂s
sau dezvoltat:
ρc −3 pb ρ c Ta 10−3 ps ρ τβ10−3
b − 3I
2
max 10 + Ta − 3I max
2
− 3I max
2
Ta = 0 ,
s2 100 s2 100 s2
din care rezultă secţiunea economică sec, cu care se poate calcula densitatea
economică de curent:
 pT 
b 1 + a  103
I max  100 
J ec = = . (5.130)
s ec   c ps 
3ρ c + Ta  + τβ 
  100 
Din această relaţie rezultă că densitatea economică de curent depinde de
mai mulţi parametri dintre care, practic, numai rezistivitatea se poate
determina exact. Alegerea valorilor numerice ale celorlalţi parametri
constituie o problemă legată de economia ţării şi de dezvoltarea diferitelor
ramuri ale acesteia. Din această cauză densităţile economice de curent au
valori diferite în funcţie de condiţiile specifice ţării şi chiar zonei prin care
se construieşte linia.
În tabelul 5.7 se indică valorile medii ale densităţilor economice de
curent pentru ţara noastră, în funcţie de materialul conductor şi durata de
utilizare a puterii maxime.
După cum s-a menţionat la începutul capitolului, dimensionarea liniilor
de înaltă tensiune se face prin alegerea secţiunii economice a conductoarelor
deoarece se apreciază că, în acest caz, limitarea pierderilor de energie
constituie condiţia cea mai grea. Odată aleasă secţiunea, aceasta se va
verifica la pierderile admisibile de tensiune şi la încălzirea admisibilă.
65
Tabelul 5.7
Densitatea economică de curent recomandată pentru
curentul maxim, la numărul de ore de utilizare a puterii
Tipul liniei maxime, în A/mm2
T=1000-3000 T=3000-5000 T=5000-7000
[ore/an] [ore/an] [ore/an]
Al Un≤110 kV 0,65 0,45 0,35
LEA
Cu Un≤110 kV 2 1,4 1
Un<1 kV 0,8 0,55 0,4
Un=6 kV 0,9 0,6 0,5
Al
Un=10 kV 1 0,7 0,6
LEC
Un=20 kV 1 0,75 0,55
Un<1 kV 1,9 1,25 0,95
Cu
Un=(6-10) kV 2 1,4 1
Conform instrucţiunilor în vigoare, secţiunile liniilor de medie şi joasă
tensiune, determinate pe baza restricţiilor tehnice (încălzirea admisibilă sau
pierderea admisibilă de tensiune), trebuie verificată din punctul de vedere al
condiţiilor economice de funcţionare. Pentru aceasta, cu valoarea
corespunzătoare a densităţii economice de curent (din tabelul 5.7) se
determină secţiunea economică sec=Imax/Jec; în final, se adoptă cea mai mare
dintre valorile rezultate pentru secţiunea tehnică şi secţiunea economică:
s = max (s teh , s ec ) . (5.131)
Se exceptează de la verificarea secţiunii din punctul de vedere al
condiţiilor economice de funcţionare următoarele categorii de instalaţii:
a) legăturile scurte pentru alimentarea directă a unor receptoare din
tablourile de joasă tensiune sau din celulele de medie tensiune (în general,
sub 50 m, la joasă tensiune şi sub 100 m la medie tensiune);
b) barele şi derivaţiile scurte din cadrul staţiilor şi posturilor de
transformare;
c) circuitele trifazate prin care se alimentează rezistenţe, reostate de
pornire etc.;
d) reţelele provizorii şi cu durata mică de serviciu (maximum 3 ani).
Se precizează că determinarea secţiunii conform relaţiei:
I max
s ec = ,
J ec
este corectă numai în cazul când linia are aceeaşi sarcină maximă Imax în toţi
anii perioadei analizate.
În realitate, sarcina unei linii nu atinge valoarea ei maximă din primii
ani, ci aproximativ după (3-5) ani. În cazul în care, în primii ani, sarcina
liniei este mai mică, alegerea secţiunii cu considerarea sarcinii maxime Imax
66
duce la o creştere nejustificată a secţiunii. De aceea, se obişnuieşte ca în

locul curentului Imax să se utilizeze curentul de calcul Ic<Imax, care să ţină
seama de variaţia sarcinii pe toată perioada de exploatare a liniei (sau mai
exact pe perioada de calcul de n ani). Determinarea curentului de calcul se
poate face în mod aproximativ cu relaţia:
I12 + I 22 + + I 2n
Ic = , (5.132)
n
unde: I1, I2,…,In sunt curenţii maximi timp de n ani.
67

Cap5 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap5 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calculul electric al reţelelor de distribuţie

5. CALCULUL ELECTRIC AL REŢELELOR

Ansamblul de instalaţii prin care energia electrică este distribuită

5.1. STRUCTURA REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE

- 110 kV, pentru IT.

În dimensionarea elementelor reţelei se ia în considerare puterea de

5.1.1.1. Sarcinile de calcul ale reţelelor urbane

Variantele de dotare se referă la modul de satisfacere a utilităţilor,

Puterea activă de calcul pentru un element de reţea (linie de JT, post de

5.1.1.2. Sarcinile de calcul ale reţelelor rurale

5.1.1.3. Sarcinile de calcul ale reţelelor industriale

Puterea instalată a unui receptor reprezintă puterea sa nominală

Puterea reactivă cerută Qc se calculează în funcţie de puterea activă

- se calculează puterile active cerute (Pck) pe categorii de receptoare, cu

se va considera K ′ck = 1 , iar pentru n≥50, se va lua K ′ck = K ck . Calculul

- se calculează puterea aparentă totală cerută de consumator:

5.1.2. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de distribuţie

astfel încât acestea funcţionează în paralel, ceea ce măreşte gradul de

5.1.2.1. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice de joasă tensiune

pentru alimentarea unor receptoare cu un grad mare de dispersare.

acestei automatizări când, în urma unei avarii, alimentarea de bază este

Fig. 5.4 Fig. 5.5

(fig. 5.5). Receptoarele de categoria a II-a sunt alimentate de la tablourile de

Aceste linii sunt dimensionate pentru alimentarea de la două capete.

tează de regulă cu bucla deschisă, prin deschiderea unui element de separare

5.1.2.2. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice

Punctele de alimentare sunt mici staţii de conexiuni la medie tensiune,

PA1 AAR PA2

Fig. 5.10 Fig. 5.11

restabileşte situaţia normală. Dacă în regim normal s-ar funcţiona cu cupla

În figura 5.13 se indică schema de distribuţie de tip dublu radial, în

cale de rezervă comună, denumită magistrală de rezervă (cu linie întreruptă

elasticitate în exploatare mai redus decât schemele radiale şi de aceea se

PT1 PT2 PT3 PT4

Fig. 5.15 Fig. 5.16

Schemele magistrale duble de medie tensiune cu alimentare de la un

5.1.2.3. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice

5.2. CALCULUL ELECTRIC AL REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE

simetrică a sarcinii şi a surselor de tensiune pe cele trei faze.

- Reprezentarea consumatorilor prin curenţi activi şi reactivi constanţi.

5.2.3. Calculul circulaţiei de curenţi şi al căderilor de tensiune

5.2.3.1. Linia cu un singur consumator.

este căderea de tensiune reactivă pe fază.

DU f = U10 − U 20 = ( U 20 + ∆U f ) 2 + (δU f ) 2 − U 20 , (5.20)

(XI cos ϕ − RI sin ϕ) 2

5.2.3.2. Linia cu mai mulţi consumatori concentraţi

În figura 5.24, b, s-a reprezentat diagrama fazorială a căderilor de

Pk şi Qk sunt puterile active şi reactive pe tronsoanele liniei.

5.2.3.3. Linia electrică trifazată cu sarcină distribuită uniform

5.2.3.4. Linia trifazată cu sarcini dezechilibrate

tensiune pe conductorul neutru şi este denumită deplasarea neutrului.

unde r0 şi r'0 sunt rezistenţele specifice corespunzătoare conductoarelor

Cazurile particulare care derivă din sistemul trifazat dezechilibrat sunt

Pierderea de tensiune totală de la sursa de alimentare a unei linii

O simplificare substanţială a metodelor de calcul s-a obţinut folosind

5.2.4.1. Linia electrică alimentată la două capete – reţeaua

În continuare curenţii I1, I2,…,In pot fi determinaţi aplicând teorema I-a

UA0 i1 i2 in-1 in in+1= –IB UB0

în care in+1= −IB, rezultă că reţeaua alimentată la ambele capete A şi B poate

Această expresie se poate scrie sub forma:

curenţii sau puterile active şi celălalt pentru curenţii şi puterile reactive. În

5.2.4.2. Reţeaua complex buclată

Se menţionează că înlocuirea ramurilor în paralel printr-o ramură