Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IULIĂ-PICLIŞĂ: DEŞCOPERIRILE
HĂLLŞTĂTTIENE ŞI MEDIEVĂLE -
TIMPURII (Campania din anul 2000)
Istoricul descoperirilor
În zona localităţii Pîclişa, aparţinând din punct de vedere administrativ municipiului Alba Iulia, s-
au semnalat în decursul timpului vestigii arheologice de factură hallstattiană, dacică, romană şi
feudal timpurie. Material tegular roman şi substrucţii ale unor clădiri, s-au identificat în
apropierea „ Pădurii Episcopale ”, pe terasa dreaptă a pârâului „ Valea Săliştii ”, în zona
Combinatului avicol şi în punctul „ Stăicoaia ”
Pe terasa stângă a pârâului „ Valea Săliştii ” şi în zona Combinatului avicol, s-au evidenţiat
materiale arheologice hallstattiene şi feudale. Prin anii 1970 - 1972, la ieşirea din Pîclişa, în
apropierea drumului spre Vurpăr (Harta 1), în punctul numit de localnici „La Izvoare”, s-au
descoperit accidental trei morminte de înhumaţie. Inventarul funerar al acestora, consta din
inele de tâmplă cu o extremitate în – S4. La SV faţă de acest reper, denumit astfel după izvoarele
de apă din zonă, se află punctul „Căptălan - La Rîpi”. În anii ’70, în acest perimetru s-a produs o
alunecare de teren care a blocat şi accesul spre Vurpăr, fapt ce a necesitat intervenţia utilajelor
mecanice în scopul degajării drumului. Este foarte probabil ca în acest context să se fi produs şi
descoperirea fortuită pe care o aminteam. La câteva sute de metri, pe axul V, se pot observa cu
destulă claritate cauzele şi urmările dislocării. Probabil, de atunci s-a adoptat şi uzitat până în
momentul de faţă, toponimul „Căptălan - La Rîpi”. Din analiza materialului metalic prelevat cu
acest prilej (Pl. 3/1-8), se pot remarca inele de tâmplă întregi (nr. inv. F. 6341-6343, 6346-6347)
sau fragmentare (nr. inv. F. 6340, 6344-6345), lucrate din fir de sârmă de argint, circular în
secţiune, cu grosimea de 3 mm şi diametrul cuprins între 1.5-1.8 cm.
Accesorii.
Încadrare şi cronologie. Inel de tâmplă simplu. Între piesele recuperate, aminteam un inel de tâmplă
simplu, cu capetele petrecute, realizat din sârmă de bronz, ovală în secţiune, având g = 3 mm şi
diametrul de 2.2 cm. Inelele simple sunt destul de frecvente în secolele X-XI, putându-se constata
prezenţa lor în spaţiul sud-estic şi central european. Analogii destul de bune, avem în necropolele de
la Alba Iulia- „ Staţia de Salvare ”, Alba Iulia- Str. Arhim. Iuliu Hossu18, Hodoni- „ Pocioroane ”,
Orăştie- Dealul Pemilor sau Şiclău. Inelele de tâmplă cu capetele petrecute, sunt destul de răspândite
şi în spaţiul bănăţean
Inele digitale. Inelele realizate în torsadă, au fost lucrate din bronz sau argint. În general, au rezultat
din împletirea a 2-3 fire de sârmă (anterior operaţiunii de răsucire, firul de sârmă era îndoit pe lung),
care se subţiază destul de mult spre extremităţi, datorită aplatisării. La exemplarele analizate, se
observă că extremităţile sunt subţiate prin batere, unele mai păstrând secţiunea circulară, deşi
răsucirea nu mai este destul de vizibilă. În vechile colecţii ale Muzeului Naţional al Unirii ( Inv. 5431-
5446 ), se păstrează inele digitale de acest tip, lucrate din 2-3 fire de argint sau bronz, având
extremităţile apropiate. Diametrul pieselor este cuprins între 2.2-2.8 cm iar g = 3-4 mm. Aceste inele
digitale sunt destul de frecvente, în inventarele aşezărilor şi necropolelor din sec. XI-XII. Descoperiri
similare se întâlnesc la Alba Iulia, Alba Iulia - str. Vînătorilor, Arad, Arad-Vladimirescu, Cluj Mănăştur,
Dinogeţia
Monede
La prelucrarea M. 2, s-au depistat trei denari din argint, după cum urmează: în regiunea calotei, în
corelaţie cu un inel de tâmplă cu o extremitate îndoită în –S, se afla o monedă de la regele Ştefan I
(997-1038 )82, iar deasupra bazinului, pe partea stângă, între radius şi cubitus, s-au depistat două
monede din argint de la Andrei I (1046-1060)83, păstrate probabil într-o punguţă (?).
În stadiul actual al investigaţilor, se observa că inventarul funerar are bune analogii în cadrul culturii
Bijelo Brdo, fapt ce plaseaza acest cimitir în secolul al XI- lea.
Proiect de săpătură :
Echipa a fost alcătuita din : H. Ciugudean, A. Dragotă, Zeno K. Pinter, Gabriel T. Rustoiu
Sesiunea de săpături 2012 a adunat în colectivul de cercetare specialişti din mai multe centre de
cultură: Aurel Dragotă (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu), Gabriel Rustoiu (Muzeului Naţional al
Unirii Alba Iulia), Matei Drîmbărean (Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional),
Georg Tomegea (Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu), Valentin Deleanu (Universitatea „Lucian
Blaga”, Sibiu), Anca Matiş.
Modalități de valorificare a rezultatelor : După finalizarea săpăturilor au fost realizate volume privind
descoperirile. Aceste descoperiri – cred arheologii care au cercetat situl „La Izvoare” – au menirea de
a îmbogăţi patrimoniul cultural şi arheologic al oraşului Alba Iulia care, alături de alte decoperiri
făcute de-a lungul timpului, încearcă să risipească misterul care învăluie realităţile acelei perioade.