Decretul de unire Laetentur Caeli, Florența, 6 iulie 14391

„Eugeniu, episcop, slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu pentru o veșnică

mărturie. Cu acordul mult iubitului nostru fiu Ioan Paleologul, ilustrul împărat al
romanilor, al reprezentanților venerabililor noștri frați, patriarhii şi ceilalți
împuterniciți ai Bisericii Răsăritene cele ce urmează.
«Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul !» (Ps. 95, 11). Căci a
fost înlăturat zidul din mijloc care separa Biserica Apuseană şi Biserica
Răsăriteană şi a revenit pacea şi înțelegerea prin piatra din capul unghiului
Hristos (Efes. 2, 20) Care a făcut din cele două una (Efes. 2, 14) unind amândoi
pereții prin puternica legătură a dragostei şi a păcii şi menţinându-i prin
afecțiunea unei unități veșnice; şi după acea îndelungată negură a descurajării şi
neagră şi dureroasă ceață a unei lungi despărțiri, a strălucit pentru toți raza
senină a unirii mult dorite.
Să se veselească şi Biserica Mamă care vede pe fiii ei până acum despărțiți
unii de alții că revin la unitate şi la pace; şi ea care mai înainte plângea amarnic
din cauza despărțirii lor, să aducă mulțumiri Atotputernicului Dumnezeu, cu
nespusă bucurie, pentru minunata lor înțelegere.
Să se veselească împreună toți creștinii din toată lumea şi să se bucure cei
numiți cu numele lui Hristos împreună cu Biserica Mamă universală.
Căci, iată, Părinții apuseni şi răsăriteni, după acel timp foarte îndelungat de
neînțelegere şi despărțire, expunându-se la primejdii pe mare şi pe uscat şi
învingând toată oboseala au venit plini de bucurie şi de zel la acest sfânt sinod
ecumenic din dorința sfintei uniri şi ca să restaureze vechea dragoste; şi ei şi-au
atins scopul. Căci după o cercetare lungă şi obositoare, cu ajutorul Sfântului Duh,
au realizat această prea dorită şi prea sfântă unire. Cine ar putea deci să
mulțumească după vrednicie pentru binefacerile lui Dumnezeu ? Cine nu ar
rămâne uimit în fața bogăției milostivirilor dumnezeiești ? A cărui inimă, fie ea

1
Versiune în limba română după Ștefan ALEXE, „Sinodul de la Ferrara-Florența (1438-1439) şi participarea
Bisericii Ortodoxe Române”, în „ORTODOXIA”, anul XLI, 1989, nr. 4 (octombrie-decembrie), pp. 26-28, apud G.
HOFMANN, Documenta Concilii Florentini de unione orientalum I. De unione graecorum, 6 Julliet 1439 Romae,
1935, pp. 10-18, reluat şi în Marius TELEA, Un patriarh apologet – Ghenadie al II-ea Scholarios, Deva, Editura
Emia, 2005, pp. 159-162.
chiar de piatră nu se va înmuia de o milostivire dumnezeiască atât de mare ? Într-
adevăr, aceste lucruri sunt dumnezeiești, nu descoperiri ale neputinței omenești, de
aceea trebuie să fie primite cu deosebită, evlavie şi întâmpinate cu mine
dumnezeiești.
Ție laudă, Ție mărire, Ție se cuvine mulțumire, Hristoase, izvorul milelor,
Care ai dăruit un bine atât de mare Miresei Tale, Bisericii universale, şi ai arătat
în vremea noastră minunile milei Tale ca toți să vestească minunățiile Tale. Într-
adevăr, mare şi dumnezeiesc dar ne-a dăruit nouă Dumnezeu şi am văzut cu ochii
ceea ce mulți înainte de noi, deși au dorit, n-au putut să vadă.
Căci reunindu-se latinii şi grecii în acest venerabil şi sfânt sinod ecumenic
s-au străduit şi unii şi alții cu mare zel ca împreună cu alte puncte să fie discutat
cu toată grija şi cu o cercetare asiduă şi acel articol despre dumnezeiasca
purcedere a Sfântului Duh.
După ce am adus în față mărturii din Dumnezeiasca Scriptură şi foarte
multe locuri din Sfinții Părinți răsăriteni şi apuseni, unii spunând că Sfântul Duh
purcede de Ia Tatăl şi de la Fiul, iar alții spunând că purcede de la Tatăl prin Fiul,
toți înțeleg același lucru exprimat prin cuvinte diferite, grecii au afirmat că ceea
ce spun ei, că Sfântul Duh purcede de la Tatăl, nu o zic cu intenția de a exclude pe
Fiul, ci pentru că li se părea lor, spun ei, că latinii afirmă că Sfântul Duh purcede
de la Tatăl şi de la Fiul ca de la două principii şi două suflări, de aceea s-au
abținut să spună că Sfântul Duh purcede şi pe Tatăl şi Fiul. Iar latinii au afirmat
că ei spun că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi Fiul nu cu intenția de a nega că
Tatăl este izvorul şi principiul întregii Dumnezeiri, adică al Fiului şi al Sfântului
Duh; sau că dacă Duhul Sfânt purcede de la Fiul, Fiul nu are (aceasta) de la
Tatăl; sau că ei spun că sunt două principii şi două suflări; ci ca să arate că este
un singur principiu şi numai o singură suflare a Sfântului Duh, după cum au
afirmat până acum. Iar pentru că din toate acestea reiese unul şi același înțeles al
adevărului, în cele din urmă au căzut de acord în același sens şi în același spirit şi
s-au înțeles cu sfânta şi lui Dumnezeu plăcută unire cate urmează mai jos.
Așadar, în numele Sfintei Treimi, al Tatălui şi al Fiului si al Sfântului Duh,
având aprobarea acestui sfânt sinod ecumenic din Florența, hotărâm pentru ca
acest adevăr de credință să fie crezut şi să fie primit de toți creștinii şi astfel toți să
mărturisească că Duhul Sfânt este veșnic de la Tatăl şi Fiul şi că esența Lui şi
ființa subzistentă o are totodată de la Tatăl şi de la Fiul şi că purcede de Ia
amândoi în mod veșnic ca de la un singur principiu si dintr-o singură suflare.
Declarând ceea ce spun Sfinții Părinți şi învățători, că Sfântul Duh purcede
de la Tatăl prin Fiul, duce la aceeași înțelegere că prin aceste (cuvinte) se arată
că şi Fiul este la fel ca şi Tatăl, după greci, cauza, iar după latini, principiul
existenței Sfântului Duh. Şi pentru că toate câte sunt ale Tatălui, Tatăl însuși le-a
dat Fiului Său, Unul Născut la naștere, în afară de a fi Tată, acest fapt, că Duhul
Sfânt purcede de la Fiul, Fiul însuși îl are veșnic de la Tatăl de la Care S-a şi
născut din veșnicie.
Hotărâm iarăși că explicația acelor cuvinte «şi de la Fiul» (Filioque), a fost
adăugată la simbol în mod legal şi rațional pentru a face mai clar adevărul, din
cauza unei necesități atunci urgente.
De asemenea, în azimă sau în pâine de grâu dospită Trupul Iui Hristos se
preface cu adevărat, iar preoții trebuie să prefacă Trupul Domnului în una sau în
alta, fiecare potrivit cu obiceiul Bisericii sale, fie Apuseană, fie Răsăriteană.
Iarăși, dacă cei care se pocăiesc cu adevărat şi mor în dragostea lui
Dumnezeu, mai înainte de a fi săvârșit roade vrednice de pocăință pentru cele ce
au păcătuit ca şi pentru cele ce au omis, sufletele acestora sunt curățate după
moarte prin pedepse curățitoare; ca să se ușureze ele de astfel de pedepse, le sunt
folositoare ajutoarele credincioșilor vii, adică jertfele liturgice şi rugăciunile şi
milosteniile si celelalte fapte de credință, care se obișnuiesc să se facă de către
credincioși pentru alți credincioși, după rânduielile Bisericii.
Iar sufletele acelora care după ce au fost botezați nu au căzut absolut deloc
în întinăciunea păcatului, ca şi sufletele care după ce s-au pângărit cu
întinăciunea păcatului au fost curățate, fie în trupurile lor, fie după ce au părăsit
trupurile, după cum s-a spus mai înainte, sunt primite îndată în cer şi contemplă în
mod clar pe însuși Dumnezeu unul, întreit în Persoane, așa cum este, unul mai
desăvârșit totuși decât altul, potrivit cu vrednicia vieții fiecăruia.
Că sufletele acelora care mor în starea de păcat de moarte actual sau numai
în păcatul strămoșesc coboară îndată în iad unde vor fi pedepsite cu pedepse,
totuși, neegale.
De asemenea, hotărâm că sfântul scaun apostolic şi Arhiereul (Pontiful)
roman dețin primatul în toată lumea; că acest Arhiereu roman este urmaș al
Fericitului Petru, corifeul Apostolilor şi adevăratul locțiitor al lui Hristos şi capul
întregii Biserici şi că este tatăl şi învățătorul tuturor creștinilor şi lui, prin
Fericitul Petru, i s-a dat de către Iisus Hristos puterea deplină de a paște, de a
conduce şi de a guverna biserica universală după cum se conține în sinoadele
ecumenice şi în sfintele canoane.
Pe lângă aceasta, reînnoind şi ordinea păstrata în canoane a celorlalți
venerabili Patriarhi, (hotărâm) ca Patriarhul Constantinopolului să fie al doilea
după Preasfințitul Papă al Romei, al treilea să fie cel al Alexandriei, al patrulea să
fie cel al .Antiohiei şi al cincilea să fie cel al Ierusalimului, fiind păstrate adică
toate privilegiile şi drepturile.
S-a dat în Florența în ședință sinodală publică ținută în mod sărbătoresc în
biserica cea mare. În anul Întrupării Domnului una mie patru sute treizeci şi nouă,
în ziua a șasea a lunii iulie, în anul al nouălea al arhieriei noastre”.
 Di£tagma tÁj •Enwshj ¢pÒ tij Ekklhs…aj, Flwrent…aj, 6 Ioul…ou
tou 1439*

„EÙg˜nioj —p…skopoj, doàloj tîn doÚlwn toà Qeoà, e„j ¢…dion toà
pr£gmatoj mn»mhn. sunainoàntoj to‹j Øpogegramm˜noij toà poqeinot£tou
uƒoà ¹mîn )Iw£nnou PalaiolÒgou toà perifanoàj basil˜wj tîn ‚Rwma…wn kaˆ
tîn topothrhtîn tîn sebasm…wn ¢delfîn ¹mîn tîn patriarcîn kaˆ tîn
loipîn tîn t¾n ¢natolik»n —kklhs…an paristanÒntwn. eÙfrain˜sqwsan
oƒ oÙranoˆ kaˆ ¢galli£sqw ¹ gÁ∙ ¢fÇrhtai m›n g¦r tÕ mesÒtoicon tÕ t¾n
dutik¾n kaˆ ¢natolik¾n diairoàn —kklhs…an, —panÁlqe d› e„r»nh te kaˆ
ÐmÒnoia, toà ¢krogwnia…ou l…qou —ke…nou Cristoà toà poi»santoj –k£tera
—n tù tÁj ¢g£phj te kaˆ e„r»nhj „scurot£tw desmù –k£teron to‹con
zeugnàntoj kaˆ susf…ggontÒj te kaˆ sun˜contoj storgÁ| ¢d…ou –nÒthtoj,
kaˆ met¦ t¾n makr¦n —ke…nhn tÁj ¢qum…aj Ñm…clhn kaˆ t¾n ¢pÕ tÁj
crÒnou diast£sewj m˜lai£n te kaˆ ¥carin ¢clÝn ¹ galhniîsa p©sin
¢ktˆj —x»straye tÁj poqeinot£thj –nèsewj. eÙfrain˜sqw kaˆ ¹ m»thr
—kklhs…a t¦ –autÁj t˜kna m˜cri toàde prÕj ¥llhla stasi£zonta e„j
enÒtht£ te kaˆ e„r»nhn ½dh —paniÒnta Ðrîsa, kaˆ ¹ prèhn —pˆ tù
cwrismù aÙtîn pikrÒtata kla…ousa —k tÁj nàn aÙtîn qaumastÁj
Ðmono…aj sÝn ¢nekfr£stw| car©| tù pantodun£mw| eÙcaste…tw qeù. p£ntej
sunefrain˜sqwsan oƒ pantacoà tÁj o„koum˜nhj pistoˆ kaˆ oƒ tù ¢pÕ
Cristoà ÑnÒmati keklhm˜noi tÁ| mhtrˆ tÁ| kaqolikÁ| —kklhs…a|
sunagall˜sqwsan „doÝ g¦r o† te dutikoˆ kaˆ ¢natolikoˆ pat˜rej met¦ tÕn
makrÒtaton tÁj diafwn…aj kaˆ diast£sewj crÒnon —ke‹non, prÕj p£nta
paraballÒmenoi k…ndunon tÕn —n gÁ| kaˆ qal£tth| kaˆ p£nta pÒnon
ØperbalÒntej prÕj t¾n ƒer¦n tauthnˆ kaˆ o„koumenik¾n sÚnodon tÁ| te tÁj
ƒer©j –nèsewj —f˜sei kaˆ toà t¾n palai¦n ¢g£phn ¢nakt»sasqai ™neka,
geghqÒtej sunÁlqon kaˆ prÒqumoi, kaˆ toà skopoà oÙk ¢p˜tucon∙ met¦
g¦r poll¾n kaˆ —p…ponon šreunan t˜loj tÁ| toà panag…ou pneÚmatoj

*
Versiune în limba greacă după Monumenta Spectantia ad Unionem Ecclesiarum Graecae et Romanae, Maiorem
Partem, E Sanctoribus Vaticani Tabularis, edita ab Augustino THEINER et Francisco MIKLOSICH (Cum Tabula),
Vindobonae, Guilelmus Braumueller, 1872, pp. 51-56.
filanqrwp…a| tÁj eÙktaiot£thj taÚthj kaˆ ¡giwt£thj –nèsewj štucon.
t…j oân ta‹j toà qeoà eÙerges…aij ¢x…wj eÙcariste‹n dÚnait )¥n; t…j
“enw/pion tou= plou/tou tw=n qei/wn oi)ktirmw=n ou)k ¨n e)kplagei/h|; ti/noj ou)k ¨n
kai/ sidhrou=n sth=qoj to\ th=j qei/aj eu)splagcni/aj oÜshj ge thlikau/thj
malqa/xeie me/geqoj; Ôntwj qei=a ei)si\ tau=ta šrga, ou)k a)nqrwpi/nhj
a)sqenei/aj eu(re/mata∙ kai\ dia\ tau=ta meta\ e)xaire/tou me\n eu)labei/aj
a)podekte/a, qei/oij de\ Ûmnoij probibaste/a2 soi\ a‘noj, soi\ do/xa, soi\ pre/pei
eu)caristi/a, Criste\, phgh\ oi)ktirmw=n, Öj tosou=ton a)gaqo\n th|= nu/mfh| sou,
th|= kaqolikh|= e)kklhsi/aj, keca/risai, ka)n th=| h(mete/ra| genea|= ta\ th=j
eÙplagcni/aj sou šdeixaj qau/mata, †na sou= pa/ntej ta\ qauma/sia
dihgh/swntai. oÛtw me/ga tù Ônti kai\ qei=on h(mi=n o( qeo\j dw=ron dedèrhtai,
kai\ toi=j o)fqalmoi=j e‡domen, Ö polloi\ tw=n pro\ h(mw=n e)piqumh/santej i)dei=n
ou) dedu/nhntai∙ sunelqÒntej ga\r Lati=no… te kai\ Graikoi\ e)n tau/th| th|= i(era|=
kai\ a(gi/a| kai\ ou)koumenikh|= suno/dw| spoudh|= meg£lh| pro\j a)ll»louj
e)cr»santo, Ópwj meta\ tw=n ¥llwn kai\ to\ ¥rqron e)kei=no to\ peri\ th=j qei/aj
e)kporeu/sewj tou= a(gi/ou pneu/matoj meta\ plei/sthj Óshj e)pimelei/aj kai\
sunecou=j suzhth/sewj e)xetasqei/h. prokomisqeisw=n de\ marturiw=n a)po\ th=j
qei/aj grafh=j kai\ plei/stwn cr»sewn tw=n a(gi/wn didaska/lwn, a)natolikw=n
te kai\ dutikw=n, tw=n me\n e)k patro\j kai\ ui(ou=, tw=n de\ e)k patro\j di “ ui(oà
lego/ntwn to\ pneu=ma to\ ¤gion e)kporeu/esqai kai\ ei)j th\n au)th\n šnnoian
a)poblepo/ntwn e)n diafo/roij tai=j le/xesin, oi( me\n Graikoˆ diiscuri/santo,
Óti tou=q “ Óper le/gousi, to\ pneu=ma to\ ¤gion e)k tou= patro\j e)kporeu/esqai,
ou) tau/th| th=| dianoi/a| profe/rousin, éste au)toÝj to\n ui(Õn a)poklei/ein, a)ll )
e)peidh/per au)toi=j e)do/kei, fasi\, tou)j Lati/nouj diabebaiou=sqai, to\ pneu=ma
to\ ¤gion e)k tou= patro\j kai\ tou= ui(ou= w(j a)po\ du/o ¢rcw=n kai\ du/o pneu/sewn
e)kporeu/esqai, dia\ tou=t )e)fula/xanto le/gein, to\ pneu/ma tÕ ¤gion
e)kporeu/esqai e)k patro\j kai\ ui(ou∙= oi( de\ Lati=noi diabebaiw/santo, mh\ kata\
tau/thn th\n dia/noian sfa=j au)tou\j le/gein, to\ pneu=ma to\ ¤gion e)k patro\j
kai\ ui(ou= e)kporeu/esqai, w(j a)poklei/ein to\n pate/ra tou= e‘nai phgh\n kai\
a)rch\n Ólhj th=j qeo/thtoj, tou= ui(oà dhlono/ti kai\ tou= a(gi/ou pneu/matoj, ½
2
) )Arce/tupon habet probibaste/a, quod Theod. Heyse corrigendum putat in prooimiaste/a.
Óti to\ e)k tou= ui(oà e)kporeu/esqai to\ pneu=ma to\ ¤gion o( ui(o\j ou)k šcei para\
tou= patro\j, À Óti du/o tiqe/asin e‘nai a)rca\j À du/o pneÚseij, ¢ll “ †na m…an
mÒnhn dhlèswsin e‘nai ¢rc¾n kaˆ monadik¾n probolh\n tou= a(gi/ou
pneu/matoj, katw\j me/cri tou=de diiscuri/santo. e)peidh\ de\ tou/twn a(pa/ntwn
mi/a kai\ h( au)th\ th=j a)lhqei/aj suna/getai šnnoia, te/loj ei)j th\n
u(pogegramme/nhn a(gi/an kai\ qeofilh= th=| au)th=| dianoi/a| kai\ tù au)tù noi\
sunefw/nhsan, kai\ sunh/nesan o(modomado\n ™nwsin. e)n tù o)no/mati toi/non
th=j a(gi/aj tria/doj, tou= patro\j kai\ tou= ui(oà kai\ tou= a(gi/ou pneu/matoj,
tau/thj th=j i(era=j kai\ oi)koumenikh=j th=j e)n Flwrentei/a| e)piyhfizom˜nhj
suno/dou o(ri/zomen, †na aÛth h( th=j pi/stewj a)lh/qeia u(po\ pa/ntwn tw=n
cristianw=n pisteuqei/h te kai\ a)podecqei/h, kai\ oÛtw pa/ntej o(mologw=sin,
Óti to\ pneu=ma to\ ¤gion e)k tou= patro\j kai\ tou= ui(ou= ¢idi/wj e)sti\, kai\ th\n
e(autou= ou)s…an kai\ to\ u(parktiko\n au)tou= e‘nai šcei e)k tou= patro\j ¤ma kai\
tou= ui(oà kai\ e)x ¢mfote/rwn ¢idi/wj, w(j a)po\ mia=j a)rch=j kai\ monadikh=j
probolh=j e)kporeu/etai, diasafou=ntej, Óti tou=q“, Óper oi( ¤gioi dida/skaloi
kai\ pate/rej e)k tou= patro\j dia\ tou= ui(oà e)kporeu/esqai le/gousi tÕ pneu=ma
to\ ¤gion, ei)j taÚthn fe/rei th\n šnnoian, éste dia\ tou/twn dhlou=sqai, kai\
to\n ui(o\n e‘nai, kata\ me\n tou\j Graikou\j a„ti/an, kata\ de\ tou\j Lati/nouj,
a)rch\n th=j tou= a(gi/ou pneu/matoj u(pa/rxewj, ésper kai\ to\n pate/ra. kai\
e)pei\ p£nta, Ósa e)sti\ tou= patro\j, au)to\j o( path\r tù monogenei= au)tou= ui(ù
e)n tù genna=n de/dwke, plh\n tou= e‘nai pate/ra, tou=t )aÙto\, Óti to\ pneu=ma to\
¤gion e)k tou= ui(oà e)kporeu/etai, au)to\j o( ui(o\j para\ tou= patro\j a)idi/wj šcei,
¢f “ oá a)idi/wj kai\ gege/nnhtai, šti diorizo/meqa, th\n tw=n r(hma/twn e)kei/nwn
a)na/ptuxin, th\n „kai\ e)k tou= ui(oà“ ca/rin tou= th\n a)lh/qeian safhnisqh=nai,
a)n£gkhj te to/te e)pikeime/nhj, qemitw=j te kai\ eu)lo/gwj e)n tù sumbo/lw·|
prosteqh=nai. šti e)n a)zÚmw| À e)nzu/mw| ¥rtw| siti/nw| to\ tou= Cristou= sw=ma
telei=sqai a)lhqw=j, tou/j te i(erei=j e)n qate/rw| au)to\ to\ sw=ma tou= kuri/ou
o)fei/lein telei=n, ™kaston dhlono/ti kata\ th\n th=j i)di/aj e)kklhsi/aj, e‡te
dutikh=j, e‡te a)natolikh=j, sunh/qeian. šti e)a\n oi( a)lhqw=j metanoh/santej
a)poqa/nwsin e)n th|= tou= qeou= a)ga/ph|, pri\n toi=j a\xi/oij th=j metanoi/aj
karpoi=j i(kanopoih=sai peri\ tw=n h(marthme/nwn o(mou= kai\ h)melhme/nwn, ta\j
tou/twn yuca\j kaqartikai=j timwri/aij kaqai/resqai meta\ qa/naton, éste
de\ a)pokoufi/zesqai au)ta\j tw=n toiou/twn timwriw=n, lusitelei=n au)tai=j ta\j
tw=n zw/ntwn pistw=n e)pikouri/aj, dhlono/ti ta\j i(era\j qusi/aj kai\ eÙc¦j kaˆ
e)lehmosu/naj kai\ t¥lla th=j eu)sebei/aj šrga, ¤tina para\ tw=n pistw=n u(pe\r
¥llwn pistw=n e‡wqe gi/nesqai kata\ ta\ th=j e)kklhsi/aj diata/gmata,
e)kei/nwn de\ ta\j yuca\j, o†tinej meta\ to\ baptisqh=nai ou)demia|= Ólwj th=j
a(marti/aj khli=di u(pe/peson À šti ta\j meta\ to\ e)felku/sasqai th\n th=j a(marti/aj
khli=da, e‡te e)n toi=j au)tw=n sw/masin, e‡te meta\ to\ ta\ sw/mata a)podu/sasqai,
w(j proei/rhtai, kaqarqei/saj, ei)j ou)rano\n eu)qu\j proslamba/nesqai kai\
kaqarw=j qewrei=n au)to\n ™na kai\ trisupo/staton qeo\n, kaqw\j e)sti\n, ™teron
me/ntoi e(te/rou telew/teron kata\ th\n tw=n bebiwme/nwn a)xi/an, ta\j de\ yuca\j
tw=n e)n th|= kat “ e)ne/rgeian qanasi/mw| a(mart…v À kai\\ e)n mo/nh| th|= propatorikh=|
a)pobiou/ntwn, eu)qe/wj katabai/nein ei)j ¯dhn, timwri/aij Ómwj a)ni/soij
timwrhqhsome/naj. Ÿti o(r…zomen, th\n a(gi/an a)postolikh\n kaqe/dran kai\
to\n r(wmai=ko\n a)rciere/a ei)j pa=san th\n oi)koume/nhn to\ prwtei=on kate/cein,
au)to/n te to\n r(wmai=ko\n a)rciere/a dia/docon e‘nai tou= makari/ou Pe/trou, tou=
korufai/ou tw=n a)posto/lwn, kai\ ¢lhqh= topothrhth\n tou= Cristou= kai\ pa/shj
th=j e)kklhsi/aj kefalh\n kai\ pa/ntwn tw=n cristianw=n pate/ra kai\
dida/skalon u(pa/rcein kai\ au)tw=| e)n tw=| makari/w| Pe/trw| tou= poimai/nein kai\
diiqu/nein kai\ kuberna=n th\n kaqolikh\n e)kklhsi/an u(po\ tou= kuri/ou h(mîn
“Ihsou= Cristou= plh/rh e)xousi/an paradedo/sqai, kaq “ Ön tro/pon kai\ e)n toi=j
praktikoi=j tw=n oi)koumenikw=n suno/dwn kai\ toi=j i(eroi=j kano/si
dialamba/netai, a)naneou=ntej šti kai\ th\n e)n toi=j kano/si paradedome/nhn
ta/xin tw=n loipw=n sebasmi/wn patriarcw=n, éste to\n Kwnstantinoupo/lewj
patria/rchn deu/teron e‘nai meta\ to\n a(giw/taton pa/pan th=j ‚Rw/mhj, tri/ton
de\ to\n th=j “Alexandrei/aj, te/tarton de\ to\n th=j “Antiocei/aj kai\ pe/mpton
to\n tw=n ‚Ierosolu/mwn, swzome/nwn deladh\ kai\ tw=n pronomi/wn a(pa/ntwn kai\
dikai/wn au)tw=n. e)do/dh e)n th|= Flwrentei/v e)n suneleu/sei dhmosi/v sunodikh|=
e(ortasi/mwj e)n th|= mega/lh| e)kklhsi/a| telesqei/sh| štei th=j kuriakh=j
e)nanqrwph/sewj ciliostw=| tetrakosiostw=| triakostw=| —na/tw|, ™kth| tou=
i)ouli/w|, th=j a)rcieratei/aj h(mw=n štei e)na/tw| †.
 † “Iwa/nnhj e)n Cristw=| tw=| qew=| pisto\j basileu\j kai\ au)tokra/twr
‚Rwmai/wn o( Palaiolo/goj u(pe/rgraya †.

† ‚O tapeino\j metropoli/thj ‚Hraklei/aj, pro/edroj tw=n u(perti/mwn kai\

šxarcoj pa/shj Qra/|khj kai\ Makedoni/aj kai\ to\n to/pon e)pe/cwn tou=
a)postolikou= qro/nou tou= a(giwta/tou patria/rcou “Alexandrei/aj Filoqe/ou,
“Antw/nioj, o(ri/saj u(pe/graya †. † ‚O topothrhth\j tou= a)postolikou= qro/nou
tou= patria/rcou “Alexandrei/aj kai\ despotikou= kuri/ou Filoqe/ou kai\ me/gaj
prwtosu/ggeloj kai\ pneumatiko\j Grhgo/rioj i(eromo/nacoj u(pe/graya †. † ‚O
“Isidwroj, metropoli/thj Kue/bou kai\ pa/shj ‚Rwsi/aj kai\ to\n to/pon e)pe/cwn
tou= a)postolikou= qro/nou tou= a(giwta/tou patria/rcou “Antiocei/aj, kuri/ou
Dwroqe/ou, ste/rgwn kai\ sunainw=n u(pe/graya †. † ‚O metropoli/thj
Monembasi/aj kai\ to\n to/pon e)pe/cwn tou= a)postolikou= qro/nou tou=
a(giwta/tou patria/rcou ‚Ierosolu/mwn “Iwakeˆm, Dosi/qeoj, stoich/saj
u(pe/graya †. † ‚O metropoli/thj Trapezou=ntoj Dwro/qeoj stoich/saj
u(pe/graya †. † ‚O Kuzi/kou Mhtrofa/nhj u(pe/graya †. † Bhssari/wn e)le/w| qeou=
a)rciepi/skopoj tw=n Nikae/wn mhtropo/lewj stoich/saj u(pe/graya †. † ‚O
Nikomhdei/aj Maka/rioj u(pe/graya †. † ‚O tapeino\j mhtropoli/thj
Lakedai/monoj Meqo/dioj u(pe/graya †. † ‚O mhtropoli/thj Torno/bou “Igna/tioj
stoich/saj u(pe/graya †. † ‚O Mitulh/nhj kai\ to\n to/pon e)pe/cwn tou= Si/dhj
Dwro/qeoj stoich/saj u(pe/graya †. † ‚O Moldoblaci/aj kai\ to\n to/pon
e)pe/cwn tou= Sebastei/aj Damiano\j u(pe/graya †. † ‚O tapeino\j mhtropoli/thj
“Amasei/aj “Iwa/saf u(pe/graya †. † ‚O ‚Ro/dou Naqanah\l kai\ tw=n Kukla/dwn
nh/swn u(pe/graya †. † ‚O Dri/straj Ka/listoj stoich/saj u(pe/graya †. † ‚O
Meleni/kou Matqai=oj stoich/saj u(pe/graya †. † ‚O mhtropoli/thj Ga/nou
Genna/dioj stoich/saj u(pe/graya †. † ‚O Dra/maj Dosi/qeoj stoich/saj
u(pe/graya †. † ‚O “Agcia/lou Swffo/nioj u(pe/graya †. † ‚O Nikai/aj Bhssari/wn
di “ a)naqe/sewj gegramme/nhj kai\ u(pogegramme/nhj u(po\ tou= mega/lou
sakellari/ou Manouh\l diako/nou tou= Crusoko/kkou th\n au)th\n sugkata/qesin
e)ntau=qa u(poshmhn£menoj a)nt “ au)tou= e)ntau=qa paradhlw= o(mo/frona kai\ au)tÕn
kai\ o(mognw/mona h(mi=n e‘nai kai\ pa=si toi=j e)ntau=qa stoicei=n kai\ au)to/n †. † ‚O
me/gaj skeuofu/lax dia/konoj Qeo/dwroj o( Xanqo/pouloj u(pe/graya †.† ‚O me/gaj
cartofu/lax kai\ a)rcidia/konoj Micah\l o( Balsamw\n u(pe/graya †.† ‚O me/gaj
e)kklhsia/rchj kai\ dikaiofu/lax Si/lbestroj o( Suro/pouloj u(pe/graya †.† ‚O
prwte/kdikoj dia/konoj Gew/rgioj o( Kappa/dox u(pe/graya †. † ЄмїҏԑңҌІЙ
†. † ‚O prwtopapa=j Kwnstanti=noj kai\ topothrhth\j Moldoblaci/aj
u(pe/graya †.† ‚O e)kklhsia/rchj th=j sebasmi/aj kai\ i(era=j basilikh=j kai\
a(gioritikh=j mega/lhj Lau/raj kai\ to\n to/pon tau/thj plhrw=n Mwush=j
i(eromo/nacoj u(pe/graya †.† Dwro/qeoj i(eromo/nacoj kai\ topothrhth\j th=j
sebasmi/aj kai\ i(era=j a(gioritikh=j mega/lhj monh=j tou= Batopedi/ou †.† ‚O
kaqhgou/menoj th=j sebasmi/aj kai\ i(era=j basilikh=j monh=j Cristou= tou=
Pantokr£toroj Gero/ntioj i(eromo/nacoj u(pe/graya †.† ‚O prohgou/menoj th=j
Perible/ptou “Aqana/sioj u(pe/graya †. † ‚O kaqhgou/menoj tou= a(gi/ou
Basilei/ou Germano\j u(pe/graya †.† ‚O Pacw/mioj i(eromo/nacoj kai\
h(gou/menoj tou= a(gi/ou u(pe/graya †.”

Orig. membr.; bibliothecae Laurentianae. A sinistra textus latinus

cum subscriptione papae Eugenii et bulla plumbea, a dextra versio graeca cum
subscriptione miniacea imperatoris et bulla aurea cum inscriptione solita.
Descripsit et edidit Th. Heyse in Giornale storico degli archivi toscani I. 210. In
tabullario vaticano habes quatuor exemplaria eiusdem decreti: de reliquis
exemplaribus adi dissertationem Caroli Milanesii in libro supra laudato 196.