MICROBIOLOGIE

 
1. Celule eucariote şi procariote, caracteristici comparative
 
Celula eucariota:
-         nucleu: cu membrana, mai multi cromozomi, aparat mitotic
-         citoplasma: RE, mitocondrii, lizozomi, ribozomi 80S, mb cu steroli
-         Peretele celular: absent sau compus din celuloza sau chitina
-         Capsula: absenta
 
Celula procariota:
-         Nucleu: fara membrana, un singur cromozom circular, absentza mitozei
-         Citoplasma: nu are RE,  nu are mitocondrii, nu are lizozomi, are ribozomi 70S, mb nu contine steroli
-         Peretele celular: are structura complexa prezentand glicopeptid, proteine, lipide etc
-         Capsula: adesea prezenta
 
 
2. Clasificaţi bacteriile după formă şi dispunere – exemple
 
Dupa forma bacteriile se pot grupa in:
a)     de forma cocoidala – diametre egale sau inegale dispuse izolat sau grupat. Majoritatea streptococilor si
stafilococilor sunt sferici, enterococii sunt ovalari, pneumococii sunt lancelati iar meningococii si gonococii sunt
reniformi. In functie de planurile de diviziune:
i.  stafilococii – in ciorchine
ii.           pneumococii – in diplo
iii.         streptococii – in lanturi
b)     cu forma de bastonas (bacili), drepti cu capetele usor rotunjite (enterobacterii), drepti cu capetele taiate drept (B
anthracis), fuziformi (fusobacterium)
c)     cocobacili (H. Influenzae, B. Perlussis, B. Abortus)
d)     forma spiralata (bacili curbi – V cholerae, spirali si spirochete)
 
Unele bacterii, inclusiv daca rezulta prin multiplicarea unei singure celule prezinta un polimorfism accentuat (Proteus)
 
 
3. Enumeraţi componentele constante şi facultative ale celulei bacteriene
 
Structuri constante:
-         peretele bacterian – inconjoara mb citoplasmatica, 15-30nm
-         mezozomi – structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei citoplasmatice de care raman legati
-         citoplasma – intens bazofila
o        ribozomi – forma sferica si marime variabila in f de Mg si K, esentiali in procesul de biosinteza proteica
-         nucleu – in contact direct cu citoplasma, contine ADN si nu are nucleoli
 
Structuri inconstante:
-         incluziile – formatiuni structurale inerte care apar in citoplasma la sfarsitul perioadei de crestere activa, pot contine
polimeri anorganici, substante anorganice simple, polimeri organici, lipide etc.
-         Vacuole – formatiuni sferice care contin diferite substante in solutie apoasa, au o membrana lipoproteica numita
tonoplast
-         Capsula – glicocalix, strans legat de celula bacteriana, structura polizaharidica (S pneumonae) sau polipeptidica
(Anthracis), vizibila la mo
-         Flageli – confera mobilitate bacteriilor
-         Fimbrii – formatiuni scurte cu rol in adeziune
-         Spori – forma de rezistenta si conservare a speciei
 
 
4. Structura peretelui la bacteriile Gram pozitive şi Gram negative
 
Gram pozitive: Peretele contine 80-90% mureina (peptidoglican, glicopeptid parietal). Mureina este un heteropolimer al carui
schelet este format prin legarea alternanta in lanturi polizaharidice a 2 zaharuri aminate, acidul N acetil muramic (NAM) si N
acetil gluczoamina.
Fiecare molecula de NAM are substituit un tetrapeptid alcatuit din D si L aminoacizi. Intre tetrapeptidele substituite, la lanturile
polizaharidice alaturate se stabilesc legaturi peptidice prin gruparea terminala –COOH a unui tetrapeptid si grupari terminale
libere ale tetrapeptidului vecin. Astfel se formeaza structuri bidimensionale sub forma unor straturi care inconjoara intreaga
celula bacteriana.
Bacteriile gram pozitive retin violetul de gentiana (au culoarea violet la coloratia Gram). La unele bacterii, reteaua de baza este
acoperita de retele suplimentare cu specificitate antigenica, alcatuite de exemplu din acid teichoic. Dintre bacteriile gram pozitive
fac parte: stafilococul, streptococul, enterococul, bacilul difteric, bacilul antraxului...
 
Gram negative: Li se descrie un perete celular in general mai subtire alcatuit dintr-un strat fin de proteoglican (10-20% din
structura peretelui) care este acoperit de o membrana externa. Spatiul dintre membrana citoplasmatica si membrana interna
reprezinta spatiul periplasmic. Din punct de vedere chimic membrana externa este alcatuita din fosfolipide, proteine si cantitati
variabile de lipopolizaharide.
Lipopolizaharidul (endotoxina) are in componenta doua structuri esentiale: Lipidul A si polizaharidul O. Bacteriile gram negative
se decoloreaza cu alcool-acetona si se recoloreaza cu fuscina diluata (au culoare rosie in coloratia gram). Dintre bacteriile gram
negative fac parte: meningococul, gonococul, enterobacteriile, vibrionul holeric, cocobacilii gram negativi.
 
 
5. Rolul peretelui bacterian
 
-         prin rigiditate asigura forma caracteristica bacteriei (coci, bacili etc)
-         asigura rezistenta bacteriei (ex: variatii ale presiunii)
-         flexibilitatea peretelui celular la unele bacterii poate fi explicata atat prin flexibilitatea membranei cat si prin grosimea
redusa a peptidoglicanului
-         are rol antigenic (carbohidratul C la streptococ, antigenul O lipopolizaharidic etc)
-         are rol in diviziunea bacteriana formand septul transversal
-         la nivelul lui pot actiona unele antibiotice (ex: betalactaminele, vancomicina, D-cicloserina)
 
 
6. Coloraţia Gram, timpi – interpretare – exemple
 
-         diluam intr-un recipient fuscina (9 apa, 1 fuscina)
-         acoperim frotiul cu violet de metil sau cristal violet (violet de gentiana dpdv istoric)
-         asteptam 1-3 minute
-         inlaturam colorantul
-         acoperim frotiul cu lugol (mordant) pentru 1-3 min
-         indepartam lugolul
-         acoperim frotiul cu un amestec alcool-acoetona (1 actenoa, 3 alcool) pentru 7-8 secunde
-         spalam insistent cu apa
-         acperim frotiul cu fuscina diluata pentru 1 min
-         spalam cu apa
-         asezam frotiul in stativ pentru uscare
-         examinam la microscop, notam observatiile, interpretam
 
 
 
 
7. Protoplaşti – Sferoplaşti – Forme L
 
Protoplastul este o sfera marginita de membrana citoplasmatica, reprezinta bacteria gram-pozitiva dupa indepartarea completa a
peretelui, de exemplu sub actiunea lizozimului care lizeaza mureina. In medii hipotone protoplastul se lizeaza. Este o structura
care nu se poate multiplica.
 
Sferoplastul reprezinta bacteria gram negativa dupa degradarea partiala a peretelui – contine o cantitate mai mica de mureina.
Lizozimul poate actiona asupra peptidoglicanului numai dupa alterarea membranei externe. In medii hipotone sferoplastul se
lizeaza. Spre deosebire de protoplast acesta se poate multiplica.
 
Formele L – germeni modificati structural, observati pentru prima oara in 1935.
Denumiti L dupa numele institutului Dr Lister unde s-au descoperit. Nu sunt microorganisme distincte ci forme ale unor
microorganisme cu peretele bacterian modificat. Utilizandu-se lizozim sau penicilina ca agenti inductori s-au putut obtine forme
L de la majoritatea bacteriilor. Este posibil ca aceste forme L sa explice prezenta in organism a anumitor forme cronice.
 
 
8. Coloraţia Ziehl-Neelsen, timpi – interpretare – exemple
 
Coloratie utila in identificarea prezentei de bacili acid-alcool rezistenti (BAAR), solubilizand peretele prin cresterea temperaturii,
facilitand patrunderea colorantului.
 
-         punem frotiul uscat si fixat pe un suport situat deasupra tavitei de colorare
-         acoperim complet lama cu fuscina bazica nediluata
-         trecem becul de gaz aprins pe sub lama acoperita de fuscina pana incepe emiterea de vapori
-         se repeta procedura de 3 ori in 10 minute
-         spalam insistent cu apa distilata sau de la robinet
-         adaugam amestecul decolorant acid-alcool pentru 3 min
-         recoloram cu albastru de metilen, 1 minut
-         spalam cu apa distilata sau de la robinet
-         asezam frotiul in stativ pentru uscare
-         examinam la microscop, notam observatiile, interpretam
 
 
9. Structura şi rolul membranei citoplasmatice
 
Intre perete si citoplasma exista membrana citoplasmatica avand grosimea de 7-10nm. La ME apare formata din 2 straturi
intunecoase separate de un strat mai clar. Este considerata un „mozaic fluid”, compusa dintr-un film fosfolipidic in care floteaza
proteine globulare c extremitatile polare hidrofile expuse spre spatiul intracelular, extracelular sau ambele. Fosfolipidele, dispuse
in dublu strat, cu extremitatile polare, hidrofile, expuse contactului cu apa pe ambele fete ale membranei si extremitatile nepolare,
hidrofobe, proemyaye spre stratul mijlociu al membranei. Nu contine steroli.
Roluri:
- filtru selectiv datorita pemeazelor (rol in permeabilitate si transport)
- contine enzime ale metabolismului respirator (citocromi)
- este sediul majoritatii activitatilor enzimatice ale celulei bacteriene
- excreta enzime hidrolitice
- intervine activ in procese de biosinteza
- are rol in diviziunea celulara – septul transversal
- este implicata in chemotoxie prin receptorii de pe suprafata sa
- asupra membranei pot actiona anumite antibiotice (polimixinele)
 
10.Ribozomii, structură şi rol
 
-         au forma sferica si o marime care depinde de concentratia ionilor de MG si K
-         unii apar liberi in citoplasma altii legati de fata interna a membranei citoplasmatice
-         contin circa 65% ARNr
-         ct = 70S = 1x30S+1x50S
-         intre cele doua subunitatio se formeaza un canal prin care trec moleculele de ARNm in cursul sintezei proteice
-         rol esential in procesul de biosinteza proteica
-         ARNm transporta informatia genetica de la genom la nivelul ribozomilor
-         Traducerea se face la nivelul ribozomilor de catre ARNt care are dubla specificitate (pentru fiecare din cei 20AA exista
unul sau mai multi ARNt)
 
 
 
 
11.Mezozomi – Incluzii – Vacuole (în structura celulei bacteriene)
 
Mezozomii – sunt structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei citoplasmatice de care raman legati. Sunt
prezenti in special la bacteriile gram-pozitive. Au structura chimica a membranei citoplasmatice si aceleasi functii in
permeabilitate si respiratie. Sunt mai dezvoltati la bacteriile gram-pozitive. Cu un capat se pot fixa de materialul nuclear,
favorizand distribuirea in mod egal a genomului intre cele doua celule fice. Au rol si in formarea septului transversal.
Incluzii – sunt formatiuni structurale inerte ce apar in citoplasma la sfarsitul perioadei de crestere activa. Pot contine polimeri
anorganici (de exemplu corpusculii metacromatici ai genului Corynebacterium), substante anorganice simple, polimeri organici
(rezervor energetic mai ales la germenii sporulayi aerobi, lipde, etc
Vacuolele – sunt formatiun sferice care contin diferite substante in solutie apoasa. Au o membrana lipoproteica numita tonoplast.
Au fost descrise in special la bacteriile acvatice.
 
12.Masa nucleară bacteriană – structură, caracteristici
 
- vine in contact direct cu citoplasma
- contine ADN, nu are nucleoli
- are afinitate pentru coloranti bazici dar pe preparatele colorate uzual este mascat de bazofilia intensa a citoplasmei bogata in
ARN
- unicul cromozom bacterian este alcatuit dintr-o singura molecula de ADN dublucatenar cu aspectul unui fir lung (1000-2000
Mm) inchis intr-un inel si replicat pe el insusi
- Nucleul contine informatia genetica necesara proceselor vitale de crestere si multiplicare
- Codonul – din punct de vedere functional, 3 nucleotide consecutive din structura moleculei de ADN formeaza un codon.
Codonii detin informatia genetica pentru a plasa intr-o anumita secventa un anumit aminoacid
- Cistronul – reprezinta o subunitate functionala a genei capabila sa determine independent sinteza unui lant polipeptidic
- Gena – reprezinta o portiune a genomului, o anumita secventa de nucleotide dispuse liniar
- genele structurale reprzinta circa 90% din ansamblul informatiei genetice
- gena poarta inscrisa in structura sa informatia genetica necesara pentru sinteza unei proteine specifice, structurale sau
functionale (enzime)
 
 
13. Cum este înscrisă informaţia genetică în genomul celulei bacteriene
Mai sus oleaca
 
 
14.Enumeraţi şi descrieţi succint etapele biosintezei proteice
 
-         are loc la nivelul ribozomilor.
-         Initial are loc transcrierea informatiei genetice pe ARNm
-         ARNm va transporta aceasta informatie de la genom la ribozom, sub forma unei copii complementare
-         De regula numai o catena de ADN este folosita drept matrita pentru ARNm
-         Transcrierea mesajului genetic este selectiva si se desfasoara intre promotor si semnalul de terminare fiind controlata
de ARN polimeraza ADN dependenta
-         Traducerea mesajului genetic este realizata la nivelul ribozomilor de catre ARNt
-         ARNt are dubla specificitate (pentru fiecare din cei 20 AA exista unul sau mai multi ARNt iar enzime specifice fiecarui
aminoacid controleaza legarea corecta a aminoacizilor activati pe ARNt corespunzator
-         Fiecare ARNt poseda un triplet de nucleotide (anticodon) complementar codonului corespunzator aminoacidului
-         Succesiunea specifica a nucleotidelor este transpusa intr-o secventa specifica de aminoacizi care intra in constitutia
lantului polipeptidic din proteina in curs de formare.
 
 
 
15.Capsula bacteriană – structură, rol, localizare
 
-         numeroase bacterii sintetizeaza polimeri organici care formeaza in jurul celulei o matrice fibroasa numita glicocalix
-         la unele bacterii glicocalixul adera strans de celula bacteriana si reprezinta capsula
-         exista bacterii care detin o capsula bine definita cu structura polizaharidica (S pneumonae, K pneumonae) sau cu
structura polipeptidica (B. Anthracis)
-         la alte bacterii glicocalixul formeaza o retea laxa de fibrile care se pierde partial in mediu si poate fi separata de corpul
bacterian prin centrifugare, capsula flexibila, care nu este vizibila la mo.
-         Roluri:
-         Factor de virulenta, impiedicand fagocitarea bacteriei si favorizand invazivitatea
-         Permite aderarea unor bacterii
-         Bariera protectoare fata de bacteriofagi
-         Contine substante cu specificitate antigenica (de specie sau de tip) – antigenul K
 
 
16.Flagelii bacterieni – structură, rol, localizare
 
-         cilii sau flagelii ofera motilitate bacteriilor
-         flagelii sunt formatiuni fine, alungite, flexibile cu origine la nivelul corpusculului bazal.
-         Din punct de vedere chimic flagelul este de natura proteica (flagelina)
-         Roluri:
-         In mobilitate (50Mm/s)
-         Antigenic (structura proteica, antigenul H)
-         In clasificarea bacteriilor
 o        Monotriche (cu un flagel)
o        Lofotriche (cu un manunchi de flagel)
o        Peritriche (cu mai multi flageli dispusi de-a lungul suprafetei)
 
 
 
 
17.Fimbriile bacteriene
 
-         sunt formatiuni scurte, fine, nu au rol in mobilitate
-         pot fi observate numai la microscopul electronc
-         exista pilii comuni cu urmatoarele roluri:
o        in aderenta bacteriana (adezine)
o        antigenic (la unele bacterii)
-         exista plii „F” (sexuali) determinati genetic de factorul de fertilitate F (episom). Acestia indeplinesc rolul canalului de
conjugare
 
 
18.Sporii bacterieni – structură, rol, localizare
 
-         fenomenul de sporogeneza este mai des intalnit  la bacillaceoe (clostridium si bacillus)
-         pe sol, in conditii de uscaciune, la adapost de lumina solara directa, endosporii persista zeci, chiar sute de ani
-         materialul genetic este concentrat si impreuna cu apa legata, lipide, Ca, Mg este inconjurat de un strat protector –
membrana sporala, cortexul sporal, invelisurile sporale)
-         roluri:
-         forma de rezistenta si conservare a speciei
-         rezista la caldura, uscaciunea, substante chimice si antibiotice, UV
-         sporul poate fi localizat:
-         central sau subterminal, mai mic decat celula - anthracis
-         central sau subterminal, mai mare decat celula – clostridium histoliticum
-         terminal – clostridium tetani
-         poate fi evidentiat prin coloratii speciale (verde malachit) sau prin coloratia Gram (sporul ramane necolorat)
-         este sensibil la formol, propiolactona etc, distrus prin autoclavare
 
 
19.Apa, substanţele minerale şi pigmenţii în structura celulei bacteriene
 
Apa – reprezinta peste 75-85% din greutatea umeda a bacteriei. Exista apa libera (mediu de dispersie) si apa legata fizico-chimic
cu diferite structuri. Sporii au putina apa, in special apa legata. Bacteriile sunt fiinte acvatice prin excelenta. Roluri: mediu de
dispersie, reactiv in reactiile metabolice, erapa finala a unor reactii oxidative.
 
Substante minerale – 2-30% din greutatea uscata a bacteriei si variaza in functie de specie. Unele elemente intra in compozitia
diferitelor strucuri (sulful in str aa)
Roluri:
-         favorizeaza schimburile cu mediul
-         regleaza presiunea osmotica
-         pot stimula cresterea si functia bacteriei
-         activeaza unele sisteme enzimatice
-         contribuie la reglarea pH-ului
 
Pigmentii – pigmentogeneza este caracteristica bacteriilor cromogene si este dependenta de conditiile de cultivare
Poate reprezenta un criteriu de identificare.
Dupa localizarea pigmentului bacteriile pot fi:
-         cromofore (pigmentul este legat in citoplasma)
-         paracromofore (pigmentul este prezent in perete sau in stratul mucos)
-         cromopare (pigmentul este difuzibil in mediu
Roluri:
-         protectie fata de UV
-         antibiotic
-         enzimatic
 
 
 
 
20.Glucidele, proteinele şi lipidele în structura celulei bacteriene
 
Glucidele – in structura bacteriana se pot gasi glucide cu rol in metabolismul intermediar glucidic precum si glucide complexe,
polizoide. Acestea din urma au urmatoarele roluri:
-         participa la realizarea structurii peretelui celular
-         fac parte din capsula unor bacterii
Exista teste biochimice in care se urmareste utilizarea sau imposibilitatea utilizarii unui anumit zahar de catre o bacterie. Aceste
teste sunt utile pentru identificarea bacteriei respective (in special in cazul enterobacterilor, etc). Testariile biochimice sunt de
mare utiliate in studiul fungilor.
 
Proteinele – pot fi simple, cu rol in metabolismul intermediar pritidic si complexe, heteroproteinele:
-         mucoproteine
-         cromoproteine
-         nucleoproteine
De remarcat prezenta in structurile bacteriene a unui aminoacid special, acidul diaminopimelic, precum si a aminoacizilor in
forma D (adaptare biochimica a bacteriilor fata de actiunea nociva a enzimelor proteolitice)
 
Lipidele – reprezinta mai putin de 10% din greutatea uscata a bacteriilor si variaza cantitativ in functie de specie, varsta
etc. Lipidele se pot gasi libere in vacuole sau combinate, facand parte din diferitele structuri ale celulei bacteriene (perete,
membrana, mezozomi):
-         acizii grasi speciali (ac mycolic la mycobacterii)
-         cerurile (acizi grasi + alcooli monovalenti superiori) – bacteriile acid-alcool rezistente
-         fosfolipidele – lipidul ubiquitar
-         lipidul A
 
 
 
21.Substanţe cu acţiune antibiotică produse de bacterii
 
-         piocianina elaborata de P. Aeruginosa fata de B anthracis
-         plasmida „col” codifica proprietatea unor bacterii de a elabora bacteriocine cu efect asupra unor bacterii receptive
inrudite (de exemplu colicinele elaborate de E.coli)
-         unele bacterii din genul bacillus produc antibiotice polipeptidice (de ex B licheniformis produce bacitracina, B. Brevis
gramicina, B. Plymyxa polimixina)
 
 
 
22.Nutriţia principalelor bacterii studiate: tipuri de nutriţie
 
 
-         majoritatea bacteriilor comensale, conditionat patogene sau patogene importante pentru om, sunt chimiosintetizante,
heterotrofe. Se diferentiaza in functie de tipul respirator. Exista si bacteriile paratrofe, a coaror energie trebuie oferita
de gazda. Sunt bacterii parazite strict intracelular (Rickettsia si Chlamydia)
-         cresterea microbiana necesita polimerizarea unor substante mai simple pentru a forma proteine, acizi nucleici,
polizaharide, lipide.
-         In raport cu sursa de energie bacteriile se impart in:
o        Bacteriile care folosesc energie luminoasa si traiesc la lumina (photobacterii)
o        Bacterii care isi procura energia prin procese de oxidoreducere catalizate enzimatic si traiesc la intuneric
-         In raport cu sersele folosite ca material de sinteza se impart in:
o        Bacterii autotrofe, capabila sa-si sintetizeze toti compusii organici din materie anorganica
o        Bacterii heterotrofe dependente de prezenta unor compusi organici
-         Daca o celula esre aprovizionata cu substantele necesare si cu energie ea va sintetiza diferite macromolecule iar
secventa aranjarii componentelor in aceste macromolecule este deteminata fie dupa un model ADN-ADN (pt acizii
nucleici) sau ADN-ARN (pentru proteine), fie cu un determinism enzimatic pentru carbohidrati si lipide.
-         Dupa ce moleculele au fost sintetizate acestea se autoasambleaza formand structuri supramoleculare: ribozomi, perete,
flageli, plii etc. Rata sintezei macromoleculelor si activitatea cailor metabolice sunt foarte bine reglate.
 
 
 
 
23.Clasificarea bacteriilor în funcţie de tipul respirator
 
 
In raport cu utilizarea proceselor pentru obtinerea energiei si de relatia cu oxigenul din mediu, bacteriile se pot grupa in 4 „tipuri
respiratorii” principale:
 
-         strict aerob – bacteriile se dezvolta numai in prezenta unei presiuni crescute a )2 care este folosit ca acceptor final unic.
Aceste bacterii poseda o catalaza, peroxidaza, citocromi si utilizeaza numai procese de respiratie. Unele specii aerobe
se pot dezvolta in medii lipsite de oxigen daca in mediu sunt prezenti nitritul sau nitratul.
-         Strict anaerob – atunci cand bacteriile cresc numai in absenta )2. Nu pot supravietui in prezenta )2 care nefiind redus
are o actiune bactericida. Nu au catalaza, peroxidaza. Aceste bacterii folosesc pentru obtinerea energiei numai procese
de fermentatie. Pentru cultivarea lor este necesara utilizarea unui mediu cu potential redox foarte scazut.
-         Aerob facultativ anaerob – atunci cand bacteriile se dezvolta mai bine in mediile cu oxigen, prin procese de respiratie,
dar pot prezenta ambele tipuri respiratorii, in functie de potentialul redox. Nu au catalaza sau citocromoxidaza dar au
peroxidaze flavoproteice. In acest tip se incadreaza majoritatea bacteriilor studiate.
-         Anaerob microaerofil – atunci cand bacteriile tolereaza mici cantitati de O2
 
 
 
 
24.Definiţi factorii de creştere bacterieni; exemple
 
-         factorii de crestere sunt metaboliti esentiali pe care bacteria nu-i poate sintetiza
-         aceste substante trebuie incluse in mediul de cultura pentru microorganismul respectiv
-         bacteriile patogene sunt heterotrofe
-         adaptandu-se la viata parazitara devin dependente de o serie de astefl de factori de crestere (unele sunt atat de
dependente incat nu pot fi cultivate in vitro – lepra)
 
 
 
25.Clasificaţi bacteriile în funcţie de temperatura optimă de dezvoltare; exemple
 
 
In functie de temp de dezvoltare, bacteriile pot fi:
 
a)mezofile-cu temp optima 30-37 grade(majoritatea bact studiate de microbiologia medicala);
                                                                       
b)psichrofile- temp optima in jur d 20 grade(unele accepta si temp aprop d 0 grade);
                                                                        
c)termofile- temp opt de 50-60 grade(unele se multiplica si la ~95 grade:ex :thermus aquaticus).Nu sunt patogene.
 
 
26.Structura şi sinteza peptidoglicanului
 
Structura n am gasit o in carte:|.Sinteza:incepe prin sinteza in citopl a UDP-acid N-acetil muramic-pentapeptid(NAM).Acesta se
ataseaza de bactoprenol(lipid din mbr celulara),apoi urmeaza un lant d reactii biochim. Legarea incrucisata finala se realiz prin o
react de transpeptidare in care terminatiile amino libere ale pentaglicinei inlocuiesc reziduurile terminale ale D-Ala de la peptidul
invecinat.Reactia e catalizat de transpeptidaze, un set d enzime aka PBPs(penicillin binding proteins), cu activit atat de trans cat
si de carboxipetidaze, dar controleaza si gradul de legare a peptidoglicanului.(lucru imp in diviz celulara).La niv lor se leaga
penicilinele si alte beta lactamice.             
Orice compus kre inhiba o etapa in sintea peptidoglicanului la o bacterie in crestere va produce liza bacteriana.             
 
 
27.Definiţi noţiunea de cultivare a bacteriilor; enumeraţi pe ce substraturi se realizează
 
Cultivarea se realiz prin insamantarea bacteriilor pe medii de cultura.Se realizeaza pe medii solide sau lichide care asigura
nutrientii si conditiile fizico-chim prielnice cresterii si multiplicarii bacteriene(medii de cultura).Medii de cultura :
 
a)vii:ou de gaina embrionat, anim de lab, culturi de cel
b)medii artificiale ,kre pot fi simple sau complexe.
 
 
28.Definiţi noţiunea de creştere şi multiplicare bacteriană
 
 
Cresterea oricarui orgs are loc prin sinteza de noi molecule;
Multiplicarea= o consecinta a cresterii(se restabileste rap dintre volum si si supraf celulei).Multiplicarea se face de obicei
prin diviziune simpla.
 
 
29.Definiţi noţiunea de mediu selectiv, electiv şi de îmbogăţire; exemple
 
M. selectiv = este mediul kre inhiba,prin continutul sau in subst antimicrobiene, dezv altor bacterii decat cea a carei izolare se
doreste.EX:Lowenstein-pt bacilul tuberculos, inhiba dezv florei d asociatie datorita verdelui malachit sau a rosului de congo pe
kre in contine.
M. electiv = mediul kre contine ingredientele ce convin c m bine dezv unei bacterii.EX:Loffler , cu ser coagulat d bou ,pt bacilul
difteric.
M. de imbogatire = cel kre functioneaza si ca electiv si ca selectiv.EX:Chapman pt stafilococ
 
 
30.Definiţi noţiunea de mediu diferenţial; exemple
 
M. diferential = cel care contine un anumit substrat care poate fi sau nu metabolizat enzimatic, rezultand modificarea aspectului
sau culorii culturii.
Exemple:
1.AABTL - diferentiaza bact lactozo+ (E. Colli) de cele lactozo - (Shigella, Salmonella)
2.ADCL
3.MIU, TSI
 
 
 
31.Ce este o colonie bacteriană ? Cum se pot obţine colonii bacteriene izolate ?
 
-         pe medii izolate, germenii insamantati in suprafata produc colonii, colonia este totalitatea bacteriilor rezultate din
multiplicarea unei singure celule bacteriene.
-         O colonie este o clona bacteriana
-         Se pot obtine de exemplu prin tehnica insamantarii prin dispersie.
-         Dupa prelevarea cu ansa a unei portiuni din produsul patologic, inoculul este dispersat pe latura unui viitor poligon
-         Se resterilizeaza ansa si se verifica temperatura prin atingerea mediului intr-o zona neinsamantata
-         Cu ansa sterila se traseaza a doua latura a poligonului
-         Se resterilizeaza ansa si se traseaza a 3-a latura
-         Se urmeaza acelasi procedeu pentru laturile 4-5
-         In mod normal pe aceste laturi se vor dezvolta colonii izolate
 
 
 
32.Fazele dezvoltării unei culturi bacteriene
 
Dinamica reala a populatiei bacteriene in cultura discontinua are o evolutie caracterizata printr-o curba la care distingem patru
faze:
 
Faza de lag – numarul bacteriilor insamantate ramane stationar sau scade, germenii se adapteaza la conditiile mediului. Bacteriile
sunt foarte active, isi consuma pana la disparitie incluziile, cresc mult dar nu se divid
 
Faza de multiplicare logaritmica – celulele prezinta caracteristicile specifice speciei, citoplasma este intens bazofila si omogena,
lipsita de incluziuni. Bacteriile sunt foarte sensibile la antibiotice. In aceasta faza se recolteaza pentru prepararea de vaccinuri
 
Faza stationara – este realizata in progresie aritmetica dar pentru ca numarul bacteriilor care sunt distruse este aproximativ egal
cu numarul bacteriilor nou aparute rata de crestere devine nula
 
Faza de declin – substratul nutritiv saraceste, apar metaboliti toxici, bacteriile sunt distruse progresiv. La speciile sporogene
fenomenul de sporogeneza devine foarte intens
 
 
 
33.Aspectele culturilor bacteriene pe medii solide; corelaţii între acestea şi patogenitate; exemple
 
Aspectul coloniilor variaza in functie de specia bacteriei fiind un criteriu de diagnostic. Se examineaza dimensiunea, conturul
(circular, lobat, zimtat) relieful (plat, bombat, acuminat, papilat), culoarea (pigmentate, nepigmentate), suprafata (lucioasa,
granulara, rugoasa)
 
Conditiile de cultivare si aspectul culturii=caractere cheie pentru identificare
             
Aspect
              -dimensiune:mari>2 mm,medii 1-2 mm,mici<1 mm
              -conturul:circular,lobat,zimtat
              -relieful:plat,bombat,acuminat,papilat
              -suprafata:lucioasa,granulara,rugoasa
              -culoare:pigmentate,nepigmentate
              -opacitate:transparente,opace
              -consistenta
              -aderenta la mediu
              -absenta/prezenta hemolizei (pe geloza sange)
Colonia S(smooth)-suprafat bombata si neteda,margini circulare si adesea aspect stralucitor.Germenii pastreaza structura
antigenica si nu aglutineaza spontan cu solutie salina fizioogica.Germenii capsulati isi pastreaza capsula.Virulenta este
conservata. Exemple:S.aureus ,Spyogenes,E.coli etc.
Colonia R(rough)-plata,suprafata cu rugozitati,margini crenelate.Structura antigenica nu este caracteristica.Nu pastreaza
capsula.Virulenta nu este conservata(exceptii B.anthracis, M. Tuberculosis, C.diphteriae)
Colonia M(mucoid)-mare ,stralucitoare,mucoasa.Data de bacteriile cu capsule mari(Klebsiella pneumoniae).
 
34. Aspectele culturilor bacteriene pe medii lichide; corelaţii între acestea şi patogenitate; exemple
              Bacteriile si fungii facultativ anaerobi-se dezvolta in toata masa de lichid,tulburandu-l.
Bacteriile strict aerobe-se dezvolta preponderent la suprafata mediului.
Variantele S-tulbura omogen mediul(majoritatea)
Variantele R-tulburare mai putin omogena.Pot lasa mediul limpede,fomand flocoane care se depun sau un strat(val) la
suprafata mediului (b.difteric ,b.tuberculos)
Se poate remarca si pigmentogeneza(Pseudomonas aeruginosa) sau se poate constata aparitia unui miros
caracteristic(miros de corn ars in cazul clostridiilor)
Exemple:
-Mediu tulburat omogen-Staphylococcus spp.
-mediu clar,cu depozit grunjos pe pereti si la baza tubului(S.pyogenes)
-mediu clar,cu val la suparafata(V.cholerae in apa peptonata alcalina)
-dezvoltare in ineladerent la peretii tubului,la suparafata(E.colli)
-mediu clar cu membrana uscata la suparafata(B.subtilis)
-mediu clar cu depazit floconos aderent la baza tubului(B. Anthracis)
-mediu clar cu menbrana graosa ,plisata la suprafata(M tuberculosis).
 
35.Sisteme de culturi continue; definiţii şi exemple
              Cultura bacteriana continua se realizeaza atunci cand mediul de cultura este continuu reinnoit.O populatie bacteriana
poate fi indefinit mentinuta in faza de multiplicare exponentiala daca se adauga continuu mediu de cultura proaspat,cu
omogenizare prin curent de aer steril si evacuare a unei cantitati corespunzatoare de cultura(in chemostat sau turbinostat)
              Chemostatul utilizeaza un mediu de cultura in care unul dintre nutrientii,aflat in concentratie ma redusa, functioneaza ca
factor limitant al cresterii .Mediul de cultura proaspat este admis in vasul de cultura in ritmul in care este consumat factorul
limitant,iar cultura este evacuta cu acelasi ritm.Cultura este mentinuta astefel la o valoare constanta si submaximala ratei de
crester,reglata prin factorul limitant.
 
 
36.Definiţi noţiunile de asepsie şi antisepsie; exemple de antiseptice; aplicaţii
              Asepsia=ansamblu de metode prin care evitam contaminarea mediului ambiant cu germeni microbieni sau prin care
putem mentine „sterilitatea” tesuturilor,mediilor de cultura,medicamentelor injectabile.
Aseptic-lipsit de microbi,chiar daca acestia sunt patogeni sau nepatogeni,forme vegetative sau sporulate.
              Antisepsia-inlaturarea sau distrugerea formelor vegetative microbiene de pe tegumente,mucoase sau din plagi.Se
realizeaza cu ajutorul substantelor antiseptice,in vederea prevenirii infectiei.
a)substante care denatureaza proteinele(rol bactericid):acizii,bazele,alcooli(ex alcool etilic 70° -antiseptizare tegumente)
b)substante care oxideaza gruparile chimice libere ale enzimelor(de exemplu SH):hipermagnat de potasiu1‰(antiseptizare
mucoase),peroxid de hidragen 3% in apa (antiseptizare plagi),halogenii(Cl,I,Br)si derivatii lor (hipocloriti,cloramine,solutii
iodurate)
c)substante care blocheaza gruparile chimice libere ale enzimelor(de exemplu SH):metale grele,sarurile de mercur,preparate
organomercuriale(merthiolat de sodiu),saruri de argint,compusi de argint coloidal(colargol,protargol),gruparile alchil ale
formaldehidei,oxidului de etilen
d)substante care lezeaza mb celulare:fenolii,acidul fenic(utiliz limitate datorita causticitatii,dar este indice de masurare al
activitatii antimicrobiene),crezolii, hexaclorofenul,clorhexidina,detergentii anionici(sapunuri perlan),cationici(saruri cuaternare
de amoniu:bromocet) ,amfolitici(acid dodecilaminoacetic), neionici (propilenglicolul)
e)substante care altereaza acizii nucleici:coloranti bazici(violet de gentiana,albastru de metilen,fucsina bazica),derivatii de 
acridina(rivanolul)
 
37. Definiţi noţiunile de sterilizare şi dezinfecţie; exemple de dezinfectante; aplicaţii
              Sterilizarea-distrugerea sau indepartarea tuturor microorganismelor patogene sau nepatogene, forme vegetative sau spori,
de pe o suprafata sau dintr-un mediu(lichid sau solid).prin sterilizare se realizeaza asepsia.
              Dezinfectia-distrugerea formelor vegetative microbiene(uneori si a sporilor) din anumite medii (lichide,solide) sau de pe
suprafete.Se realizeaza cu ajutorul unor agenti fizici sau cu ajutorul substantelor dezinfectante.(realizeaza antisepsia)
              Dezinfectante-substante toxice sau iritante pentru tesuturile vii ,puternic germicide, care se utilizeaza pentru
decontaminarea obiectelor si suprafetelor(in functie de concentratie unele dezinfectantepot fi folosite si ca antiseptice)
              Exemple:alcoolii,halogenii(clor iod),fenolii,compusi cuaternari de
amoniu,aldehide(glutaraldehida,formaldehida),peroxizii(apa oxigenata,acid peracetic)
 
38.Antiseptice şi dezinfectante. Mecanisme de acţiune
              -de la 36 si 37
 
39.Sterilizarea prin căldură umedă; metode, presiune, temperatură, aplicaţii
              Sterilizarea prin caldura umeda este cea mai eficienta metoda de sterilizare si are ca mecanism coagularea proteinelor si
degradarea enzimelor..
              Metode:autoclavare(120°,30 min,variante),tindalizarea(65-70°,o ora 3 zile succesiv)
              Pasteurizare si fierberea.
 
40.Autoclavarea – principiu, parametrii tehnici, utilizări
              autoclavarea-sterilizare prin caldura umeda
parametri:0,5 atm la 115ºC,1 atm la 121ºC ,30 minute si 2 atm la 134ºC
Autoclavul are ca piesa principala un cazan su pereti rezistenti care se inchide etans si in interiorul caruia, vaporii de
apa sunt comprimati la presiunea necasare sterilizarii.Exista mai multe tipuri de autoclave.             
Prin autoclavare se pot steriliza-substante in solutie,sticlarie(cu exceptia pipete si lamele),materiale contaminate de
laborator,instrumentare chirurgical(metalic,cauciuc sau bumbac),medii de cultura,aparate de filtrat.
 
41. Sterilizarea prin căldură uscată; metode, presiune,  temperatură, aplicaţii
              Sterilizarea prin caldura uscata are ca mecanism  oxidarea sau carbonizarea structurilor bacteriene
              -incalzire la incandescenta(la rosu)-ansabacteriologica,spatula;flambare(nu se atinge incandescenta)-
portansa,eprubete,flacoane,pipete Pasteur
              -sterilizare cu aer cald(in etuva, 180°,o ora)-obiecte de sticla,portelan,pulberi inerte termostabile,uleiuri
anhidre,instrumentar chirugical
              -incinerare(ardere cu obtinere de cenusa)-materiale de plastic,reziduuri organice solida,cadavre gunoi.
 
42.CONGELAREA SI LIOFINIZAREA: - temp joase au in general un effect bacteriostatic. La temp scazute, react biochimice
incetinesc, multiplicarea este stopata. In fct d vit d racire avem sit diferite. a) CONGELAREA LENTA – la temp sup celei d
-21,3 are ef. Bactericide prin formarea d cristale d gheata si prin hiperconc salina cu denat prot. b) CONGELAREA BRUSCA la
-70 are ef d conservare a bact prin solidificare in masa a apei fara aparitia crist d gheata. c) LIOFIlIZAREA (criodesicarea) reprez
congelarea brusca concomitent cu desicatia (deshidratarea in vid). O suspensie microbiana , in mediu protect, liofilizata poate fi
pastrata in fiole inchise timp indelungat (vaccinul BCG).
 
43.BACTERIOFAGII sunt virusuri care paraziteaza bact (bact T ai e coli.) si au o struct mai complexa decat cea a virusurilor.
Se descriu: capul fagului – forma d prisma hexagonala bipiramidala. Contine adn dublu catenar helicoidal sau arn inconj d
capsida formata din capsomere.;; coada fagului – struct proteica si rol d absorbtie; - fagul penetreaza bact. Prezinta: cilindru axial,
teaca cozii, placa bazala, fibrele cozii. Relatii bact – bacteriofag: sunt 2 tipuri: de tip litic sau productiv; de liogenizare sau d tip
reductiv. Sunt strict specifice si sunt mediate d R.
 
44.CICLUL LITIC: 1. adsorbtia: atasarea este specifica, exista R strict specif la niv fagului ce rec R d la niv bact. Fixarea p R
este initial reversibila ( prin fibrele cozii) apoi ireversibila (prin crosetele placii bazale) 2. Penetrarea: fagul elibereaza
muramidaza care lizeaza mureina . teaca cozii se contracta si antreneaza cilindrul axial injectarea adn fagic in citoplasma bact;
3. multiplicarea – dupa 4 min adn-ul bacty este blocat, fct este preluata d adn fagic. 4 maturarea (asamnblarea) fagului; 5. liza
bact si eliberarea fagului matur, virulent. EVIDENTIERE: - in mediu lichid (tulbure), inocularea fagului duce dupa un timp la
limpezirea mediului – p mediu solid – insamantat uniform, apare o zona d liza, clara, bine circumscrisa (plaja d liza). Bact
lizosensibile permit adsorbtia, penetrarea si multiplicarea fagilor pana la realizarea lizei cel.
45.CICLUL LIZOGEN. PROP BACT LIZOGENE:. Dupa adsorbtie si penetrare, adn fagic: - fie se integreaza liniar in crz
bact gazda su se replica sincron cu aceasta; fie se circularizeaza su atasat d mb citopl se replica sincron cu diviz bact. Bact a
devenit lizogena, se reprod si transmite descendentilor fagul latent (profag, fag temperat) in anumite cond el poate deveni fag
virulent. Prop bact lizogene: 1. este imuna fata de un fag omolog profagului 2. pot aparea fenomene importante dpdv genetic:
transductia, conversia, recombinarea genetica (bact parazitata d 2 fagi diferiti, dar inruditi), inductia fagica (sub infl ag inducori
ex raze UV sau spontan profagul isi recastiga virulenta—>fag virulent liza bact. Bact lizorezistente nu permit infect cu un fag
fie datorita lipsei R specifici, fie datorita unei stari de imunitate. Bact lizogene sunt imune la fagii virulenti omologi profagului.
 
46.ADN BACTERIAN:LOCALIZARE STRUCT ROL adn este un macropolimer de dezoxiribonucleotide. Unit struct este
formata dintr-o baza azotata purinica (A, G) sau pirimidinica (T, C), o pentoza (dezoxirioboza) si a fosforic. Legaturi fosfodiester
unesc carbonul 5 al unei molec d dezoxiriboza cu carb 3 al molec adiacente, formand o catena lunga polinucleotidica. ADN apare
ca o macromolec formata din 2 catene polinucleotidice antiparalele si complementare rasucite in dublu helix. Cele 2 catene sunt
unite prin punti d H formate intre bazele azotate. Rol: depozitarea inf genetice; replicarea; transcrierea si traducerea genetica;
protejarea mat genetic propriu; reglarea si controlul activ celulare.
 
47.REPLICAREA ADN: consta in sinteza unor molecule de ADN identice cu molecula parentala si identice intre ele, pe baza
de complementaritate (replicare semiconservativa). Dupa ruperea legaturilor de H si separarea celor 2 catene, fiecare catena
serveste drept matrita pt sinteza unei noi catene. Repliconul – in vivo se pot replica numai molec d ADN constituite intr-o unitate
d replicare independenta = replicon. Repliconul este o molec d ADN bicatenara si circulara caract prin: o secv nucleotidica
specifica narcand inceperea replicarii, gene care codifica sint unor prot specifice numite initiatori, o secv nucl semnal pt
rerminarea replicarii. Ex d repliconi: crz si plasmidele bact; genomul fagilor etc.
 
48.PLASMIDELE sunt elem genetice extracromozomale capabile d replicare fizic independenta d crz (replicon). Contin inf
genetica neesentiala pt viata cel bact. Unele plasmide (episomi) pot exista alternativ in stare autonoma (libere in citoplasma) sau
integrate in crz cel gazda (fact F, profagul) Celalalte plasmide persista indefinit numai in stare autonoma (plasmida R, col, F).
Cls: in rap cu caract exprim fenotipic: 1. plasmide care codifica rezistenta la ag antibacterieni: (fact R, de rezist la UV etc) 2.
plasmide care codifica sinteza unor agenti antimicrobieni (fact Col) 3 plasmide de patogenitate care codifica sinteza de:
hemolizine, fact d colonizare, enterotoxine. 4. plasmide care codifica enzime ale unor cai metabolice particulare. 5 . plasmide
criptice pt care nu se cunosc caract somatice exprim
 
49.FACTORUL F SI FACT R fact F (d sex, d fertilitate) controleaza capacitatea unor bact d a actiona ca donatoare d material
genetic in proc d conjugare. Fact f codifica struct (pilul F) si enzimele necesare transferului d ADN in fct d prezenta plasmidelor
d sex F, d rap lor cu crz bact si d modul in care faciliteaza transferul d mat genetic, bact se pot grupa in 4 categ distincte: bact F-:
sunt lipsite d fact F (echivalente cu celulele femele care s comporta ca receptoare d mat genetic) bact F+ - detin fact F autonon in
citoplasma. (cel mascule, donatoare d mat gen) Bact Hfr (cu frecv mare d recombinare) deitn fact F intregrat in crz bact. Se
comporta ca donatoare d mat gen cu o mare frecv d conjugare si recombinare. Prez fact F integrat determ d obicei transferul unui
nr variabil d gene crz si mai rar chiar transf fact F. Bact F’- detin o struct plasmidica de tip specific care a fost ant integrata in
struct unui crz si s-a desprins din aceasta incorporand in struct sa unele gene crz. Au caract d mascul si se comporta ca donatoare
d mat genetic. Fact R (de rezistenta la antibiotice) confera celulei purtatoare rezistenta la unul sau la mai multe antibiotice. Au o
struct genetica complexa fiind alc din: gene care asig prop d rezist sila antib; gene care formeaza “fact d tranfer al rezist” .
Asigura capacitatea d replicare autonoma si d transfer prin conjugare. Transf plasmidelor R se poate face prin conjugare bact sau
prin transductia mediata d fagi.
 
50.GENOM GENOTIP FENOTIP VARIABILITATE GENOTIPICA SI FENOTIPICA genomul = suma genelor din org.
Totalitatea inf genetice a unui org = genotip. Suma caract observabile, specifice unui org, produse de genotip in interactiune cu
mediul ambiant = fenotip.Variabilitatea fenotipica: reprez modificari morfologice sau fiziologie d tip adaptativ, care nu se
transmit ereditar. Genomul nu este afectat. Variab. Genotipica: reprez modif definitive ale mat genetic (crz sau extracrz) se
transm descendentilor. Mecanisme: mutatie ; transf genetic urmat d recombinarea genetica.
51.MUTATIILE LA BACT   mutatia reprez o modificare accidentala in secv nucleotidica a unei gene ducand la modificari ale
msg genetic. Mutatii pot aparea prin: substitutii la niv mat genetic, inversii, insertii, deletii. MUTATIA SPONTANA – apare in
cond d mediu obisnuite si fara interv unui fact decelabil MUT INDUSA – care s e produc sub act unor fact fizici (radiatii, raze
UV) sau chimici care actioneaza ca agenti mutageni MUT PUNCTIFORMA – alterarea unui singur nucleotid, resp a unui singur
codon; MUT EXTINSE – alterrari care depasesc limitele unui codon, putatnd afecta secv mai mari aleuneia sau mai multor gene.
MUT REGRESIVE (retromutatii) afect cel mutante, determ revenirea acestora la tipul initial. MUT SUPRESOARE – permit
exprim fct anterioare a genei, desi o modif a secv bazelor nucl persista.
 
52.TRASFORMAREA LA BACT – este un transf genetic realizat at cand bact accepta ADN liber provenit d la o bact donor
sau din alte surse. Patruns in cel receptoare, un fragm d ADN exogen poate inlocui (prin recomb genetica) a secv nucleotidica
omoloaga, bact receptoare dobandind un caract genetic nou (ex: sint unei struct capsulare) Transf genetic mediat d bacteriofagi se
poate realiza prin transductie, conversie lizogenica.
 
53.TRANSDUCTIA reprez transferul unui fragm genetic (crz sau extracrz) d la o bact la alta prin interm unui fag (profag d
obicei). Fagul = transductor. Bact receptoare = transductant. SPECIALIZATA (restrictiva) este caract fagilor transductori care au
proprietatea d a transf numai un nr restrans d gene bact situate in imediata aprop a situsului d legare a profagului in crz bact.
GENERALIZATA (nerestricitva) – oricare din genele crz bact, indiferent d pozitia lui in genom, pot fi incorporate in mod
accidental in particula virala matura pt a forma un fag transductor, care le poate transmite unor bact recept. Poate fi realiz d un
mare nr d fagi neintegrati in crz bact at cand intra in ciclul litic.
54.CONJUGAREA BACTERIANA reprez un proces d transfer d mat genetic (crz sau extracrz) realizat prin interm unei leg
intercel directe. Este conditionata d prez fact F in cel donatoare. Pt realiz leg intercel este necesara existenta unor R d supraf atat
la cel donator cat si la cel receptor. Ei permit recunoasterea reciproca . dupa un nr d ciocniri intamplatoare, bact F+ form cu cele
F- perechi d recomb si intre cel alat se form un canal d conj. Prin canal se realiz transf unidirectional al mat gen.
 
55.Aib + ch antimicrobiene= gr d subst medicamentoase  capabile să  distrugă sau blocheze multiplicarea unor
microorganisme implicate etiologic în boli infecţioase / transmisibile. Au acţiune selectivă asupra celulelor microorganismelor,
exercitând acţiuni minime asupra celulelor organismului gazdă. Aceste substanţe pot fi:  antibacteriene;  antivirale;  antifungice;
antiparazitare. Erori in utiliz antibioticelor: un număr IMENS de prescrieri abuzive + folosirea IRAŢIONALĂ a unor
antibiotice uzuale sau de excepţie (60% = RISIPĂ inutilă) apariţia de specii sau de tulpini “mutante” + înmulţirea reacţiilor
adverse + modificarea tablourilor clinice “clasice” ale patologiei infecţioase + patologia iatrogenă post-Ab ; 1) ESTE incorectă
utilizarea antibioticelor în lipsa diagnosticului clinic,în orice stare febrilă, în “bănuiala unei infecţii”, în cursul unui tratament “la
întâmplare” sau “pe încercate”, nefundamentat pe criterii raţionale 2) Utilizare fără a interpreta corect datele de laborator noţiuni
elementare de bacteriologie = anul al II-lea ,recoltarea produsului patologic ,  efectuarea unor ex. paraclinice elementare
(leucogramă, VSH, radiografie, sumar de urină etc), efectuarea de frotiuri (colorate Gram, cu albastru de metilen, Giemsa etc) ,
interpretarea corectă a sensibilităţii la antibiotice,evitarea “tratamentului” unor germeni saprofiţi  3) Prescriere nejustificată, spre
ex. în stări febrile neinfecţioase (boli cu mecanism alergic, boli de colagen, neoplazii etc) în boli infecţioase cu agenţi patogeni
insensibili la antibiotice (absurd în “tratamentul” gripei) în cazul unor supuraţii colectate   neglijând sau temporizând incizia şi
drenajul 4). Erori în alegerea antibioticelor, prin necunoaşterea sau nerespectarea spectrului antimicrobian , necunoaşterea
antagonismului antimicrobian, necunoaşterea reacţiilor adverse faţă de antibiotice, nefolosirea antibioticului de elecţie, utilizarea
de antibiotice nedifuzibile în focar , neconsiderarea situaţiei clinice particulare a unui anumit pacient 5) Utilizarea antibioticelor
în scop profilactic în principiu, trebuie privită cu rezerve există situaţii în care antibiotico-profilaxia este utilă şi recomandabilă
 
56. dupa efect BACTERIOSTATICE = efect limitat la oprirea multiplicării bacteriene (de exemplu tetraciclinele,
cloramfenicolul, eritromicina, clindamicina, sulfamidele etc). BACTERICIDE = acţiunea duce la distrugerea bacteriilor (de
exemplu penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele, rifampicina, vancomicina etc)
 
57. DUPA MECAN D ACTIUNE: a). inhibarea sintezei peretelui celular = efect bactericid – antibioticele beta lactamice (ex.
peniciline, cefalosporine, bacitracină, vancomicină, cicloserină etc); b). inhibarea funcţiei membranei celulare = efect bactericid
(ex. polimixine, colistină, imidazoli, nistatină, amfotericină B etc); c). inhibarea sintezei proteice la nivelul  ribozomilor (ex.
aminoglicozide, tetracicline, cloramfenicol, macrolide, licomicină, clindamicină etc); d). inhibarea sintezei acizilor nucleici (ex.
rifampicină, chinolone, sulfamide, trimetoprim, pirimetamină etc)
 
58. DUPA STRUCT CHIMICA 1. Antibioticele betalactaminice - penicilinele naturale (ex. penicilina G); - aminopenicilinele
(ex. ampicilina);- penicilinele penicilinazorezistente (ex. oxacilina, dicloxacilina); - carboxipenicilinele (ticarcilina);-
ureidopenicilinele (ex. azlocilina, piperacilina); - alte peniciline şi inhibitori de beta-lactamaze (ex. acid clavulanic +
amoxicilină / ticarcilină, sulbactam + ampicilină,; - Cefalosporinele  - generaţia I (ex. cefalotina); - generaţia a II-a (ex.
cefamandola); - generaţia a III-a (ex. ceftriaxona); generaţia a IV-a (ex. cefepima). - Alte antibiotice beta-lactaminice -
monobactamii (ex. aztreonamul); penemii (ex. ritipenemul);- carbapenemii (ex. imipenenul, imipenemul + cilastatina).
2. Aminoglicozidele - streptomicina (un oligozaharid);  kanamicina, gentamicina, amikacina, 3. Ciclinele (ex. tetraciclina,
doxiciclina); 4. Ansamicinele (ex. rifampicina, rifabutina) 5. Macrolidele (ex. eritromicina, claritromicina,)
6. Polipeptidele ciclice (ex. polimixinele, bacitracina)  7.Antibioticele care nu se încadrează în nici una din grupele de mai sus -
cloramfenicolul; - lincosamidele (lincomicina şi clindamicina); glicopeptidele (vancomicina, teicoplanina) - antibiotice
antistaficlococice “de rezervă” (acidul fusidic) Chimioterapicele Sulfamidele (sulfonamidele); 2. Cotrimoxazolul (asociere
trimetoprin + sulfametoxazol, denumit de ex. biseptol) 3. Dapsona (diaminodifenilsulfona); 4. Ethambutolul; 5. Hidrazida
acidului izonicotinic (HIN); 6. Chinolonele (ex. acidul nalidixic, ofloxacina, ciprofloxacina etc); 7. Nitrofuranii (ex.
nitrofurantoina); 8. Nitroimidazolii (ex. metronidazolul) etc.
 
59. Rezistenţa microbiană la antibiotice capacitatea unor microorganisme de a supravieţui şi de a se multiplica în prezenţa Ab /
Ct poate fi naturală (rezistenţa tuturor membrilor unei specii bacteriene faţă de un antibiotic  este determinată genetic ex.
rezistenţa bacilului Koch la penicilina G)  sau dobândită (necaracteristică unei specii bacteriene achiziţionată de anumite
subpopulaţii din acea specie în circumstanţe date Ex.  antibioticul acţionează ca un presor selectiv poate fi cromozomială sau
extracromozomială) Rezistenţa cromozomială se poate dezvolta ca rezultat al unei mutaţii spontane la nivelul unui locus ce
controlează sensibilitatea faţă de un anumit produs antimicrobian  prezenţa substanţei active = mecanism selector, suprimând
organismele sensibile şi favorizând dezvoltarea unei populaţii provenite din organismele mutante, rezistente la antibiotic.  
mutaţia spontană apare cu o frecvenţă între 10-12-10-7.  Mutaţiile cromozomiale:  - sunt definitive - afectează numai un anumit
antibiotic - se transmit vertical la toţi descendenţii Rezistenţa extracromozomială mult mai frecventă (circa 90% din cazurile de
rezistenţă - transmiterea materialului genetic se poate face transversal (orizontal), la toţi membrii populaţiei bacteriene existente
la un anumit moment dat prin: - plasmide,  - material plasmidic sau - transpozoni. Tipuri de rezistenţă A.  monovalentă
(monorezistenţa),  plurivalentă (rezistenţa multiplă la mai multe antibiotice); B. - direct (leagă o anumită bacterie de un singur
anumit antibiotic); - încrucişat (rezistenţa unei bacterii faţă de mai mulţi agenţi antimicrobieni cu structură şi/sau mecanism de
acţiune asemănător); C. După ritmul de instalare, rezistenţa poate fi:  cu tip rapid de instalare (monostadială), “tip
streptomicină”;  de tip intermediar, “tip eritromicină”;  cu tip lent de instalare (pluristadială), “tip penicilină”;  cu tip foarte lent
de instalare, “tip vancomicină”.
60. ANTIBIOGRAMA DIFUZIMETRICA COMUNA se insamanteaza germenul testat p mediu solid turnat in placi petri (se
poate face prin inundarea placii, apoi aspirarea aseptica a excesului). Dupa 20 min se aplica microcomprimatelein care sunt
incorporate ATB in conc standardizata (cu ajut pensei sau aplicator automat) – 5 atb p o placa. Ele tre s vina in contact perfect cu
mediul (le presam usor cu o pensa) ; dupa 15 – 20 min – incubam placile in termostat; atb difuzeaza in mediu   zone d inhibitie
in care coloniile nu se dezvolta ; cu cat zona este mai larga, cu atat germenul va fi considerat mai sensibil. Daca in int col se dezv
colonii  germen rezistent; metoda permite elim atb inactive si selct celor f active.   Metoda  permite d fapt eliminarea
antibioticelor complet inactive si eventual selectionarea aTB f active. STANDARDIZATA: elem necesare: mediul (agar mueller
– hinton in maj cazurilor) (grosime ph compozitie standard) inoculull timpul d incubare (16 – 18 h)atm d incubare, umiditatea
atm d incubare; conc subst antimicrobiene; utilizarea tulpinilor d refernta; interpretarea rez  (cu tabele d referinta)
61. CMI SI CMB CMI = conc minima inhibitorie, respectiv conc c m mica d ag antimicrobian, exprimata in micrograme, care
mai exercita o actiune bacteriostatica asupra germenului testat. Determinarea CMI se face prin testul   E (reprez o metoda d testare
in vitro a sensib la atb pt dif microorg, inclusiv pt bact pretentioase si germ anaerobi). Principiu: asem metodei difuzimetrice. E
test necesita un inocul bact standardizat ce urmeaza a fi depus p mediul d cult potrivit microorg studiat. In placi petri. Benzile e
test se aplica dupa insamntare si contin un gradient d agent antimicrobian. In fct d atb gradientul acopera un sir continuu d conc.
Dupa incubare se form o zona eliptica d inhibitie. Valoarea CMI se citeste acolo unde cresterea bact intersecteaza banda e. CMB
= conc minima bactericida, resp conc c mai mica d ag antimicrob care mai exercita o act bactericida asupra germenului testat.
Determinare: pornind d la rez obtinut prin met dilutiilor in mediu lichid, se vor utiliza ca sursa d inocul tuburile in care dezv
microbiana a fost inhibata. Avem nevoie d o placa petri cu agar M – H. Care va fi impartita in sectoare, nr sectoare = nr d tuburi
fara crestere microbiana. Incubam. CMB coresp ultimei conc d atb care a distrus microorg insamantate (sectoare fara cultura) . se
considera k atb va fi eficient in vivo dak in serul pac se pot atinge conc d atb care s depaseasca 4 – 8 ori CMB. Determinarea
CMI si CMB este imp pt aprecierea eficacitatii antimicrobiene a unui atb asupra unei tulpini microbiene. + pt tratam infect severe
(endocardite, septicemii) si la imunodeprimati .
 
62. SIMBIOZA, COMENSUALISM PARAZITISM Simbioza = convietuire folositoare pt ambii parteneri (ex: sint d vitamine
la care participa unii coliformi intestinali) Comensualism = germenii depind nutritional de gazda, careia nu ii creeaza prejudicii
(flora normala). Aceasta convietuire exprima un echilibru instabil, care poate fi usor tulburat. Parazitism = microorg se dezv in
detrimentul gazdei, cu manifestari clinice mai mult sau mai putin evidente. Unele bact sunt obligatoriu parazite (mycobacterium
leprae, t pallidum) sau facultativ parazite (clostridium tetani)
 
63. PATOGENITATEA  SI VIRULENTA patogenitatea = capacitatea unui germen de a declansa in org gazda fenomene
morbide, patogene, modif locale, generale si „functio laesa”. Este un atribut d specie si este determinat genetic. Virulenta =
gradul diferit d patogenitate exprimat in cadrul unei specii. Este un atribut al tulpinii microbiene agresoare. Variabilitatea in
exprim patogenitatii depinde d cond in care traieste germenul. Fact de patogenitate: pilii comuni, glicocalixul, capsula, subct ale
peretelui bact: proteina M, ag Vi (salmonella typhi), polizar A, ag O, Ag K.
 
64. FLORA MICROBIANA NORMALA poate fi divizata in 2 grupuri: rezidenta – care se gaseste in mod regulat si care dak
este perturbata se restabileste promt si TRANZITORIE cxare poate coloniza gazda p o perioada variabila d timp, (ore sapt) . A) la
niv tegum – variabila, in fct d ctct cu mediul inconj. Mai frecv: staf alb, bacili difteroizi aerobi si anaerobi. Temporar – germeni
coliformi si chiar staf patogeni dar fara manifestari. B) muc nazala – staf albi si aurii, streptococi, pneumococi c) cav bucala si
faringe – coci si bacili gram poz si gram neg, aerobi si anaerobi d) tract digestiv – difera in fct   d segm(enterobact in colon) e)
vaginal – lactobacili , coci. 
 
65. EXOTOXINA = elab in general d microbii gram + lizogenizati(s d grup A) sau codificat plasmidic (clostridium tetani), dar si
d bacili gram -, prin mecan crz sau sub control plasmidic (e coli); struct proteica; prez un domeniu B obligatoriu (necesar
penetrarii) si o port enzimatica A.sunt secretate in timpul vietii. Difuzibile la dist. Toxicitate f mare. Au afinit diferita in fct d
specie. Manif clinice apar dupa o per d latenta. Au putere antigenica mare.  ENDOTOXINELE = evid la bact gram -; sunt
elaborate si apoi incluse in peretele bact, elib in urma distr germenilor. Au struct lipopolizah ( a grasi + lipid A = lant d polizah)
toxicitate mai redusa, dar pot actiona la mai multe nivele ?(febra leucopenie hiperpermeabilitate vasc) implicate in aparitia
socului endotoxic. Putere antigenica mai redusa, ANTITOXINELE = struct proteica, imunogene si determ ap Ac specifici care
pot neutraliza activ toxica prin cuplare specifica cu toxina  seruri imune ANATOXINELE = exotoxine detoxifiate intr-un
anumit interval d timp sub act conjug a temp si formolului. Isi pierd puterea toxica dar isi mentin puterea imunologica . se utiliz
in profilaxia unor boli si in hiper imunizare animalelor pt a obtine seruri antitoxice.
 
66. INFLAMATIA = proces fiziopatologic complex c include: fenom alternative, fenom d tip reactiv (vasculo-exudative si
proliferative) si fen reparatorii, cu scopul limitarii si / sau neutralizarii „agresorului” (indif d natura). . poate interesa tesuturi,
organe, sist sau chiar org. Si cuprinde in mod clasic: tumor (edem), rubor (eritem) calor (temp cresc) dolor (durere) insotite sau
nu d „functio laesa” (impotenta functionala)Ag determinanti:   microorg( prioni, bact , vir, fungi etc) ag fizici (radiatii frig
caldura traume etc) ag chimici exogeni si sau endogeni(uree , a biliari) care produc leziuni la niv sediului elim lor din org
 
67. ETAPA MECAN DE DECL A INFLAM: Agentul implicat determina modificari atat la nivelul tes interstitial, cat si la niv
cel parenchimatoase, avand rez eliberarea unor factori chemotactici si a unor proteaze si kinaze. Rezultatul acestei etape = rasp
inflamator acut manif prin vasodilatatie capilara (roseata), exsudare a proteinelor plasmatice (edem) si acumularea PMN. In plan
molec, pp prot sunt reprez d componentele sist C. Elem esentiale in dezv inflam sunt sist monocito – macrofag, colagenul vasc,
citokinele si nu in ultimul rand ficatul. Acumularea cel inflam la locul unde se afla AG detine un loc central in decl inflam. PMN
si macrofagele se deplaseaza conform gradientelor chemotatice, urm apoi fagocitoza nonselfului, proc fav d prezenta opsoninelor.
 
68. SUB-ETAPA VASC SI EXSUDATIVA ; VASC – modificari ale calibrului vaselor mici, ale vitezei d circ a sangelui, ale
permeabilitatii vaselor mici. Mai intai are loc o faza d vasoconstrictie (sec sau min), urmata d faza d dilatatie arteriocapilara (cu
cresterea nr d capilarea ctive, hiperemie) si d faza d staza vasculara pasiva (cu hipoxie, creste perm vaselor mici).
EXSUDATIVA – in ea se form exsudatul inflamator (plasma exsudata la care se adauga elem figurate extravazate, elem cel
mobilizate local, prod rez din modif locale). Prin constituentii sai cel si molec, exsudatul asaneaza focarul inflamator si tinde s
blocheze procesul infectios la poarta d intrare  bariera fibrino – imuno – leucocitara.
 
69. CONSECINTELE ACTIVARII MECAN INFLAM rez proc inflam este reprez d aparitia unui tip particular d inflam care
poate imbraca mai multe forme clinice evolutive (acuta, subacuta, cronica) si mai multe forme anatomoclinice.  1. evol spre
cronicizare se dat: agentilor inflam, care au prop d a stimula in special sist efector timodep; autoag; conc inhibitorii ; persist stim
inflamator. 2. evol spre vindecare presupune : asanarea focarului inflam si vindecarea propriuzisa. Se intersecteaza cu fen
lezionale p care incepe s le substituie ink d la inceputul fazei d asanare.  a)vindecare anatomica sau b)cicatrizarea. Aspecte
anatomo –clinice: - inflam alternative cu predom proc distrofice si necrobiotice. – inflam exsudative seroase , fibroase, purulente,
hemoragice.
 
70. INFECTIE = tip particular d relatie intre microorg conditionat patog si patogene si org gazda. Pt realizarea infectiei
microorg tre s patrunda in org gazda, sa-l colonizeze, s depaseasca barierele si mecan d aparare, s se multiplice si s intre intr-un
lant d transmitere prin interm caruia poate contamina o noua gazda.  INFECTIE INAPARENTA: este asimptomatica si poate fi
decelata numai prin examene d lab. Este limitanta in timp si contribuie la crearea unei stari d imunitate.  STAREA D
BOALA= se datoreaza interact microorg – gazda si este urmata d leziuni manifeste si d reactii funct din partea gazdei. Infectia nu
este urmata obligatoriu d starea d boala, putand fi inaparenta, sublicnica sau latenta. Poate aparea si starea d purtator.  STAREA
D PURTATOR D GERMENI = apare la bolnavul cu o stare infectioasa, la convalescent, pers aparent sanatoase care adapostesc
germeni patogeni. Reprez atingerea unui echilibru relativ intre cele 2 elem, d cele mai multe ori cu excretarea in mediu d germeni
din focarele latente. .
 
71. Definiti notiunea de raspuns imun si precizati principalele caracteristici:
Raspunsul imun circumscribe totalit even care au loc dupa introducerea unui antigen si care constau in activarea limfo, eliberarea
de div molec, multipl cel specifice, producerea d LT citotoxice sau de Ac capabili sa se fixeze pe Ag sis a-l eliminde direct sau
indirect. Dupa acest prim contact si al imunizarii consecutive, sist imun produce LT si LB de memorie, capabile de reproducerea
unui RI accelerat cu ocazia unei reintroduceri ulterioare. ATRIBUTE: este specific, discerne intre self – nonself, are memorie,
reactioneaza numai fata de moleculele care indeplinesc definitia d Ag. Poaet fi de tip umoral (mediat de Ac) sau cellular (mediat
de celule).
 
72. Defibniti rasp imun umoral si specif celulele implic in realizarea sa:
RIU consta in prod de Ac specifici si este tranzitoriu (3-6 saptamani). Imunitatea umorala intervine in distrugerea bacteriilor
extracelulare, neutralizarea virusurilor, inhibarea toxinelor. Ag fata de care se dezv RIU: poliozide, proteine, subst sintetice (rar
lipide, acizi nucl sau anticorpi  procese autoimune)
 
73. Enumerati tipurile de imunitate si descrietile pe scurt:
Imunitatea poate fi mostenita (trasatura de specie, transmisa ereditar) si dobandita. Ea poate fi dobandita active, dupa contactul cu
un Ag. Evenimentul putand surveni dupa o infectie (natural), sau dupa admninistrarea unor vaccinuri (artificial) avantajul acestui
tip d imuniz este k de regula, protectia este de durata.dezavantaj- instalearea RI are loc lent.    Imunitatea poate fi dobandita si
pasiv, bazandu-se p producerea de Ac de catre o alta gazda. Ex. Administr unor Ac anti toxina difterica/tetanica/botulinica
(artificial) pune la dispoz gazdei infectate, imediat, o cantitate import de antitoxina, in vederea neutralizarii cat mai prompte a
toxinei implicate patologic. Natural fatul si nou nascutul beneficiaza d protectie prin interm Ac (IgG transplacent, IgA din lapte)
proveniti d la mama. Avantaj -  rapiditatea; Dezavantaje -  timpul scurt pt care este oferita protectia + riscul unei
hipersensibilizari. Exista si posibilitatea obtinerii unei imunitati activ-pasive, atunci cand se administreaza concomitent (dar in
locuri diferite)ser imun si vaccin.
 
74.Organele centrale si periferice ale sist imun: localizare functii:
Organele limfoide primare: Timus, maduva hematogena. Sunt situate in afara cailor de acces si circulatie antigenica. Aici
diferentierea apare precoce, in viata embrionara, inaintea celor secundare. Proliferarea limfocitara este intensa si independenta de
stim antigenica. Ele permit 1.multiplicarea limfocitelor T (timodependente) si B (burso/maduvo dependente). 2. gazduiesc
primele stadii de diferentiere pana la LT si LB mature, apte sa recunoasca si sa fie stimulate de Ag. 3. efectorii invata la acest
nivel sa recunoasca si sa tolereze constituientii proprului organism. Un limfocit T sau B care a parasit timusul/maduva
hematogena, nu mai revine niciodata, cele 2 organe fiind in afara cailor de recirculare a limf Ag-specifice din organele limf
secundare. Rolul timusului: local: consta in transformarea nediferentiate in LT mature, cu achizitia de receptori pentru antigene
(TCR). Ele capata progresiv markeri ai LT: CD2, CD3, CD4, CD8, si TCR. Apoi o dubla selectie, pozitiva si negativa. Sel
pozitiva -  timocitele care recunosc antigenele straine fixate pe mol MHC pot prolifera. Selectia negativa -  timocitele care
recunsc selful sunt distruse  supravietuiesc doar 1-2% dintre limfocite. La distanta: prin factori timici peptidici, umorli. Acesti
factori au fctii diverse, unii influentand diferentierea Lt in ariile timodependente din org limf periferice.
Maduva osoasa: 3 functii: 1. mentinerea unui conting de cel stem cu diferentiere spre linia limfocitara.2. maturarea si
diferentierea completa a LB, apte sa colonizele organele limf secundare.3. „homingul” – primirea – LB activate de Ag, prov din
org limf sec, care se transf in plasmocite sintetizatiare de Ac.
Organele limfoide secundare: dezv lor este mai tardiva decat a celor primare, ating maturitatea deplina dupa stimularea
antigenica. Sunt colonizate de LT si LB care aici iau contact cu antigenul. Ganglionii limfatici: au triplu rol – colecteaza Ag
corespunzat terit vaselor limf aferente, libere sau captate de macrif sau cel dendritice; - indc un rasp imun fata de Ag de tip
celular, i reg paraqcorticala, dand nastere la LT specif sau fata de Ag de tip umoral, in folic limf cu LB active, maturate in
maduva; - stocheaza onfo prin limf de memorie. Splina: captarea Ag de catre cel reticulate la nivelul zonei marginale. Sistemul
limfoid asociat mucoaselor(MALT): caile resp, tract dig si uro-genit sunt inconj p toata lungimea de tesut limfoid difuz, bogat
in LB si plasmocite IgA secretorii. Se subdivide in: sist imunit nazo-faringian (NALT) = inelul lui Waldeyer cu diferite amigdate
si vegetatii adenoide. Amigdalele =  un prim obstacol in calea infectiilor. Sitemul asociat tubului digestiv (GALT) cuprinde
placile Peyer si formatiunile limfoide ale apendicelui. Sistemul asociat arborelui bronsic (BALT), sistemul asociat cailor uro-
genitale...in spec la nivelul vaginului. Sistemul asociat glandelor mamare – laptele matern contine IgA protejeaza nou nascutul
d inf digestive.
 
75.Enumerati celulele implicate in rasp imun:
Toate celulele prov din sist hematopoietic intervin in grade diferite in imunitate. LT si LB sunt elementele principale ale rasp
imun spec, urmate de cel NK, celule fundamentale alaturi de fagocite in imunitatea naturala. Monocitele/macrofagele,
neutrofilele, bazofilele, eozinofilele si mastocitele actioneaza in diferite momente ale rasp imun. Plachetele intervin in lupta
antiparazitara, iar hematiile permit eliminarea complexelor imune.
 
76. Limfocitele T – origine, evolutie, tipuri, functii:
sunt majoritare in circ sangvina, ~70% din totalul limfocitelor, din care 2/3 sunt CD4+ iar 1/3 sunt CD8+. Sunt localizate la niv
org limf secundare in zonespeciale: zona precorticala a gg, mansonul limf din jurul arterelor centrale splenice. Cea mai imp fct:
inducerea unui raspuns sau a unei reactii imune specifice la antigene, prin recunoastrea unor peptide antigenice legate d mol
MHC. Lt se matureaza in 2 organe, maduva osoasa si timus. De la celula stem hematopoietica multipotenta (CD34+, CD38-), o
prima diferentiere probabila se face in CFU-L (colony forming unit-lyphocyte) comuna limf T si B cu fenotipul CD34+,
CD45RA+, CD10+. Ulterior apare protimocitul capabil sa paraseasca MRH si sa se cantoneze in corticala subcapsulara a
timusului.. in timpul maturarii doar 1-2% din celule ajung LT mature, restul sunt fagocitate de macrofage. Activarea unui LT
specific se face printr-o dubla actiune: contact cel-cel cu o cel prez de Ag; stimularea d catre citokine: IL-1, IL-6, IFN-gamma si
IL-2. limfocitul produce el insusi IL-2 si lantul alfa al receptorului IL-2, mecanism de autoactivare.
Tipuri de LT: T-helper – este un veritabil „mesager” orientand imunit catre RIC sau RIU. T- citotoxic se refera in pp la LT
CD8+, cu toate k proprietatea a fost obs si la unele LT CD4+, insa CD8+ poate liza orice celula ce ecxprima molecule HLA I in
timp c CD4+ nu poate liza decat cel c exprima HLA II. LT inductoare ale hipersensibilitatii intarziate: cele acre secreta IL-2
si in acelasi timp IFN-gamma, activatoare pt alte LT, NK si macrofage. LT supresor: este o cel CD8+ k si LT citotoxic.
 
77. Limfocitele B – origine, evolutie, tipuri, functii:
Reprez 5-15% din cel din sange si constituie majorit cel din foliculii limf, gangl si splina. Rolul lor esential este sinteza d Ac, in
contextul imun umor spec. Ele provin la om si la mamifere din cel stem hematopoietice (CD34+, CD38-) ale progenitorilor
limfoizi. LB paraseste maduva si trece in zonele B din organele limfoide secundare. Prez markerid e supraf sepcifici CD19 si
CD20 si CD10. LB abia migrat in cel limf sec se numeste naiv (virgin) si are urm caract: -exprima Igm si IgD membranare;
-exprima R pt IL-1 si Il-4; - expr rec pt complement CR1 i CR2; exprima R pt anumite lectine ca PWM. Transformaera unui LB
naiv intr-un LB activ si apoi in plasmocit  necesita interventia secventiala a unei serii de citokine. Lb se dif progresiv intr-un
limfoblast (imunoblast)secretant de IgM, sub act unor citochine are loc comutarea izotipica din IgM in IgG, IgA sau IgE, unele
LB nu se transf in plasmocite ci persista k Lb de memorie. Are 2 fctii: 1. prezentarea Ag catre LT; 2. secretia imunoglobulinelor.
 
78.Sistemul mononuclear – origine, tipuri de cel, functii:
Monocitele/macrofagele repr o linie cel cu fct imp in imunologie, prin interv lor in imun naturala, in prezentarea antigenica si in
react imuna specifica. Macrofagele exista in toate tesuturile. Se form in maduva osoasa hematogena, dintr-un precursor comun
monoblast-mieloblast, cand devin mature poarta numele de monocite. Monocitele circul ain sange 6-8 ore dupa care migreaza in
tesuturi unde iau nume dif si au fct dif: histiocite in t conj, celule microgliale in t nervos, osteoclaste, macrofage alveolare
pulmonare, macrofage peritubulare in rinichi, celulele kuppfer in ficat, macrog\fage splenice, Mf gg-lionare, in maduva osoasa si
timus (macrofagele d aici nu tre confundate cu celulele dendritice, care pot avea la randul lor o capacit de fagocit fata d L
apoptotice)
79.Granulocitele – tipuri, rol in imunitate:
Neutrofilele intervin in imunitatea naturala prin fagocitoza, si in imunitatea specifica datorita recept proprii pt Ig si
complement. Eozinofilele 1-5% din leucocitele sangv, proc lor creste in alrgii sau inf parazitare, fct lor fagocitara este limitata.
Granulele lor contin produsi toxici pt diversi paraziti, pe de alta parte prtoduc histaminaza si arisulfataza care inactiveaza
histamina si leucotrienele produse de mastocite  procesul inflamator + migrarea leucocitelor la focarul infectios. Bazofilele: au
rol in reactia de hipersensibilitate mediata umoral.
 
80.Sistemul complement – definitie, elem  componente, roluri si efecte biologice:
Este principalul constituient al apararii naturale, al imunitatii umorale si respectiv unul dintre elem import ale reactiei imune
survenite ca urmare a actiunii Ac. Are 3 fct esentiale: 1. apararea nespecifica contra infectiilor; 2. eliminarea complexelor imune;
3. regalrea fiziologica a rasp imun. Poate aeva si efecte daunatoare.   Cuprinde circa 30 de comp plasmatice si celulare. S-au
descris 2 cai de activare , una numita clasica, iar cealalta alternativa, care converg spre C3(comp cea mai abundenta in plasma
dintre subst activatoare ale compl)apoi urmeaza  o cale efectoare comuna, implicand ultimele componente ale sistemului
cimplement. In fiecare etapa interv prot activatoare, inhib, reglatoare precum si rec pt complement. Aceste comp se gasesc fie in
plasma fie la nivelul peretelui celular. In mod curent sist compl este desemnat prin litera C. Pt fiecare componenta se adauga o
cifra d la C1 la C9, care poaet fi urmata d o litera c semnifica o subdiviziune.
 
81. Calea clasica de activare a complementului:
Componentele C se gasesc in ser in stare inactiva. Pt a declansa activarea lor este necesar un stimul, pt calea clasica pct de
pornire este reprez de complexele Ag-Ac, unde Ac sunt IgM sau IgG co1respunzand subclaselor IgG1, IgG2 sau IgG3. compl
poate fi activat d o sg mol IgM sau de 2 mol IgG apropiate una d alta, activarea este posibila si in cazul unor molecule IgG
agregate. In mod asemanator calea clasica poate fi activata si de microorganisme sau dif subst chimice: bact gram -, retrovirusuri,
glicoprot anvelopei HIV, complexe heparina-protamina. In cursul activarii intervin urm proteine:  C1 – compl plurimolec form
din C1q, 2* C1r, 2*C1s asociate C1inh. Componenta C1s are activ serinesterazica prin care cliveaza C4 si C2. C4 – fragmentat
in C4a(mol mica) si C4b de dim m ai mari care se leaga prin fie de frag Fab al anticorpului fie de anumite celule  complexul
C1-C4b notat p scurt C14b. C2 – clivata in C2b (mol mica  cu activ d tip kinina) C2b mol mare  care se leaga de str tinta.
Ansamblul necesita Mg si formeaza C3 convertaza caii clasice sau C4b2a (in acest moment Ac si comp C1 pot lipsi fara a stopa
activarea)   C3 – este clivata in C3a si C3b de C4b2a, C3a = mol mica cu activitate anafilactoida si chinmiotactica, C3b se fix pe
str tinta printrun radical tioester si grupare OH si NH2 din celula acceptoare.
 
82. Calea alternativa de activare a complementului:
Constituie una dintre primele linii de aparare a organismului contra unui agent patogen, inaintea constituirii rasp imun. Aceasta
cale poate fi activata de diferite microorganisme, dar si de substante neimune, precum: bacterii gram + sau -, virusuri, fungi,
paraziti, diverse substante: endotoxine bacteriene, zymosan, insulina, fibre de azbest, gluten, hemoglobina, prafuri, unele prod de
contrast utiliz in radiologie. Calea alternativa poate fi activata de complexe imun care cuprind IgG si IgA. Substantele caii
alternative cuprind: C3 - in plasma, prin proteoliza spontana sunt formate in permanenta mici cant de C3b  se fixeaza pe pe
supraf acceptoare, (peretele microorg sau al celulelor infectate sau alterate). C3b actioneaza asupra factorului B – este clivat in
Ba si Bb. Complexul C3bBb format in prez Mg constituie C3-convertaza alternativa care cliveaza noile mol d C3 in C3b. Acest
clivaj accelerat d C3, da nastere la C5-convertaza (C3bBb)n.  Factorul D – este sub forma activa in ser inainte de activarea C,
cliveaza factorul B  faciliteaza formarea C3bBb.  Ansamblul factorilor activatori: ai caii calsice si alternative realiz o bucla
de amplificare, care permit transformarea numeroaselor molecule de C3 in C3b astfel incat C3b sa opsonizeze peretele bacterian.
 
83.Interleukinele – origine, tipuri, efecte:
Sunt proteine frecvent glicozilate, solubile cu greutate moleculara mica 8-70 kDa, cel mai frecvent sunt sintetizate de celule dupa
o activare prealabila, actionand ca mediatori asupra altor celule sau asupra lor insusi, la doze de ordinul pico sau  nanogramelor.
Citokinele actioneaza datorita prezentei receptorilor IL-1R, IL-2R, TNFR etc. Ei sunt prezenti uneori p aceiasi celula care a
asintetizat citokina (efect autocrin) sau p alte celule. TIPURI: Citochine pro-inflamatorii: TNF α si TNF β (tumor necrosis
factor) TNF α este sintet de monocite/ macrofage in special – activ antivirala, antiparazitara, anti-tumorala; TNF β produs d LT
activate si NK are act identice cu TNF  α, actionand p aceiasi rec. IL-1 si IL-6 sunt 2 citokine cu rol apropiat. Sunt produse de
numeroase celule: APC, LT, LB, celule endoteliale vasculare, keratinocite, astrocite si cel gliale. Citokine cu activ anti-virala si
anti-proliferativa: IFN α si IFN β, IFN α este produs de monocite si cel hematopoietice iar IFN β de celule d tipul fibroblastilor
si cel endotel. Stimul cel NK, cresc expresiv molec MHC I, activeaza prod de Il-2 de catre monocite/macrofage si cel dendritice,
induc sinteza IFNγ. Citokine activatoare ale RIC: IL-2 produsa in spec d LT CD4 transforma cel NK in LAK (limphokine
activated killer cells) antreneaza prolif LB. IFN γ prod de LTh1 si cel NK, rol pp activarea macrofagelor cu producere pecii
reactive de O2.Citokine activatoare ale RIU: sunt sint de LTh2 si unele mastocite si orienteaza RIU spre diferite clase si
subclase de Ig. Sunt reprez de IL-4, IL-5, IL-10, IL-13. Chemokine: aceste mol de adeziune cuprind mai multi membrii divizati
in 2 familii CC si CxC. Ele prez  o activitate chemotactica fata de limfocite, monocite si eozinofile. Hematopoietine: SCF(stem
cell factor) si IL-3 sau multi-CSF (multi-colony stimulating factor).
 
84.Cooperar celulare directe, in raspunsul imun:
85. Cooperari celulare indirecte, mediate d citokine, in rasp imun:
86.Prezentati schematic pp cooperari celulare ce intervin in RI:
 
87. precizati succ de even din cadrul RIU, pana la sint de Ac:
dupa patrunderea Ag si recunoasterea lui k non-self urmeaza fagocitoza si prelucrarea lui de catre celulele prezentatoare de Ag,
acestea prezinta Ag ca epitop ce este recunoscut de LB. Pt majoritatea Ag (mai ales a celor proteice), activarea si etapele
urmatoare ale RIU necesita orez LTh CD4+ (cu interventia TCR< APC cu peptide antigenice si MHC II, molecula CD4 si molec
de aderenta). LB pot fi activate si direct in cazul antig timoindependente de origine polizaharidica, cu epitopi repetitivi. Prima
etapa consta in activarea Lb di stadiul G0 s[re stadiu G1 (cel sintet ARN si creste in vol) stimulul este reprez de contactul cu Ag.
In acest stadiu (G1) LB activat exoprima molecule moi CD23, CD34 si CD40. a doua etapa corespunde proliferarii clonale a LB
activate, care trec din stadiul G1 in fazele S si M. Aceasta faza necesita prezenta IL-2 si IL-5.. Ultima faza consta in celule
producatoare de Ac, plasmocite, secretia de IL-6 ajuta procesul de maturare iar diferite interleukine permit orientarea izotopica
spre sinteza unei clase particulare de Ac.
 
88.Expuneti principalele teorii ale selectie clonale in raspunsul imun:
 
89.raspunsul imun primar si secundar; caracteristici principale:
Raspunsul imun primar:  daca inaintea contat cu ag nu exista ac specifici impotriva acestuia la primul contact cu acesta se
dezvolta un raspuns imun primar cu urmatoarele caracteristici:  latenta – perioada scursa de la contactul cu ag pana la aparitia
primilor Ac (5-15 zile)    natura Ac: primii care apar sunt IgM, cei IgG apar la cateva zile, si titrul lor creste in timp c cel al IgM
scade, eventualii Ac care persista sunt d tip IgG.
Raspunsul imun secundar:   poate aparea chiar  si dupa administrarea unor doze reduse de Ag,      latenta este redusa la 24 h     Ac
sunt de tip IgG      diferenta dintre cele doua rasp este datorata prezentei LB de memorie
 
90.Vaccinuri; ce sunt si in ce scop se utilizeaza?!:
Vaccinul este o suspensie de microorganisme vii atenuate sau inactive sau fractiuni de microorganisme in vederea stimularii
mecanismelor de raspuns imun de obicei prntru prevenirea aparitiei unor infectii. Vaccinarea este definita drept o metoda
profilactica care urmareste crearea rezistentei specifice a unei gazde prin imunizarea activa cu stimularea rasp umoral sau celular,
dupa caz.   In strategiile de vaccinare se vor avea in vedere mai multe ascpecte incepand cu conditia gazdei (imunocompetenta
sau imunodeprimata). Unele vaccinuri se pot administra si in timpul unor epidemii pentru prevenirea aparitiei de cazuri noi. 
Exista si posibilitatea admin in scop curativ, gazda fiind deja infectata in mom inocularii.
 
91.Clasificarea vaccinurilor, exemple:
In functie de infectia care se doreste a fi prevenita vaccinurile pot fi bacteriene sau virale. /// In functie de modul de preparare
exista :   - vaccinuri corpusculare (vii , atenuati sau distrusi)prin factori fizici sau chimici. Ex BCG, hepatiti    - vaccinuri
subunitare preparate prin inginerie genetica au un grad superior de siguranta (hep B)
- vaccinurile care contin anatoxine bacteriene purificate si absorbite pe suport mineral (DTP, DT, ADPA, atpa)
In functie de numarul componentelor organice exista:   - vaccinuri monovalente
- vaccinuri asociate.
 
92.Descrieti schematic structura unei molecule de imunoglobulina:
Str generala a unui monomer (ex IgG1)cuprinde 2 lanturi frele identice si 2 lanturi usoare identice legate intre ele prin punti
disulfurice: 2 punti intre cele 2 lanturi grele(in cazul IgG1) si o singura punte intre fiecare lant greu si usor. Fab = prima jumatate
a lantului greu + intregul lant usor legate intre ele printr-o punte disulfurica. F(ab’) 2: constituie un fragment deasupra celor 2
fragm Fab si constituie 2 situsuri d legare. Fc: jumatatile terminale ale celor 2 lanturi grele unite prin punti disulfurice la niv
regiunii balama. pFc’: inttregul domeniu CH3 situat dupa aa 333 al lantului greu. Fd: coresp primei parti a lantului
greu.Fv: corespunde partilor variabile ale lantului greu si usor.
 
93.Tipuri de imunoglobuline:
IgG – se subimparte in 4 tipuri IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4.
IgM – este de 2 tipuri: membranar IgMm si seric IgMs
IgA – forma serica se subimparte in IgA1 si IgA2
       - forma exocrina sau secretorie  are tot 2 subclase IgA1 si IgA2
IgD – nivel seric scazut, rol putin cunoscut
IgE – are o concentratie serica infima (0.0001 g/l )
 
94. IgM si IgG, structura, rol:
IgM membranar (IgMm) este expr p supraf LB. Are str monomerica si se termina prin aa 556-597, cuprinzand in mod
particular o parte intermediara hidrofoba, si 3 aa intracitopl. Fiecare molecula IgMm este asociata cu cu 2 lanturi Igα si 2 Igβ,
ansamblul foemand BCR (B cell receptor). IgM seric  (IgMs)  cuprinde un lant greu cu un dom variabil VH, 4 domenii constante
C μ1 – C μ2 si un proc ridicat de hidrati de Carb (12%). Molecula insasi este un pentamer cu un prim inel al puntii disulf la sf lu
C  μ3, un al 2-lea la terminarea lui C μ4 si un lant J (joining chain). Masa mol f mare (970.000 D), cu un coef de sedimentare de
19 S. Conc serica este d 1.2 g/l. Exista 4 subclase d IgG cu str asemanatoare si greutate mol d 146.000 (exceptie facand IgG3
care are 170.000), 3 domenii ct pt lantul greu, si un proc mic d hidrati de carb (2-3%). Conc plasm a IgG este de ordinul 11g/l din
care IgG1=66%, IgG2=23%, IgG3=7% si IgG4=4%.
 
95.IgA si IgE, structura,rol:
IgA seric sub forma d IgA1(80%) si IgA2 (20%) ea se gaseste k monomer (GM 160.000, 7 S) sau ca dimer sau trimer, ultimele 2
forme contin si lantul J de jonctiune. IgA2 are o str originala. Lanturile usoare unite intre ele printr-o punte disulfurica nu sunt
legate printr-o leg covalenta cu lanturile grele. Conc sangv =2,4 g/l. IgA exocrina sau secretorie cuprinde 2 subclase IgA1 si
IgA2, masa mol este d 400 de mii, coef de sedimentare 11 S.molecula cuprinde 2 unitati d IgA unite printr-un lant J.  IgE desi
conc lor serica este infima (0.0001 g/l ), fixarea pe bazofile si mastocite le confera un rol important in hipersensibilitatea de tip
imediat. Poseda k si IgM un al 4-lea domeniu constant, care ii confera masa de 190.000 si un coef de sedimentare 8S superios
IgG, IgE se fix pe rec prin interm domeniilor C ε2 si C ε3.
 
96.Ce sunt antigenele; definitie, tipuri , exemple:
Antigenul se defineste drept o substanta recunoscuta specific de catre sistemul imun, mai exact este o substanta capabila sa
induca un raspuns imun(imunogenicitate) si sa fie recunoscuta de catre sist imun(specificitate). Heptena = un antigen incomplet,
are specificitate dar nu are imunogenicitate. Recunoasterea depinde de str complem ale sist imun, preexistente introducerii sale.
Molec simple k apa, saruri min, uree sau comune majoritatii speciilor k: AG, creatinina, mono- si dizaharide, fibrina, nu sunt Ag.
Pe de alta parte moleculele mici de tipul metalelor grele(Cr, Ni), responsabile de a[paritia alergiei sau medicamentele pot deveni
Ag daca se asociaa cu macromol.
 
97.Antigenele, factori de care depinde imunogenicitatea:
1. str chimica cat mai diferita (provenind de la o specie cat mai indepartata) fata d str proprii.   2. Greutatea molec cat mai
mare(in general >10.000 Da), Ag mici pot stimula rasp imun dupa cuplarea cu o prot carrier.   3.str chimica cat mai complexa.  
4. doza d antigen, calea de admin, momentul admin.   5. utiliz unor adjuvanti (ex. Hidroxid sau fosfat de Al in cazul vacc DTP)
totul in contextul CMH al gazdei care urmeaza sa reactioneze fata de resp Ag.
 
98. Reactii Ag-Ac, mec general + forme de evid:
Este o R intre un Ag si un Ac, si consta in legarea gruparii determinante de p supr antigenului (epitop =  o proeminenta) cu situsul
de combinare de pe supr Ac (paratop = o adancitura). Prpr principale: specificitatea si reversibilitatea.
Interactiunea primara:  - se datoreaza legarii efective  Ag de Ac si depinde in mod direc de cantitatea si afinitatea Ac. Reactiile
Ag-Ac in care reactantii se afla in interactiune primara pot fi puse in evidenta prin nefelometrie.
Interactiunile secundare:  - apar la cca 30min dupa cea primara. Datorita faptului ca Ag poate avea mai multi epitopi iar Ag are
minim 2 paratopi, complexele primare mici solubile interactoneaza intre ele formand complexe secundare, produsul final finnd o
reatea 3d insolubila. Pot fi evidentiate imunofluorescent, chemiluminescent, enzimatic si izotopic.
 
99.Reactii de precipitare in mediu lichid, exempl, utilizari:
Au la baza unirea ag cu ac in mediul lichid formand complexe ag-ac care vor precipita atunci cand ag si ac se gasesc in anumite
proportii
Rc de precipitare in amestec:
- rc de precipitare intre ac si ag se poate cuantifica si este foarte utila pentru a demonstra prezenta sau absenta precipitatului in
functie de concentratiile relative de ag si ac. Reactia de precip in inel punearea in contact a Ag si Ac astfel incat sa nu se
amesrece, R va apaera la interfata dintre Ag si Ac, apare k un inel de precipitare, albicios. Reactia de precipitare in tub capilar: a
fost fol pt evid prezentei proteinei C reactive dozajul nefelometric: se formeaza complexe Ag-Ac care modifica intensitatea si
dispersia luminii direct prop cu concentratia Ag sau Accu ajutorul unui nefelometru se masoare difractia razelor luminoase c trec
prin precipitat, se dozeaza Ag sau Ac in fct d o curba d etalonare. Folosit frecvent.
 
100. reactii de precipitare in gel, exemple, utilizari:
- folosirea gelozei, in care pot sa migreze cei doi reactivi va duce la vizualizarea reactiei ag-ac printr-un arc/linie de precipitare
Imunodifuzia radiala simpla – mancini
- se bazeaza pe difuzia spontana si radiala a ag din proba de cercetat intr-un gel care contine o cantitate constanta de anticorpi,
determinand aparitia unui cerc de preciitare al carui diametru este direct proportional cu cantitatea de ag din proba.
Este necesara o placuta in pe care se toarna un gel in care exista o cantitate constanta de anticorpi specifici in functie de ag ce
trebuie determinat. Se perforeaza godeuri de cca 3mm in care se pune serul de cercetat.    Se tine 10 min pe masa si apoi 48h la
37C
Rezultatele se masoara cu o linie speciala.   Imunodifuzia dubla radiara se bazeaza pe difuzia ag-ac unul spre celalalt in gel   Se
dau 7 gauri 1 in mijloc si 6 in jur   In mijloc se pune ag iar in poz 1 si 4 martorii   Imunoelectroforeza:  se realiz separearea
electroforetica a prot in mediu gelozat, apoi o imunodifuzie dubla cu antiser corespunzator. Contraimunoelectroforeza o
imunodifuzie dubla in care deplasarea Ag fata de Ac este eccelerata d un cp electric  reactie mai rapida si mai sensibila.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
101.Ractii de aglutinare, principiu, tipuri exemple:
In rc de aglutinare  antigenele sunt de natura corpusculara. Rc de aglutinare consta in rc ac cu ag de pe suprafata unor particule
(bacterii, hematii, latex) determinand aglutinarea acestora prin scaderea fortelor electrostatice de repulsie intre particule si
formarea unor punti de legatura.
Aglutinarea directa: repr aglutinarea ag naturale ale unor particule de catre ac specifici. Se poate utiliza pt identificarea
enterobacteriilor.
Aglutinarea indirecta (pasiva): particule artificiale (hematii formolate, latex) sau naturale sunt incarcate in vitrocu ag sau ac si
sunt aglutinate de catre ac sau ag corespondente din proba de cercetat
Inhibarea aglutinarii: consta in inhibarea partiulelor incarcate cu ag dupa ce in prealabil ac reactioneaza cu ag corespundent. Se
utilizeaza de ex pentru decelarea mioglobinei sauin diag imunologic al sarcinii.
Aglutinarea in coloana: permite o mai buna vizualizare a reactiei. Dispozitivul are 2 compartimente, partea in care se introduc
reactivii (superior) si o coloana situata inferior plina cu microparticule de sticla. Dupa introducerea hematiilor si a serului de
cercetat si incubarea acestora dispozitivul este centrifugat. In cazul unei rc + complexul ag-ac va putea fi vizualizat la nivelul
coloanei in timp ce la o rc – se va vizualiza in portiunea inferioara coloanei.
 
102. Ractia de fixare a complementului, princ, etape, utiliz, exemple:
Se bazeaza pe proprietatea sistemului C de as se fixa pe complexul imun ag-ac. In prima faza a reactiei se introduce serul de
cercetat iar daca acest ser contine ac specifici fata de ag cunoscut se va forma un complex ag-ac urmat de fixarea C care se va
activa pe calea clasica si nu va mai fi disponibil pentru a se fixa pe sistemul hemolitic indicator (hematii + ac antihematici). In
cazul in care serul de cercetat nu contin ac specifici atunci nu va mai avea loc formarea unui complex in prima etapa. Dupa
introducerea in reactie a sist hem +acantihem C liber se va fixa pe acestea si le va liza, hemoliza fiind observabila cu ochiul liber.
 
103. reactia de seroneutralizare; princ, tipuri, exemple:
In cazul RSN ag are o proprietate biologica specifica care poate fi blocata prin cuplarea cu ac specific. Neutralizarea efectului
biologic respectiv se poate realiza doar in cazul in care determinantul pt toxicitate sau pt activitatea enzimatica respectiva este
acelasi cu determinantul antigenic.
Pot fi utilizate in diferite imprejurari:diag direct :identificarea corynebacterium diphterae, clostridium botulinium, diag serologic:
ASLO, prevenire: vaccinare cu anatoxine DTP, DT, ATPA, ADPA
 
104. Reactii Ag-Ac cu componente marcate; tipuri de marcare, utiliari:
in prezent aceste met sunt extrem de folosite  avand avantajul unei mari sensibilitati, sunt automatizate, si adaptabile la toate
testarile utile in toate disciplinele medicale.
Imunofluorescenta: se baz pe faptul k cel care poseda parkeri de suprafata pot fi identif printr-o tehnica directa sau indirecta care
utilizeaza Ac fluorescenti(ex. Cu izotiocianat de fluoresceina). Imunofl directa: Ac marcat este aplicat direct p preparatul care
contine Ag (Bordetella Pertussis, Clamydia pneumoniae, Clamydia trachomatis, E.Coli). Imunofl indirecta: identifica Ac.
Ag cunoscut este fixat p un suport solid si este pus in contact cu produsul in care se suspicioneaza prezenta unui Ac. In etapa
urmatoare se vor folosi Ac anti-Ig umana marcati fluorescent(diag serologic sifilis, legionelozei, pneumoniei aticice cu
Clamydia pneumoniae).   Radioimunoanaliza:  (RIA) se baz pe capac Ag din lich biologice de a reduce interactiunea Ag
radiomarcat (in cantitate cunoscuta) cu Ac specific. Se repr grafic procentul Ag radiomarcat –  Ac specific, in fct de cantit d ag
neradiomarcat adaugata amestecului, se bt o curba standard pe baza careia se va determina conc necunoscuta de Ag.   Analiza
imunoenzimatica:utilizeaza marcarea cu diferite enzime (ex. Peroxidaza, fosfataza alcalina)a Ag, Ac sau Ac anti-Ig, activitatea
enzimatica determinandu-se printr-o R d culoare, detectata prin citire la spectrofotometru. Cea mai cunoscuta R I-E este
ELISA(enzyme-linked immunosorbant assay).
 
105. Hipersensibilitatea – definitie, tipuri, exemple:
R imuna este un rasp normal, fiziologic fata de microorg sau celule tunorale, inainte de a fi o reactie patologica d tipul
hipersensibilitatii (HS) sau autoimunitatii. HS reprezinta o stare de reactivitate crescuta a organismului, pe baza uniu mecanism
imunologic, indusa de expunerea la anumite str antigenice (sau heptene). HS este specif si include un ct sensibilizant, o per de
latenta si un nou contct, contactul declansator, cu acelasi Ag care a fost impl in contct sensibilizant. Se poate clasifica in fct de
tipul d rasp imun in: HS mediata prin mecanism imun umoral:   (rol pp LB si Ac)    - HS de tip I (anafilactica, atopica), cum se
inregistreaza in cazul socului nafilactic, edemului Quincke, conjunctivitelor, rinitelor alergice, astm alergic, urticariei     - HS de
tip II (citotoxica) asa cum se intampla in liza celulara prin Ac, complement dependenta say citotoxicitarea anticorp dependenta,
complement independenta.     – HS de tip III (prin complexe Ag-Ac) asa cum se inreg in reactia Arthius, boala serului, boal
plamanului d efermier, glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat, glomerulonefrita si periarterita
poststreptococica).   HS mediata prin mec imun celular: (rol pp LT si citokinele) ex. HS tuberculinica sau in testarile intradermice
care utilizeaza lepromina, candidina Histoplasmina, tricofitina si multe infectii virale.
 
106.Reactii anafilactice, mecanism, foeme de manifestare:
Anafilaxia este un fenomen general abtinut ca raspuns la Ag variate: toxine, proteine, medicamente. Anticorpii anafilactici
(reaginele) sunt Ac care se fix prin fragm lor FC pe rec specifici expr la supraf bazofilelor si mastocitelor. Activarea bazofilelor
sau mastocitelo              r se realiz prin mec mediate imun si necesita prez unui mesager secund intracelular (Ca sau AMPc).
Procesul de activare consta intr-o serie de reactii biochimice. Manifestari clinice mai importante:    - soc anafilactic =  manifestat
prin colaps cardio-vasc si bronchospasm, cu gravitate variabila.     –edemul Quincke care cuprinde fata, gura si uneori faringele,
laringele  asfixie, deces. Pot exista si manifestari localizate: mucoasa oculara, erspiratorie ( polen, acarieni, praf de casa,
spori de ciuperci), manif cutanate (urticarie, dermatite, eczema atopica). Manifestari digestive (diaree, vomismente in caz de
alergie la anumite alimente).
 
107. Hipersensibilitatea de tip III, mecanism, boala serului, alte exemple:
deoarece complexele imune circulante (CIC)se depoziteaza in tesuturi apare conceptul de Ag in situ.dupa ce compl imun se
formeaza in locul respectiv sau este fixat secundar, se initiaza o cascada d evenimente: activarea compl si a fact anafilactoizi
chimiotactici C3a si C5a, afluxul de neutrofile, care produc leziuni prin enzimele lizozomale si afluxul de trombocite, cu gen fen
de tromboza.  Boala serului acuta: inaintea apritiei antibiot, multe boli infect erau tratate prin inject de der de cal
hiperimunizat  boal serica suferita d unii bolnnavi la 8-12 zile dupa prima injectie. Boala serului cronica. Alte exemple: boala
plamanului d fermier, glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat, glomerulonefrita si periarterita
poststreptococica.
 
108. Hipersensibilitatea de tip IV – mecanism, evidentiere, aplicatii practice:
Reprez  o reactie intarziata, care apare la 48-72 d k de la contactul cu Ag si se dat LTh1 specifice antigenului. Este d mai multe
tipuri: 1. HS de tip Jones-Mote (fara echiv la om).  2. HS de contact.   3.HS de tip tuberculinic.   4. HS granulomatoasa.  Reactii
d Hs d tip IV obs in patologia umana: 1.eczema de contact c poate aparea datorita bijuteriilor ce contin nichel, produselor din
piele d animal, creme, compusi chimici de cauciuc, produse farmaceutice (penicilina, streptomicina, neomicina).     2. maladii
infectioase in care Ag se dezvolta intracelular (tuberculoza, lepra, leishmanioza, listerioza, micoze profunde).    3.alte maladii
(sarcoidoza  ciroza biliara primitiva, hepatite cronoce virale B si C, SIDA, infectia HIV, poliartrita reumatoida, reumatism
articular acut)..