Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bianca Dotcos
CLASICISMUL
- una dintre regulile din teatrul clasic era regula celor trei
unităţi: de timp (acţiunea nu trebuie să depăşească 24 de ore), de
acţiune (o singură acţiune principală) şi de spaţiu (acţiunea se
desfăşoară în acelaşi loc). Primele două unităţi apar şi la Aristotel
(„Poetica”), filosof antic grec.
- clasicismul impune ideea purităţii speciilor şi a genurilor,
orice amestec al acestora fiind nerecomandat. Fiecare scriitor îşi va
dovedi talentul într-un anumit gen (vom întâlni autori specializaţi
în tragedie, comedie sau satiră).
- se ajunge la o ierarhizare a genurilor şi speciilor literare
(urmându-se principiul raţiunii sau al imitaţiei). Există genuri
majore (mai importante: epopeea, tragedia, oda, comedia) şi genuri
minore (satira, fabula, eseul moralizator, literatura epistolieră).
- scriitorul clasic urmăreşte să surprindă în creaţia sa ceea ce
este general valabil, dincolo de epoci, de societate; personajele
literaturii clasice sunt tipuri morale, caractere.
- scriitorul clasic este impersonal, raţional, obiectiv.
- în concepţia clasicului, universul este armonios, inteligibil,
nu cuprinde taine.
- frumosul este logic şi real; arta trebuie să exprime adevărul,
identificat cu frumosul (triada: adevăr / frumos / bine).
Reprezentanţi ai clasicismului în literatura universală: N.
Boileau, P. Corneille, J. Racine, Molière, La Bruyere, La Fontaine.
- în literatura română: Grigore Alexandrescu, Costache
Negruzzi, Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Ion Pillat, Al.
Philippide, G. Călinescu (în opera acestora apar şi influenţe ale
altor curente literare).
O altă accepţiune a cuvântului „clasic” este aceea de
„valoros, atestat de trecerea timpului, demn de a fi oferit ca model
şi de a fi studiat”. Cuvântul „clasic” are acest sens în sintagma
„epoca marilor clasici” (Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici).
Niciunul dintre aceştia nu este reprezentant de seamă al
clasicismului.