Tema 1 Moneda și rolul său economic 4) metoda orientată spre recuperarea investiţiilor.

DEFINIȚII. CEI 3 C (Cost, Cerere, Concurență)

Schimbul reprezintă mişcarea mărfurilor de la un producător la altul în direcţia opusă, contra altei mărfi. El presupune Etapa I: Definirea obiectivelor.
compararea mărfurilor de diferit tip, calitate, formă, destinaţie. Orice agent economic trebuie să-şi definească obiectivele pe care le urmăreşte, să aibă o idee clară asupra a ceea ce
Valoarea de schimb – capacitatea de schimb a unei mărfi pe altele în anumite proporţii sau compararea cantitativă a doreşte să obţină prin fabricarea şi desfacerea unor produse pe piaţa internă şi externă şi să înţeleagă rolul determinării
mărfurilor. preţurilor în această activitate
Moneda – echivalentul general al valorii mărfurilor;moneda de metal sau de hîrtie recunoscută ca mijloc de plată și de
schimb. Etapa II: Analiza situaţiei pe piaţă
Titlurile de credit – înscrisuri care nu au valoare proprie. Titlurile de credit apar odată cu dezvoltarea forţelor de Rolul acestei analize este de a stabili limita superioară pentru decizia de preţ, bazată pe cererea pentru bunul respectiv şi
producţie, când vânzarea-cumpărarea se face pe credit. pe natura concurenţei. În acest context se urmăresc trei aspecte: (1. cunoaşterea dimensiunilor pieţei (cererii); 2.
Cambia - reprezintă obligaţiunea irevocabilă scrisă de către debitor de a plăti o sumă anumită creditorului. cunoaşterea concurenţei; 3.cunoaşterea preţurilor).
Bancnota sau biletul de bancă – sunt titlurile de credit care se emit de banca centrală ca rezultat al reescontării cambiilor. Etapa III: Determinarea costurilor
Se determină consumurile directe şi indirecte, fixe şi variabile, precum şi costul total al producţiei reeşind din cantităţile
Cecul – document bănesc prin care deţinătorul mijloacelor băneşti la bancă îi ordonează băncii să transfere aceste fabricate.
mijloace altui agent economic. Etapa IV: Stabilirea structurii şi nivelului (sau limitei) preţu
Cardurile sau cărţile de credit – o posibilitate de a obţine mijloace creditare pe termen scurt de la instituţiile creditare. Stabilirea structurii şi nivelului preţului se face cu scopul de a estima ce profit poate obţine firma prin comercializarea
FORMELE MONEDEI: produselor sale.
1. Moneda manuală: Etapa V: Prezentarea ofertei de preţ
1.1 Moneda de metal (a. cu valoare integrală, b. fără valoarea integrală) Prin oferta de preţ agentul economic furnizează unui potenţial cumpărător nivelul exact al preţului şi condiţiile în care el
1.2 Moneda de hârtie (a. reprezentativă, b. convențională) este dispus să livreze marfa.
2. Moneda scripturală (de cont): Tema 4 Intervenţia statului în formarea şi stabilirea preţurilor
2.1 Cecurile METODELE DE REGLEMENTARE A PREȚURILOR
2.2 Viramentele Metodele reglementării directe – controlul nemijlocit din partea statului asupra nivelului sau a unor elemente structurale
a preţului. Astfel de metode se folosesc pentru susţinerea preţurilor produselor agricole şi agroalimentare, ale materiilor
CLASIFICAREA SEMNELOR MONETARE:
prime de bază, combustibilului şi resurselor energetice.
I. Unitatea emitenta: 1. Preţul maxim este inferior preţului de echilibru, dar practicarea acestui preţ modifică volumul cererii şi ofertei,
1. Moneda creata de agenţi economici stimulează consumul şi sporeşte cantitatea cerută de produs.
2. Moneda creata de guvern 2. Preţul minim se foloseşte pentru a stimula dezvoltarea şi creşterea producţiei în unele sectoare şi este, de regulă,
3. Moneda creata de bănci (biletele de bancă, moneda scripturală) superior preţului de echilibru. Pentru a fi stimulativ acest preţ trebuie să fie cel puţin la nivelul preţului de echilibru
II. Valoarea intrinsecă: rezultat de jocul cererii şi ofertei.
1. Moneda cu valoarea integrală 3.Preţul subvenţionat presupune acoperirea pierderilor pe care le pot înregistra întreprinderile, ca urmare a practicării a
preţurilor mai scăzute, stabilite de stat. Mărimea subvenţiei este egală cu diferenţa dintre preţul normal (preţ ce asigură
2. Moneda semn.
recuperarea costului şi permite obţinerea unui profit rezonabil pentru ramura respectivă) şi preţul garantat de stat.
III. Obligaţia pe care şi le asumă emitentul:
1. Monedă convertibilă 4. Blocarea (îngheţarea) preţurilor reprezintă menţinerea preţurilor la unele tipuri de produse pentru o anumită
2. Monedă neconvertibilă. perioadă de timp. Este folosită în perioade caracterizate prin o rată înaltă a inflaţiei în vederea asigurării unei stabilizări.
IV. Capacitatea liberatorie:
1. Moneda legală; recunoscută prin lege, moneda națională 5. Limitarea marjei de profit pentru agenţii economici producători şi a adaosului comercial pentru agenţii economici
2. Moneda facultativă; ce se ocupă cu desfacerea mărfurilor.
Prin intermediul metodelor indirecte statul tinde să asigure echilibrul dintre cerere şi ofertă în vederea majorării lente a
3. Moneda fracţionară. Moneda străină preţurilor în cadrul întregii economii. În dependenţă de situaţia concretă, reglarea preţurilor poate avea caracter
FUNCȚIILE MONEDEI: antiinflaţionist.
1) Funcția de instrument unic de schimb – rol de intermediar între agenții economici. 1. Politica fiscală. Impozitele, taxele şi contribuţiile ce influenţează în mod direct sau indirect preţul. În structura preţului
2) Funcția de etalon al valorii – toate bunurile devin comparabile. impozitele, taxele şi contribuţiile sunt reflectate neadecvat, unele fiind incluse în cost, altele reducând volumul profitului
3) Funcția de rezervă a valorii – valoarea se reflectă în puterea de cumpărare a monedei care se modifică iar celelalte reprezentând adaos la preţ.
odată cu raportul dintre masa monetara și masa de bunuri si servicii. Accizul este un impozit general de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum, precum şi pentru activitatea în domeniul
jocurilor de noroc. Accizele sunt taxe speciale de consumaţie şi se aşează, de regulă, pe vânzarea anumitor grupe de
4) Funcția de mijloc de plată – Folosirea monedei ca mijloc de plată dovedește puterea liberatorie,
produse, de bunurile care dăunează sănătăţii şi de produsele considerate de lux.
universală și nelimitată a monedei. Taxele vamale sunt plăţi obligatorii, aplicate importului şi exportului de mărfuri.
5) Funcția de lichiditate – permite agenților economici să-și constituie depozite de tranzacții, de precauție. 2. Politica monetar-creditară. Interacţiunea dintre preţ şi masa monetară se manifestă prin apariţia fenomanului
inflaţiei. Între preţ şi inflaţie există o intercondiţionare reciprocă, preţurile fiind atât cauză, cât şi efect al inflaţiei.
Tema 2 Sistemul monetar național și internațional
3. Reglementarea cheltuielilor de stat. Finanţarea deficitului bugetar se poate face prin mai multe modalităţi, care au
DEFINIȚII ȘI CARACTERIZĂRI
legătură şi influenţează nivelul preţurilor în economie.
Bimetalismul – sistem monetar în care două metale (de obicei, aur şi argint) îndeplinesc funcţiile banilor.
4. Sistemul de remunerare a muncii. Cheltuielile salariale se includ în componenţa costului. La fel, influenţa salariului
1) bimetalismul paralel – prevedea că statul nu stabileşte prin legislaţie raportul dintre aur şi argint.
asupra preţurilor se regăseşte prin cererea de bunuri şi servicii.
2) bimetalismul integral – prevedea că statul fixează în legislaţie raportul dintre ambele metale preţioase.
Cartelul – un acord de înţelegere prin care un grup de firme producătoare sau distribuitoare ale aceluiaşi bun fixează
3) bimetalismul parțial – utilizarea ambelor metale ca monede însă baterea era liberă numai pentru monedele din aur. anumite preţuri sau îşi împart piaţa. Obiectivul cartelului constă în ridicarea preţurilor sau distrugerea concurenţei. Astfel,
se reduc cantităţile de produse vândute, cresc preţurile, profiturile se maximizează ca şi în situaţia de monopol.
Monometalismul – tip de sistem monetar în care numai unul din metalele preţioase (aur sau argint) funcţionează ca Problemă CAMBIA.
echivalent general al valorii tuturor mărfurilor. 𝑽𝒂 = 𝑽𝒏 − 𝑺
1) aur-monede – monedele ce se aflau în circulaţie erau confecţionate din aur; 𝑽𝒏 ∗ 𝑻𝒙 ∗ 𝑵𝒛
𝑺=
2) aur-lingouri – bancnotele de hârtie puteau fi schimbate în sumele respective pe lingouri de mărime standard din metal 𝟑𝟔𝟎 ∗ 𝟏𝟎𝟎%
!!! Numărul de zile se ia de la data emiterii cambiei (inclusiv acea zi) pînă la data scontării (inclusiv acea zi).
preţios;
Ianuarie 31, Februarie 28, Martie 31, Aprilie 30, Mai 31, Iunie 30, Iulie 31, August 31, Septembrie 30, Octombrie 31,
3) aur-devize – bancnotele de hârtie se schimbă pe metal preţios prin intermediul devizelor. Noiembrie 30, Decembrie 31.
SISTEMUL MONETAR AL R. MOLDOVA
 moneda națională este leul moldovenesc și este afișat de scara prețurilor; Problemă PUNCTUL CRITIC (Q BEP).
 bancnotele – sunt monedele și bancnotele aflate în circulație; 𝐅𝐂
 metodele de organizare a circulației monetare; 𝐐𝐁𝐄𝐏 =
𝐏 − 𝐀𝐕𝐂
 legislația de reglementare a circulației monetare. 𝐅𝐂 + 𝑷𝒇𝒂ș𝒕𝒆𝒑𝒕𝒂𝒕
DEFINIȚII 𝐐𝑷𝒇𝒂ș𝒕𝒆𝒑𝒕𝒂𝒕 =
𝐏 − 𝐀𝐕𝐂
Sistemul monetar internațional – ansamblu de reguli, instrumente și organisme legate de crearea, circulația și 𝐏𝐟 = (𝐏 ∗ 𝐐) − (𝐅𝐂 + 𝐀𝐕𝐂 ∗ 𝐐)
valorificarea monedelor internaționale, determinate de schimburile comerciale, de mișcările de capital și de creșterea Problemă TC, FC, VC.
economică pe plan mondial. -Uniunea Monetară Latină (1865), din care făceau parte Franța, Belgia, Italia și Elveția. Salariile directe, consumuri de materie primă, materiale – VC
Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului bimetalist. Se instituia chiar și o monedă comună pentru ansamblul celor Salariul administrativ, chirii, cheltuieli de întreținere – FC
patru state și anume francul. -Uniunea Monetară Germană (1875), dorința celor 39 de state germane de a-și armoniza 20% din TC = 0,2TC
comerțul între ele și de a se proteja în fața partenerilor externi mai puternici. Problemă ATC, AFC, AVC, MC.
Fondul Monetar Internațional – instituție creată în vederea asigurării dezvoltării relațiilor economice internaționale prin 𝐓𝐂 ∆𝑻𝑪
𝐀𝐓𝐂 = 𝐐 ; 𝐌𝐂 = ∆𝑸 = 𝑸𝟐 −𝑸 𝟏
𝑻𝑪 −𝑻𝑪
facilitarea schimburilor valutare, echilibrarea și armonizarea balanțelor de plăți și realizarea stabilității cursurilor de 𝟐 𝟏

schimb. TC = VC + FC; TC = ATC*Q

Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) – 1946, scopul inițial era “ facilitarea reconstrucției Problemă FORMAREA PREȚULUI.
economiilor țărilor membre “. 1) PP fără TVA = ATC ∗ (1 + Mp )
Corporația Financiară Internaționala (CFI) – filială a Băncii Mondiale avînd ca scop stimularea creșterii economice prin 2) PP cu TVA = PP fără TVA ∗ (1 + cota TVA)
încurajarea înființării în țările în curs de dezvoltare de întreprinderi private cu scop lucrativ. Asociația Internațională 3) PR fără TVA = PP fără TVA ∗ (1 + cota 𝐴𝐶𝑟 )
pentru Dezvoltare (AID) – filială a Băncii Mondiale, creată în 1960, care acordă împrumuturi preferențiale țărilor 4) PR cu TVA = PR fără TVA ∗ (1 + cota TVA)
membre mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, capabile însă să realizeze proiecte productive bine 5) PA fără TVA = PR fără TVA ∗ (1 + cota 𝐴𝐶𝑎 )
fundamentate din punct de vedere tehnic și economic, țări care nu au mijloace să obțină împrumuturi în condiții cla 6) PA cu TVA = PA fără TVA ∗ (1 + cota TVA)
7) 𝐏𝐀 𝐟ă𝐫ă 𝐓𝐕𝐀 = 𝐏𝐑 𝐜𝐮 𝐓𝐕𝐀 ∗ (𝟏 + 𝐜𝐨𝐭𝐚 𝑨𝑪𝒂 )
Asociația pentru Garantarea Multilaterală a Investițiilor (MIGA) a fost înființată în anul 1988, pentru a sprijini țările în 8) PP fără TVA cu ACZ = PP fără TVA + ACZ)
curs de dezvoltare în atragerea investițiilor străine, întărirea înțelegerii și a încrederii între țările beneficiare și investitorii 9) PP cu TVA = PP fără TVA cu ACZ ∗ (1 + cota TVA)
străini și pentru a asigura o mai bună informare asupra posibilităților de investire. 10) ACZ = cota ACZ * PP fără TVA
Problemă CALCULUL PREȚULUI.
Centrul Internațional de Reglementare a Conflictelor din domeniul Investițiilor (CIRCI) a fost fondat în anul 1966, în  Metoda constului complet (total) P =ATC + (ATC x Mp)
scopul promovării investițiilor străine, prin oferirea de servicii de consiliere și arbitraj al conflictelor apărute între  Metoda costului parțial P = AVC + (AVC x Mp)
guverne și investitorii străini. Tema 1 Conceptul, esenţa şi rolul preţurilor în economie
DST (Drepturile Speciale de Tragere – Special Drawing Rights) – monedă convențională, fără reprezentare fizică. PREȚUL ȘI FUNCȚIILE ACESTUIA
Apariția ei este legată de nevoia de suplimentare a mijloacelor de rezervă și de finanțare ale țărilor membre ale Fondului Preţul – cantitatea de bani pe care cumpărătorul o plăteşte în schimbul unei unităţi de bun economic, suma pentru
Monetar Internațional. În prezent, în cosul DST sunt numai 4 monede, iar ponderile lor sunt următoarele: USD = 38%, transferarea drepturilor de proprietate de la o persoană la alta.
EUR = 32%, GBP = 11%, JPY =19%. Actualmente 1 DST =1,3 USD. 1. Funcţia de instrument de măsură – se măsoară consumurile de muncă, materie primă, materiale ş.a.,
Sistemul valutar european – formă de organizare a relaţiilor valutare între ţările-membre ale Pieţei Europene Comune. precum şi mărimea profitului. Preţul serveşte ca bază de calcul pentru indicatorii cantitativi (PIB, VN, volumul
Acest sistem a fost organizat cu scopul micşorării oscilaţiilor cursurilor valutare şi cu scopul stimulării proceselor de investiţiilor, volumul producţiei ) şi calitativi (rentabilitatea, productivitatea muncii, randamentul fondurilor)
integrare a ţărilor-membre. Unitate monetară europeană ECU→EURO 2. Funcţia de stimulare se manifestă prin mărimea profitului inclus în structura preţului.
Tema 3 Sistemul creditar și dobînda 3. Funcţia de distribuire rezidă din faptul că preţul oscilează în jurul valorii sub influenţa factorilor pieţei.
DEFINIȚII Preţul participă la distribuirea şi redistribuirea veniturilor între ramuri, între regiuni, între diverse forme de proprietate,
Consumurile totale (TC) – resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii unui
între fondul de acumulare şi cel de consum, între clasele sociale, între vânzător şi cumpărător.
venit.
Consumurile directe (DC) – consumurile ce pot fi atribuite în mod direct la un produs concret. 4. Funcţia de echilibrare a cererii cu oferta reflectă legătura dintre producţie şi consum, legătură posibilă
1. Consumurile directe de materiale: - materia primă şi materialele care formează baza producţiei fabricate; - articole, numai prin intermediul preţului.
accesorii şi semifabricate supuse asamblării sau prelucrării suplimentare; - combustibilul de toate tipurile consumat în 5. Funcţiei de pârghie a politicii economice preţurile au menirea de a orienta activitatea întreprinderilor
scopuri tehnologice; - valoarea serviciilor cu caracter de producţie prestate de terţi. spre utilizarea raţională a resurselor materiale, umane şi financiare.
2. Consumurile directe privind retribuirea muncii: - retribuţiile pentru munca prestată calculate în baza tarifelor de acord, CLASIFICARE
salariile tarifare; - sporurile la salariile plătite muncitorilor în conformitate cu speciicul de lucru din ramură; - primele; - I. Modul de formare
remunerarea zilelor de odihnă pentru munca ce depăşeşte durata timpului de lucru; - remunerarea concediilor, a orelor cu 1. preţuri libere, negociate între agenţii economici;
înlesniri pentru adolescenţi, a timpului acordat îndeplinrii atribuţiilor de stat
2. preţuri reglementate de către organele care au dreptul de decizie în domeniul de preţ.
3. Consumurile directe privind contribuţiile la asigurările sociale
Consumurile indirecte (IC) – consumurile ce nu pot fi identificate direct pentru un anumit produs. Ele sunt reprezentate II. Domeniul de aplicare
de: - consumurile de întreţinere şi deservire a mijloacelor fixe cu destinaţie productivă; - uzura mijloacelor de producţie 1. prețuri fundamentale (ale producătorului, comerciantului, de transfer);
cu destinaţie productivă; - uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată folosite pentru deservirea capitalului de 2. prețuri funcționale (de ofertă, evidență, import-export, mondiale, efective).
producţie; - consumurile aferente perfecţionării tehnologiei, îmbunătăţirii calităţii; - salariile muncitorilor auxiliari, ale III. Modul în care reacţionează la variaţia anumitor factori:
personalului administrativ şi de conducere. 1. variabile – se schimbă cu uşurinţă în funcţie de influenţa factorilor;
Consumuri variabile (VC) – consumuri care se modifică în raport cu volumul producţiei, lucrărilor executate, serviciilor 2. fixe – işi păstrează ( prin deciziile celor care au abilitate ) acelaşi nivel un timp mai îndelungat;
pres
Consumuri constante (FC) – consumuri care rămân constante într-un anumit diapazon de modificări, idiferent de variaţia 3. semivariabile – sunt fixate limitele pîna la care, sau de la care ele se pot ridica ori coborî.
volumului producţiei sau activităţii de afacere a personalului de conducere. IV. Aria geografică şi intervalul de timp:
Costul marginal (MC) – costul suplimentar antrenat pentru producerea unei unităţi adiţionale de bun. 1. unice - valabile pentru toată ţara şi pentru tot timpul anului;
METODELE DE DETERMINARE A PREȚULUI 2. diferenţiate - sunt stabilite la nivele diferite de la o zonă la alta sau de la un sezon la altul.
1) metoda costului complet; V. Modul de luare în consideraţie a TVA:
2) metoda costului parţial; 1. preţuri cu TVA;
3) metoda BEP (Break Even Point); 2. preţuri fără TVA.
3.1 metoda ecuației FACTORII DE INFLUIENȚĂ A PREȚULUI
3.2 metoda marjei de contribuție 1) Cererea: prin volumul și structura sa.
3.3 metoda reprezentării grafice
2) Nivelul cheltuielilor de circulație a mărfurilor: la baza oricăror prețuri de vînzare stă valoarea Scadența indică termenul, data de rambursare a creditului și achitare a dobînzii.
mărfurilor provizionate și cheltuielile de circulație a mărfurilor. Responsabilitățile subiecților constituie totalitatea obligațiilor subiecților creditului ce țin de volumul
3) Etapa din ciclul de viață al produsului: de regulă, dar nu întotdeauna, prețurile sunt înalte în timpul creditului, mărimea dobînzii, scadență.
fazei de lansare a produsului pe piață deoarece cererea se dezvoltă în miezul pieței, iar comercianții vor să-și recupereze
Contractul de credit rezidă în acordul scris al subiecților creditului, care prevede condițiile acordării și
rapid cheltuielile făcute.
4) Strategia de distribuție: produsele cu prețuri înalte, precum hainele de lux și vinurile rare, etc. se vînd rambursării creditului, responsabilitățile părților contractuale și alte clauze.
de regulă printr-un număr limitat de magazine pentru a întări imaginea de exclusivitate în timp ce produsele similare, dar Funcțiile:
cu prețuri mai mici sunt vîndute printr-o rețea largă de magazine 1. Funcția de redistribuire a capitalului – în condițiile economiei de piață, creditul transferă capitalul bănesc dintr-o
5) Strategia de promovare: prețul trebuie să fie corelat și cu acțiunile de reclamă, de promovare. sferă a activității economice în alta, asigurîndu-i debitorului o dobîndă.
6) Poziționarea produsului: Poziționarea unui produs evidențiază imaginea pe care cumpărătorii o capătă 2. Funcția de economisire – prin formarea disponibilităților temporar libere, creditul dă posibilitate agenților economici
despre produsul respectiv în raport cu cele concurente . de a-și mări resursele financiare și anume mijloacele circulante.
7) Costurile - principalul element de referință în politica de preț este costul de producție, la care se adaugă
3. Funcția de înlocuire a banilor efectivi cu titlurile de credit – are loc simplificarea mecanismului relațiilor de credit
cheltuielile de marketing.
8) Raportul cerere-ofertă - o influență directă asupra prețului o au raportul cerere-oferta. în cadrul unei economii.
Tema 2 Politica privind formarea preţurilor la întreprinderi 4. Funcția de concentrare a capitalului – dezvoltarea procesului de producție este determinată de procesul concentrării
POLITICA DE MARKETING – modul în care o firmă îşi concepe dezvoltarea activităţii, direcţiile de perspectivă şi capitalului.
acţiunile practice concrete, vizând valorificarea potenţialului său în concordanţă cu cerinţele pieţei. 5. Funcția de stimulare – creditul primit trebuie utilizat rațional de către debitor.
Produsul – reflectă calitatea, modelul, dimensiunea, ambalajul, marca etc; Formele creditului:
Preţul – include stabilirea preţului la diferite etape ale vieţii economice a produsului, reducerile şi ofertele speciale, Creditul comercial presupune acordarea împrumutului în cadrul afacerilor comerciale, în formă de amânare a plăţii
adaosurile etc; pentru mărfurile şi serviciile prestate.
Plasamentul (distribuţia) – reflectă canalele de distribuţie, logistica (depozitarea, transportul), metodele de vânzare et
Creditul instituțiilor financiare este forma pe care o îmbracă împrumutul în bani acordat de către instituțiile financiare
Promovarea – publicitatea, public relations, merchandisigh etc. clienților săi.
POLITICA DE PREȚ – un ansamblu corelat de principii, norme, măsuri şi metode concrete, prin care o firmă îşi Credit de consum se subînţelege creditul acordat pentru a fi folosit nu în scopuri productive, ci în scopuri de consum.
defineşte poziţia faţă de preţul produselor sale, în vederea îndeplinirii unor obiective specifice anumitor perioade. Acest credit, pe de o parte, contribuie la realizarea stocurilor de producţie.
1. Supravețuirea – dacă se confruntă cu o concurenţă puternică sau cu o modificare în structura nevoilor de consum a Creditul obligatar exprimă relațiile dintre unitățile economice,organizații, instituții publice etc.,
populaţiei, firma îşi propune drept obiectiv principal menţinerea pe piaţă Aceștea din urmă își avansează capitalul în scopul obținerii unei dobînzi.
2. Maximizarea profitului actual prin preț – are loc pe termen scurt şi presupune alegerea acelui nivel de preţ care
Credit de stat (public) se subînţelege creditul acordat de persoanele fizice şi juridice bugetului de stat.
asigură profitul curent maxim.
3. Maximizarea cifrei de afaceri – preţul care favorizează max CA este ales atunci când marfa este produsă în cantităţi Creditul bugetar exprimă împrumutul acordat de către administrația publică de diferite nivele din bugetul său agenților
mari. În acest caz preţul este dimensionat după cerere. economici, anumitor categorii de cetățeni, administrației publice de alte nivele.
4. Maximizarea cantităților realizate – unele firme se bazează pe ipoteza că creşterea cantităţii de produse vândute va Credit internaţional se subînţelege creditul acordat de guvernul unei ţări guvernului altei ţări sau creditul acordat de un
duce la scăderea costului. Luând în evidenţă reacţia pieţei, se stabilesc preţuri mici pentru a stimula creşterea volumului organism financiar internaţional (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, etc.).
vânzărilor. Plata pe care debitorul o plăteşte creditorului pentru împrumut se numeşte dobândă. Mărimea ei se numeşte rată. Rata
5. Fructificarea la maxim al avantajului pe piață – firma stabileşte preţul în aşa fel încât să determine câteva dobânzii se stabileşte în formă de procent periodic.|
segmente de piaţă să adopte noul avantaj al unui produs la preţuri mai mari. (Consumatori cu venituri mari →
Dobânda creditară îndeplineşte următoarele funcţii:
medii→mici)
6. Promovarea unui produs de o calitate superioară – firma care a reuşit să obţină o poziţie de leader în calitate, Funcţia de stimulare economică. Stimularea economică se produce reeşind din faptul că mărimea plăţii pentru credit
stabileşte preţuri mari pentru a acoperi costurile mari legate de eforturile majorării calităţii şi de cercetările ştiinţifice depinde de mărimea împrumutului şi termenul creditului.
efectuate în acest scop. Funcţia de reglare. Organele speciale ale statului (B.N.M.) ridicând sau micşorând rata de refinanţare poate
STRATEGIA DE PREȚ – set de metode utilizate de întreprindere în vederea realizării practice a obiectivelor stabilite de influenţa asupra ratei dobânzii băncilor comerciale.
politica de preţ. Elaborarea unei strategii de preţ presupune trei etape: Funcţia de redistribuire a veniturilor. Prin dobândă creditară se redistribuiesc veniturile agenţilor
I. Culegerea informaţiei (-evaluarea costurilor legate de producţie şi realizare; -concretizarea scopurilor financiare; - economici obţinute în urmă desfăşurării activităţii economice cu mijloacele împrumutate.
determinarea concurenţilor potenţiali.) Funcția de remunerare a dobînzii decurge din esența acesteia de a fi o formă a venitului pe care îl
II. Analiza strategică (-analiza situaţiei financiare a întreprinderii; -analiza segmentară a pieţei; -analiza concurenţei în obține deținătorul de bunuri,inclusiv bani, în urma împrumutării lor altei persoane pentru folosirea provizorie.
condiţiile unei pieţe concrete; -evaluarea influenţei statului asupra mecanismului preţului.) În funcția de conservare a valorii împrumutate, dobînda contracarează riscurile cauzate
III. Constituirea strategiei de inflație, diminuarea puterii de cumpărare a monedei , slăbirea cursului valutar.
TIPURILE STRATEGIILOR DE PREȚ Factorii ce determină nivelul dobânzii sunt:
1. Srategia preţurilor înalte , se foloseşte în cadrul fundamentării preţurilor pentru produsele exclusiv noi. Firma 1. productivitatea capitalului – investitorul atunci când îşi propune să mobilizeze un capital suplimentar,
stabileşte preţuri iniţial înalte, orientate spre anumire segmente a consumatorilor, de regulă pentru cei cu venituri mari sau trebuie să evalueze realist posibilităţile de rentabilitate. Profitul total = Dobânda + Profitul net
pentru cei ambiţioşi care ţin cu tot dinadinsul să posede produsul respectiv 2. lichiditatea – creditorii pot prefera acea formă de împrumut care să le asigure lichiditatea.
2. Strategia preţurilor medii este caracteristică firmelor care au ca scop obţinerea profitului pe termen lung. 3. riscul nerambursării – rambursarea este o cerinţă generală, care poate fi asigurată dacă, în cazurile particulare, se iau
3. Strategia preţurilor joase (“strategia de acaparare a pieţii”), firma stabileşte iniţial preţuri mici pentru produsele măsurile necesare de evitare şi acoperire a acestui risc.
unice. Firma în acest caz tinde să acapareze piaţa chiar de la început, să înregistreze vânzări mari pe seama cărora să 4. raportul dintre cerere şi ofertă la credite
recupereze capitalul investit. 5. stabilitatea economică şi politică.
4. Strategia preţurilor–ţintă se utilizează de marile corporaţii şi presupune schimbarea preţurilor şi a cantităţilor în 6. Inflația, majorarea nivelului ratei inflației conduce la micșorarea ratei reale a dobînzii
funcţie de conjunctura pieţei în condiţia obţinerii obligatorii a profitului; 7. Termenul împrumutului De regulă, la depozite, nivelul dobânzii crește odată cu creșterea perioadei de depunere. În
5. Strategia preţurilor legate, la stabilirea cărora se iau în calcul preţurile de realizare şi cheltuielile legate de exploatare același timp,nivelul dobânzilor la creditele bancare scade odată cu creșterea termenului pentru care sunt acordate.
(deservirea tehnică);
6. Strategia urmării după leader, când preţul producţiei firmei – leader este considerat ca o variabilă dată. În unele Forme ale dobânzii:
cazuri preţul poate varia în funcţie de calitate sau de caracteristice tehnice inovatoar 1. Din perspectiva institutiei bancare:
7. Strategia preţurilor neschimbate. În condiţiile schimbării permanente al preţurilor la resurse şi materii prime, costurile a. rata bonificată a dobânzii bancare (rdb), b. rata percepută a dobânzii (rdp),
nu pot rămâne aceleaşi pe o perioadă lungă de timp. Pentru a exclude majorări de preţ se recurge la reducerea greutăţii, 2. Din perspectiva instrumentelor utilizate:
mărimii. a. rata dobânzii curente (rdc);b. rata dobânzii la termen (rdt) c. taxa scontului (ts)
8. Strategia preţurilor psihologice, fixate la un nivel cu puţin mai redus decât o cifră rotundă şi crează iluzia unor preţuri (PPC): SC = VNC – PPC și ts = (SC/VNC) x 100
mai mici (1,99 etc); Taxa scontului poate fi: taxa aferentă a scontului (tso), taxa privată a scontului (tpo)
9. Strategia calitate-preţ. Orice firmă este confruntată cu problema poziţionării produsului său pe un nivel mediu al d. rata dobânzii interbancare (rdi)
calităţii şi preţului, inferior sau superior acestora. Concurenţa cea mai puternică are loc între produsele aflate pe acelaşi e. rata dobânzii la rezervele minime obligatorii (rdo)
nivel de calitate. f. rata dobânzii pe piețele financiare (rdf) Se disting rate ale dobânzii pentru titlurile de stat (rps) și rate ale dobânzii
10. Strategia utilizării adaosurilor şi reducerilor de preţ, cuprinde următoarele tipuri: pentru titlurile private (rpr);
- Adaos la preţ ce decurge din o comandă specială a clientului, calitatea excelentă, oferirea de servicii suplimentare sau g. rata dobânzii pentru credite comerciale (rcc)
când pentru marfa procurată se plăteşte în rate;
3. Din perspectiva relației cu rata inflației:
- Reducere pentru volumul achiziţiei, care se stabileşte în procent faţă de valoarea totală al mărfurilor procurate sau în
a. rata nominală a dobânzii (rnd)
dependenţă de numărul unităţilor achiziţionate.
- Reduceri extrasezoniere ce pot constitui pînă de la 10-15% până la 50-75%; b. rata reală a dobânzii (rrd) rrd = (1+rnd)/(1+ri)
- Reducere pentru clienţii fideli, ce poate atinge 15-30%. 4. Din perspectiva temporală și a capitalizării dobânzii
- Reduceri ascunse oferite clienţilor sub formă de credite preferenţiale, servicii gratuite, machete gratuite; a. rata simplă a dobânzii (rsd) D= (CxTxrsd)/360 x 100
- Reduceri în cazul utilizării unui ambalaj pentru două sau mai multe produse (pastă de dinţi în set cu periuţa); b. rata compusă a dobânzii determină suma de bani încasată (D), împrumut (C) * cînd perioada împrumutului se exprimă
- Reduceri practicate cu ocazia unor sărbători, jubilee care se consideră reduceri de caritate. Ele sunt menite să întărească în ani întregi (n): D=Cf-Ci=Cix[(1+rd)n-1]; * cînd perioada D=Cix[(1+rd)n[1+(Txrd)/(360x100)] – 1], unde: Ci – suma
imaginea şi poziţia firmei pe piaţă;
imprumutata; Cf – suma finala, incasata (Ci plus dobanda aferenta); rd – rata dobanzii.
CICLUL DE VIAȚĂ A UNUI PRODUS (5-15 ani) – perioada de timp cuprinsă între momentul lansării produsului nou
pe piaţă şi cel al retragerii sale definitive de pe piaţă. Dobânda reală este direct proporțională cu dobânda nominală și invers proporțională cu gradul de depreciere monetară.
1 etapă : constituirea pieţei produsului ( cercetarea, proiectarea şi asimilarea în fabricaţie ). Odată cu lansarea unui [(1+ rata dobânzii nominale)/(1+rata inflației)] – 1
produs nou, pentru care utilizatorii manifestă interes, are loc tendinţa de maximizare a consumului prin maximizarea Tema 4 Politica monetară şi instrumentele ei
producţiei, ceea ce conduce la obţinerea de preţuri mari, profituri mari. Politică monetar-creditară totalitatea măsurilor întreprinse în sferele monetare şi creditare, îndreptate spre reglarea
2 etapă : creşterea şi maturizarea produsului – paralel cu tendinţa de maximizare a consumului se declanşează şi cerinţa dezvoltării economiei, combaterea inflaţiei şi şomajului, echilibrarea balanţei de plăţi a ţării, etc.
minimizării costurilor. Această tendinţă pune sub control costurile şi profiturile, imprimându-le treptat tendinţa de Există două tipuri de politică monetar-creditară:
reducere; 1. politica monetar-creditară de restricţie (îndreptată spre limitarea investiţiilor,
3 etapă : declinul – uzura morală ce cauzează creşterea costurilor de producţie, reducerea considerabilă al preţurilor în încetinirea ritmului de creştere a volumului masei monetare);
cocnordanţă cu reducerea cererii la produsul respectiv. 2. politica monetar-creditară de expansiune (stimularea volumului operaţiunilor de
Tema 3 Sistemul creditar și dobînda creditare, reducerea ratelor dobânzii creditare, mărirea volumului masei monetare).
Сredit -un împrumut în formă monetară sau în formă de marfă acordat în condiţii de rambursabilitate, scadenţă şi, de Obiectivele politicii monetare reprezintă o asamblare de ținte și pot fi prezentate în următoarea secvență: obiective
regulă, cu plată. operaționale →obiective intermediare → obiective finale .
Credibilitatea este suportul moral,elementul psihologic, fără de care creditul nu poate exista. Instrumentele realizării politicii monetar-creditare pot fi directe și indirecte.
Rambursabilitatea înseamnă întoarcerea mijloacelor bănești după expirarea perioadei pentru care au fost împrumutate 1.Instrumentele directe de furnizare sau retragere a monedei din circulație cuprind:
Creditele acordate prin operațiunile de reescontare.
Caracter plătibil, ceea ce înseamnă că pentru beneficierea de credit debitorul achită o plată, careîmbracă forma de
dobîndă. Creditele acordate băncilor
Garantarea creditului înseamnă că orice credit trebuie să fie garantat cu bunuri mobile și imobile, titluri de valoare etc. Creditele acordate guvernului
Pentru diminuarea riscului insolvabilității în rambursarea împrumutului. De afectare a activelor și pasivelor instituțiilor financiare sunt:
Riscul de nerambursare constă în întîrzierea plății sau incapacității de plată datorită deficiențelor financiare ale Creditele bancare
împrumutului survenite din cele mai diferite motive .Prevenirea riscului de nerambursare poate fi realizată prin Depozitele bancare
garantarea împrumutului. Lichiditățile menținute
Destinația creditului este principiul care obligă împrumutatul de a utiliza mijloacele împrumutate în concordanță cu
scopul pentru care au fost acordate și, totodată, permite băncii de a urmări respectarea modului de utilizare a acestora. Titlurile specifice pieței monetare
De control al operațiunilor cu valută includ:
Acordarea la scadență este principiul conform căruia creditul se acordă pentru o perioadă strict stabilită de subiecții Operațiunile de schimb valutar
tranzacției și se rambursează la termenele prescrise în contractul de creditare. Rata dobânzii pentru depozitele nerezidenților
Consemnarea creditului presupune că toate operațiile de credit și garanțiile să fie consemnate în documente contractuale Restricțiile referitoare la dobânda pentru depozitele nerezidenților.
din care să rezulte clar toate condițiile împrumutului. 2.Instrumentele indirecte de furnizare-retragere a monedei din circulație sunt operațiunile pe piața deschisă.
Principalele elemente ale creditului sunt: Subiecții creditului sunt persoanele fizice sau Operațiunile pe piața deschisă (eng. open-market)
juridice care apar într-una din cele două ipostaze posibile: creditor și debitor. De afectare a activelor și pasivelor instituțiilor financiare cuprind:
Creditorul este unul din participanţii la relaţiile creditare, subiectul care acordă împrumutul. Creditorii Rata dobânzii la creditele Băncii Centrale
acordă împrumuturi din următoarele surse: 1. mijloace proprii; 2. mijloace împrumutate (băncile). Rata rezervelor obligatorii minime
Debitorul este unul din participanţii la relaţiile creditare, subiectul căruia i se acordă împrumutul. De control al operațiunilor cu valută îl constituie:
Obiectul creditului îl constituie o largă varietate de bunuri, inclusiv bani, care sunt în Intervențiile Băncii Centrale pe piața valutară
excedent provizoriu la creditor și, în același timp, sunt în deficit temporar la debitor. În politica monetară dusă de băncile centrale moderne, se întalnesc patru tipuri de strategii
a) țintirea cursului de schimb;
Garanția reprezintă mijlocul legal prin care se asigură rambursarea creditului. În funcție de natura b) țintirea agregatelor monetare;
obiectului garanției, se poate distinge garanția reală și garanția personală. c) controlul ratei dobânzii;
Garanția reală are la bază gajul,care constă în valorile materiale depuse în contul datoriei respective, d) țintirea directă a inflației.
prin a cărei valorificare, în caz de nerambursare a creditului, se pot obține sumele necesare achitării acestuia. Tema 6 Particularitățile formării prețurilor
Garanția personală reprezintă angajamentul luat de o terță persoană de a plăti suma ajunsă la scadență, DEFINIȚII
în cazul incapacității de olată a debitorului. Preţurile de comercializare – preţuri la care se vând produsele prin unităţile comerciale specializate sau prin magazinele
Dobînda este forma pe care o îmbracă plata achitată de debitor creditorului pentru folosirea provizorie a proprii de desfacere ale unităţilor producătoare. Sunt două categorii de preţuri de comercializare: preţurile cu ridicata ( en
gros ) şi preţurile cu amănuntul ( en detail ).
obiectului creditului.
Preţurile cu ridicata (PR) se aplică la comercializarea produselor în cantităţi mari, de către societăţile comerciale
specializate pentru desfacerea mărfurilor en gros.
Preţurile de vânzare cu amănuntul (PA) trebuie să asigure comerciantului recuperarea preţului cu ridicata plătit
furnizorului, adaosul comercial cuvenit vânzărilor cu amănuntul şi TVA calculată asupra sumei elementelor menţionate
mai sus. Adaosul comercial este menit să acopere, pe lângă costuri, şi timpul de realizare a mărfurilor, care diferă în
funcţie de tipul produsului
Tema 7 Specificul determinării tarifelor la servicii
Tarifele – categorie specifică a preţurilor care se stabilesc şi se aplică în domeniul prestărilor de servicii efectuate, atât
pentru unităţile economice, cât şi pentru populaţie.
CLASIFICARE
Tarifele pentru serviciile personale tradiţionale – cele fixate pentru reparaţii, pentru executarea de confecţii, pentru
uşurarea muncii gospădăreşti etc, ele fiind diferenţiate în funcţie de calitatea execuţiei, frecvenţa şi urgenţa prestaţiei;
Tarifele pentru serviciile colective – tarifele pentru transporturi şi telecomunicaţii, pentru activităţile gospodăriei
comunale şi locative, pentru serviciile hoteliere etc.;
Tarifele pentru serviciile de creaţie – inovaţie – în cazul serviciilor de cercetare, de proiectare, de marketing, de
implementare a unor tehnologii etc.;
Tarifele pentru serviciile de turism şi alimentaţie publică – tarifele de cazare, pentru serviciile de turism etc.;
Tarifele pentru serviciile efectuate în agricultură – percepute pentru lucrările agricole mecanizate, fiind diferenţiate în
funcţie de natura lucrărilor, de preţurile de achiziţie ale produselor agricole, de natura solurilor.