Localități istorice 
Iași - caracteristici așezare istorică 
 
UPT - Facultatea de Arhitectură și Urbanism 
Master de Restaurare și Regenerarea Patrimonială 
An 2, 2018-2020 

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

Coordonator 
Conf. Dr. Arh. Ileana Kisilewicz  
 
Autor 
Arh. Alexandru Todirică 
 
 
 
 
 

 
Introducere  
Orașul  Iași  este  cel  mai  important  centru  politic,  cultural  și  economic  din  zona 
Moldovei,  fiind  unul  dintre  cele  mai vechi orașe de pe teritoriul României. Fiind localizat în 
zona  de  nord  a  României  a  reprezentat  multe  secole  la  rand  intersecția  mai  multor  rute 
comerciale care uneau Polonia, Ungaria, Rusia și Constantinopolul.  
Încă  din  anul  1408  orașul  este  nucleul  central  al  culturii  Moldovenești,  fiind  locul 
unde  a  apărut  primul  ziar românesc și a fost înființată prima universitate. Aceasta bogată 
istorie  de  mai  bine  de  500  de  ani  a  dictat  modul  de  dezvoltare  al  asezării,  astfel  că  în 
prezent  se  regăsesc  aproximativ  100  de  biserici  ortodoxe,  cele  mai  importante  fiind  în 
zona  centrala  supranumită  „Platoul  de  aur”.  Această  zonă  reprezintă  nucleul  orașului  în 
jurul  căruia  acesta  s-a  dezvoltat  secole  la  rând  și  unde  se  regăsește  Palatul  Culturii  și 
Piața Unirii. 
Prima  atestare  documentară  are  loc  la  data  de  1408,  cu  o  amplasare  pe  malurile 
râului  Bahlui  care  o  diferențiază  de  alte  așezări  prin  două  componente  definitorii  pentru 
modul  dezvoltare:  prezența  unei  curți  domnești  care  i-a  conferit  o  importanță  politică 
ulterioară  și  o  bună  infrastructură  comercială  datorată  rolului  de  nod  important  al  unor 
importante rute comerciale. 

 
Evoluția urbanistică 
Chiar  dinainte  de  toate  izvoarele  istorice  care  se  accentuează  după  arestarea  din 
1408,  orașul  a  avut  o  dezvoltare  organică  fiind mereu stimulată de activitățile comerciale 
și  de  manufactură,  catalizate  de  negustori  care  s-au  stabilit  în  oraș.  În  plus,  încă  din 
această  perioadă  dezvoltarea  așezării  a  fost  (și  încă  este)  condiționată  de  factorii 
naturali.  Cu  alte  cuvinte  orașul  s-a  dezvoltat  pe  zonele  uscate  și  stabile  ale  terasei 
inferioare a Bahlui, de-a lungul celor două axe comerciale. 
Poziția  geografică  (datorată  de  caracterul  deloc  de  trecere  a  râului  Bahlui,  într-o 
zonă  de  contact  geomorfologică,  oferind  multiple  modalități  de  valorificare  a  resurselor 
naturale  complementare)  și  situl  așezării  (avantajele  strategice  și  economice  ale  terasei 
inferioare a Bahlui, uscate și stabile oferind un climat protejat pentru agricultură, resursele 
vegetale  valorizate  ca  surse  de  hrană,  materiale  de  construcție  și  bază  pentru  creșterea 
animalelor;  resurse  de  apă  necesare  pentru  aprovizionarea  populației  orașului  și  pentru 
pescuit)  au  constituit  baza  pentru  întemeierea  așezării,  favorizând  evoluția  spațială  și 
economică. 

1 
 

Dar  cu  timpul  naturali  sunt  înlocuiți  de  factorii  economici,  politici  și  administrativi 
din  structura  și  dinamica  peisajului  urban:  Iașiul  nu  a  apărut  întâmplător  la  intersecția  a 
două  axe  importante  europene  economice  (o  ramură  a  drumului  care  a  legat  coloniile 
italiene  din  litoralul  nordic  al  Mării  Negre  cu  Komenits  și  Lviv;  „drumul  Bahlui”  către 
orașele  transilvănene),  fapt  care  va  afecta  evoluția  așezării  ca  burg,  reședință  regală  și 
mai târziu ca capitală. 
După  anul  ​1564,  odată  cu  modificare  statului  administrativ,  orașul  devenind 
capitala  Moldovei,  importanța  sa  crește,  iar  populația  crescând  și  ea,  orașul  este  în 
expansiune,  dezvoltându-se  tentacular  din  cauza  restricțiilor  terenului,  cu  nucleul  pe 
malurile  râului.  Atrăgând  mai  mulți  boieri  se  dezvoltă  ulițe  noi  cu  locuințe  pentru aceștia. 
Ulița  mare  (actualul  bulevard  Ștefan  cel Mare ) era o stradă dominată de casele boierești. 
Iașul  avea  două  târguri  comerciale:  Târgul  nou,  sau  de  sus  pe  Ulița  Hagioaiei  și  Târgul 
vechi  sau  de  jos,  poziționat  lateral  față  de  curte.  Astfel,  evoluția  normală  a  orașului  este 
afectată  de  influența  negativă  a  unor  factori cuum ar fi: un număr mare de invazii care au 
dus  la  incendii  și  epidemii,  relațiile  producției  feudale  care  stabilesc  proprietățile 
mănăstirilor  din  zonele  înconjurătoare  sau  menținerea  privilegiilor  acestora  și  a  unui 
regim fiscal exagerat;  
Până  la  jumătatea  secolului  al  XVIII-lea,  dezvoltarea  orașului  duce  la  înglobarea 
unor  sate  din  proximitatea  acestuia cum ar fi Tătărași, Rufeni sau Pitcani, depășind astfel 
limitele  platoului  inferior  cât  și  albia  râului  Bahlui,  cât  și  prin  apariția  unei  noi  axe 
comerciale,  plus  apariția  a  satului  Munteni  din  partea  de  nord  a  așezării.  Un  nou  nucleu 
urban  este  fondat  de  o  colonie  germană  din  Pacurari,  iar  în  împrejurimi  încep  să  se 
construiască mănăstiri fortificate. 
În  urma  tratatului  de  pace  ​Kuciuk-Kainargi  ​dintre  Imperiul  Rus  și  Imperiul  Otoman 
din  ​1774​,  viața  urbană  din  Iaşi  este  marcată  de  evenimente  istorice,  politice  și sociale cu 
influență  importantă  asupra  evoluției  spațiale.  Menținerea  relațiilor  feudale  generează 
revolte  sociale  și  o  deschidere  progresivă  către  modernitate  caracterizat  de  influențe 
capitaliste.  Elementele  de  modernitate  pătrund  în  toate  domeniile  vieții  urbane, în special 
în  administrație,  educație  și  economie.  Industria  își  face  simțită  prezența  cu  primele 
fabrici,  care  ajută  la  formarea  unei  burghezii  locale.  Relațiile  comerciale  cu  Occidentul 
devin  tot  mai  numeroase  și  se  stabilizează,  aspect  care favorizează dezvoltarea primelor 
instituții  de  învățământ  superior.  Cu  alte  cuvinte  viața  urbană  progresează  și  devine  o 
importantă așezare din punct de vedere economic, politic și cultural. 
Caracterul  de  așezare  importantă  din  punct  de  vedere  comercial  se  reflectă  în 
modul  de  dezvoltare  al  acestuia,  direcțiile  clare  de  extindere  se  concentrează de-a lungul 
principalele  drumurii  de  acces.  În  partea  de  nord  a  orașului  un  cartier  bogat  realizează 
individualizarea  satului  Munteni,  în  timp  ce  populația  provenită  din  mediul  rural  asigură 
creșterea  dezorganizată  a  periferiilor,  care  înghit  burguri  și  sate  din  cartier  cum  ar  fi: 

2 
 

Nicolina,  Rohatca  Salhana  sau  nucleul  urban  din  Păcurari.  Deschiderea  noului  drum spre 
sud, pe Dealul Repedea, stimulează extinderea orașului până la bariera Socola. 
Pierderea statutului de capitală duce la declinul economic și demografic, iar poziția 
marginală  are  efecte  negative  în  dezvoltarea  industrială  scăzută  care  la  rândul  ei  se 
reflectă într-o încetinire și o reducere a creșterii spațiale. 
 

 
Figura 1 - Harta cu limitele orașului de-a lungul existenței acestuia 
 
Perioada  imediat  după  Primul  Război  Mondial  este  marcată  de  unele  schimbări 
politice  majore  cum  ar  fi  reunificarea  României  Mari  și  de  o implicare reală a autorităților 
în  planificarea  creșterii  spațiale.  Zonele  parcelate pentru locuințe diferă calitativ în funcție 
de  categoriile  socio-profesionale  ale  populației:  terenuri  favorabile,  cu  utilități urbanistice, 
pentru  ofițerii  veterani  (în  zona  Copou)  și  terenuri  instabile,  fără  utilități  urbane,  pentru 
populația  cu  poziție  socială  mai  mică.  (Bogdan,  Canta,  Pacurari,  Șoseaua  Națională, 
Manta Roșie) și pentru victimele după inundațiile anilor 30 (Galata, Crucea Roșie).  
Tipic  perioadei  socialiste,  dezvoltarea  orașului  Iași  se  caracterizează  printr-o 
evoluție  sistematizată  și  o  planificare  spațială.  Politica  de  industrializare  are  un rol major 
în  structura  teritoriului  urban  prin  construcția  unei  mari  platforme  industriale  (  în  partea 
de  sud-est  a  Iașiului)  și  a  cartierelor  muncitorești  care  sunt  înzestrate  cu  toate  utilitățile 
socio-economice  necesare  populației  rurale atrasă de fabricile din Iași. Funcționalitățile și 

3 
 

structurile  economice  arbitrare  sunt  impuse  spațiului  urban,  fără  a  ține  cont  de memoria 
spațială  și  de  tradițiile  locale.  Limitele  orașului  cresc  rapid  și  forma  tentaculului  orașului 
se îmbunătățește, din păcate, prin construirea de noi cartiere pe zone care nu corespund. 
Impunerea  sistemului  politico-economic  centralizat  și  emergența  planificării  comuniste, 
în  perioada  postbelică,  reprezintă  un  punct  de  cotitură  pentru  orașul  actual,  cu  efecte 
profunde, vizibile, dificil de adaptat conform exigențelor actuale.  
Centrul  istoric  este  modificat  profund  prin  folosirea  unei  arhitecturi  specifice 
regimului  totalitar  care  a  invadat  cea  mai  mare  parte  a  orașului,  în  detrimentul  clădirilor 
de  patrimoniu  sau  al  cartierelor  tradiționale.  Inserția  planificării  urbane  comuniste  pe 
toate  palierele  spațiului  urban  a  schimbat  structura  și  funcționalitatea  internă  a  orașului. 
În  plus  acesta  își  pierde  din  importanță  datorită  demolării  mai  multor  clădiri  de 
patrimoniu,  naționalizarea  și  ocuparea  unor  ansambluri  urbanistice  tradiționale  de  către 
grupuri  sociale  vulnerabile  sau  chiar  în  favoarea  cartierelor  noi,  care  deplasează  în 
această direcție centrul puterii comuniste. 
Ultima  intervenție  a  perioadei  comuniste  asupra  centrului  vechi  al  orașului,  în 
special  după  cutremurul  din  1977,  a  generat  un  amestec  eterogen  de  clădiri  vechi,  abia 
vizibile,  dominate  de  clădirile  cu  arhitectură  socialistă.  Prezența  clădirilor  de  patrimoniu 
arhitectural  cum  ar  fi  biserici  și  mănăstiri  din  secolele  XV-XVIII  alături  de  construcțiile 
rigide  specifice  perioadei  comunistă  sau  de  clădirile  din  sticlă  și  oțel  fără  personalitate 
arhitecturală  autentică  (apărute  în  ultimii  20  de  ani),  dar  cu  eficiență  ridicată  a  spațiului 
util, creează adesea o imagine de kitsch urban.  
După  căderea  comunismului  libertatea  oferită  de  economia  de  piață  permite 
orientarea  creșterii  urbane  după  noile  legi:  accesibilitate,  centralitate,  prețul  terenului, 
calitatea  mediului  natural  și  uman,  apropierea  altor  servicii,  veniturile  etc.  Există  o 
extindere  și  densificare  spontană  a  periferia  urbană  care  atrage  oamenii  bogați,  dar  și 
populația săracă care se întoarce. 
 

 
Bibliografie 
[1] Andronic, A. –​Iasii pana la mijlocul secolului al XVII – lea​, Edit. Junimea, Iasi, 1986 
[2] Cihodaru, C., Platon, Gh. –​Istoria orasului Iasi​, volum I, Edit. Junimea, Iasi, 1980 
[3] Pettrov, E. –​Din evolutia urbanistica a orasului Iasi​, Tip. A. Terek, Iasi, 1936 
[4] Ungureanu, Al. –​Evolutia teritoriala a oraselor din Moldova​, An. UAIC, T XXII, Iasi, 1976 
[5]  Ungureanu,  Al.  – ​Orașele  din  Moldova.  Studiu  de  geografie  economica​,  Edit.  Acad. 
RSR 
 

4