Analiza senzorială

a cafelei
 CUPRINS

1. Istoria cafelei
2. Etimologie
3. Origine
4. Produsul
4.1. gama sortimentala existenta pe piata cafelei
4.2. Bauturi pe baza de cafea
5. Etapele procesului de obtinere a cafelei
5.1. Prepararea cafelei
5.2. Prajirea cafelei
6. Caracteristici de calitate ale cafelei
7. Avantaje şi dezavantaje nutriţionale ale cafelei
8. Prezentarea menţiunilor obligatorii şi suplimentare de etichetare
aprodusului alimentar
9. Falsificările şi fraudarile întalnite la cafea
 1. ISTORIA CAFELEI

Istoria cafelei este la fel de bogată că însăşi cafeaua, datând de mai mult de 1000 de ani.
Cu toate că prima referinţă la cafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, existau
deja, cu multe secole înainte, legende arabe, despre o băutură misterioasă şi amară cu puteri
stimulatoare. Se pare că originea cafelei se află pe continentul african, într-o zona a Etiopiei
denumită 'Kaffa'. De acolo a fost dusă pe coastele Marii Roşii, în Yemen, apoi în Arabia şi
Egipt,iar până la sfârşitul secolului al XV-lea ajunsese în Persia, Egipt, Turcia şi în nordul
Africii. Nu se ştie însă dacă metodele de preparare şi prăjire ale cafelei datează tot din aceeaşi
perioada sau nu. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea, pe care le amestecau apoi
cu grăsime animală, obţinând astfel o pastă din cafea. Războinicii tribului consumau această
pastă pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.

Începând cu anul
1000 , renumitul tămăduitor
Avicenna, administra cafeaua
drept medicament. Etiopienii
obţineau un fel de vin din
fructele de cafea, prin
fermentarea în apă a boabelor
uscate. Cafeaua creştea în
mod natural şi în Peninsula
Arabiei şi din secolul XI, aici
cafeaua a fost preparată că
băutură caldă.

Aşa-numitele
proprietăţi stimulative ale cafelei au fost considerate de mulţi în acele timpuri străvechi,
generatoarele unui fel de extaz religios, iar cafeaua că băutură şi-a câştigat o reputaţie mistică,
învăluită în mister şi asociată cu preoţii şi doctorii. De aceea nu este surprinzător că două legende
puternice au apărut pentru a explică descoperirea acestei boabe magice.

O istorie apocrifă datând de pe la 1400, povesteşte despre un păzitor de capre yemenit,

pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate şi energice după ce
mâncau fructele roşii care creşteau în

tufişurile necunoscute de pe aceste meleaguri. Uimit de comportamentul lor, Khaldi a dus fructe
la o mănăstire din apropiere, unde stareţul a fiert fructele în apă. Acesta a obţinut un lichid amar
dar aromat, foarte stimulator, care alungă oboseală şi somnolenţă.
 Cealaltă poveste este aceea a unui derviş musulman care a fost condamnat de duşmanii
lui să rătăcească prin deşert şi astfel să moară de foame. În delirul sau, tânărul a auzit o voce care
îi spunea să mănânce fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. Dervişul a încercat să
înmoaie fructele în apă şi când nu a reuşit, pur şi simplu a băut lichidul acela. Interpretând
supravieţuirea şi energia să că pe un semn de la Dumnezeu, s-a întors la ai săi şi a răspândit
credinţă şi reţeta acestei băuturi.

Din lumea musulmană, cafeaua a ajuns în Europa spre sfârşitul secolului al XIV-lea,
fiind introdusă prin portul din Veneţia, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii
arabi. De cealaltă parte, negustorii europeni au cunoscut gustul cafelei în călătoriile lor şi au adus
obiceiul şi în Europa. Abia în secolul al XVII-lea, cafeaua a devenit o băutură populară pe
continent. Primii care au importat cafea la scară mare în Europa au fost olandezii, care au
cultivat-o în coloniile lor din Indonezia, pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi şi Bali.La jumătatea
secolului 19, o boală rară a plantelor s-a răspândit prin plantaţiile de cafea din Asia de sud-est şi
culturile au fost compromise. Astfel, Brazilia a devenit cea mai mare producătoare de cafea,
onoare pe care o deţine şi astăzi. Când a ajuns în coloniile americane, cafeaua nu s-a bucurat de
acelaşi succes pe care l-a avut în Europa, coloniştii considerând-o doar un substitut pentru alcool.
Cu toate acestea, în timpul Războiului de Independenţa al Statelor Unite ale Americii (1775-
1783), cererea de cafea a crescut în aşa măsură încât negustorii au fost nevoiţi să-şi facă provizii
foarte mari ori de câte ori aveau ocazia.

Cererea de cafea în Orientul Apropiat era extrem de mare şi toate transporturile de cafea
care părăseau Yemenul cu destinaţia Alexandria şi Constantinopol erau foarte bine controlate şi
păzite pentru că nici o plantă să nu iasă din ţară. În ciuda acestor restricţii, musulmanii în timpul
pelerinajului lor la Mecca, au reuşit să ascundă şi săia cu ei plante de cafea şi să le cultive în
ţările lor. Astfel, a început cultivarea cafelei în India.

Este interesant că, deşi cafeaua este originară din Africa, cultivarea arborelui în această
parte a lumii este relativ recentă. De fapt, plantatorii britanici au fost cei care au reintrodus
creşterea cafelei în Africa, chiar după Primul Război Mondial, înfiinţând plantaţii în zone care
ofereau un climat şi un sol propice înfloririi arborelui.

În România primul “băutor de cafea” cunoscut pare să fi fost Logofătul Ioan Tăutu (?-
1511), din Moldova. Prima cafenea (”cahvenea”) s-a deschis în Bucureşti la 1667 şi era
proprietatea unui fost ienicer, Kara Hamie. Vestită Capşa, multă vreme gazdă a spaţiului cultural
şi politic al societăţii bucureştene a fost înfiinţată de Grigore Capşa în 1891.
 2. ETIMOLOGIE
Asemănările fonetice dintre cuvântul "cafea" şi echivalenţii săi europeni ( în italiană
"caffe", în franceză "caffé" şi "kaffee" în germană, de exemplu), i-au determinat pe oameni să
creadă că numele provine din "Kaffa", provincia etiopiană de unde cafeaua îşi trage obârşia. Dar
o altă ipoteza a sugerat că acest cuvânt povine din arăbescul "quahwek", care înseamnă
"stimulant".

3. ORIGINE
Boabele de cafea sunt culese din arborii de cafea, care cresc în regiunile tropicale și
subtropicale, unde plouă abundent, zona
principală de cultură fiind situată de o parte și de
alta a ecuatorului, la altitudini între 200 și 1200 de
metri, rareori la 2000 de metri. Cafeaua recoltată
la o astfel de altitudine este, în mod simbolic,
denumită 'High Grown' (cafea de altitudine) și
este de foarte bună calitate.

Arborele de cafea se seamănă în pepiniere,

apoi se răsădește la distanțe mai mari, pentru a
asigura plantelor tinere condiții favorabile de
nutriție, și abia când ating înălțimea minimă de
30-50 cm, sunt sădite în plantații. În zonele tropicale, se aplică culturi intercalate cu banani,
porumb și ricin, care, pe de o parte protejează plantele tinere de vânturi și ploi, iar pe de altă
parte le oferă și umbra de care au nevoie în zilele când
soarele este prea torid. În regiunile subtropicale, unde
condițiile climaterice sunt mai blânde, plantațiile de
cafea se fac sub cerul liber. De cele mai multe ori,
primele recolte se obțin începând cu anul al patrulea
sau chiar cu al cincilea.

Arborele de cafea este tot timpul verde și are

forma unui con, cu ramuri flexibile și rădăcini
superficiale. Frunzele sunt verzi, lucioase și ating o
lungime de maximum 20 cm, iar florile sunt albe,
cresc sub formă de ciorchine și emană un miros
puternic, asemănător celui de iasomie sau de portocal. Arborele de cafea poate înflori, la fel ca și
portocalul, tot timpul anului, dar înfloritul principal se desfășoară pe o perioadă de câteva luni.
Florile se ofilesc în doar câteva ore. Ceea ce este caracteristic la arborele de cafea este faptul că,
în toate sezoanele, este plin cu flori și cu fructe verzi, crude sau coapte, culoarea acestora trecând
de la verde la galben, apoi la roșu deschis și la roșu-purpuriu, când ajung la maturitate.
 4. PRODUSUL
Boabele de cafea sunt fructele unor plante din familia Rubiaceae cu două varietăți mai
importante ‘Coffea arabica’ și ‘Coffea canephora’, prima având boabe de calitate superioară.
Calitatea cafelei este influențată și de locul de cultivare, depozitare și prăjire a boabelor de cafea.
Cafeaua este produsă în peste 50 de țări de pe glob.

4.1. Gama sortimentala existenta pe piata cafelei

Cea mai bună cafea se cultivă la o altitudine în jur de 1000 de metri. Datorită înălţimii,
aromele dezvoltate în fructele de cafea (ce conţin boabele) sunt mai elegante şi mai complexe.
Fructul se culege manual din copacii care au atât flori, cât şi
fructe verzi şi coapte în acelaşi timp. Pulpă exterioară şi
coajă se înlătura şi se ajunge la două boabe, care sunt mai
apoi curăţate, uscate, cântărite şi inspectate cu atenţie.
Boabele au o paleta coloristică care trece de la verde palid la
galben închis când sunt crude. Transportul se face în această
stare, prăjirea, amestecarea şi mărunţirea făcându-se la
destinaţie. Se cunosc aproape 80 de soiuri de cafea, din care
se cultivă în scopuri industriale următoarele patru tipuri de
cafea: cafeaua Arabică, cafeaua Robusta, cafeaua Liberica si
cafeaua Maragogype.

Cafeaua Arabica

Cafeaua arabică, originară din Africa, este cea mai

apreciată şi mai răspândită specie de cafea şi este deosebit
de preţuită pentru cireşele sale de calitate superioară, de
formă alungită şi culoare verzuie - albăstruie. Cafeaua
arabică are nevoie de soluri bogate în minerale şi o
temperatura constanţa de aprox. 20°C. Această are aromă şi
gustul mult mai rafinate decât alte specii. Cafeaua cu tărie
medie este obţinută în exclusivitate din varietăţi ale soiului arabică.

Cafeaua Robusta

Cafeaua robustă, originară din bazinul Congo, creşte mai rapid şi se adaptează uşor
climatului sever, este rezistenţă la boli şi dăunători.Boabele acestei specii de cafea sunt mici, au
o formă neregulată şi culoare maroniu - gălbuie. Cafeaua robustă are un gust mai neutru, este mai
puţin aromată decât arabică şi este foarte apreciată în gama de cafea solubilă.
 Cafeaua liberica

Cafeaua liberica, originară din Africa, Liberia, are de asemenea o creştere rapidă şi o
rezistenţă bună la boli. Se cultivă în zonele subtropicale unde umiditatea este foarte mare şi
temperatura este cuprinsă între 20 şi 25°C.Boabele sunt adesea deformate, de dimensiune medie
şi culoare de la brună la galbenă. Calitatea acestei specii de cafea este mediocră.

Cafeaua Maragogype

Acest arbore de cafea a fost descoperit în vecinătatea oraşului Maragogype, statul Bahia din
Brazilia. Este un hibrid rezultat prin încrucişarea dintre speciile arabică şi liberica, exceptând
dimensiunile boabelor, el a păstrat caracterele speciei arabică, randamentul acestui arbust este
totuşi inferior. Boabele de cafea ale acestui arbust sunt de calitate superioară şi medie, iar
culoarea lor este verzuie.

O alta clasificare relevanta a cafelei este clasificarea cafelei prajite si macinata , in trei mari
categorii , dupa cum urmeaza :

Cafeaua prăjită.

Boabele de cafea nu se întrebuinţează în stare brută , ci sunt prăjite la otemperatură de 180 –

200°C, până ce capata culoarea brună. Durata prăjirii este de 25-30minute, după care boabele de
cafea sunt răcite rapid, cu un puternic curent de aer rece,până la 40 – 60°C, pentru menţinerea
aromei.Prajirea este un tratament xerotermic care sedesfasoara la temperaturi de 180-200ºC, prin
care culoarea cafelei devine bruna, volumulcreste cu 30 - 50%, ca urmare a expansiunii si
eliminarii gazelor, se formeaza compusi decaramelizare, de condensare,iar din clorogenatul de
cofeina se elibereaza cofeina.Cea mai importanta transformare este formarea complexului
aromatic, cafeolul, constituit din celputin 40 de compusi volatili si nevolatili care imprima aroma
specifica de cafea (alcooletilic, furfurilic, acetaldehida, acid formic, acid acetic, diacetil, cresoli,
piridina, guaiacol,acid valerianic, vanilina). Aroma formata prin prajire se pierde în timpul
depozitariidatorita volatilizarii, oxidarii sau hidrolizei compusilor implicati, ceea ce limiteaza
duratade pastrare a cafelei prajite.Prin prajire, cafeaua pierde în medie 18% din masa sa
prineliminarea apei si descompunerea unor componente chimice. Pentru a păstra mai
completaroma cafelei şi pentru a da boabelor luciul caracteristic, boabele de cafea se
acoperăuneori cu o glazură de zahăr, in cantitati mici. Conţinutul în cafeină scade foarte puţ in
întimpul prăjirii cafelei. De asemenea, scade conţinutul în zahăr cu 3%.Pe
parcursulintregului proces de prajire, în boabele de cafea se formează substanţe care dau
acestoraaroma caracteristică.

Cafeaua măcinată se obţine prin măcinarea cafelei prăjite si se prezintă sub forme
depulbere de culoare uniforma cafenie-închis. Se desface în comerţ ca atare sau
amestecatăcu năut, cicoare, in proportii diferite, avand diferite denumiri.
 Cafeaua decafeinizată.

Cafeaua are acţiune excitantă asupra sistemului nervos central,datorită căreia frecvenţa şi
energia contracţiilor inimii se intensifică, iar puterea de lucru aorganismului se măreşte
temporar. Pentru persoanele care suferă de inimă acţiuneacafelei este dăunătoare.
Cafeina din cafea se îndepărtează prin tratarea boabelor de cafeabrute şi nesfărâmate cu vapori
supraîncălziţi, iar după aceea cafeina se extrage cu solvenţi. În funcţie de modul cum
este condus acest procedeu se obţine o cafeadecafeinizată sau parţial decafeinizată

4.2. Bauturi pe baza de cafea

In decursul timpului au fost create diverse băuturi pe bază de cafea folosind o gamă largă
de ingrediente, urmand diverse proceduri de preparare. Acest articol îşi propune să facă o trecere
în revistă a unora dintre cele mai notabile băuturi pe bază de cafea:

Affogato

Affogato, care înseamnă “înecat” în limba italiană, are forma

unei lingure de îngheţată de vanilie acompaniată de un shot de
espresso fierbinte. Variaţiile pot include un shot de Amaretto sau
alte tipuri de lichior.

Americano

Numele acestei băuturi pe bază de cafea provine din cel de-al

doilea război mondial când, odată debarcaţi în Normandia, pe
frontul european, pentru eliberarea teritoriilor ocupate de germani,
soldaţii americani au încercat să domolească tăria cafelei europene,
turnând apă fierbinte peste espresso. Mai târziu, marile lanţuri de
magazine din SUA au adaptat-o unui public mai larg,
comercializând-o ca o combinaţie între cafeaua obişnuită şi
espresso.

Bicerin

Băutură tradiţională fierbinte născută la Torino, în Italia,

Bicerin este preparată din espresso, ciocolată lichidă şi lapte
integral, aşezate în straturi, fiind servită în pahare mici,
rotunjite. Cuvântul Bicerin înseamnă în piemonteză “pahar
mic”. Băutura a fost cunoscută încă din sec. 18 şi a fost
lăudată de celebrul Alexandre Dumas în 1852. Se spune că această băutură se bazează pe băutura
“Bavareisa” din sec. 17, diferenţa constând în faptul că Bicerin este atent aşezată în straturi mai
degrabă decât să fie amestecate. În 2001 băutura Bicerin a fost recunoscută ca un “produs
tradiţional piemontez” în buletinul oficial al regiunii Piemont.
 Cà phê sữa đá

Cafeaua cu gheaţă şi lapte de origine vietnameză recunoscută sub denumirea de “Cà phê sữa đá”.
Coloniştii francezi au introdus cafeaua în Vietnam în secolul al 19-lea, ţară care a devenit în
scurt timp un mare exportator de cafea, dispunând de multe plantaţii în zonele muntoase centrale.
Băutura a adoptat mari variaţii regionale. Datorită limitărilor
privind disponibilitatea laptelui proaspăt, atât francezii cât şi
vietnamezii au început să folosească laptele condensat
îndulcit şi cafeaua intens prăjită. Americanii de origine
vietnameză au introdus practica de a adăuga cicoare în cafea,
astfel încât mulţi americani cred astăzi ca orice cafea
adevărată vietnameză conţine cicoare. Un brand care foloseşte
cicoarea este Café du Monde, adesea amintit atunci când se
prepară o cafea vietnameză cu gheaţă. Café du Monde îşi are originea în New Orleans şi cafeaua
cu cicoare este un fenomen American. În Vietnam, cafeaua nu este servită în mod tradiţional cu
cicoare, iar marile branduri Vietnameze cu produse de top pentru uz casnic şi marile magazine de
cafea nu vor avea niciodată cicoare în amestecurile lor.

Café Au Lait

Pur şi simplu “Cafea cu lapte”, această băutură este o băutură specific franţuzească. Sensul
termenului diferă în Europa faţă de USA. În ambele cazuri, aceasta înseamnă un fel de cafea cu
lapte fierbinte, în contrast cu “White coffee” care este cafea cu
lapte la temperatura camerei. În Europa. “café au lait” provine
de la aceeaşi tradiţie continentală ca şi “café con leche” în
Spania, “Kawa biala” (“cafea albă”) în Polonia, “Milchkaffee”
(“cafea cu lapte”) în Germania, “koffie verkeerd” (“cafea
incorectă”) în Ţările de Jos şi “café com leite” (“cafea cu
lapte”) în Portugalia şi Brazilia. În Nordul Europei, café au lait
este numele cel mai des folosit în magazinele de cafea. La
origine, café au lait poate fi preparată din cafea intens prăjită şi
lapte fierbinte. În cafenele, aceasta este preparată la maşinile
de cafea espresso din espresso şi lapte frotat încă de când
aceste maşini au fost disponibile în anii 1940. “Café au lait” şi “caffe latte” sunt folosiţi ca
termeni contrastanţi, pentru a indica dacă băutura este servită în stil “francez” sau “Italian”, cea
în stil “francez” putând fi espresso sau o cafea neagră de bază servită într-o ceaşcă sau bol de
porţelan alb, cea în stil “italian” fiind preparată întotdeauna la un aparat de cafea espresso şi fiind
servită într-un pahar de sticlă. În majoritatea cafenelelor americane, “café au lait” este o băutură
de cafea tare preparată prin picurare sau presa franceză, la care se adaugă lapte fiert. Acest lucru
contrastează cu un “caffe latte” care are la bază espresso. Café au lait American este, în general,
servit într-o ceaşcă, ca şi în cazul cafelei, fiind servit într-un bol doar la magazinele care doresc
să sublinieza tradiţia franceză.
 Café cubano

Acest espresso cubanez se face prin adăugarea de zahăr Demerara în

recipientul în care va picura espresso astfel încât espresso se va
amesteca cu zahărul în timpul extracţiei.

Café Mocha

Acest nume este utilizat pentru a descrie gustul de “ciocolată” a

boabelor de cafea derivate din speciile de cafea Arabică. Astfel,
“Mocha” se poate referi la băutură de cafea cu ciocolată sau la cafeaua
preparată cu boabe “Mocha”.

Caffe Coretto

Caffe Coretto, băutură de origine italiană,

este preparată dintr-un shot de espresso şi
un shot de lichior, de obicei Grappa şi,
uneori Sambucca sau Brandy. De asemenea, este cunoscut în afara
Italiei ca “espresso coretto”. Acesta este comandat ca “un caffe
coretto alla grappa”, “un caffe coretto alla sambuca” sau “un caffe
coretto al cognac”, în funcţie de tipul de lichior dorit.

Caffe Macchiato

Caffe Macchiato, uneori numită espresso macchiato, este o băutură de cafea preparată dintr-un
shot de espresso cu o cantitate mică de lapte. Macchiato
înseamnă pur şi simplu “marcat” sau “pătat”, iar în cazul
Caffe macchiato acest lucru înseamnă literalmente “espresso
pătat/marcat cu lapte”. Motivul pentru care această băutură a
primit numele sau a fost ca barista trebuiau să indice
chelnerilor care serveau diferenţa dintre un espresso şi un
espresso cu puţin lapte, acesta din urmă fiind numit
“macchiato”. Acum, în Italia, un macchiato este format din
spumă de lapte groasă într-un pahar mic sau o ceaşcă cu un
shot de espresso turnat în centrul spumei, rezultând o cafea bogată în spumă. Macchiato poate fi
preparat cu lapte fierbinte aburit, caz în care băutura se numeşte “macchiato caldo” sau cu lapte
rece, caz în care se numeşte “macchiato freddo”.

Cappuccino

Cappuccino este o băutură de cafea tradiţională italiană, preparat cu espresso, lapte cald şi spumă
de lapte. Numele provine de la culoarea robei purtate de călugării şi călugăriţele din ordinul
Capucinilor.

Un cappuccino diferă de un Caffe Latte în două moduri. Deşi amândouă sunt preparate cu lapte
spumat peste espresso, un cappuccino este preparat, în mod tradiţional, cu mai puţin lapte fiert
decât caffe latte.

Carajillo

Carajillo este o băutură spaniolă în care cafeaua este

amestecată cu coniac sau rom. Ea datează din timpul ocupaţiei
spaniole în Cuba. Trupele spaniole au amestecat cafeaua cu
rom pentru a le da curaj sau “coraje” în spaniolă, mai târziu
“corajillo” sau “carajillo”. Este versiunea băuturii italiene Caffe
Coretto.

Coffee Milk

Ingredientele necesare preparării unui Coffee Milk sunt: un pahar de lapte, sirop de cafea şi o
ceaşcă de măsurare. Cafeaua cu lapte este o băutură
preparată din cafea cu aromă de lapte, similară cu ciocolată
cu lapte. Cu toate acestea, în loc de sirop de ciocolată este
utilizat siropul de cafea. Aceasta este băutura oficială în
Rhode Island, introdusă în jurul anilor 1930 de operatorii de
restaurante şi farmacii încercând să atragă noi clienţi. Un
operator necunoscut a îndulcit zaţul de cafea cu lapte şi
zahăr obţinând astfel o melasă sub forma unui extract care a
devenit foarte popular. Acest sirop de cafea a devenit atât
de popular încât în anul 1993 Coffe Milk a fost aleasă băutura oficială a Rhode Island.

Cortado

Cortado este un espresso “tăiat” cu o cantitate mică de lapte cald. Raportul de lapte/cafea este
între 1:1-1:2, iar laptele se adaugă peste espresso. Cuvântul “Cortado”
provine de la spaniolul “cortar” care înseamnă “a tăia”.

Cortado este, de asemenea, cunoscut sub numele de “Tallat” în catalană,

“Ebaki” în bască, “Pingo” sau “Garoto” în portugheză şi “noisette” în
franceză.

Acesta este, de asemenea, numit “Gibraltar” în Statele Unite ale Americii,

în special pe Coasta de Vest. Numele Gibraltar provine din San Francisco,
California, unde prajitoriile de cafea, cum ar fi Blue Bottle Coffee Company şi Ritual Coffee
Roasters au deschis ritualul de a servi băutura în sticlă cu acelaşi nume, Libbey–Owens–Ford.
În Cuba, băutura este servită sub denumirea “Cortadito” într-o sticlă special, de multe ori cu un
inel de metal şi un mâner din fir metalic. Există mai multe variante ale băuturii, inclusiv Cortado
condensada, café con leche condensada sau bombon (espresso cu lapte condensat) şi leche y
leche (espresso cu lapte condensat şi cremă deasupra). Adus în cartierul Mica Havană din Miami,
Florida, de cubanezii americani în anii 1960, băutura se regăseşte acum în tot oraşul şi este o
caracteristică importantă a rutinei zilnice, mai ales în rândul cubanezilor.

Variantele italiene ale acestei băuturi sunt Caffe macchiato sau cappuccino.

Espresso

Espresso este o băutură concentrată, produsă prin forţarea cu presiune a unei cantităţi mici de apă
prin boabele de cafea măcinate fin. Espresso are adesea o consistenţă mai groasă decât cafeaua
preparată prin alte metode, fiind bază pentru alte băuturi cum ar fi
cappuccino, caffe latte, macchiato, mocha sau Americano. Espresso are
mai multă cofeină per unitate de volum decât cele mai multe băuturi,
dimensiunea porţiei fiind de obicei mai mică: un dublu shot de espresso
conţine 80-150 mg de cafeină, mai puţin cu 95-200 mg dintr-un
standard de 240 ml de cafea preparată prin picurare.

Espresso Lungo

Un espresso lungo se referă la băutură de cafea făcută prin

utilizarea unui espressor: un shot simplu său dublu de espresso la
care se adaugă mai multă apă (în general, de două ori mai mult
faţă de cantitatea de espresso), rezultând un espresso lung.

Un espresso normal extrage un shot de espresso de aprox 30 ml

în 25-30 secunde, în timp ce un espresso de aprox 50-60 ml dublu
poate dura până la un minut.

Espresso Ristretto

Această băutură se numeşte, de asemenea, “Corto”. Este un foarte

scurt “shot”de espresso. Iniţial acesta era preparat cu aceeaşi
cantitate de apă şi aceeaşi cantitate de cafea, însă, datorită faptului
că apa venea în contact cu măcinătura de cafea pentru un timp
mult mai scurt, cofeina era extrasă în raport mai redus din
uleiurile aromate de cafea, shot-ul rezultat fiind mai îndrăzneţ,
mai consistent şi mai puţin amar. Aceste arome sunt, în general,
atribuite unui espresso, dar sunt mai pronunţate în Ristretto.
Astăzi, datorită utilajelor moderne, automate, mai puţin
controlabile, ristretto înseamnă, de obicei, doar mai puţină apă. Un shot de espresso dublu este de
obicei în jur de 60 ml, în timp ce un ristretto dublu este de obicei în jur de 45 ml.

O metodă modernă pentru prepararea unui shot de espresso este de a se măcina cafeaua mai fin
decât cea pentru un espresso normal şi extras în aceeaşi cantitate de timp ca un espresso normal.
Spaţiile mai mici dintre particulele fine de cafea măcinată permite apei să treacă mai greu,
rezultând un shot mai scurt.

Flat White

Flat White este o băutură pe bază de cafea originară din Australia şi Noua
Zeelandă. Se prepară prin turnarea laptelui fiert din partea de jos a
Lattierei într-un espresso simplu său dublu. Este similară băuturilor caffe
latte sau café au lait. La fel ca şi alte băuturi pe bază de espresso, şi
aceasta poate cunoaşte mai multe modalităţi de servire.

Fiind de obicei servită într-o cană mică de ceramică de 150-160 ml şi

utilizându-se laptele fiert de pe fundul Lattierei, rezultă o băutură cu o
textură netedă şi catifelată. Un Flat White poate incorpora latte art.

Frappuccino

Sursa băuturii Frappuccino este incertă. Frappuccino este o combinaţie de frappe şi cappuccino,
o băutură pe bază de cafea în stil Italian acoperită cu spumă de lapte. Nu
este clar dacă frappe este luat de la frappe, o cafea cu gheaţă grecească,
sau de la un termen din zona Boston folosit pentru un milkshake gros.
Ambii termeni sunt derivaţi din cuvântul francez frappe.

Băutura originală Frappuccino a fost dezvoltată, numită, brand-uita şi

vândută de lanţul de magazine de cafea George Howell's Eastern
Massachusetts, The Coffee Connection. Când Starbucks a achiziţionat
The Coffee Connection în 1994, au câştigat, de asemenea, şi dreptul de a
face şi a vinde băuturi Frappuccino şi, în scurt timp, au început să vândă
băuturile la nivelul întregului lanţ de magazine Starbucks.

Ca răspuns la succesul Frappuccino, concurenţii Starbucks au dezvoltat mai multe băuturi

similare cu nume similar, dar numai Starbucks poate folosi în mod legal marca “Frappuccino”.
Pentru a prepara un Frappuccino de 500 ml este nevoie de: 1-2 ceşti de gheaţă, ½ ceaşcă de
double espresso, ½ ceaşcă de lapte, 1-2 linguri de zahăr, 1-2 linguri de ciocolată sau sirop cu alte
arome (se poate substitui cu caramel); opţional frişcă, sirop de ciocolată pentru topping.

Ca şi echipament e nevoie de un espressor şi un blender.

 Galão

Galão este o băutură fierbinte din Portugalia, preparată din espresso şi

spumă de lapte. Similar cu caffe latte sau cafe au lait, se serveşte într-un
pahar înalt, cu cafea circa un sfert şi trei sferturi spumă de lapte, spre
deosebire de garoto care e mai mic şi e servit într-o ceaşcă espresso mai
mică. Atunci când proporţia de cafea/lapte este 1:1, se numeşte „Meia de
Leite” (jumătate lapte) şi vine într-o ceaşcă. Este comparabil cu un
Cortado, dar cu o cantitate mai mare de lapte, cu proporţii similare cu un
Caffe Latte.

Greek Frappe Coffee

"Frappe," în limba franceză, înseamnă "rece" atunci când se referă la o băutură. De fapt, a existat
o băutură americană numit cafe frappe, un fel de granit cafea. Cu toate acestea, în numele caffe
frappe, "frappe" înseamnă "agitat".

Greek frappe a fost inventat în 1957 la Târgul Internaţional de la

Salonic. Reprezentantul companiei Nestle, Yannis Dritsas, a
prezentat un nou produs pentru copii, o băutură de ciocolată
produsă instantaneu prin amestecarea cu lapte şi agitată cu un
shaker. Angajatul acestuia. Dimitris Vakondios, a căutat într-o
pauză o modalitate de a-şi prepara o cafea instant însă nu a găsit
apă caldă aşa că a amestecat cafeaua cu apă rece şi cuburi de
gheaţă într-un shaker. Acest experiment improvizat a devenit
băutura populară grecească. Frappe a fost comercializată în
principal de Nestle, a devenit una dintre cele mai populare
băuturi, fiind numită cafeaua naţională a Greciei şi fiind
disponibilă în aproape toate cafenelele greceşti.

Greek Frappe Coffee poate fi preparată fie cu un shaker fie cu un mixer. 1-2 linguriţe de cafea,
zahăr după gust şi un pic de apă sunt amestecate pentru a forma o spumă care se toarnă într-un
pahar înalt. La aceasta se adaugă apă rece şi cuburi de gheaţă şi, opţional, lapte. Băutura este
servită cu un păi de băut.

Kahlua, Baileys, Irish Cream sau alte lichioruri sunt uneori folosite pentru variaţie suplimentară,
precum şi ciocolată cu lapte. Multe restaurante adaugă câte o minge de vanilie în frappe în loc de
lapte.
 Ipoh White Coffee

Ipoh White Coffee este o băutură care îşi are originea în Ipoh,
Perak, Malaezia. Pentru prepararea acesteia, boabele de cafea sunt
prăjite în margarină din ulei de palmier. Cafeaua rezultată este
servită cu lapte condensat. Termenul “white coffee” este din
traducerea literală a numelui său chinezesc, care a fost introdus în
secolul 19 de către emigranţii chinezi care au venit să lucreze în
minele de cositor locale.

Irish Coffee

Cafeaua irlandeză a fost inventată de Joseph Sheridan, bucătar

şef la Foynes, Limerick şi constă dintr-un cocktail din cafea
fierbinte, whiskey irlandez şi zahăr. Cafeaua a luat naştere după
ce un grup de pasageri Americani au debarcat dintr-o
ambarcaţiune Pan Am în portul Foynes într-o seară urâtă de iarnă
din anii 1940. Sheridan a adăugat Whiski în cafea pentru a-i
încălzi. Întrebat de americani dacă au fost serviţi cu cafea
braziliană, Sheridan a răspuns că era cafea irlandeză.

Long Black

Acest stil de cafea este frecvent regăsită în Noua Zeelandă şi Australia,

acum fiind întâlnită şi în Marea Britanie, mai ales în apropierea Londrei.
Aceasta se prepară dintr-un shot dublu de espresso care se toarnă peste apă
fierbinte. Această băutură este similară unui Americano, care se face prin
adăugarea de apă fierbinte peste shot-urile de espresso, Long Black păstrând
însă mai multă cremă şi având o aromă mai puternică datorită faptului că
este mai mică.

Red Eye

Această băutură este preparată dintr-o ceaşcă de cafea Americano

peste care se adaugă espresso, numindu-se red eye, black eye sau
dead eye în funcţie de numărul de shot-uri de espresso adăugate.
 5. ETAPELE PROCESULUI DE OBTINERE A CAFELEI

5.1. Prepararea cafelei

Cireşele de cafea nu pot fi păstrate şi trebuie preparate numai decât după recolta.

Există două metode: prepararea uscată şi prepararea umedă.

1. Prepararea uscată

În ţările de cultură cu perioade pronunţate de ploaie şi seceta prepararea se poate face

după metodă tradiţională uscată. Cireşele de cafea coapte şi triate se întind pe locuri întinse de
uscat cu suprafeţe betonate sau pavate în strat subţire (3 până la 5 cm) şi se usucă la soare. Pentru
o uscare uniformă, stratul de cireşe de cafea trebuie întors de mai multe ori pe zi. În timpul nopţii
sau sub ameninţarea ploii, cireşele se adună într-o grămadă şi se protejează cu plante pentru a nu
fi umezite din nou. După circa 4 săptămâni, fructul se usucă până la un conţinut de apă de mai
puţin de 13 %. Boabele de cafea se eliberează de învelişul exterior în maşini speciale de decojit,
rămânând doar mici resturi de pieliţă argintie. Prepararea uscată se foloseşte, în mod
predominant, în Brazilia şi în Etiopia şi pentru cafeaua arabică. în ce priveşte cafeaua robustă,
predomină prepararea uscată.

2. Prepararea umedă

În ţări cu căderi de ploaie relativ uniforme în timpul anului, durata strălucirii soarelui
nuajunge, pentru a usca toată cireaşa în întregime destul de repede. De aceea cireşele de cafea
coapte şi triate se separă cu o maşină cu ajutorul unor valturi sau plăci zimţate în pulpă de fructe
şi bob de cafea. Pentru a le înlătura resturile înainte de uscarea completă, aceste boabe se pun sub
apă numaidecât pe o perioada de 12 până la 36 de ore în recipiente de fermentaţie. La acest pas,
fermentele proprii plantelor lichefiază resturile pulpei de fructe, aşa încât ele pot fi spălate de pe
suprafaţă in canale de spălat. Uscarea la soare, care urmează acum şi care se realizează pe mese
de uscat, este cu mult mai rapidă şi se termină în 10 până la 14 zile. Măsurile de protecţie luate
impotriva umezelii ulterioare (rouă din timpul nopţii, ploaia) sunt aceleaşi că la prepararea
uscată.
 5.2. Prajirea cafelei
După cum se cunoaşte, cafeaua dobândeşte calităţile ei specifice numai în momentul
prăjirii, operaţiune de mare importantă sub aspect tehnologic, în lungul si anevoiosul drum
parcurs de boabele de cafea pe calea transformării acestora într-o cafea cărei calitate va trebui să
corespundă exigenţei consumatorilor. Practic, prin
acest procesde prăjire denumit de francezi
„torrefaction" sunt eliberate uleiurile eterice din
boabele de cafea, substanţe care atribuie în final
cafelei culoarea, aromă, parfumul, gustul şi
savoareaei specifice. În mod obişnuit, prăjirea
cafelei se realizează pe cale industrială în instalatii
speciale clasice, de diferite construcţii, conectate la
sursă de căldură necesară. De regulă, prăjirea
boabelor de cafea în astfel de instalaţii se realizează
în circa 15-20 min. Întreprinderile industriale
moderne care prelucrează astăzi cafea verde,
utilizeaza instalatii speciale automatizate, unde
durata şi gradul de prăjire sunt reglate electronic. Cu
astfel de instaltii, procesul de prăjire a boabelor de
cafea se reduce de regulă numai la 6 min. În timpul
prăjirii, boabele de cafea înregistrează pierderi în
greutate, datorita evaporarii apei şi descompunerii
unor substanţe pe care acestea le conţin, pierderi
care ajung până la 16-18%. Precizăm că circa 50%
din pierderea în greutate a boabelor de cafea, în
timpul procesului de prăjire, se datorează evaporării apei, iar diferenţa o reprezinta
descompunerea substanţelor organice, în special a zahărului, a celulozei şi acidului cafetanic.

6. CARACTERISTICI DE CALITATE ALE CAFELEI

În timp ce se gustă cafeaua , ar trebui să se încerce să se descopere dacă aciditatea,
aroma, consistenta şi gustul acesteia sunt plăcute.

caracteristici psiho-senzoriale\organoleptice:
aspect: pulbere fină, granulată, omogenă şi fără aglomerări;
culoare: de la brună la brună roşcat, uniformă în întreagă masă;
gust şi miros: specifice plăcute, bine exprimate, fără gust sau miros străin,fără
gust de caramel.
 consistenta: reprezinta ceea ce simtim cand inghitim cafeaua.Ea inglobeaza
vascozitatea,densitatea si bogatia, care sunt percepute pe limba. Un exemplu
bun de consistenta ar fi acea senzatie data de laptele batut in comparatie cu
apa. Perceptia unei cafele este legatade uleiurile si substantele extrase la
preparare

Caracteristicile de gust si aroma se formeaza dupa operatia de prajire (torefiere),

conducereacorecta a procesului fiind hotarâtoare în ceea ce priveste caracteristicile gustative ale
infuziilorobtinute ulterior.

proprietăţi fizico-chimice:
solubilitate: solubilă 100% în apă caldă şi rece;
extractul solubil apos (minimum 25% la cafeaua de calitatea I si minimum
23% la cafeaua de calitatea a II-a)
continutul de apa (maximum 4,5%). Pentru o depozitare de durata,
continutul de apa alprodusului nu trebuie sa depaseasca 12%.
cenusa totala si cenusa insolubila în HCl 10% (maximum 4,5% si respectiv,
maximum0,1% pentru cafeaua de calitatea I)
umiditate: maximum 4%
pH: maximum 4,5-5;
continutul de cofeina care se exprima prin raportare la substanta uscata si
trebuie sa fiede minimum 1,3% la cafeaua de calitatea I si minimum 1% la
cafeaua de calitatea a II-a
aciditate : este o caracteristica dorita la cafea. Ea da senzatia de uscaciune pe
papilele gustative. Rolul aciditatii la cafea este similar cu rolul gustului la vin.
Cu aciditatesuficienta, cafeaua nu va avea un gust banal. Aciditatea
furnizeaza caracteristicile deosebite ale cafelei, dar nu trebuie confundata cu
acrimea, care este neplacuta si-iconfera un gust
negativ
caracteristici microbiologice
corpuri străine: absente
comportare la fierbere: trebuie preparată imediat
în aproprierea punctului de fierbere (95-98 grade
C), altfel aromele delicate se pierd

Caracteristicele nedorite ale gustului:

 prea amar, perceput pe limba şi datorat prajirii boabelor de

cafea în exces
 plictisitor, din cauza lipsei de aciditate şi aromă
 fără miros, o caracteristica a cafelei îmbătrânite
 subţire, întâlnim la o cafea care duce lipsa de aciditate
  caracteristică a preparării insuficiente

Prepararea cafelei este o artă, iar reţetele diferă foarte mult, în funcţie de zona geografica.

7. AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE NUTRIŢIONALE ALE

CAFELEI

Consumul de cafea are şi avantaje si dezavantaje.

Substanţă principala din componentă cafelei cuefect fiziologic este cofeină. Cofeina
stimulează sistemul nervos central si accelerează viteza "prelucrării datelor" în corpul nostru.
Oboseala care apare în special dupa mancare este atenuată, activităţi obositoare si munci
efectuate în timpul nopţii par a fi mai puţin istovitoare, activitatea de gândire este stimulata, iar
dispoziţia devine mai bună.

În principiu un consum moderat de cafea de la patru până la cinci ceşti pe zi nu are un

efect negativ asupra sănătăţii unui om sănătos. Câţiva oameni reactionaza foarte sensibil la
efectul stimulent al cofeinei şi nu adorm decât cu
greu dacă consumă cafea, după masă târziu sau
seara. Lor li se recomandă folosirea cafelei
decofeinizate pentru aceasta ora târzie din zi.

Cafeaua stimulează pozitiv metabolismul,

datorită efectului denumit "efecttermogen". De
această calitate, pot profită persoanele cu plus de
greutate, consumand cateva ceşti de cafea în cursul
zilei, în special când ţin o dietă cu număr redus de
calorii. Efectul termogen, nu este decât o stimulare
de a elimina grăsimile din corp, datorita cafeinei.
Consumul de cafea, poate contribui la pierderea în
greutate sau la menţinerea ei la un nivel potrivit.
Iată şi unul din motivele pentru care oameni trecuţi
de o vârstă, nu vor să renunţe la obiceiul de a se
bucură de cafeaua dimineţii, considerând-o că pe o
cura de menţinere a tinereţii.

Proprietatea cafelei de a activa combustia

lipidelor (grăsimilor) din corp şi de a contribui prin
această la aportul energetic al corpului este foarte
importantă. Cafeaua creşte nivelul unor hormoni (adrenalină), măreşte tensiunea musculară si
capacitatea de contracţie a muşchilor.

Studiile ultimilor ani arată că înaintea intrecerilor sportive, consumul de cafea are efect
pozitiv la atleţi şi sprinteri. Mai mult,se remarca cresterea rezistenţei psihice. În plus, cafeaua
stimulează respiraţia, volumul pulmonar fiind exploatat eficient.

Cafeaua facilitează digestia la numeroase persoane: ceaşca de dimineaţă, activează

intestinul, graţie efectului stimulent al cafeinei şi elementelor sale, stimuleaza secretia acidului
gastric şi al lichidului bilei. Consumul de cafea la filtru, nu are nici un efect asupra nivelului de
colesterol din sange. Excesul de greutate şi stresul, rămân principalii vinovaţi. Studiile efectuate
in aceasta direcţie, recomandă persoanelor care au maladii legate de metabolismul lipidic sau
care prezintă nivel ridicat de lipide în sânge, să consume mai rar cafea, obligatoriu preparata la
filtru cu hârtie şi niciodată cafea fiartă (la ibric). Cafeaua conţine antioxidanţi: vitamina B, C ,
E, carotenul. Aceste componente sunt deja confirmate că fiind o protecţie contra cancerului. Alte
elemente ale cafelei au efect antimutagen, ajută celulele sănătoase să nu degenereze. Un studiu
recent în Elveţia, arată că unele lipide din cafea, previn dezvoltarea primei faze a cancerului in
celule. Numeroase cercetări, anulează orice presupunere de vinovăţie atribuită cafelei in
influenta ei asupra cancerului la stomac, intestine, san, ovare.

Efecte pozitive

După o perioada de zece ani de cercetări în Japonia din 100 000 de persoane care
consuma cafea, 214 s-au îmbolnăvit şi au murit de cancer renal, în comparaţie cu
neconsumatorii de cafea unde au murit de cancer 514 persoane. De aici s-a tras concluziacă
substanţele antioxidante din cafea protejează celulele renale de radicalii de oxigen cancerigen
în comparaţie cu ceaiul verde la care nu s-a putut dovedi acest efect. Rezultate asemanatoare s-
au obţinut în Otawa la cei cu tendenta de cancer de san. Un alt studiu National Health and
Nutrition Examination Survey a publicat în anul 2005 că la cei care consuma cel puţin două căni
de ceai sau cafea zilnic se reduce incidenţa bolillor cronicede ficat, care este frecvenţa la
alcoolici sau persoane supraponderale (grase), prin efectul cofeinei incidenţa bolii se reduce, la
fel se presupune un efect pozitiv în boală Parkinsonsau Alzheimer.

Printre cele mai recente studii asupra efectelor consumului de cafea, este cel efectuat în
2005, în Ţările de Jos, care a relevat faptul că trei ceşti de cafea acoperă 10%din necesarul de fier
al organismului, 26% din necesarul de potasiu şi 12% din cel al magneziului. Cafeaua conţine
mici cantităţi de vitamine A, C, E şi B6 ; cel mai benefic efect fiind cel numit „termogen”;
stimulează digestia şi elimina grăsimile; nu este un pericol pentru silueta deoarece are zero
calorii, nu conţine substanţe nutritive, deci nu ingrasa şi, de asemenea, este un laxativ foarte
eficient.
 Efecte negative

La un consum abuziv, exagerat de cafea sau alte băuturi care conţin cofeină pot sa apara
următoarele efecte negative:

Tahicardie (ritm scăzut a tensiunii);

Nelinişte, tremuaturi, nervozitate, stări de panică
Insomnie
Convulsii
stare uşoară de dependenţă
Dureri de cap datorita lipsei de cafea

Riscurile se referă la abuzul de cafea. Astfel, femeile care beau mai mult decat doua ceşti
pe zi prezintă un risc crescut de osteoporoză, iar consumul ridicat de cofeina reduce fertilitatea ;
există şi un anumit risc la gravide, mai precis există riscul pierderii sarcinii, deoarece cofeina
scade nivelul de irigare cu sânge al placentei, ceea ce poate afecta fătul. Printre alte riscuri sunt
cele care se referă la unele boli digestive şi la efectul negativ asupra riscului de boli cardio-
vasculare.
 8. PREZENTAREA MENŢIUNILOR OBLIGATORII ŞI
SUPLIMENTARE DE ETICHETARE APRODUSULUI
ALIMENTAR
Dreptul de informare al consumatorilor nu poate fi realizat decât dacă exista obligatia
producătorilor de a le furniza informaţiile necesare despre bunuri şi servicii. Astfel, etichetarea
produselor alimentare capătă o importantă majoră deoarece contribuie la informarea şi educarea
consumatorilor. Etichetele de cafea sunt o importantă sursă de informaţii pentru consumatori,
deoarece acestea oferă elemente grafice şi scriptice referitore la tipul, originea şi calitatea cafelei.

Eticheta poate avea un impact vizual foarte puternic asupra consumatorului şi il poate
influenţa în alegerea unei cafele, fiind unul dintre criteriile cu cea mai mare pondere în acest
sens. În ultimul timp, producătorii de cafea au acordat o importantă dince în ce mai mare
designului etichetelor, investind sume foarte mari pentru schimbarea acestora. Există însă şi
producători de cafea mai conservatori care păstrează aceeaşi formă grafică a etichetei de zeci de
ani. Eleganta etichetei nu este însă un garant al calitatii cafelei, însă informaţia pe care această o
oferă poate fi, ajutând în acelaşi timp silă educarea consumatorilor.

Conform H.G. nr. 106/2002, referitor la normele metodologice privind etichetarea

alimentelor, scopul etichetării este de a informa suficient şi corect consumatorii, astfel incat
aceştia să aleagă acel produs care corespunde exigenţelor lor din punct de vedere al nevoilor şi
posibilităţilor lor financiare, precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi.
Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:

a. Denumirea sub care este vândut alimentul.

b. Lista cuprinzând ingredientele.
c. Cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente.
d. Cantitatea netă pentru alimentele preambalate.
e. Dată durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere
microbiologic au un grad de perisabilitate, dată limita de consum.
f. Condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii
speciale.
g. Denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al
distribuitorului; în cazul produselor de import se înscriu numele şi sediul
importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România.
h. Locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi
denatura să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau
provenienta reală a alimentului.
 i. Instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare
necorespunzatoare a alimentelor.
j. Concentraţia alcoolică pentru băuturile la care această este mai mare de 1,2% in
volum
k. menţiune care să permită identificarea lotului.
l. Menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse.

9. FALSIFICĂRILE ŞI FRAUDARILE ÎNTALNITE LA

CAFEA
Cele mai frecvente defecte întalnite la cafea sunt:

 Sortarea necorespunzătoare
 Uscarea în condiţii necorespunzătoare
 Nerespectarea temperaturii la coacere
 Răcirea bruscă la temperaturi prea mici
 Conţinut prea mare în apă
 Măcinare prea granuloasă
 Depozitarea greşită
 Transport necorespunzător
 Ambalaj necorespunzător

Eventualele falsificări la cafea:

 Cafeaua verde poate fi falsificată prin lustruire sau adăugare de diverse substanţe, în
scopul de a i se da un aspect sau o culoare mai atrăgătoare, acoperindu-i-se astfel
defectele ce le-ar avea.
 Cafeaua verde mai poate fii falsificată prin tratarea ei cu apă, cu scopul de a i se mării
bobul.
 Cafeaua prăjită, boabe, poate fii falsificată prin ungerea ei cu uleiuri, soluţii de zahăr,
rezine, etc.
 Cafeaua prăjită, boabe, mai poate fii falsificată prin adăugarea de boabe extrase sau chiar
false;
 Cafeaua prăjită şi măcinată este cel mai des supusă falsificării prin adăugarea în special
de pulberi de surogate (cicorae, năut, zaţ uscat de cafea folosită, etc.)
 inlocuirea unui sort superior cu unui inferior;
 extragerea cofeinei
 prin adaugare de boabe false, colorate artificial;
Falsurile la cafeaua preambalata mai pot fi identificate şi printr-o studiere atentă a ambalajului,
care poate prezenta:

 variaţii de culoare faţă de cel iniţal

 neclaritatea contururilor
 dimensiuni diferite
 inscripţii incomplete privind provenienţa
 diferenţe de gramaj a cafelei conţinute.

Inocuitatea mărfurilor alimentare în relaţie cu siguranţa consumatorului

Alimentele oferite spre comercializare trebuie să îndeplineasc următoarele condiţii:

 fie fabricate conform prevederilor legale, în scopul:

o protecţiei publice
o protecţiei igienei alimentului
o protecţiei calităţii produsului
 să se încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizică, chimică,
microbiologică, toxicologică sau radiologică, stabilite prin reglementări speciale
 sa fie ambalate, etichetate şi marcate conform reglementărilor specifice
 inscripţionarea etichetelor sa fie vizibilă, lizibilă şi corectă.

Alimentele care sunt interzise de la comercializare sau utilizare pentru consum uman
sunt:

 au semne organoleptice de alterare (modificări de aspect, consistenţă , culoare, gust sau

miros)
 au semne de infestare cu paraziţi (ouă, larve şi forme adulte vii sau moarte), precum şi
resturi sau semne ale activităţii lor (cu excepţia unor produse ce au prevăzute limite)
 au semne ale contactului cu rozătoare
 au miros şi gust străin de natura produsului