8.1.

Introducere

Protecţia muncii a luat naştere la intersecţia unui şir de ştiinţe (sociale, economice,
juridice, general-inginereşti, clasice ş.a.) şi în baza concluziilor acestora elaborează măsuri
pentru asigurarea securităţii muncitorilor în activitatea cotidiană de muncă.
Protecţia muncii este un sistem de acte legislative şi corespunzător lor, de măsuri şi
mijloace social-economice, tehnice, organizatorice, igienico-sanitare, profilactic-curative care
asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătăţii şi a capacităţii de muncă în activitatea de
producţie.
Securitatea angajaţilor în cimpul muncii se asigură prin instruirea permanentă în
domeniul protecţiei muncii şi verificarea cunoştinţelor, prin pregătirea specială a persoanelor ce
deservesc maşini, mecanisme şi utilaje complicate faţă de care sunt inaintate cerinţe sporite de
securitate, prin instructarea prealabilă şi periodică a întregului personal muncitor din unitaţile
economice.
În compartimentul proiectului de diploma " Protecţia muncii şi a mediului ambiant "
sunt dezvăluite urmatoarele probleme:
1) analiza condiţiilor de muncă;
2) măsuri privind sanitaria industrială;
3) măsuri privind tehnica securităţii;
4) măsuri privind protecţia muncii impotriva incendiilor;
5) măsuri de protecţie a mediului ambiant.

8.2 Analiza condiţiilor de muncă la executarea lucrărilor ce ţin de alimentarea cu apă.

Scopul principal al compartimentului “Securitate şi sănătate în muncă” este de a scoate la

iveală factorii periculoşi şi ofensivi de producere şi adoptarea măsurilor inginereşti de profilaxie
a acţiunii lor, de a asigura o folosire raţională a pămîntului şi subsolului, aerului atmosferic,
bazinelor de apă, restabilirea resurselor naturale.
Lucrarile ce ţin de alimentarea cu apă se desfaşoară în exterior, adică sub cerul liber (cu
excepţia reţelelor interioare), de aceea personalul muncitoresc, pe lingă riscurile profesionale,
este expus si influienţei unui ansamblu de factori meteorologici.
Diversitatea lucrărilor şi operaţiunilor, maşinilor, mecanismelor, utilajului, dispozitivelor,
echipamentului tehnologic şi materialelor utilizate la executearea acestora, au un şir de acţiuni
negative, care pot influienţa asupra sănătaţii şi vieţii personalului muncitoresc, in cazul
nerespectării normelor şi regulilor de securitate. Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, reducerea
traumatismului şi a bolilor profesionale, depind în mare masură de pregătirea cadrelor inginereşti
în domeniul protecţiei muncii.
La executarea lucrărilor ce ţin de amplasarea comunicaţiilor inginereşti, asupra
muncitorilor pot exercita influienţă negativă următorii factori dăunatori şi periculoşi de
producţie, care sint incluşi in urmatorul tabel:

Caracteristica condiţiilor sanitaro-igienice a factorilor periculoşi la

lucrările de construcţie-montaj a reţelei de alimentare cu apă

Tabelul 1
Factorii condiţiilor de Aprecierea condiţiilor de muncă
muncă vizuală după proiect
1 2 3
1. Caracteristica condiţiilor de muncă
1.1. Clasificarea condiţiilor de lucru după gradul de I Pericol înalt
electrosecuritate
1.2. Categoria procesului după pericolul incendiar-
D D
exploziv
2. Factorii periculoşi şi nocivi de producţie
2.1.Electrici:
 clasa articolelor electrice I, II I, II
 genul curentului Alternativ Alternativ
 tensiunea, V aparat de sudat 220...380
 frecvenţa, Hz 50 50
2.2. Emanări:
 Iradieri periculoase Aparatul de sudat 1 J/(cm2  min)
2.3. Mecanici:
 vibraţia, Hz, mm/s Automobile,tractoare, ≥116
 zgomotul, dB excavatoare, aparat de ≥85
sudat mobil
 căderea obiectelor de la înălţime, m Prăbuşirea malurilor in
Pericol ridicat
timpul saparii şanţurilor
 mişcarea părţilor maşinilor Excavatorul, firele sub
tensiune, deplasarea
Pericol ridicat
autobasculantelor si
mijloacelor de transport
 zborul aşchiilor de materiale şi instrumente Instrumentele de lovit,
Raza 2m
tehnica pentru sapat
2.4. Termici
 detalii încălzite, ºC In procesul de producţie 45
2.5. Praf (pulbere)
 mineral Particule de pamint,
CMA ≤6
nisip
3. Posibilitatea izbucnirii incendiului sau a exploziei
3.1.Sursă de aprindere Scintei de la utilizarea
prezent
aparatului de sudat
 Influienţa factorilor menţionaţi asupra angajaţilor pot conduce la trauma, sau inrăutaţirea
bruscă a stării sănătaţii, îmbolnavirea sau scăderea capacităţii de muncă.

Prin analiza condiţiilor de muncă se urmăreşte scopul de a stabili ce prezintă prin sine
factorul periculos sau dăunător, unde apare sau poate apărea factorul corespunzător, în ce mod
poate fi depistat, ce influenţă are asupra organismului uman la acţiunea permanentă sau periodică
în concentraţii neînsemnate, sau care depăşesc cu mult limitele maximale admisibile, pentru a
elabora măsuri efective de protecţie, pentru a reduce la minimum probabilitatea imbolnăvirii sau
afectării angajaţilor.
Evidenţierea corectă a factorilor dăunători de producţie, permite de a elabora şi realiza
măsuri efective de imbunătaţire a condiţiilor de muncă.

8.2.1 Măsuri privind sanitaria industrială

Sanitaria industrială in cazul pozarii conductelor de apă, prezintă prin sine un sistem de
măsuri organizatorice şi mijloace sanitaro-tehnice, menite să excludă influienţa noxelor de
producere asupra angajaţilor, care se transmit, de regulă, asupra organismului uman prin
intermediul mediului aerian.
Daca factorii nocivi de producţie sunt suficient de activi, atunci organismul nu este în stare
să se acomodeze la acţiunea lor şi activitatea vitală normală se dereglează, iar starea sănătaţii
omului se inrăutăţeşte, provocînd în multe cazuri anumite boli profesionale.
Scopul serviciului sanitariei industriale este realizarea unui ansamblu de măsuri orientate
spre asanarea condiţiilor de muncă la toate etapele procesului de producţie, înlăturarea factorilor
nocivi ce influenţeaza asupra sănătăţii angajaţilor şi prevenirea bolilor profesionale.
Pentru asigurarea condiţiilor inofensive şi sănătoase de munca şi excluderea probabilitaţii
sau reducerea la minimum a influenţei factorilor dăunatori de producţie asupra muncitorilor sînt
prevăzute urmatoarele masuri, care vor fi realizate in mod obligatoriu la executarea lucrărilor,
exploatarea maşinilor, mecanismelor , utilajului şi sculelor:
1) muncitorii vor fi asiguraţi cu încăperi sanitaro-igienice în volumul şi nomenclatura
prevăzută de ,,Regulile sanitaro – igienice a muncitorilor din domeniul construcţiilor.
Garderoba va fi dotată cu şezlonguri pentru schimbarea hainelor cu lăţimea de cel puţin
0,3 m şi lungimea de cel puţin 0,6 m pentru o persoana.
2) muncitorii care deservesc utilaje ce provoaca zgomot mai puternic de 85 dBA, precum şi
persoanele ce lucrează în imediata apropiere a acestora vor utiliza căşti antizgomot;
3) temperatura suprafeţelor încălzite ale utilajului şi instalaţiilor de la locurile de muncă nu
trebuie să depăşească 55 ºC;
4) în cazul muncii la aer liber se vor lua măsuri prin care sa se evite racirea sau
supraîncalzirea personalului, prin întreruperi periodice a caror durata şi frecvenţă se
 stabilesc de la caz la caz, de organele Ocrotirii Sanataţii în funcţie de temperatura aerului
şi intensitatea vîntului. Se vor amenaja spaţii fixe sau mobile pentru protejarea
personalului împotriva condiţiilor meterologice nefavorabile ( temperaturi joase, înalte,
radiaţii solare, precipitaţii atmosferice, furtuna, etc.
5) muncitorii care vor executa lucrările la locurile de muncă cu degajări mari de praf vor
utiliza echipament special, pentru protejarea căilor respiratorii –respiratoare de tipul R:N;
6) sudorii vor fi protejaţi de iradierile infraroşii şi ultraviolete prin folosirea echipamentului
de protecţie individual ( costum special, mănuşi din piele, mască de sudor pentru
protecţia feţei şi ochiilor ).

8.3 Măsuri privind protecţia contra vibraţiilor, zgomotului şi prafului

În construcţii sunt folosite diferite maşini, mecanisme, utilaje etc., care provoacă zgomot
şi vibraţii. Aceste surse pot fi clasificate în modul urmator: maşini şi mecanisme mobile de
construcţii ;instrumente mecanizate cu acţionare electrică ( pompe, site mecanice etc.)
Zgomotul şi vibraţiile acţionează direct asupra organismului omului mai ales asupra
organului auditiv provocînd pierderea parţiala sau totala a auzului.

8.3.1 Măsuri privind protecţia contra vibraţiilor

Cauzele principale ale vibraţiilor utilajului şi maşinilor sînt: rotirea maselor

neechilibrate, mişcarea lichidelor cu viteză mare, însoţită de pulsaţii în unele aparate şi instalaţii
tehnologice, proiectarea incorectă a utilajului, încălcarea regulelor de exploatare a maşinelor şi
mecanismelor.
Vibraţiile acţionează direct asupra organismului omului, acestea duc la dezvoltarea
patologiei profesionale – boala vibraţiei.
Metodele de combatere a vibraţiilor maşinilor şi utilajelor sînt:
 micşorarea vibraţiilor prin acţiunea asupra sursei de exercitare;
 reglarea de la regimul de rezonanţă prin alegerea raţională a masei sau rigidităţii
sistemului oscilatoriu;
 vibroamortizarea;
 atenuarea dinamică a oscilaţiilor;
 vibroizolaţia;
 mijloace individuale de protecţie: mănuşi, căptuşele, garnituri, lamele de
vibroprotecţie asigurate cu dispozitive de fixare la mîni.
Normele sanitare stabilesc: clasificarea vibraţiei, metodele aprecierii igienice a vibraţiei,
parametrii normaţi şi valorile lor admisibile, regulile sanitare la lucrările cu utilj vibrant,
măsurile de bază tehnico-organizatorice
 8.3.2 Măsuri privind protecţia contra zgomotului

Pentru asigurarea procesului tehnologic de producere este necesară folosirea utilajului

care în procesul funcţionării poate genera zgomot .
Zgomotul acţionează direct asupra organismului omului mai ales asupra organului auditiv
provocînd pierderea parţială sau totală a auzului – surditatea.
Măsurile de protecţie împotriva zgomotului sînt:
 folosirea proceselor tehnologice cu zgomot redus;
 perfecţionarea tehnologiilor de deservire şi reparaţie a maşinilor şi utilajelor;
 amplasarea raţională a instalaţiilor, reţelei de distribuţie;
 dotarea utilajului zgomotos cu amortizatoare şi tobe de eşapament.
 izolaţia transmisiilor utilajului zgomotos cu capote fonoizolatoare;
 mijloace individuale de protecţie: căşti antizgomot, antifoane.
Normarea zgomotului se efectuiază prin două metode:
1. după spectrul limită – se normează nivelurile presiunii sonore;
2. după nivelul sunetului (dBA), măsurat la conectarea caracteristicii de corecţie a frecvenţei
sonometrului, se foloseşte pentru aprecierea aproximativă a zgomotului constant şi variabil.

8.3.3 Măsuri privind protecţia contra prafului

În proiectul de diploma efectuat pe tema ,,Alimentarea cu apa a oraşului Straseni ’’ mai

puţin apar lucrări şi procese ce duc la apariţia prafului de producţie.
Praful de producţie prezintă prin sine particule solide minuscule, capabile să se afle
timp îndelungat în aer în stare de suspensie.
Praful apare numai la lucrările de terasament la săparea solului precum şi lucrul manual
al muncitorilor. La fel pot fi intîlnite şi lucrul manual cu reagenţi chimici cum ar fi diferite
substanţe (varul nestins, clorura de aluminiu, etc.) .
Măsurile de protecţie asupra prafului pot fi:
 folosirea mijloacelor individuale de protecţie:
 pentru ochii (ochelari de protecţie cu sticla)
 pentru căile respiratorii (maşti, filtre respiratoare de diferite construcţii şi modificaţii )
 pentru corp (costume speciale).

8.4 Masuri privind tehnica securităţii

8.4.1 Tehnica securităţii la executarea reţelelor de alimentare cu apă

La executarea lucrărilor se vor folosi numai scule şi manuşi – unelte care sînt în bună
stare şi care nu pot provoca accidente. Montarea definitivă a conductelor şi instalaţiilor se vor
face conform proiectului întocmit pentru lucrarea respectivă. În timpul operaţiunii de lansare vor
rămîne numai muncitorii care execută această lucrare, aceştea fiind special echipaţi asupra
acestei operaţiuni. Lansarea conductei va fi condusă de supravegherea permanenta a şefului de
şantier sau un tehnician specialist pentru acest gen de lucru.
În cazul cînd tranşeele conductelor de alimentare cu apă se intersectează cu tranşeele altor
conducte, conductele de apă potabila se vor aşeza pe deasupra celorlalte pentru a se evita
infectarea apei în cazul avariei.
Încercarea conductelor instalaţiilor de apă vor fi efectuate sub supravegherea şefului de
şantier sau a unui tehnician de specialitate.

8.4.2 Tehnica securităţii de îndeplinirea lucrărilor de terasament

Pînă la începerea lucrărilor de terasament în locurile cu comunicaţii subterane trebuie să

fie elaborate şi acordate cu organizaţiile ce le exploateză măsurilor de securitate la executarea
lucrărilor, iar amplasarea comunicaţiilor subterane pe teren marcată cu semne sau inscripţii
corespunzătoare.
Pentru reducerea influenţei negative a activităţii de construcţie asupra mediului ambiant
se prevăd masuri la amenajarea sistemei de alimentare cu apă a localităţii:
 lucrările de terasament se vor executa cu depozitarea separată a solului fertil faţă de locul
unde se fac lucrările date;
 folosirea tehnologiilor fără de deşeuri sau cu puţine deşeuri.
Problemele legate de protecţia muncii trebuie sa fie oglindite în planul calendaristic sau
graficul-reţea, în planul general de şantier şi pe fişele tehnologice ale principalelor lucrări de
construcţii-montaj. Este foarte însemnat de a prevedea rînduiala strictă a lucrărilor de construcţii-
montaj cu scopul de a asigura stabilitatea elementelor montate şi rigiditatea spaţială a
construcţiilor.
În planul calendaristic trebuie prevăzute măsuri suplimentare de protecţie a muncii in
perioada rece a anului.
La elaborarea planului general al şantierului se va prevedea reţeaua de drumuri, locurile
de introducere, intrările şi ieşirile. Şantierul trebuie să fie asigurat cu reţele inginerice de
comunicaţii : reţeaua electrică , sistema iluminatului artificial , legătura telefonică, conducta de
apa, punctele de legatură la pămînt a utilajului.
Pe planul şantierului se determină zonele periculoase:
 de acţiune a macaralelor;
 reţelelor electrice;
 mişcării intensive a transportului;
 locurilor de păstrare a substanţelor şi materialelor periculoase pentru sănătate;
 lucrări ce apar la efectuarea lucrărilor de pamînt.
Dacă se lucrează în locurile unde instalaţiile de gaze, aburi sau apă fierbinte sînt în
funcţiune, se vor lua măsuri speciale de protecţie, prin blocarea robinetelor din sectoarele
respective de lucru, prin fixarea de flanşe oarbe, robinete de lucru, plăci avertizatoare, îngrădiri,
etc. Pentru cazuri de protecţie, se vor lua masuri pentru ventilarea permanentă a acestor incăperi.
La imbinarea ţevilor prin flanşe se interzice a se face controlul cu mîna al coincidenţei
orificiilor şuruburilor. Acest control se va efectua cu ajutorul instrumentelor.
Şanţurile pentru instalarea conductelor se vor executa şi asigura contra surpării, respectiv
instrucţiunile prevăzute de normele ,, Lucrări de săpătură ‘’ şi ,,Lucrări de sprijin de maluri ’’.
Aşezarea conductelor subterane pe sub şosele se va realiza pe cît de posibil înainte de a executa
îmbrăcămintea drumurilor. În cazul în care se vor executa traversări pe sub drumuri şi şosele cu
îmbrăcămintea executata acestea vor fi facute de o laţime de cel puţin 0,5 m ambele părţi ale
şanţului săpat pentru aşezarea conductei.
Este interzisa aşezarea tuburilor la o distanţă mai mică de 0,7 m de la marginea şanţului.
În acest caz de depozitare a ţevilor pe marginea şanţului se vor lua măsuri contra rostogolirii
acestora. Coborîrea ţevilor în şanţuri nu se face de pe partea unde s-a depozitat pămîntul. Nu se
permite coborîrea lor în şanţ prin aruncare. Coborîrea ţevilor cu mufe se executa cu mufa în sus.
Coborirea în şanţuri, precum şi ridicarea conductelor şi armăturilor cu greutatea mai
mare de 50 kg se va face cu ajutorul macaralelor ce se mişcă de-a lungul şanţurilor sau cu
ajutorul unor scripeţi fixaţi pe trepte. Este interzisă prezenţa muncitorilor în fîntîni sau şanţuri la
coborîrea pieselor şi a conductelor.
Aşezarea coductelor pe şant se va face pe traverse de lemn rezistente, late de cel puţin 10
m a căror lungime depăşeşte laţimea şanţului cu minim 0,75 m de fiecare parte şi cu distanţa
intre ele de pîna la 2 m. În timpul cît se face aşezarea conductelor în interiorul şanţului
muncitorii vor fi indepărtaţi.

8.4.3 Tehnica securităţii la lucrările de transportare

Transportarea încărcăturilor de mare tonaj, lungi sau de gabarite mari trebuie să se

efectueze cu mijloace speciale de transport.
Pentru a evita deplasarea sau căderea încărcăturilor, acestea vor fi amplasate şi întărite
pe unitatea de transport în conformitate cu condiţiile tehnice de încărcare şi consolidare a
încărcăturii date.
Este interzisă transportarea oamenilor în caroseria basculantelor, în remorci, în caroseria
automobilelor neamenajate special.
 La locurile de urcare în mijloacele de transport şi coborîre trebuie să fie amenajate podine
speciale sau folosite alte dispozitive ce asigură securitatea oamenilor. La descărcarea
autobasculantelor de pe ramblee sau în excavaţii ele trebuie amplasate nu mai aproape de 1m de
la marginea taluzului natural, iar la descărcarea de pe estacade acestea vor fi dotate cu reazeme
sigure.

8.5 Măsuri privind securitatea incendiară

Activitatea de profilaxie a incendiilor urmăreşte scopul de a menţine un nivel înalt de securitate

incendiilor şi exploziilor în oraşe, localităţi, locuri de concentrare a bunurilor materiale şi la
alte obiective prin stabilirea unui regim de pază antiincendiară exemplar.
Problemele principale ale activităţii de profilaxie sunt: elaborarea şi realizarea măsurilor
orientate spre lichidarea cauzelor ce pot provoca incendiile; limitarea în spaţiu a posibilelor
incendii şi crearea condiţiilor favorabile de evacuare a oamenilor şi bunurilor materiale în caz
de incendiu; asigurarea condiţiilor de descoperire la timp a incendiului apărut, anunţării rapide
a serviciului de combatere a incendiilor şi lichidării cu succes a incendiului.
Pentru combaterea incendiilor de proiect sunt prevăzute următoarele măsuri:
- prin ordin vor fi numite persoane responsabile de securitatea incendiară a sectoarelor,
depozitelor şi altor obiecte cu pericol sporit de incendiu;
-toate subliviziunile vor fi asigurate cu mijloace de stingere a incendiilor şi de comunicare
rapidă despre incendiu;
- se vor efectua instructaje-discuţii şi instruiri speciale a angajaţilor privind problemele
protecţiei împotriva incendiilor şi alte elemente (inscripţii, semne de securitate etc.) de
propagandă şi agitaţie cu privire la combaterea incendiilor;
- la executarea lucrărilor de sudare şi cu foc deschis materialele combustibile vor fi înlăturate
în raza a 5 m de la locul de sudare, iar cele cu pericol de explozie – în raza a 10 m;
- toate maşinile şi mecanismele, folosite la executarea lucrărilor, vor fi menţinute în stare
bună funcţională, se vor curăţi la timp, se vor regla şi unge, pentru a preveni
supraîncălzirea rulmenţilor şi pieselor ce se află în contact de frecare, precum şi formarea
scânteilor, iar zonele şi agregatele ce se află în mişcare se vor proteja de nimerirea
obiectelor străine;
- la sfârşitul zilei de muncă responsabilii de securitatea incendiară vor controla minuţios
toate locurile, unde s-au executat lucrări cu foc deschis şi alte încăperi, vor deconecta
instalaţiile electrice şi sistemul de iluminat, vor încuia uşile sub lacăt.
 8.6 Măsuri privind protecţia mediului ambiant

Mediul nativ este condiţia inseparabilă a vieţii omului şi a producerii sociale, deoarece
este spaţiul în care omul locuieşte şi sursa tuturor bunurilor necesare lui. Sub acţiunea omului au
loc grandioase schimbări ale mediului nativ. Toate schimbările antropice ale mediului nativ pot fi
divizate in doua categorii:
- intenţionate;
- concomitente.
La schimbările antropice intenţionate ale stării mediului nativ pot fi referite
valorificarea pamînturilor pentru culturile agricole şi plantele multianuale, construcţia barajelor,
oraşelor, intreprinderilorilor industriale şi localitaţilor, căilor de comunicare etc.
La schimbările concomiente se referă schimbarea componenţei aerului atmosferic,
degradarea speciilor lumii animale şi vegetale, poluarea mediului ambiant etc.
Prin noţiunea de poluare a mediului ambiant se subînţelege nimerirea în mediul nativ a
substanţelor solide sau gazoase, a microorganismelor ce au energiile lor ( sub formă de zgomote,
radiaţii electromagnetice şi radioactive ), ce duc la schimbarea conţinutului şi proprietaţilor
compuşilor naturali şi influenţeaza negativ asupra omului, florei şi faunei.
Cu dezvoltarea progresului tehnico-ştiinşific intensitatea acţiunii asupra mediului nativ
a crescut incomparabil şi experţii ONU caracterizează ca o invazie a omului în mediul nativ, care
este determinată de cantitatea substanţelor aruncate în biosfera, viteza lor de acumulare şi
migrare, caracterul acţiunii asupra omului şi biosferei.Toţi poluanţii se împart în poluanţii
materiali (praf, zgură, cenuşa, funingine, gaze etc. ) şi fizici sau energetici (energia termică,
zgomotul, vibraţia, cîmpuri electrice şi electromagnetice etc. )
Poluanţii materiali se împart în mecanici, chimici şi biologici.
La poluanţii mecanici se referă prafurile şi aerosolurile din aer, particulele solide din
apă şi sol.
Poluanţii chimici sunt diferite elemente şi compuşi gazoşi, lichizi şi solizi, ce nimeresc
în atmosferă şi hidrosfera şi interacţioneaza cu elementele lor.
Poluanţii biologici – toate felurile de organisme apărute cu concursul omului spre
paguba lui (bacterii, viruşii, ciuperci, alge etc. ).La lucrările de astupare a şanţurilor să fie
executată astfel, ca stratul de sol fertil să nimerească la suprafaţa.
Pentru prevenirea poluării solului cu materiale combustibile şi lubrefiante se vor crea
puncte specializate de deservire tehnica şi spălare a maşinilor şi mecanismelor de construcţie de
alimentare automată cu combustibil, de colectare a hidrocarburilor uzate.
 Deşeurile ce se vor forma la executarea lucrărilor se vor colecta organizat şi periodic se
vor transporta la gunoiştele organizate, cu excepţia deşeurilor care pot fi regenerate.
Pentru prevenirea poluării aerului atmosferic se prevede reglarea minuţioasă a
sistemului de alimentare cu combustibil a motoarelor cu ardere internă, curaţirea degajărilor din
ţevile de eşapament prin instalarea neutralizatoarelor catalitice, trecerea maşinilor la acţionare
electrică, gaz natural sau alţi combustibili ecologic curaţi. Pentru folosirea raţionala a apei se
prevede separarea apei utilizată în apa tehnică şi probabil menajera iar instalaţiile ce necesită
multă apă se va utiliza într-un ciclu închis sau repetat.