Structura și activitatea

inimii
Elaborat de: Chelban Violeta
Bunescu Santa-Lucia
Inima sau cordul este
organul reprezentativ al
aparatului cardiovascular,
ea fiind situată în cutia
toracică, in mediastin
(spatiul dintre plamani).
Are un rol vital în circulația
sângelui și implicit în
menținerea vieții.
Inima este alcătuită din trei structuri diferite – endocard, miocard şi pericard (de la interior spre
exterior).
Endocardul. Sângele în contact cu o suprafaţă rugoasă – aer, corp străin, se coagulează. Arterele şi
venele sunt căptuşite la interior de endoteliu (un strat de celule) care intră în contact cu sângele şi
previne coagularea, în schimb camerele inimii sunt acoperite de endocard. Acesta asigură netezimea
suprafeţelor ce vin în contact cu sângele. Dacă endocardul ar fi lezat s-ar forma trombi (cheaguri de
sânge) în cavităţile inimii, care, prin deplasare vor bloca diferite artere – embolie prin trombi.
Miocardul este constituit din celule musculare cardiace, un sistem excito-conductor (pentru asigurarea
contracţiilor inimii) şi un schelet fibros. Fibrele musculare cardiace sunt prinse pe scheletul fibros.
Aceste fibre au un diametru de aproximativ 20 de microni şi o lungime de 150 de microni şi sunt
delimitate de o membrană celulară – sarcolema. În această membrană sunt inserate foarte multe
pompe ionice. Rolul acestor pompe este de a asigura depolarizarea şi repolarizarea fibrelor pentru
menţinerea contracţiei cardiace. Toate aceste pompe realizează un transport activ de ioni şi sunt
consumatoare de energie pe care o obţin din moleculele de ATP. Pe lângă canale ionice, în sarcolemă se
mai găsesc diverşi receptori.
Fibrele musculare striate de tip cardiac au mai multe nuclee şi foarte multe mitocondrii – acestea ocupă
până la 40% din volumul celulei.
Pericardul este un sac dublu în care se găsesc câţiva mililitri de lichid cu rol de lubrifiere. Rolul
pericardului este de a limita expansiunea şi umplerea cu sânge a inimii.
Inima are 4 camere:
– 2 superioare – atriul stang, atriul drept
– 2 inferioare – ventriculul stang, ventriculul drept
Atriile au peretii subtiri, capacitate mica, nu au muschi papilari si
sunt relativ cuboidale. Atriile sunt separate intre ele de septul
interatrial si comunica cu ventriculii prin orificiul
atrioventricular. Orificiul atrioventicular prezinta valve in forma de
palnie, numite cuspide.
Atriul stang: in el se varsa cele patru vene pulmonare si este
despartit de ventriculul stang prin valva mitrala. Sangele oxigenat
care vine de la plaman, trece prin atriul stang si valva mitrala in
ventriculul stang
Atriul drept: primeste sange neoxigenat din organism, de la cele
doua vene cave. Sangele neoxigenat trece prin atriul drept si prin
valva tricuspida in ventriculul drept. Din ventriculul drept sangele
trece prin artera pulmonara si ajunge la plamani, unde va fi oxigenat.
Ventriculii au peretii grosi, datorită functiei de pompa pe care o
indeplinesc, capacitate mai mare si formă de piramidă. Ventriculii
sunt separati intre ei de septul interventricular, care are o portiune
inferioara musculara intinsa si o portiune superioara membranoasa
mica.
Ventriculul stang: prin forta sa de contractie, expulzeaza sangele
din ventricul in aorta, in timpul sitolei
Ventriculul drept: de la nivelul sau pleaca artera pulmonara. In
comparatie cu ventriculul stang, are o structura mai trabeculata si nu
are aceeasi forta de contractie.
Cele 4 valve interioare – 2 valve atrioventriculare (intre atrii si
ventricule) si valvele semiluna (intre ventricule si artere) – impiedica
curgerea inversa a sangelui, deschizandu-se in directia curgerii
sangelui si inchizandu-se atunci cand acesta impinge in sens invers.