Sunteți pe pagina 1din 42

ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA &


LITERATURA ROMÂNĂ - EXAMENE

RESURSE DE
ÎNVĂȚARE
PENTRU
EXAMENELE
NAȚIONALE

2020
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

CUPRINS

1. Prof. dr. LIDIA PIRCĂ, Colegiul Național „Octavian Goga”


Sibiu, Ion Barbu, Lirismul modern 2
încifrat_____________________________Pag. 3-6
2. Prof. dr. DIANA STREZA, Liceul Teoretic „Axente Sever”
Mediaș, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război”, de Camil Petrescu_____________Pag. 7-11
3. Prof. dr. DANIELA LORINCZI, Colegiul Național „Gheorghe
Lazăr” Sibiu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război”, de Camil Petrescu ____________Pag. 12-14
4. Prof. PETRINA DOBROTĂ, Liceul Teoretic „Constantin
Noica” Sibiu, Romantismul. Mihai Eminescu,
„Luceafărul”_______________________Pag. 15-19
5. Prof. GABRIELA FRĂȚILĂ, Colegiul Național „Octavian
Goga” Sibiu / I.Ș.J. Sibiu, Orientare culturală.
Realismul_________________________Pag. 20-21
6. Prof. ACHIM STOIAN, Colegiul Național „Octavian Goga”
Sibiu, Test de antrenament, bacalaureat
2020______________________________Pag. 22-24
7. Prof. CARMEN STOIAN, Liceul Tehnologic de Construcții și
Arhitectură „Carol I” Sibiu, Test de antrenament, bacalaureat
2020______________________________Pag. 25-27
8. Prof. MONIQUE BÎC, Colegiul Național Pedagogic „Andrei
Șaguna” Sibiu, Test de antrenament, bacalaureat
2020______________________________Pag. 28-29
9. Prof. dr. RITA FEDEREAC, Colegiul Național „Gheorghe
Lazăr” Sibiu, Realismul. Teste __________Pag. 34-35
10. Prof. OLIMPIA CIUCĂ, Liceul Teoretic „Gustav Gundisch”
Cisnădie, Literatură și artă ____________Pag. 36-38
11. Prof. IOANA NEGREA, Colegiul Național „Octavian Goga”
Sibiu / I.Ș.J. Sibiu, Nuvela: „La țigănci”, de Mircea
Eliade_____________________________Pag. 39-42
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. dr. LIDIA PIRCĂ, Colegiul Național „Octavian Goga” Sibiu (responsabila cercului pedagogic, nivel liceal, zona Sibiu)

ION BARBU
LIRISMUL MODERN ÎNCIFRAT

Ion Barbu este reprezentantul cel mai pregnant al ideii de modernitate în lirica
românească interbelică, este creatorul unei poezii originale, accesibilă uneori doar celor initiaţi.
Această încifrare a lirismului derivă din convergenţa ştiinţei cu poezia, lucru explicat de însuşi
poetul: „Oricât ar părea de contradictorii aceşti doi termeni la prima vedere, există undeva, 3
în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia. [...] Pentru mine,
poezia este o prelungire a geometriei, aşa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul
divin al geometriei."1
Poezia înţeleasă ca o „prelungire a geometriei" poate însemna: accentul pus pe figurile
de construcţie (alcătuire formală) a textului; la nivelul enunţului - sintaxă dificilă (inversiuni,
dislocări, elipse); abordarea sonetului; a epicului ca o figură de construcţie globală, amplă
pentru poemele din etapa baladesc-orientală.; folosirea unor simboluri cu deschidere semantică
amplă care permite coexistenţa unor înţelesuri opuse în interiorul aceluiaşi simbol (nunta,
melcul, soarele, lava, copacul).
Tudor Vianu stabileşte următoarele etape ale creaţiei lirice barbiene: parnasiană - în
care simbolurile cu semnificaţie relativ cunoscută obiectivează fondul intelectual şi sentimental
al eului liric: Lava, Munţii, Copacul, Banchizele, Panteism, Umanizare. Poeziile din această
etapă sunt scurte şi riguroase ca formă, uneori sonete, descriind peisaje mineralizate, forme ale
geologicului şi ale florei. A doua etapă - baladescă şi orientală - în care forma epică şi
exotismul personajelor plasticizează imaginile lirice: Riga Crypto şi lapona Enigel, Isarlâk,
Nastratin Hogea la Isarlâk, Domnişoara Hus, După melci.Poeziile din această etapă sunt lungi,
descriptive, cu un pronunţat caracter narativ, „baladic”.
Etapa ermetică - de incifrare a semnificaţiilor, cuprinde poezii cu o sintaxă dificilă, lexic uneori
neologic, ce conturează un imaginar liric în care ideea de poezie pură (şi purificată) este
tematizată în text: Din ceas, dedus..., Timbru, Grup. Ermetismul, narativul sunt modalităţi de
„geometrizare" textuală în creaţia lirică a poetului-matematician.
Dincolo de această segmentare a creaţiei barbiene, însă, se observă, ca o trăsătură
generală, permanentul efort al poetului modern de a „geometriza" discursul liric, adică de a-l
închide într-o formă extraordinar de pregnantă (reliefată). Grija pentru formă/ corp (tot ce
înseamnă aspect perceptibil ordonat) se observă şi în alcătuirea/ construirea volumului de
versuri din 1930, Joc secund în care poemele sunt ordonate într-un mod aparte, fără să se ţină
seama de cronologia scrierii lor: ciclul ermetic deschide volumul cu subtitlul Joc secund,
urmează ciclul Uvedenrode (în care apare şi Riga Crypto..., Ritmuri pentru nunţile necesare);
partea a treia a volumului este intitulată Isarlâk (Nastratin Hogea la Isarlâk, Domnişoara Hus,
Încheiere - poezia care este chiar în finalul volumului).
Ion Barbu: „Suntem contemporanii lui Einstein care concurează cu Euclid în
imaginarea de universuri abstracte, fatal trebuie să facem şi noi (...) concurenţă demiurgului în
imaginarea de lumi probabile." „Ca şi în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică
pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă" .
Ion Barbu defineşte poezia „....o lume purificată până a nu mai oglindi decât figura
spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul, este o pură direcţie, un semn
al minţii." În poezia barbiană, eul liric se impersonalizează tocmai prin formele lirice
geometrizante (şi geometrizate); „narcisismul" (iubirea de sine = subiectivitate maximă)

1
Ion Barbu, Poezii, Proză, Publicistică, Ed. Minerva, Bucureşti, 1987, Confesiuni, p. 105,
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

înseamnă caracterul purificat, lărgit, reprezentativ şi arhetipal al eului liric ce devine, în


geometria lui textuală, o pură direcţie a minţii.
Consecinţa acestor „geometrizări" lirice este „o matematică esenţială" a limbajului
poetic barbian: se ating zonele misterioase ale făpturii umane schematizată/ esenţializată în
„punctele ei de criză" prin/ şi de către „geometria" poemului. Poezia barbiană devine „lirism
absolut" sau „poezie pură”, iar cititorul este supus unei aventuri iniţiatice, parcurgând
înţelesurile „camuflate” (ezoterice) ale textului.
„Poezia pură" („lirismul absolut") a(l) lui Barbu transmite/ sugerează într-o formă
încifrată greu accesibilă o ordine secretă a lumii.
Modernismul ermetic al liricii barbiene este de factură orfică..
4
Joc secund (sau Din ceas, dedus...)
„Joc secund” este prima poezie din volumul omonim (1930) şi este o artă poetică. Încă
din titlu se afirmă ca poezie a unui joc ce nu izvorăşte din realităţi, ci din reflexul lor prin
oglindă, în spirit, un joc de esenţe şi abstracţii.
La baza poeziei stă afirmaţia lui Ion Barbu privind legătura dintre poezie şi geometrie:
„Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia”.
Titlul este o formă rafinată de elipsă, prin care cititorul transferă numele volumului sau
versul incipit în fruntea textului poetic.
Caracterul secund al artei este un ecou platonician care se explică prin structura
matematicianului, care creează o poezie „pură”, intelectuală, cu un limbaj „cifrat”. Aceată idee
identificată în titlu este completată în primul vers, în metafora „calma creastă”, care
desemnează lumea Ideilor, în sensul filozofic al lui Platon.
La nivel lexical termenii folosiţi sunt abstracţi, specifici limbajului ştiinţific: dedus,
nadir, latent, invers ori neologisme: agrest.
Ambele strofe se reduc fiecare la câte o frază, iar strofa I este eliptică de predicat. Prima
strofă are o construcţie simetrică, cu un context arborescent, concentric, asemenea fenomenelor
de reflectare din fizică, toţi termenii situându-se prin orientarea directă faţă de subiectul focar:
Nadir. Lipsa verbului dă impresia de imobilitate. Există o mişcare sublimată: reflectarea.
Termenii opuşi îşi corespund: creasta/adâncul, sunt egal despărţite de oglindă, simetrie ce se
verifică prin „azur mântuit” şi mai ales „prin cirezi agreste”. Este vorba de de trei exemple
paralele de reflectare şi purificare a unor elemente spaţiale: munţi, cer, cirezi. Adâncul crestei
intră în azur, taie jocul secund pe înecarea cirezilor; (imaginea muntelui topit în cer se reflectă
în apă, dar aflată în mod obiectiv departe de cea a cirezilor, se suprapune acestora în adâncuri).
Este vorba aici de inversiunea matematică, în care cercurile se reduc la drepte, iar sferele la
planuri, foarte utilizată în determinarea locurilor geometrice .
Versul 5 numeşte poetul şi reflectarea devine un gest al său. Poetul este aşezat într-o
poziţie asemenea cu adâncul, care separă informaţia de ordin temporal de restul strofei.
Legătura o face sintagma „Nadir latent”. Nadir- opus zenitului- este punctul „cel mai adânc”.
Termenii opuşi sunt: însumarea / resfirate, harfele se referă la lumea obiectivă în afară, poetică
în reflexul dinăuntru.
Opoziţia se referă la lumea reală şi lumea artei, după ce prima strofă accentuase
caracterul secund al artei şi mai pur, a doua strofă sugerează faptul că obiectul artei apare nu
numai prin reflectarea lumii în sufletul contemplatorului şi nu numai prin purificare, ci şi prin
sintetizare.
Poetul ridică imaginea din apă, îşi asimilează obiectul contemplat, integrează
imaginea acestuia obţinută prin reflectare în fiinţa sa. Procesul creaţiei se petrece în zona cea
mai adâncă a fiinţei sale (a nadirului).
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Poezia ca joc al minţii este „nadir latent”, un adânc în care se oglindeşte lumea
Ideilor. Poetul are menirea de a „însuma” lumea ideală, „harfele răsfirate”, devenind un nou
Orfeu.
„Cântecul”/creaţia este „ascuns”/ă pentru că se dezvăluie doar iniţiaţilor.
Sinonimia poetică „mântuit azur” – „cântec” este susţinută şi prin câmpul lexical al
muzicii (creaţie), „harfe resfirate” , „clopotele verzi”.
Joc secund este o ars poetica, în care lumea este purificată până a nu mai oglindi decât
figura spiritului nostru.
Ion Barbu îşi defineşte arta: reflectare şi esenţializare, dematerializare şi sintetizare.
Concepând arta ca „joc secund, mai pur”, Ion Barbu se apropie de Platon, filosoful ce
susţinea existenţa a două lumi radical deosebite: lumea sensibilă (KOSMOS AISTHETOS), o 5
lume a părerii, o lume fenomenală şi lumea inteligibilă (KOSMOS NOETOS), lumea
adevărului etern.
Jocul însă exprimă nu gratuitate, ci o desprindere de cauzalitatea terestră, „une belle
inutilité”, o finalitate fără scop (Kant).

Riga Crypto şi lapona Enigel


Ion Barbu
Baladă
Inclusă în volumul „Joc secund”, poezia „Riga Crypto şi lapona Enigel” aparţine etapei de creaţie
numită baladescă şi orientală. Subintitulată „baladă”, „Riga Crypto şi lapona Enigel”, este caracterizată de
însuşi autorul drept un „Luceafăr întors”.
Titlul este alcătuit din două nume proprii aflate în enumeraţie: apelativul „riga” (rege, stăpân)
sugerează o dimensiune arhaică; Crypto (criptic, ascuns, încifrat); lapona este locuitor al ţinuturilor nordice
îndepărtate, iar Enigel, nume propriu exotic (în suedeză = înger).
Structura compoziţională a baladei: mitul nunţii „dilematice” constituie nucleul baladei, poezia este
alcătuită din două părţi, fiecare dintre ele prezentând câte o nuntă: a) una reală, consumată, împlinită şi b)
una iniţiatică, neîmplinită, imaginară.
Incipitul cuprinde dialogul dintre un „menestrel” (poet şi cântăreţ medieval), şi un „nuntaş
fruntaş”, dialog ce pune în evidenţă motivul „nunţii”, recurent în lirica barbiană. Dialogul introduce prin
tehnica povestirii în ramă, povestea celor două personaje din titlu. La sfârşitul unei nunţi adevărate, „la
spartul nunţii în cămară”, menestrelul este rugat să „zică” despre altă nuntă – „cu Enigel şi riga Crypto”,
care are rol de memento,
La prima vedere, balada este o liricizare a legendei etiologice despre originea ciupercilor
otrăvitoare, care trăiesc la umbră şi umezeală, simbolizând o existenţă hermafrodită (se înmulţesc prin
spori). Scenariul liric simbolizează iniţierea despre o nuntă neîmplinită. Scenariul epic: Riga Crypto,
simbol al increatului, iar pe alt plan al intelectului pur şi steril, aspiră nu la înălţarea în regnul uman, ci să
atragă fiinţa umană în hotarele sale, o capcană primejdioasă pentru Enigel, care-şi urmează drumul spre
„nunta” solară.
Epicul este susţinut de naraţiunea specifică baladei şi de unele secvenţe epice: tehnica „povestirii
în ramă”, prezenţa personajelor, portretizarea acestora, regele ciupercă este un inadaptat, „sterp şi nărăvaş”
în lumea lui umedă şi răcoroasă, ce nu vrea „să înflorească”, pe când lapona Enigel este prezentată într-o
mişcare de transhumanţă, „În noul an, să-şi ducă renii, / Prin aer ud tot mai la sud ”, este „laponă mică,
liniştită”. Întâlnirea celor doi se realizează în vis, când lapona poposeşte în poiană „pe muşchiul crud”.
Crypto îi face două oferte (fragi şi pe sine însuşi), chemând-o în lumea vegetală, dar fata refuză. Refuzurile
sunt motivate prin două autoportrete: „eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale”, şi aspiraţia spre
soare, patronul spiritual al lui Enigel şi al lumii umane „Mă închin la soarele înţelept”, „Greu taler scump
cu margini verzi/ De aur. Visu-i cercetează ”, justifică respingerea celei de-a treia chemări a Enigelei în
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

lumea hibernală. Întârziind în dialogul cu Enigel, soarele îl surprinde şi-l pedepseşte pe Crypto,
transformându-l în ciupercă otrăvitoare. „Peceţile roşii” trădează făptura demonologică, îndepărtându-l
definitiv de regnul uman, ca şi de increat, rămânând să nuntească „cu măselariţa mireasă”.
Înlănţuirea epică a poemului este uşor tulburată de faptul că „rama” din incipit nu are corespondenţă
în final, iar „visul” fetei nu are o încheiere clară. Presupunem că se sfârşeşte atunci când fata plânge. Această
înlănţuire a planurilor amplifică ambiguitatea textului. Aventura lui Crypto eşuează în mod tragic.
Trădându-şi condiţia paradiziacă prin degradare, riga devine inferior, deşi la început putem vorbi despre
superioritate prin prezenţa atât de intensă chiar şi în afara visului. El este o natură singulară, superioară,
„împărăţea peste bureţi”, cu ciudăţenii faţă de ritmul comun al lumii din care face parte.
Lapona îl refuză pentru că nu acceptă sterilitatea. Aspiraţia erotică aparţine factorului inferior 2.
Peţirea are loc pe cale onirică. Crypto este solemn, grav, îmbiind-o cu dulceaţă şi fragi (produse din lumea
vegetală). Culegerea sa de către Enigel este amânată, pentru că fata îi spune: „Lasă. Aşteaptă de te coace”. 6
Crypto este un „geniu degradat”. Coacerea este un verdict al morţii. Pentru el soarele „E roşu, mare”, este
maculat, cu „pete fel de fel”. Enigel este rugată să-şi părăsească existenţa solară, pe care Crypto o refuză
prin existenţa sa sterilă. De aici rezultă tragismul, care constă în imposibilitatea atingerii unui echilibru
ideal.
„Involuţia ” către increat, ca o chemare spre „răcoare” ar fi o posibilitate de salvare, „somnul
fraged” fiind identic cu preexistenţa.3 Evoluţia sub soare implică alterare, putrefacţia, anularea. Soarele se
întrupează în „visuri sute, de măcel”, Crypto o cheamă pe Enigel spre puritatea increatului în „Somn fraged
şi răcoare”, care însă nu corespund idealurilor laponei.
Soarele este simbolul încifrat al raţiunii, al intelectului, al dimensiunii apolinice al fiinţei umane,
Enigel, în opoziţie cu Crypto (ascuns, încifrat), dionisiac, prin tendinţa de rupere a echilibrului. Astfel,
Enigel este un personaj superior, fiind guvernată de raţiune, iar Crypto este un personaj inferior, care
reprezintă lumea simţurilor. Raţiunea şi senzaţiile sunt diferite, de aceea se atrag. Soarele este tentaţia
ultimă (al treilea cerc) al existenţei barbiene. Superioritatea principiului feminin solar, în dauna celui
masculin steril, a făcut pe numeroşi critici să comenteze poezia lui Ion Barbu ca pe un „Luceafăr întors”.
Putem interpreta sfârşitul rigăi ca o pedeapsă pentru tendinţa de a-şi depăşi condiţia. Ieşirea din echilibrul
prestabilit este sancţionată ca un hybris, Crypto este alungat spre regnul malign. Oglindirea soarelui în
„pielea-i cheală”, de „zece ori” (zece = simbol ermetic al creaţiei complete), constituie oglindirea rigăi în
propria-i imagine.
Un alt simbol fundamental este cel al nunţii, care apare în poem ca o probă în iniţierea laponei în
drumul ei spre sud. În poezia „Ritmuri pentru nunţile necesare”, Ion Barbu precizează trei trepte de iniţiere:
cercul Venerei, (iubirea „ca energie degradată” reduce omul la ipostaza de fiinţă instinctivă), apoi sufletul
urcă spre cercul lui Mercur, al intelectului, al raţiunii. Iniţierea completă are loc prin „nunta” trupului cu
spiritul sub Soare, simbolul cunoaşterii absolute. Astfel asistăm în „Riga Crypto şi lapona Enigel” la
impactul dintre raţiune (Enigel) şi instinct (Crypto), - „fiară mai bătrână” şi „făptură mai firavă”, care se
soldează cu victoria raţiunii asupra instinctului.
Al treilea simbol valorificat în poem este cel al oglinzii. Oglindirea soarelui în pielea rigăi, îl
metamorfozează.
„Riga Crypto şi lapona Enigel” este o baladă cultă în care epicul liricul şi dramaticul se îmbină cu
măiestrie. Specia baladă este justificată tocmai prin această îmbinare a genurilor literare: dramaticul reiese
din pasajele dialogate (strofele 6, 7, 8), precum şi din neputinţa rigăi de a-şi atinge visul. Lirismul constă în
prezenţa secvenţelor din dialog în care personajele se autodefinesc (strofele 15,16,17), din versurile
sentenţioase (20, 25), din rugăminţile incantatorii ale lui Crypto, din ultima strofă realizată în manieră
arhaică, populară.
Textul baladei actualizează un lirism obiectiv, o lirică a rolurilor.
„Riga Crypto şi lapona Enigel” este o poezie modernă prin simbolurile folosite (simbolistica
dezvoltată a soarelui), prin împletirea limbajului arhaic şi popular cu cel neologic, prin construcţia textului,
(apar strofe inegale, catrenul, sextina, dar şi strofa polimorfă), prin infuzia folclorului împletit cu
romantismul german, care dau naştere unui lirism impur. Afirmaţia „Luceafăr întors” poate fi înţeleasă ca
„romantism întors”, prin ambiguizarea înţelesurilor, pentru că alegoria creată de Ion Barbu nu este decât
stratul de suprafaţă al textului modern. Cheia de înţelegere este ermetizarea şi lirismul orfic4.

2
Marin Mincu, Opera literară a lui Ion Barbu, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1990,
3
Marin Mincu, op. cit.
4
Daniela Fulga, Română.Bacalaureat.Poezia.,Ed. Booklet, 2004, p.139.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. dr. DIANA STREZA, Liceul Teoretic „Axente Sever” Mediaș


Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930), Camil Petrescu
- FIŞĂ RECAPITULATIVĂ -

A. Particularităţi ale unui text narativ studiat (roman modern subiectiv / psihologic/ al
experienţei)
INTRODUCERE
 Integrarea autorului în epoca literară
 Privire generală asupra activităţii literare
CUPRINS 7
 Evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o
perioadă, într-un curent cultural / literar sau într-o orientare tematică
 Roman modern de analiză psihologică
 Comentarea a două episoade / secvenţe relevante pentru tema textului narativ studiat ŞI
 Analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj semnificative pentru textul
narativ studiat (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, incipit, final,
tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice,
limbaj etc.)
 Titlul
 Teme şi motive literare
 Structura şi compoziţia
 romanul – este alcătuit din două părţi precizate din titlu
 respectă principiile compoziţionale: memoria involuntară, introspecţia, acronia,
punerea în abis, circularitatea prin simetria incipitului cu finalul
 este structurat în două planuri narative supraetajate
 are un nucleu conflictual
 acţiunea - se desfăşoară prin continue acumulări şi izbucniri de tensiune epică
 prezintă fapte autentice, parcă trăite cu adevărat
 este plasată în timp şi spaţiu
 se caracterizează prin subiectivitatea perspectivei narative
 prezentarea acţiunii, a secvenţelor semnificative
 O secvență semnificativă este reprezentată de debutul iubirii dintre cei doi.
Studenţi amândoi, cei doi se cunosc la Universitate, ea fiind la Litere, iar naratorul la
Filosofie.
- deşi Gheorghidiu avea sentimente de simpatie faţă de colega şi prietena viitoarei sale
soţii, totuşi se îndrăgosteşte de Ela, plăcut impresionat:
– de felul de a fi al fetei care se caracteriza printr-o „neistovită bunătate”, ajutându-şi
mătuşa şi îngrijindu-şi prietena când aceasta a fost bolnavă
 de atenţia de care se bucura din partea ei („femeia aceasta începuse să-mi fie scumpă
tocmai prin bucuria pe care eu i-o dădeam, făcându-mă să cunosc astfel plăcerea
neasemănată de a fi dorit şi de a fi eu însumi cauza de voluptate”)
 de faptul că ea îşi afişa cu „cu ostentaţie, cu mândrie” dragostea pentru Gheorghidiu,
că dorea să fie cât mai mult timp împreună, însoţindu-l la cursuri de matematică,
materie pe care ea nu o înţelegea
 de faptul că era „adorată de camarazi, băieţi şi fete deopotrivă, căci înfrumuseţa
toată viaţa studenţească”
Născută din orgoliul naratorului („Începusem totuşi să fiu măgulit de admiraţia pe care o
avea mai toată lumea pentru mine, fiindcă eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele
mai frumoase studente şi cred că acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri.”),
iubirea sa pentru Ela îl împlineşte şi, de aceea, vede în ea o fiinţă superioară („Cu ochii
mari, albaştri, vii ca nişte întrebări de cleştar, cu neastâmpărul trupului tânăr, cu gura
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

necontenit umedă şi fragedă, cu o inteligenţă care irumpea, izvorâtă tot atât de mult din
inimă cât şi de sub frunte, era, de altfel, un spectacol minunat.”).
 O altă secvență reprezentativă este cuprinsă în capitolul „Ne-a acoperit pământul lui
Dumnezeu”
Scena prezintă un atac de pe front prin:
 metafore ale morţii: „viziunea aceea de infern, cu mormane de cadavre şi cu torente de
foc”
 notarea reacţiilor fiziologice: „Animalic, oamenii se strâng unii lângă alţii [...]. Nu mai
e nimic omenesc în noi.”
 imaginile vizuale împletite cu cele auditive: „Acum salva de obuze, urlând aprig peste
capetele noastre, se prăbuşeşte în mijlocul drumului, departe, în spatele meu, în plină 8
coloană, ridicând, ca nişte brazi, pământul negru.”; „A doua salvă de trăsnete,
spintecând năprasnic pe sus aerul, cade tot în drum şi face alte patru morminte
circulare.”; obuzele au o „vâjâitură nepământească”
 persoana I plural redă o experienţă colectivă: „Nervii plesnesc, pământul şi cerul se
despică, sufletul a ieşit din trup, ca să-şi revină imediat, ca să vedem că am scăpat.”,
„cădem cu sufletele rupte în genunchi”
 persoana a II-a singular marchează experienţa general-umană: „încleştezi dinţii, cu
mâna îndoită deasupra capului, într-o convulsie epileptică şi aştepţi să fii lovit drept
în moalele capului”
 enunţul „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu” este laitmotiv şi exprimă conştiinţa
finitudinii trupului şi a eternităţii sufletului:
 ∙pronumele personal „ne” redă o experienţă colectivă asumată
 ∙ sintagma „a acoperit pământul” marchează eul ca fiinţă biologică/ trup
 ∙ substantivul propriu „Dumnezeu” evidenţiază spiritul detaşat, capabil în asemenea
clipe să se analizeze cu luciditate

 personajele sunt portretizate subiectiv, conform viziunii protagonistului


- caracterizarea lui Ştefan Gheorghidiu - protagonist şi personaj-narator
- personaj modern
- personaj rotund / complex
 limbajul textului narativ: stil anticalofil
 relatarea este înlocuită, în proza modernă, cu analiza şi
interpretarea
 epic evenimenţial sărac, ÎNSĂ, masa de la unchiul Tache este
prezentată ca o scenă balzaciană: aşezarea personajelor,
interesul pentru moştenire, portretul bătrânului avar şi al
arivistului linguşitor Nae Gheorghidiu.
ÎNCHEIERE
 Exprimarea unei idei generale

B. Caracterizarea lui Ştefan Gheorghidiu


INTRODUCERE
 Integrarea autorului în epoca literară
 Privire generală asupra activităţii literare
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

CUPRINS
 Analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj semnificative pentru
construcţia personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, modalităţi de caracterizare,
relaţii temporale şi spaţiale, incipit, final, tehnici narative, instanţele comunicării narative,
perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.)
 Apartenenţa la specia literară (roman modern de analiză psihologică)
 Titlul
 Teme şi motive literare
 Conflictul
 Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului
 Evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade / secvenţe comentate 9
 Personajele - sunt portretizate subiectiv, conform viziunii protagonistului
 CARACTERIZAREA LUI ŞTEFAN GHEORGHIDIU: protagonist şi personaj-
narator; personaj modern; personaj rotund / complex; statutul personajului (tipologic,
social, psihologic, moral); modalităţi de caracterizare şi secvenţe semnificative
(caracterizarea directă realizată de alte personaje; caracterizarea indirectă reieşită din
utilizarea procedeelor moderne de analiză psihologică, din modul în care îşi percepe
existenţa etc.)

a. Personajul rememorează momentele mariajului său cu Ela.
b. Personajul se raportează la ceilalţi, trăind un intens conflict social.
c. Protagonistul se raportează la univers când trăieşte experienţa participării la Primul Război
Mondial.
 O altă secvență reprezentativă este reprezentată de debutul iubirii dintre cei doi.
 O altă secvență semnificativă este cuprinsă în capitolul „Ne-a acoperit pământul lui
Dumnezeu” care prezintă catastrofa unui atac.
ÎNCHEIERE
 Exprimarea unei idei generale

C. Relaţia dintre două personaje (Ştefan Gheorghidiu - Ela)

INTRODUCERE
 Integrarea autorului în epoca literară
CUPRINS
 Analiza a două elemente de stuctură, de compoziţie şi de limbaj semnificative pentru
evoluţia relaţiei dintre cele două personaje (de exemplu: acţiune, conflict, modalităţi de
caracterizare, relaţii temporale şi spaţiale, incipit, final, tehnici narative, instanţe ale
comunicării narative, perspectiva narativă, registre stilistice, limbaj etc.)
 Apartenenţa la specia literară (roman modern de analiză psihologică)
 Titlul
 Teme şi motive literare
 Conflictul
 Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al celor două personaje
 Mijloacele de caracterizare utilizate în construcţia celor două personaje sunt cele
consacrate: caracterizarea directă este realizată de naratorul-personaj şi, mai puţin, de
celelalte personaje (Ştefan Gheorghidiu este văzut de ceilalţi drept un idealist); Ela este
descrisă prin ochii lui Gheorghidiu); caracterizarea indirectă ce reiese din: nume (Ela este
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

„ipostaza feminină” a pronumelui personal masculin „el”); model comportamental (fapte,


atitudini, gesturi); caracteristici cognitive (experienţe de cunoaştere); caracteristici ale
personalităţii (acte de voinţă, manifestări ale temperamentului); acte de comunicare
(limbaj); regim afectiv (stări emoţionale); modalităţi moderne de analiză psihologică:
autoanaliza lucidă, introspecţia, monologul interior, rememorarea, memoria involuntară,
fluxul conştiinţei.
 Statutul personajelor
Tipologic: Ştefan Gheorghidiu este protagonistul; tipul intelectualului; Ela este deuteragonist,
reflecţia conştiinţei lui Ştefan; tipul omului comun
Statutul social: ambele personaje au, la început, o situaţie socială modestă (studenţi săraci);
apoi, moştenirea le dă posibilitatea să pătrundă în lumea mondenă a Bucureştiului unde aveau 10
acces doar cei înstăriţi
Din punct de vedere psihologic este redată doar evoluţia lui Ştefan Gheorghidiu, personajul
fiind şi naratorul cărţii. Astfel, cititorul nu ştie cu certitudine dacă Ela şi-a modificat cu adevărat
sentimentele faţă de soţul ei, înşelându-l cu G. sau dacă nu e vorba de imaginaţia unui bărbat
orgolios şi gelos. Ceea ce se modifică este atitudinea naratorului-personaj faţă de Ela. Ochii
bărbatului văd mai multe ipostaze ale femeii iubite, de la sensibilitate şi frumuseţe la cochetărie
şi superficialitate („Căutând adevărul despre Ela, Ştefan începe să se descopere pe sine, să
pătrundă în tainele propriului său ego, în raport cu lumea, în raport cu concepţia sa despre
viaţă şi om.” (Sanda Radian, „Camil Petrescu, «Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război». Texte comentate”). De fapt, misterul feminin este misterul existenţial al condiţiei
intelectualului.
Sub aspect moral cei doi sunt diferiţi: Ştefan se înfăţişează drept o persoană cu principii morale,
având o concepţie bine definită despre căsătorie. Ela este înfăţişată drept imorală, căci se lasă
influenţată de bani şi sedusă de aparenţe.
 Evidenţierea, prin două secvenţe/ episoade, a modului în care evoluează relaţia dintre cele
două personaje
Relaţia dintre cele două personaje, care alcătuiesc un cuplu, cunoaşte mai multe etape:
 Geneza (iubirea se naşte din orgoliul lui Ştefan Gheorghidiu(
 Stabilitatea (echilibrul se instalează treptat datorită comunicării dintre cei doi)
 Declinul (moştenirea distruge armonia cuplului: intrarea în lumea mondenă; despărţiri şi
împăcări succesive; divorţul)
 O altă secvență reprezentativă este evidenţiată de debutul iubirii celor doi.
 O altă secvență semnificativă este prezentată în capitolul „Asta-i rochia albastră”, când cei
doi, deşi căsătoriţi, se întâlnesc întâmplător pe stradă. Cei doi, Ştefan Gheorghidiu şi Ela,
ajung la neînţelegeri care determină despărţirea „în urma unor scene în care cochetăria
femeii şi gelozia bărbatului au părut a deveni incompatibile” (Nicolae Manolescu, „Arca
lui Noe”). Întâlnirea şi plimbarea au loc în aceste condiţii.
Secvenţa cuprinde câteva aspecte importante: cei doi, deşi căsătoriţi, se întâlnesc ca doi
străini („am întâlnit-o în faţa chioşcului de ziare de la Independenţa”); dialogul lor este
obişnuit, chiar banal, şi nu prevesteşte întâmplării viitoare, precum în proza obiectivă
(ex. Rebreanu); dialogul pune în evidenţă, fapt explicabil, având în vedere circumstanţele
date, „stânjeneala reciprocă şi dorinţa fiecăruia de a nu îngădui celuilalt să-i citească în
inimă” (N. Manolescu); dialogul produce în sufletul naratorului o tristeţe „uşoară şi
plăcută” care, rămas singur, străbate în sens invers străzile; sentimentele sale sunt
evidenţiate prin descrierea mediului („după-amiaza”, „căldură uscată”, „asfaltul încins”,
„storurile trase pentru siestă la mai toate casele”, „caii obosiţi ai trăsurilor”); dialogul
dă naştere revelaţiei („Simţeam că femeia aceasta era a mea în exemplar unic, aşa ca eul
meu, ca mama mea, că ne întâlnisem de la începutul lumii, peste toate devenirile,
amândoi şi aveam să pierim la fel amândoi.”) → pronumele posisiv „a mea” exprimă
dorinţa (sinonimă cu gelozia, egoismul) şi orgoliul, adică „năzuinţa de a anula condiţia
sa de creatură, revendicând-o pe cea de creator, de demiurg” (Liviu Petrescu, „Romanul
condiţiei umane”). EPISODUL PUNE ÎN EVIDENŢĂ polemica indirectă cu romanul
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

obiectiv prin evidenţierea esteticii romanului camilpetrescian, „renunţarea la ierarhia de


semnificaţie a evenimentelor esterioare”, singurele care conteză fiind „evenimentele din
conştiinţă” (N. Manolescu); „cultivarea evenimentului comun, banal, cotidian” (N.
Manolescu), ceea ce contează fiind trăirea pură (Henri Bergson) sau conoaşterea pură
(Edmund Husserl).
 Relaţia dintre cele două personaje se dovedeşte a fi mai mult o suită de conjuncturi
reţinute de cel îndrăgostit decât o situaţie reală. Scena acţiunii nu este obiectivă, ci
formată din conştiinţa naratorului. De aceea, evoluţia relaţiei dintre cele două personaje
este afectată de felul în care eul narator percepe realitatea: înainte de căsătorie o vede
pe Ela o fată frumoasă şi este măgulit de sentimentele ei pentru el; după căsătorie, el
descoperă că soţia lui este „o [...] cochetă”, interesată de „escapade automobilistice cu 11
prieteni”.

ÎNCHEIERE
 Exprimarea unei idei generale
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. dr. DANIELA LORINCZI, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” Sibiu

Item 1 – încadrare în perioadă literară, curent literar, orientare tematică; apartenența la specie
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (ROMAN MODERN, SUBIECTIV,
INTERBELIC, PSIHOLOGIC)

12
Aparține perioadei interbelice; Se încadrează în canonul estetic al Pe de o parte, „Ultima noapte de
aceasta reprezintă un moment de MODERNISMULUI, având trăsăturile dragoste, întâia noapte de război”
referință în istoria literaturii române, în definitorii ale acestuia. Aparţine literaturii
îşi are izvoarele în experienţa
evoluția prozei, poeziei și dramaturgiei, autenticităţii şi ilustrează estetica sublocotenentului Camil Petrescu,
prin lărgirea ariei tematice, prin modernismului (roman citadin, centrat voluntar pe frontul Primului Război
cuprinderea unor mai variate medii pe problematica intelectualului,
Mondial, al cărui jurnal de
sociale, dar și prin diversificarea împlinind dezideratele formulate în campanie este „împrumutat cu
formelor de expresie și a modalităților teoria lovinesciană a sincronismului). amănunte cu tot eroului", fiind astfel
de realizare artistică. Apărut în anul Este un roman modern psihologic, de un roman al experienței trăite
1930, este roman modern, roman analiză a vieţii interioare (sumă a unor nemijlocit. Pe de altă parte, este un
citadin, roman psihologic. „dosare de existenţă”, structurate pe
roman al unei duble experienţe de
Reprezentare a lumii ca totalitate, „o idee sau pe o pasiune”), iar ca cunoaștere – iubirea şi războiul,
romanul este definit ca o construcţie formulă epică ilustrează romanul fapt anticipat încă din titlu.
epică în proză de mari dimensiuni, subiectiv, „ionic” (model proustian:
fiind caracterizat prin acţiunea naraţiune homodiegetică, viziune /
complexă desfăşurată pe mai multe focalizare internă).
planuri narative, având o intrigă
complicată şi conflicte puternice.
Personajele caracterizate complex
întruchipează ipostaze umane diverse Două trăsături care permit încadrarea în modernism
şi destine semnificative. sunt:

Contrucţia romanescă este situată în registrul analizei Situarea scriitorului în mijlocul În esență, „Ultima noapte de
stărilor de conştiinţă şi a proceselor sufleteşti complexe, lumii evocate, în ipostaza de dragoste, întâia noapte de
considerând că actul de creaţie este un „act de eu narator, generează un nou război” ilustrează literatura
cunoaştere, nu de invenţie”, şi că realitatea artistică tip de discurs narativ, cel autenticităţii și estetica
trebuie să stea sub semnul autenticităţii, al experienţei specific romanului subiectiv. modernismului, prin
unice şi irepetabile: „Eu nu pot vorbi onest decât la Romanul apare sub o nouă construcția narativă și
persoana întâi.” Ștefan Gheorghidiu își analizează, lucid, formulă epică, neavând construcția personajelor, prin
stările de conștiință. El reconstituie, în fond, dilemele și propriu-zis un subiect, temele moderne, prin drama
trăirile sale interioare. urmărind fluxul conştiinţei intelectualului inadaptat care
personajului narator. refuză compromisul, în
dragoste, în filosofie, în
societate, în adevărul vieţii şi
al morţii.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Item 2 – Prezentarea a două scene / citate / secvențe relevante pentru romanul studiat
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (ROMAN MODERN, SUBIECTIV,
INTERBELIC, PSIHOLOGIC)

Din cele 13 capitole (cu titluri sugestive, precum La Piatra Craiului, în munte, Diagonalele unui testament, Asta-i
rochia albastră, Între oglinzi paralele, Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu etc.), ne oprim asupra a două secvențe
narative semnificative atât pentru construcția subiectului, cât și pentru construcția personajului.

13

Astfel, în capitolul al doilea din Cartea întâi, Interesantă este, de asemenea, secvența narativă
Diagonalele unui testament, aflăm că iubirea lui Ştefan din capitolul E tot o filozofie..., care prezintă organizarea
Gheorghidiu pentru Ela fusese a unui student la Filozofie, excursiei de la Odobești. Pe tot drumul către Odobeşti, dar şi
bucureştean sărac ce trăia din slujba de funcţionar la Senat, unde acolo, Ela manifestă un interes aparte pentru un anume G.,
fusese numit de către un fost prieten al tatălui său decedat. Totul „vag avocat, dansator foarte căutat de femei, pe care le învăţa,
a început ca reacţie de răspuns la faptul că Ela îi arăta mereu, chiar pe cele mai reputate ca dansatoare, un dans nou, la
public, dovezi de dragoste: „deşi nu-mi plăcea, începusem totuşi modă: tango”. Drept urmare a atracţiei faţă de acel bărbat,
să fiu măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru evidentă în gesturile soţiei, Ştefan are o reacţie de gelozie, de
mine, fiindcă eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai misogin,împinsă la limită. El bănuiește chiar o legătură
frumoase studente, şi cred că acest orgoliu a constituit baza adulterină efectivă între cei doi, desfăşurată acolo: „Sunt clipe
viitoarei mele iubiri.”. Un orgoliu întărit prin aceea că întreaga când ura şi dezgustul meu faţă de femei devin atât de absolute,
personalitate a femeii o făcea să fie admirată („Cu ochii mari, că socotesc că de la oricare dintre ele te poţi aştepta la orice.
albaştri, vii ca nişte întrebări de cleştar, cu neastâmpărul trupului Astfel ca, într-o excursie, s-o descoperi în camera unui domn,
tânăr, cu gura necontenit umedă şi fragedă, cu o inteligenţă care nu mi se pare imposibil, cu toată oroarea pe care mi-o inspiră
irumpea, izvorâtă tot atât de mult din inimă cât de sub frunte, era, o asemenea infamie”. Cerându-i explicaţii soţiei (dar indirect,
de altfel, un spectacol minunat. Izbutea să fie adorată de prin afirmarea dorinţei lui de a divorţa, după ce s-au retras în
camarazi, băieţi şi fete deopotrivă, căci înfrumuseţa toată viaţa dormitorul lor), aceasta consideră că totul nu a fost decât un
studenţească.”). Moștenirea primită de la un unchi bogat le joc firesc, pe măsura regulilor societăţii mondene în care
schimbă viața. Dezinteresat la început faţă de o eventuală intraseră. Ceea ce nu face decât să-l dezguste şi mai mult
implicare în afaceri, propusă de către Nae Gheorghidiu şi – „Printr-o ironie dureroasă, eu descopeream acum, treptat,
constând în investirea banilor moşteniţi, împreună cu cei ai sub o madonă crezută autentică, originalul: un peisaj şi un cap
avocatului proveniţi din aceeaşi sursă, într-o fabrică metalurgică, străin şi vulgar.” Dar un strop de echilibru sufletesc îi va fi adus
Ştefan acceptă în cele din urmă propunerea, la insistenţele soţiei, naratorului într-o convorbire ulterioară cu „O doamnă, poate
pe care o descoperă altfel decât o ştia: „în acest interes al tinerei încă tânără, faimoasă frumuseţe aventuroasă pe vremuri.”,
mele neveste pentru afaceri, vedeam vechiul instinct al femeilor care, înţeleaptă, îi va spune, printre altele, că „femeia înşală
pentru bani. Ca o tigroaică vag domesticită, în care se deşteaptă numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi
pornirea atavică, atunci când, culcată cu capul pe pieptul simplu.”
dresorului şi-i linge mâna, dând de sânge, îl sfâşie pe imprudent,
tot aşa aveam impresia că întâmplarea cu moştenirea trezise în
femeia mea porniri care dormitau lent, din strămoşi, în ea.”
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Item 3 – patru elemente de structură și de compoziție ale romanului studiat (de exemplu: acţiune,
conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia personajelor, incipit, final, perspectivă narativă etc.) -
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (ROMAN MODERN, SUBIECTIV,
PSIHOLOGIC)

Romanul se prezintă ca o Incipitul modern, cu intrări multiple, Structura narativă este


confesiune la persoana întâi, sugerează de la început un conflict de complexă, reunește trei planuri
urmărind fluxul conştiinţei natură psihologică: „În primăvara anului supraetajate. Planul conștiinței
eroului narator, Ştefan 1916, ca sublocotenent proaspăt, întâia dată personajulu-narator dezvăluie o 14
Gheorghidiu. Formula narativă concentrat, luasem parte, cu un regiment de realitate interioară care ființează în
a romanului în roman (romanul infanterie din capitală, la fortificarea văii durata subiectivă (alternând
iubirii este inserat în romanul Prahovei, între Bușteni și Predeal. (…).Eram evenimentele rememorate cu
războiului) este înlocuită în însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de analiza lucidă a sentimentului de
„Cartea a doua” cu formula la Universitate și bănuiam că mă înșeală”. iubire / gelozie). Ștefan
jurnalului de front. Principiul Finalul deschis semnalează caracterul Gheorghidiu „radiografiază” stări
compoziţional care organizeză subiectiv al narațiunii, revelând o nouă de conștiință, analizează „boala”
construcţia narativă este cel al ipostază a lui Ștefan, care găsește în sine geloziei, formulează judecăți de
memoriei involuntare, declanşate puterea de a se desprinde din mreaja valoare. Al doilea plan este cel al
de o dezbatere şi un conflict de incertitudinilor iubirii, lăsând în urmă tot realității obiective, exterioare,
idei – discuţia polemică despre trecutul: „Ascultă, fată dragă, ce-ai spune tu centrat pe existența societății
iubire de la popota ofiţerilor dacă ne-am despărți?” Romanul se încheie bucureștene antebelice și pe
regimentului XX. Subiectul prin menţionarea ultimului act relativ la Ela: evenimentele declașate de
devine astfel un pretext, oferind „I-am dăruit nevestii-mi încă o sumă ca aceea intrarea României în război (în
personajului-narator suportul unor cerută de ea la Câmpulung şi m-am interesat 1916), dar și pe experiența
introspecții și analize detaliate. să văd cu ce formalitate îi pot dărui casele de nemijlocită pe care
Întâmplările petrecute într-un la Constanţa. I-am scris că-i las absolut tot ce sublocotenentul Șt. Gheorghidiu o
spaţiu real (Bucureşti, Odobești, e în casă, de la obiecte de preţ la cărţi… de la trăiește pe front. Textul propriu-
Piatra Craiului etc.), într-un timp lucruri personale, la amintiri. Adică tot zis al romanului este completat
determinat (1913-1916), care trecutul.” Ştefan găseşte în sine puterea de a prin notele infrapaginale, ce
sunt reactualizate în conștiința se desprinde din mreaja incertitudinilor iubirii, alcătuiesc un plan auctorial, cu
eroului sau în jurnalul său. lăsând în urmă „tot trecutul”. Cel care credea rolul de a spori impresia de
Povestea de dragoste dintre altădată că îndrăgostiții au „drept de viaţă şi autenticitate. Este creat astfel
Ştefan și Ela este rememorată de moarte unul asupra celuilalt” îi cere acum, un desen epic complicat,
într-o unică noapte ce precede cu seninătate, divorţul. Finalul revelează nelinear, fragmentat de pauze
plecarea în permisie, la astfel o schimbare radicală în ierarhia de descriptive, analitice sau de
Câmpulung. Ea este urmată de valori a protagonistului. Traversând comentarii eseistice.
romanul războiului, surprins într- vâltorile iubirii şi ale războiului, Ştefan
un „spectacol straniu, apocaliptic” Gheorghidiu se ridică la o nouă înţelegere
(George Călinescu). a lumii, a vieţii şi a lui însuşi. Prin
construcţia modernă a personajului său,
Camil Petrescu ilustrează structurile
complexe ale prozei de analiză
psihologică.

Ștefan Gheorghidiu „radiografiază” stări de conștiință, analizează „boala” geloziei, formulează judecăți de valoare.
Concentrat pe Valea Prahovei, Gheorghidiu primește o scrisoare de la Ela, prin care aceasta îl cheamă urgent la
Câmpulung, unde se mutase pentru a fi mai aproape de el. Ea vrea să-l convingă să treacă o sumă de bani pe
numele ei, pentru a fi asigurată din punct de vedere financiar. Aflând ce dorește, Gheorghidiu este convins că Ela
plănuiește divorțul pentru a rămâne cu dl G., pe care Ștefan îl întâlnește în oraș. De aceea, el crede că domnul G.
nu se afla în oraș întâmplător, ci pentru a fi aproape de Ela. Războiul „vindecă” însă boala geloziei, iar după o
perioadă de spitalizare, eroul-narator se simte detașat de tot ceea ce îl legase de Ela, motiv pentru care hotărăște
să se despartă și să-i lase „tot trecutul”. Am putea spune că cei doi (Ștefan, care trăiește cu nostalgia absolutului și
a perfecțiunii, și Ela, femeia frumoasă, cochetă, dar cu aspirații comune) reprezintă două destine incompatibile, pe
care iubirea le unește un timp, dar pe care existența concretă le separă, potrivit esenței lor.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. PETRINA DOBROTĂ, Liceul Teoretic „Constantin Noica” Sibiu

PREGĂTIRE PENTRU
BACALAUREAT

ROMANTISMUL –
15

ROMANTISMUL este o mişcare artistică şi filozofică apărută în ultimele decenii ale


secolului XVIII în Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o mişcare contra
raţionalismului care marcase perioada neoclasică, ce se va pierde la apariţia spiritului romantic.
Iniţial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai târziu forma unei mişcări.
Autorii romantici au scris din ce în ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind
drama umană, iubirea tragică, ideile utopice. Dacă secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate
şi raţiune, începutul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emoţie şi de eul interior.
Anumiţi autori neoclasici alimentaseră deja un sentiment aşa-zis romantic înainte de
răspândirea sa efectivă, fiind numiţi de aceea pre-romantici. Printre aceştia se află Francisco
Goya şi Bocage.
Romantismul apare iniţial în zona care va fi mai târziu Germania (mişcarea a avut şi ea
o importanţă fundamentală în unificarea germană prin mişcarea Sturm und Drang) şi în Anglia.
Romantismul s-a manifestat în forme diferite în diferitele arte şi a marcat în special
literatura şi muzică (deşi romantismul se manifestă în aceste arte mai târziu decât în altele).
Când curentul a ajuns în şcoli, au apărut critici împotriva idealizării de către acesta a realităţii.
Datorită acestor critici a apărut mişcarea care va da naştere realismului.
Conform lui Giulio Carlo Argan în opera sa Artă modernă, romantismul şi
neoclasicismul sunt pur şi simplu două feţe ale aceleaşi monede. Pe când neoclasicimul caută
idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face acelaşi lucru, prin subiectivizarea lumii
exterioare. Cele două mişcări sunt legate, deci, prin idealizarea realităţii.
Primele manifestări romantice în pictură vor apărea când Francisco Goya începe să
picteze la pierderea memoriei. O pictură cu tematică neoclasică precum Saturn devorându-şi
fiii, de exemplu, prezintă o serie de emoţii pentru spectatorul pe care îl face să se simtă nesigur
şi speriat. Goya creează un joc de lumini şi umbre care accentuează situaţia dramatică
reprezentată.
Deşi Goya a fost un pictor academic, romantismul va ajunge mult mai târziu la Academie.
Francezul Eugène Delacroix este considerat a fi pictor romantic prin excelenţă. Tabloul
său Libertatea conducând poporul reuneşte vigoarea şi idealul romantic într-o operă care este
compusă dintr-un vârtej de forme. Tema este dată de revoluţionarii din 1830 ghidaţi de spiritul
Libertăţii (reprezentaţi aici de o femeie purtând drapelul francez). Artistul se plasează metaforic
ca un revoluţionar din vârtej, deşi vedea evenimentele cu o anumită rezervare (reflectând
influenţa burgheză asupra romantismului). Aceasta este probabil opera romantică cea mai
cunoscută.
Căutarea de exotic, de neprimitor şi de sălbatic va reprezenta o altă caracteristică
fundamentală a romantismului. Exprimarea senzaţiilor extreme, paradisurile artificiale şi
naturaleţea în aspectul său rudimentar, lansarea în "aventuri" şi îmbarcarea în nave cu destinaţia
polilor, de exemplu, i-au inspirat pe anumiţi artişti ai romantismului. Pictorul engelz William
Turner a reflectat acest spirit în opere precum Furtună pe mare unde apariţia unui fenomen
natural este folosit pentru atingerea sentimentelor menţionate mai sus.
ROMANTISMUL LITERAR şi-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea,
manifestându-se în paralel cu romantismul artelor plastice şi cu cel muzical. Migraţia
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

influenţelor impuse de curent determină coexistenţa lui alături de alte curente, îndeosebi în a
doua jumătate a secolului (de exemplu, parnasianismul).
Trăsături

 Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul
precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul
filozofic şi nuvela istorică.
 Cultivă sensibilitatea, imaginaţia şi fantezia creatoare, minimalizând raţiunea şi luciditatea.
 Promovează inspiraţia din tradiţie, folclor şi din trecutul istoric.
 Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn.
 Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor 16
anotimpurilor în pasteluri şi prin reflecţii asupra gravelor probleme ale universului în
meditaţii.
 Acordă o importanţă deosebită sentimentelor omeneşti, cu predilecţie iubirii, trăirile
interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
 Construirea eroilor exceptionali, care acţionează în imprejurări ieşite din comun, precum şi
portretizarea omului de geniu şi condiţia nefericită a acestuia în lume; personajele
romantice nu sunt dominate de raţiune, ci de imaginaţie şi de sentimente.
 Preocuparea pentru definirea timpului şi a spaţiului nemarginite, ca proiectie subiectivă a
spiritului uman, concepţie preluată de la filozofii idealişti.
 Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în
structura poeziei, cât şi în construirea personajelor, situaţiilor, ideilor exprimate
 Ironia romantică dobândeşte, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic
folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât şi în poeme filosofice.
 Priorita absolută in locul rigorii rationale a clasicismului
 Asumarea poziţiei demiurgice (demonice) faţă de universul creat
 Preferinţa pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidenţă antonimiile
specifice unei existenţe contradictorii
 Lărgirea viziunii estetice prin inovaţie la nivelul speciilor literare al tematici, motivelor si
limbajelor artistice
Adus de la Mişcarea Sturm und Drang (literal, furtunica şi imbold) este considerată a fi
precursoarea Romantismului în Germania. Poetul Johann Wolfgang von Goethe a fost cel mai
faimos reprezentant al acesteia.
Goethe publică Suferinţele tânărului Werther, operă de intensă subiectivitate datorită
unei iubiri imposibile a protagonistului acesteia (Werther). Cartea a cauzat multă vâlvă în
perioada sa, datorită faptului că un val de sinucideri a fost atribuit lecturii volumului.
Romantismul românesc

În literatura română, romantismul se face simţit prin intermediul scriitorilor


paşoptişti (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ş.a.).
Influenţele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-europene, atingând
punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.
Încadrare
Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiţii tipice,
neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziţii sociale ), existenţa
sa se înscrie într-un complex stilistic alături clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se
manifestaseră în Ţările Române). Cu toate că un asemenea conglomerat are la bază doctrine
contradictorii, existenţa acestor elemente se reflectă în scrierile unor autori ai aceleiaşi perioade
sau chiar în opera unui singur autor – cea mai elocventă poziţie în acest sens îi aparţine lui
Mihai Eminescu, ale cărui scrieri oscilează între romantism şi clasicism.
Desfăşurare
Romantismul s-a manifestat în literaura română în trei etape:
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

preromantismul (cunoscut şi ca romantism al sciitorilor paşoptişti sau de tip Bidermaier)


 caracterizează gustul omului mediu, al burghezului
 domestic, ideizant, idilic, conservator
 cultivă comfortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple
 creaţiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării literaturii romantice din
Europa de Vest, în special Franţa
REPREZENTANŢI: COSTACHE NEGRUZZI, MIHAIL KOGĂLNICEANU, VASILE
ALECSANDRI, DIMITRIE BOLINTINEANU
romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt)
 dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces
 misticism, ocultism 17
 pasiuni înflăcărate
 capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale
REPREZENTANT UNIC: MIHAI EMINESCU – impactul creaţiei sale asupra autorilor ce
i-au urmat este incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spaţiul românesc
romantismul posteminescian
reactualizează teme şi mijloace clasice şi romantice, conferindu-le o nouă forţă expresivă
marchează reacţiile lumii literare româneşti la depăşirea apogeului de creaţie pentru Eminescu,
sprijinind apariţia multor epigoni ce nu s-au impus, dar şi a unor autori care au purtat imaginile
specifice acelui tip de romantism, impregnându-le cu elemente de expresie aparţinând
simbolismului, semănătorismului etc.
REPREZENTANŢI: GEORGE COŞBUC, OCTAVIAN GOGA, ALEXANDRU
MACEDONSKI, BARBU ŞTEFĂNESCU DELAVRANCEA

APLICAȚIE – ESEU
STRUCTURAT

Redactează un eseu, de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţi ale unui
text liric aparținând romantismului.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
1. evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-o perioadă, într-un
curent cultural / literar sau într-o orientare tematică;
2. comentarea a două imagini sau secvențe poetice relevante pentru încadrarea în curentul literar;
3. analiza a două componente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul
studiat (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri
semantice, elemente de prozodie etc).
Sugestie de răspuns
Introducere
ROMANTISMUL este un curent literar care se manifestă la sfârșitul secolului al XVIII-lea și
începutul secolului al XIX-lea, ca o reactie împotriva clasicismului, provocând libertatea totală
de creație.
CERINȚA 1
,,Luceafărul” constituie sinteza gândirii eminesciene și este o capodopera a marelui poet si care
reuseste sa impresioneze prin originalitate si prin imbinarea celor trei genuri literare. Lectura
poemului „Luceafărul” s-a făcut în ,,Junimea”, înainte de apariția în ,,Almanahul Societății
Academice Social-Literare” Romania Jună din Viena, în aprilie 1883.
,,Luceafărul” e un poem filozofic în care tema romantică a condiției omului de geniu capătă
strălucire desăvârșită. Problema geniului e ilustrată de poet prin prisma filozofiei lui
Schopenhauer, potrivit căreia cunoașterea lumii e accesibilă numai omului superior, singurul
capabil să depășească sfera subiectivității, să se depășească pe sine, înălțându-se în scena
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

obiectivului. Spre deosebire de el, omul obișnuit nu se poate înălța deasupra concreteții vietii,
nu-și poate depăși condiția subiectivă. Principala sursa de inspiratie este basmul popular
românesc ,,Fata în grădina de aur’’, cules de germanul Richard Kunisch, într-o peregrinare a
sa prin Oltenia. De asemenea, ,,Fecioara fără corp” pe care le-a versificat și le-a înnobilat cu
idei filozofice în două poeme de referință: ,,Luceafărul” și ,,Miron și frumoasa făă corp”.
Mitul Zburătorului este valorificat în primul tablou al poemului ,,Luceafărul” prin visul erotic
al fetei de împărat care, ajunsă la vârsta dragostei își imagineaza întruparea tânărului în ipostaza
angelică și ipostaza demonică. Pentru a putea dialoga cu acestea după legile pământene.
Izvoarele filozofice: concepția filozofică a lui Schopenhauer preia viziunea antitetică dintre
omul obișnuit și omul de geniu. Motive mitologice preluate din sistemul de gândire al
filozofilor greci, Platon și Aristotel, din ,,Poemele Vedelor”, apartinand filozofiei indiene și din 18
mitologia creștină.
CERINȚA 2
Tema poemului este condiţia omului de geniu şi imposibiliatea iubirii dintre omul
obisnuit şi omul de geniu.
O primă secvenţă sugestivă pentru tema iubirii imposibile o constituie tabloul întâi,
pentru că se manifestă între două fiinţe aparţinând a două lumi diferite, cea terestră şi cea
cosmică. Luceafărul o cheamă pe fată în lumea lui, oferindu-i statul de stăpână a întinderilor
de apă, însă ea îl refuză, simitindu-l ,,străin la vorbă şi la port’’ , ca făcând parte dintr-o lume
necunoscută ei şi de care se teme. Ideea apartenenţei geniului la nemurire, ca şi statutul de
muritoare sunt exprimate sugestiv în poem :,,Dar cum ai vrea să mă cobor? / Au nu înţelegi tu
oare, / Cum că eu sunt nemuritor, / Şi tu eşti muritoare?”.Fata, însă nu poate accede la lumea
lui şi nici nu-l poate înţelege ,,Deşi vorbeşti pe înţeles / Eu nu te pot pricepe”, de aceea, îi cere
să devină el muritor, să coboare el în lumea ei.
De asemenea, o altă secvenţă, călătoria lui Hyperion spre Demiurg în spaţial
intergalactic simbolizează un drum al cunoaşterii şi, totodată, motivaţia meditaţiei pe care
Eminescu o face asupra condiţiei omului de geniu în raport cu oamenii obişnuiţi, dar şi cu
idealul spre care aspiră acesta. Setea de cunoaştere a omului de geniu ,,o sete care-l soarbe”,
face ca Hyperion să meargă la Demiurg, pentru a fi dezlegat de nemurire în scopul de a descifra
taina fericirii, prin împlinirea iubirii absolute, în numele căreia este gata de sacrificiul suprem:
,,Reia-mi al nemurii nimb / Şi focul din privire / Şi pentru toate dă-mi în schimb / O oră de
iubire….” Există în poemul ,,Luceafărul’’ şi o idilă pastorală între două fiinţe aparţinând
aceleaşi lumi, exprimându-se ideea compatibilitătii celor două lumi, dintre Cătălin şi Cătălina,
fiind ilustrată printr-un limbaj popular, cât se poate de obişnuit: ,,Şi guraliv şi de nimic / Te-ai
potrivi cu mine“.Superioritatea Luceafărului este conştientizată de Cătălina prin exprimarea
propriei neputinţe de a pătrunde în lumea ideilor înalte ,,În veci îl voi iubi şi în veci / Va
rămânea departe….”.
Viziunea asupra lumii este romantică, fiind exprimată prin intermediul antitezei a două lumi
diferite, care nu pot atinge ideea fericirii sau împlinirii iubirii.
CERINȚA 3
Imaginarul poetic eminescian este semnificativ pentru tema şi viziunea despre lume a
autorului deoarece poartă amprenta romantismului în multiplele sale elemente. Prima secvenţă
creează un spaţiu de basm proiectat în atemporal-in illo tempore - „A fost odată ca-n
poveşti…”, în care predomină vizual strălucirea, diafanul, preţiozitatea şi opulenţa ireală a celor
două lumi care se întâlnesc la marginea mării- „în umbra falnicelor bolţi”; “palate de mărgean”,
„cununi de stele”, „rumene văpăi”. Metamorfozele Luceafărului sunt viziuni de factum
romantica (de factură romantică) ale idealului: „Din negru giulgi se desfăşor / Marmoreele
braţă / El vine trist şi gânditor / Şi palid e la faţă”. Natura duală a omului de geniu ce simte
tentaţia fericirii pământene e exprimată în asocieri oximoronice: „Ţesând cu recile-i scântei /
O mreajă de văpaie”, „Mort frumos, cu ochii vii”, „Dar ochii mari şi minunaţi/ Lucesc adânc,
himeric, / Ca două patimi fără saţ / Şi pline de-ntuneric”. De asemenea, călătoria interstelară
a Luceafărului fixează viziunea romantică asupra nemărginirii cosmice: „Căi de mii de ani
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

treceau / În tot atâtea clipe”, „Un cer de stele dedesubt / Deasupra cer de stele / Părea un
fulger neîntrerupt / Rătăcitor prin ele.”
Relaţiile de opoziţie şi de simetrie ce caracterizează structura poemului pun în evidenţă
contrastul între cele două lumi simbolice.Tablourile alternează succesiv planurile cosmic şi
terestru, fiecare reprezentând universuri diferite: tablourile I şi II- inserţia planului cosmic în
cel terestru, tabloul II-aparţine exclusiv planului terestru, iar III, exusiv celui cosmic. Primul
tablou reia în construcţii paralele cele două chemările fetei, întrupările Luceafărului,
propunerile acestuia şi refuzurile celei din urmă. Cel de-al treilea tablou poate fi structurat, la
rândul său, în trei secvenţe poetice: călătoria, cererea, discursul Demiurgului. De asemenea,
ultimul tablou are în centru o nouă chemare a fetei, pusă în opoziţie faţă de cele ale primului
tablou, iar răspunsul Luceafărului este introdus adversativ prin conjuncţia „dar”. Echilibrul 19
compoziţional este deci efectul antitezei ca mijloc de organizare macrostructural.
Încheiere
,,Luceafărul” este și vă rămâne sinteza liricii eminesciene, în care cunoașterea lumii e
posibilă și accesibilă numai omului superior, de asemenea, cea mai reprezentativă creație a
perioadei romantice.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. GABRIELA FRĂȚILĂ, Colegiul Național „Octavian Goga” Sibiu / I.Ș.J. Sibiu

ORIENTARE CULTURALĂ: REALISMUL

CURENT ARTISTIC (LITERATURĂ, PICTURĂ) opus romantismului, care elogiază fantezia. 20


În LITERATURĂ se urmărește REDAREA EXACTĂ, COMPLETĂ, VERIDICĂ A
MEDIULUI SOCIAL, A EPOCII și „REPREZENTAREA” OBIECTIVĂ a realității în ficțiune.
BALZAC afirma că „romancierul va trebui să zugrăvească societatea aşa cum e ea, fără să caute s-o
idealizeze, ci într-un spirit de obiectivitate cât de perfect posibil”.

TRĂSĂTURI DEFINITORII ALE REALISMULUI


 Năzuinţa de A OGLINDI VERIDIC, OBIECTIV REALITATEA prin „decuparea” unor „felii de viaţă”
semnificative.
 CREAREA ILUZIEI AUTENTICITĂŢII se realizează prin intermediul:
 naratorului obiectiv
 a perspectivei narative omnisciente care alternează cu perspectiva unor personaje, ceea ce evită
accentuarea unui singur punct de vedere
 diversitatea registrelor stilistice, motivată prin diferenţierea socială a eroilor
 enunţarea prin utilizarea persoanei a treia
 DOCUMENTAREA RIGUROASĂ care se reflectă în operă prin descrierea mediului social (Balzac
năzuia să creeze „istoria moravurilor societăţii contemporane”), prin dezvoltarea observaţiei şi a
reflecţiei morale, a analizei psihologice, a tehnicii detaliului prin care „încearcă să producă impresia
de documentar autentic şi de viaţă reală”.
 CANONUL REALIST AL STRUCTURILOR NARATIVE vizează persoana a III-a narativă
(naraţiunea heterodiegetică), imperfectul / perfectul simplu al narării (naraţiune ulterioară), narator
omniscient în ipostază demiurgică, focalizare zero (perspectivă narativă omniscientă), unitate de
compoziţie (progresia logică, previzibilă a acţiunii; compoziţia închisă, având ca principiu dominant
cronologia, căreia i se adaugă, în multe cazuri, simetria şi circularitatea; viziunea artistică este
construită cu „ambiţia totalităţii”, cu intenţia de a surprinde particularul şi general-umanul, frumuseţea
fragilă a existenţelor modeste şi urâtul cotidian, dramele mărunte şi mari tragedii colective, binele şi
răul etc.
 DEZVOLTAREA ARTEI PORTRETULUI: personaje tipologice, verosimile, din toate clasele sociale;
create prin observarea directă a vieţii, surprinzând raportul dintre om şi mediul său natural, social şi
istoric. Portretul este frecvent focalizat asupra unei dominantei morale (personaje – caractere) sau
asupra unei carenţe ereditare (pe care o vor accentua naturaliştii).
 CULTIVAREA UNUI STIL SOBRU, adesea impersonal sau anticalofil: „Modalitatea de redare trebuie
să fie cât mai simplă, pentru ca toţi să o poată înţelege.” („Le Réalisme”)
PARTICULARITĂŢI ale REALISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ:
 Absenţa unui program estetic propriu-zis şi a unei şcoli / grupări care să acţioneze sistematic pentru
promovarea unei ideologii; formule estetice diverse (REALISM DE FACTURĂ POPULARĂ,
REALISM OBIECTIV, REALISM PSIHOLOGIC, DE PROIECŢIE MITICĂ / EPOPEICĂ etc.)
 În literaturaromână, realismul se manifestă sincron cu alte ideologii literare, începând cu perioada
paşoptistă, continuând cu cea a marilor clasici şi atingând apogeul în perioada interbelică; în epoca
postbelică se manifestă ca „realism socialist”, „realism liric-artistic”, apoi, printr-o autentică
recuperare, ca neorealismul „obsedantului deceniu”.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

 Reprezentanţi: Nicolae Filimon, Ion Creangă, Ioan Slavici, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Liviu
Rebreanu, G. Călinescu, Marin Preda etc.

Intermezzo: BALTAGUL de MIHAIL SADOVEANU

GENEZA ROMANULUI: sursa epicului este balada Mioriţa (motto-ul cărţii: „Stăpâne,
stăpâne / Mai cheamă ş-un câne”)
ROMANUL este o posibilă continuare a baladei, pentru că Vitoria Lipan („măicuţa
bătrână”) nu se mulţumeşte să constate dispariţia soţului ei, ci îi caută ucigașii, îi găseşte şi-i
pedepseşte. Romanul are deci o intrigă poliţistă (V. Lipan este un detectiv cu reale calități
specifice: inteligenţă, abilitate procedurală, curaj, perseverenţă. Vitoria este un „Hamlet 21
feminin” (G. Călinescu).
STRUCTURA COMPOZIŢIONALĂ: romanul se deschide cu o parabolă spusă de
Nechifor Lipan, și anume despre împărţirea darurilor pentru oameni, la începuturile lumii, de
către Dumnezeu. Legenda inițială este laitmotivul romanului „mioritic” (al „transhumanţei”, al
călătoriei Vitoriei în căutarea lui Nechifor).
BALTAGUL:

Roman filosofic (atitudinea asupra vieţii şi a morţii)


Roman social / pastoral (existenţa oamenilor din ţara de sus a Moldovei)
Roman al erosului şi al anterosului
Roman arhetipal (al obiceiurilor şi tradiţiilor, al comportamentelor arhaice)
Roman poliţist

Alexandru Paleologu propune o filiație între Vitoria și Nechifor şi zeii egipteni, Isis și
Osiris.
Așadar Vitoria este asemănată cu Isis, simbol al armoniei matrimoniale, al fidelităţii
casnice. Zeiţa (prin extensie simbolică şi Vitoria) stăpâneşte arta magiei, a tămăduirii etc.
Nechifor este văzut asemenea lui Osiris, ce reprezintă învierea perpetuă a naturii
vegetale / ce simbolizează ideea permanentei renaşteri / a mortii, ca trecere „dincolo”. Osiris e
trădat şi ucis, apoi e readus la viaţă datorită soţiei sale, Isis, a cărei iubire conjugală învinge
moartea. Osiris e omorât de zeul Seth, fratele acestuia, un simbol al răului. După uciderea lui
Osiris, Seth îl taie în bucăţi, pe care le aruncă în fluviul Nil, pentru ca trupul lui Osiris să nu fie
găsit de Isis. Cu toate acestea Isis îl găseşte și astfel îl va readuce, prin magie, la viaţă.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. ACHIM STOIAN, Colegiul Național „Octavian Goga” Sibiu

TEST DE ANTRENAMENT – BACALAUREAT 2020: SUBIECTUL I ȘI AL II-LEA

SUBIECTUL I (50 de puncte)


De la poartă până în casă era de mers; îl văd pe tata, în lodenul* decolorat la umeri, cu mâna
îndoită tandru la piept, cu o carte din colecția „Biblioteca pentru toți". Esenin. Poezii. Mama îl
dojenea:
- Măi Aurele, iar ai dat banii pe cărți!
Dar ea era prima care le citea și când primii fulgi au umblat pe la fereastră în anul acela am 22
auzit-o rostind „Ei, voi, sănii, sănii”.
Tata ne tot povestea că, dacă am putea pune ceva bani deoparte ca să cumpărăm un măgar şi
dintr-o bicicletă veche să facem un cărucior în care să ne punem bagajele, am putea umbla să ne
vedem bună parte din țară; măgarul ar mânca de pe marginea drumului, iar noi am dormi în fân.
L-am crezut bogat pe Calistrat Hogaș, a avut bani să-și cumpere o iapă. Pe mine m-a învățat să
hoinăresc. Vorba mamei: „Toată ziua bați coclaurile, mai stai și tu locului și mai pune mâna pe o
carte!" Dealuri, sate, păduri au fost răsfoite vale cu vale. Citeam ierburile caligrafiate în violetul
apusului, și luceafărul echilibra palid cerul pe care culorile curgeau în nesfârșite acuarele. Până
am găsit Flora și fauna României. Citită și iar citită. Fiecare gâză, fiecare buruiană își avea locul
în această carte, iar ceasul pierdut în nisipul cald de pe marginea râului, privind un șarpe ce
înghițea o broască, era timpul când lumea se rânduia în mine.
Bunica Eudochia rostea totul blând, cu vorbe bine alcătuite. Ascultam cum cuvintele curg
limpezi și frumoase. Bătrâna, cu mersul greu, păzea oalele de pe plită și, când clocotul îi dădea
răgaz, se răsucea spre masa unde era cartea și citea. A citit toată viața aceeași carte.
Aveam mai bine de 40 de ani când mi-am dat seama că bunica mea cu patru clase vorbea atât
de frumos pentru că toată viața ei a citit Psalmii.
Ștefan Câlția, Scrisul ca o cale
* lodenul – pardesiu
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu
privire la textul dat:
1. Indică sensul din text al secvenței își avea locul. 6 puncte
2. Menționează două însușiri ale bunicii identificate în textul dat. 6 puncte
3.Precizează atitudinea mamei față de cumpărarea cărților, justificându-ți răspunsul cu o secvență
din text. 6 puncte
4. Explică îndemnul mamei adresat copilului, așa cum se desprinde din textul dat. 6 puncte
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, semnificația secvenței Dealuri, sate, păduri au fost răsfoite vale
cu vale. Citeam ierburile caligrafiate în violetul apusului, și luceafărul echilibra palid cerul pe
care culorile curgeau în nesfârșite acuarele. 6 puncte

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă oamenii pot realiza
sau nu proiecte, investind foarte puțini bani, raportându-te atât la informațiile din fragmentul
extras din textul Scrisul ca o cale de Ștefan Câlția, cât și la experiența personală sau culturală.
20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea
corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
14 puncte
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de
exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)


Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și
mijloacele artistice.
1. Vultùrul ce rotește sus 4. Nu cred să mă vestească cineva,
va fi atunci de mult apus. căci basmul ar începe- așa:
2. Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci 5. Pe-aici umbla şi el și se-ntorcea mereu,
numai stejarii vor mai fi şi-atunci. contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
Lucian Blaga, Cântec pentru anul 2000
3. Mai aminti-mă-va un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor? 23

BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE

SUBIECTUL I (50 de puncte)


A. (30 de puncte)
1. indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de se regăseau /
erau descrise în carte) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea
exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte
2. menționarea a două însușiri ale bunicii (de exemplu: blândețe, echilibru interior, religiozitate etc.)
– 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și
punctuație – 1 punct 6 puncte
3. precizarea atitudinii mamei față de cumpărarea cărților (de exemplu: reproș aparent, dar bucurie
implicită) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență semnificativă din text („iar ai dat
banii pe cărți!” sau „Dar ea era prima care le citea” – 2 puncte; formularea răspunsului în
enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte
4. explicarea îndemnul mamei adresat copilului (de exemplu: mama are impresia că adolescentul
hoinărește în loc să citească, pierzând un timp prețios; că nu învață nimic din toate escapadele
sale prin natură etc.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte;
formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1
punct 6 puncte
5. de exemplu: Secvența ilustrează un proces de cunoaștere aprofundată a naturii, în special pe
dimensiunea vizuală, coroborată cu dezvoltarea simțului estetic etc.: prezentare adecvată şi
nuanţată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct
4 puncte
– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,
ortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte
B. (20 de puncte)
‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct
– câte 2 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară,
în concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte
‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:
dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4
puncte
‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p. / simpla citare a unor secvențe din
text – 1 p.; raportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1
p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte
‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct
‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial adecvată
– 1 p. 2 puncte
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2–3 greșeli –
1 punct; 4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte
‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.;
2 sau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct
‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct

În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de
cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)


Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte 24
‒ comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și mijloacele
artistice – 6 puncte
‒ comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele artistice
– 3 puncte
‒ simpla precizare a ideii poetice/a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct
– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1
greșeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuația – 1 punct (0–1
greșeli de punctuație – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte

În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de


cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. CARMEN STOIAN, Liceul de Construcții și Arhitectură „Carol I” Sibiu

TEST DE ANTRENAMENT – BACALAUREAT 2020: SUBIECTUL I ȘI AL II-LEA

SUBIECTUL I (50 de puncte)


Alas*, nu s-a mai născut de ceva vreme o generație. Sau poate că s-a născut, dar nu s-a activat
încă. Generațiile sunt cele care au un impact real asupra societății și vremurilor în care apar. Acum
sunt doar serii, nu generații, scuze.
Dacă, totuși, ar exista, s-ar putea numi nu generația beat, ci generația grăbit. Sau chiar „grab 25
it”. Nu avem timp să stăm, trebuie să apucăm. Și noi, la rândul nostru, suntem niște apucați. Mereu în
căutarea de noi experiențe, de noi locuri, de noi senzații, noi destinații, noi tribulații, noi oameni de
care să uităm. Dar nu de noi. Sunt vremuri alerte, în care allegria e confundată cu alergia, de la
alergarea întruna, pe cai verzi putere. Ne oprim doar ca să mai facem un selfie, nu ca să ni se adune
versiunile din urmă în noi și să dea lumină. Sunt vremuri în care nu mai auzim muzica din cel de lângă
noi, pentru că o dăm prea tare pe a noastră. Nu e vreme și nici răbdare decât pentru idei-culoare, orice
idei gri sunt stigmatizate, că ne fură din zen și e „pathetic”.
Dacă nu ești artist, nu ai credibilitate în sensibilitate. Dacă ești, poți pune în versuri lucruri
frumoase, povești, unicorni, ce ai tu chef. Dacă ești mai puțin talentat, dacă nu ai o meserie care să-ți
scuze asta, nu poți vorbi despre frumusețe, despre magie, nu te crede nimeni, trebuie să o acoperi cu
sarcasm, ironii, sau măcar să o îmbraci într-o glumă. Pentru că e musai să râdem. Să NE râdem. Pentru
că asta facem. Doar să fim populari. Doar că prea des confundăm popularitatea cu valoarea. Și așa nu
avem cum să fim o generație. Ci doar o serie. Cu speranța că seria asta va ajunge pe Netflix. Cu
subtitrare. Altfel, cei de după noi nu vor înțelege mare lucru.
Nu mai avem răbdare cu adevărul, e overrated și ne blegește. Adevărul nu are nevoie de efort
și de imaginație pentru a fi întreținut. Crud e, nu cerceta. Supraviețuim doar prin inventivitate. Ne
mințim frumos sau urât, după experiență, ne urâm în timp ce ne urăm, ne creăm alter-ego-uri care să
ne susțină povestea. Și alternăm între alter-ego-uri, ego-uri alterate și alte rate. Dar e OK, poate scriem
o carte despre asta, toată lumea a scris o carte, tu când o scrii, când, când?
Zilele astea, că noaptea cuget. Cuget, deci exiști.
Generația Grăbeat de Liviu Balint, text publicat în Dilema veche
*alas (eng.) – vai
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre cerințele de mai jos, cu privire la
textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței pe cai verzi putere.
2. Menționează o caracteristică a generației prezente.
3. Precizează atitudinea autorului față de lumea contemporană, justificându-ți răspunsul cu o
secvență din text.
4. Explică un joc de cuvinte din text sau o aluzie culturală.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, diferența dintre generații și serii, deductibilă din text.
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, despre schimbările în relațiile dintre oameni,
raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din articolul Generația Grăbeat de Liviu
Balint, cât și la experiența culturală/ personală.
SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)
Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și
mijloacele artistice.
Las altora plăcerea să deslege Las altora onoarea să răstoarne
Misterul universului opac. Sistemele străvechi din temelii.
Eu, învelit în mantie de rege, Eu iau cu sete taurul de coarne
Mă mărginesc să sânger și să fac! Și-l pun să-mi are câmpul zi de zi.
Radu Stanca, Testimoniu
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE

SUBIECTUL I (50 de puncte)


A. (30 de puncte)
1. indicarea sensului din text al secvenței date (de exemplu: Secvența are sensul de iluzii obținute prin
mijloace exterioare, automobilul) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct;
corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte
2. menționarea unei caracteristici a generației (de exemplu: superficialitatea, egoismul, graba, lăcomia
etc.) – 4 puncte; formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie
și punctuație – 1 punct 6 puncte 26
3. precizarea atitudinii autorului (ex. este ironic) – 2 puncte; justificarea răspunsului cu o secvență
semnificativă din text („e musai să râdem. Să NE râdem.”) – 2 puncte; formularea răspunsului în
enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1 punct 6 puncte
4. explicarea unui joc de cuvinte sau a unei aluzii culturale (de exemplu: autorul folosește omofonia
parțială între grăbit și grab it, subliniind lăcomia prezentă; autorul face trimiteri la basme, la
Biblie, la filosofi precum Leibniz și Descartes, la generația Beat, sugerând lacunele culturale ale
generații prezente etc.) – 4 puncte: explicare nuanțată – 4 puncte; încercare de explicare – 2 puncte;
formularea răspunsului în enunț – 1 punct; corectitudinea exprimării, ortografie și punctuație – 1
punct 6 puncte
5. prezentarea diferențelor dintre serii și generații (de exemplu: generațiile au idealuri comune, majore
și semnificative la scară istorică, iar seriile continuă specia umană, risipindu-se în hedonism,
lăcomie etc.): prezentare adecvată şi nuanțată – 4 puncte; abordare schematică, ezitantă – 2 puncte;
încercare de prezentare – 1 punct 4 puncte
– respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1 punct; corectitudinea exprimării,
ortografie și punctuație – 1 punct 2 puncte
B. (20 de puncte)
‒ formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct
– câte 2 puncte pentru enunțarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară, în
concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte
‒ câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate:
dezvoltare clară, nuanţată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p.
2 x 2 puncte = 4 puncte
‒ valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text –
1 p.; raportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p.
3 puncte + 1 punct = 4 puncte
‒ formularea unei concluzii pertinente 1 punct
‒ utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parţial adecvată –
1 p. 2 puncte
‒ respectarea normelor limbii literare (0–1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2–3 greșeli – 1
punct; 4 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte
‒ respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0–1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 1 p.; 2
sau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct
‒ așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte
şi să dezvolte subiectul propus.

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)


Comentarea textului dat, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice 6 puncte
‒ comentarea adecvată și nuanțată, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și mijloacele artistic –
6 puncte
‒ comentarea textului, prin evidențierea ezitantă a relației dintre ideea poetică și mijloacele artistice – 3
puncte
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

‒ simpla precizare a ideii poetice / a mijloacelor artistice sau tendință de generalizare – 1 punct
– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1 greșeli
ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuația – 1 punct (0–1 greșeli de
punctuație – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte

În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte
şi să dezvolte subiectul propus.

27
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. BÎC MONIQUE, Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna” Sibiu

TEST DE ANTRENAMENT – BACALAUREAT 2020: SUBIECTUL I ȘI AL II-LEA

SUBIECTUL I _______(50 de puncte)


Citește următorul fragment:
FLORIN MUGUR: Orice prezentare a unui scriitor începe cu numele; urmează, de obicei, data
naşterii şi informaţii despre părinţi. Chiar dacă întrebările mele nu vor putea respecta
întotdeauna ordinea pe care o recomandă manualele, şi nici nu cred că ar fi bine s-o respecte, 28
două fotografii aflate aci, în camera dumneavoastră de lucru, îmi oferă un punct de pornire pe
care, ca fost şcolar cuminte, nu-l pot ignora. Cea dintâi e fotografia tatălui: nu mai e tânăr;
mustaţa scurtă şi părul au încărunţit; ochiul a rămas viu şi puternic. Poartă o vestă veche,
decolorată de soare. Alături, fotografia mamei. În ce împrejurări au fost făcute?
MARIN PREDA: Mă supărasem pe tata, că nu avea şi el o fotografie de pe vremea când era
tânăr, flăcău, să-l fi văzut şi eu cum arăta pe atunci. L-am adus la Bucureşti şi am fost cu el în
studioul celui mai bun fotograf de pe atunci, îl chema Bauh. Mulţi îşi aduc aminte de Aurel
Bauh; mai tîrziu a plecat din ţară; nu mai trăieşte. Era în '56, tatăl meu a murit în '63. Deci,
avea, când a venit în capitală, şaptezeci şi unu de ani. Arăta bine. Fizionomia lui nu era aşa
cum avea să apară peste câtăva vreme, deteriorată brusc de îmbătrânirea care a survenit cu
un an înainte de a muri, îmbătrânire totală. Şi din punct de vedere intelectual se ţinea foarte
bine. Fotografia mamei, care trăieşte şi are peste optzeci de ani, e făcută tot atunci. Nici ea nu
are fotografii din tinereţe. Mulţi ţărani nu aveau; n-au păstrat sau nu şi-au făcut. Probabil că pe
vremuri, când erau ei tineri, un fotograf era lucru mare, costa ceva bani. Nu ca acum, când în
casa fiecăruia dintre ei găseşti una sau mai multe panorame de fotografii, reprezentând tot
felul de rubedenii, ba chiar şi persoane necunoscute.[…]
Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe
cu privire la textul dat
1. Indică sensul din text al secvenței se ținea foarte bine. 6 puncte
2. Menționează vârsta la care tatălui lui Marin Preda i-a fost făcută prima fotografie. 6 puncte
3. Precizează pretextul sub care Marin Preda îl duce la fotograf pe tatăl său, justificându-ți
răspunsul cu o secvență semnificativă din text. 6 puncte
4. Explicați care sunt cele două aspectele antitetice în care este pusă în valoare imaginea
tatălui? 6 puncte
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, motivul pentru care ambii părinți ai intervievatului nu aveau
nicio poză. 6 puncte
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă existența
fotografiilor din tinerețe influențează sau nu calitatea amintirilor , raportându-te atât la
informațiile din fragmentul extras din volumul Convorbiri cu Marin Preda de Florin Mugur, cât
și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea
corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
14 puncte
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme
de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte

În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150
de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

SUBIECTUL al II-lea ____ (10 de puncte)


Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

Unii oameni loviţi de soartă se întorc, după cum am citit şi eu în puţinele cărţi bune care mi-au
căzut în mână, la anii copilăriei, când au fost şi ei fericiţi. Eu însă mă întorc mereu la anii din
preajma celor douăzeci, şi din copilărie nu păstrez decât puţine amintiri, cum ar fi aceasta că
învăţătorii, la îndemnul tatei, mă băteau la palmă că ţin capul în jos, i se părea tatei că dacă
şi-l ţine pe-al lui sus e ceva de el. În realitate, pentru ceea ce făcea el nu trebuia prea mult
cap! Ciurele, pe care pe urmă şi le vindea tot el. Pleca dimineaţa cu văcăliile în spinare, se
ducea la un oarecine unde le bătea sitele şi se întorcea pe urmă seara fără ele. Câţi bani
nenorociţi lua el pe chestia asta, n-am ştiut niciodată, pentru că nu i-am văzut. Nu ştiu de ce 29
ne pocnea de fiecare dată, şi pe mine, şi pe frati-meu mai mare, ori de câte ori ne apropiam
să vedem cât scoate el din chimir. Îi punea pe pat şi numai cu mama şopocăia nu se ştie ce,
îi vedeam mereu mâinile bestecăind, luând din chimir, punând pe pat şi apoi vârând în
buzunarele flanelei lui albe (toată viaţa a purtat o flanelă albă, nu ştiu dacă era chiar aceeaşi)
rodul zilei petrecute de dimineaţa până seara cu văcăliile şi apoi cu ciurelele pe spinare în
oraş.
Marin Preda, Intrusul
*ciurele- site
*văcălie- marginea de lemn sau de tinichea a sitei

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii
literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum
50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. dr. Marcela Ciobănuc, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” Sibiu

EVALUARE SUMATIVĂ
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA
NOAPTE DE RĂZBOI, de Camil Petrescu

30
I. Răspunde cu Adevărat sau Fals:
1. Naratorul din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este o instanţă
fictivă, cel care narează, identificându-se cu autorul.
2. Romanul subiectiv se mai numeşte şi roman de analiză.
3. Naratorul unui roman subiectiv este diferit de cel al romanului realist, deoarece pierde
atributele globalităţii.
4. Premisa romanului subiectiv este de reda cu maximă fidelitate realitatea exterioară.
5. Într-un roman subiectiv, cronologia îşi pierde succesiunea firească, întâmplările decurgând
în funcţie de selecţia subiectivă
6. Memoria involuntară reprezintă principala modalitate de recuperare a trecutului, prin
declanşarea amintirilor voluntare.
7. Modalităţile de realizare a mărcilor subiectivităţii sunt: memoria involuntară, introspecţia,
fluxul conştiinţei, naraţiunea la persoana I, monologul interior, fragmente cu caracter
memorialistic
II. Stabileşte corespondenţe între elementele aşezate pe două coloane:
A.
1. Funcţia narativă a) naratorul îşi manifestă sau nu poziţia
interpretativă;
2. Funcţia de regie b) naratorul urmăreşte să-l convingă pe cititor;
3. Funcţia de interpretare c) naratorul e cel care narează întâmplările;
d) naratorul controlează structura textuală, citând
discursul actorilor în propriul său discurs
B.
1. narator dramatizat a) relatează în manieră obiectivă, la persoana a
III-a;
2. narator nedramatizat b) oferă o viziune amplă, globală, coerentă,
asupra universului ficţional;
3. narator creditabil c) participă la evenimente, pe care le relatează la
persoana I, în calitate de martor;
4. narator necreditabil d) participă la evenimente ca personaj şi relatează
la persoana I;
5. narator heterodiegetic e) devenit personaj participă la acţiune;
6. narator homodiegetic f) nu este însufleţit,
relatând evenimentele dintr-o perspectivă
exterioară;
7. narator autodiegetic g) oferă o viziune fragmentară, subiectivă,
adeseori distorsionată asupra evenimentelor
C.
1. Adam a) Maria
2. Pygmalion b) Alta
3. Hyperion c) Ioana
4. Gheorghidiu d) Eva
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

5. Fred Vasilescu e) Emilia


6. Charles Bovary f) Galateea
7. Ladima g) Cătălina
8. Gelu Ruscanu h) Emma
9. Andrei Pietraru i) Ela
10. Pietro Gralla j) doamna T.
k) Marta
D.
1. Luciditatea a) „Fără ortografie, fără compoziţie, fără stil şi fără
caligrafie”
2. Autenticitatea b) „nu putem şti ce se petrece în conştiinţa semenilor” 31
3. Memoria involuntară c) „câtă luciditate, atâta conştiinţă, câtă conştiinţă, atâta
pasiune şi deci atâta dramă”
4. Perspectiva unică d) „eu nu pot vorbi onest decât la persoana I”
5. Anticalofilismul e) „fluxul conştiinţei mele”
III. Alege varianta corectă:
1. În viziunea lui Gheorghidiu, iubirea presupune:
a) un proces de autosugestie;
b) o relaţie de egalitate între cei doi soţi;
c) un sentiment divin, înălţător.
2. Războiul reprezintă pentru Gheorghidiu un:
a) act de patriotism;
b) un mod de a o recuceri pe Ela;
c) o clarificare a sinelui
3. Ce conotaţii daţi gestului final al protagonistului?
a) o dovadă de laşitate şi egoism;
b) se abstrage din realitate pentru a trăi într-o lume a sa;
c) este gata să o ia de la capăt, alături de o altă fiinţă;
4. Stabiliţi ce element modern apare în arta portretistică a lui Camil Petrescu:
a) relativizarea personajului;
b) folosirea perspectivei omnisciente, imobile;
c) constituirea ca individualitate bine definită.
5. Ce tip de narator identificaţi în romanul lui Camil Petrescu?
a) narator autodiegetic, implicat;
b) narator homodiegetic, neimplicat;
c) narator heterodiegetic, neimplicat.
6. Cui îi aparţine afirmaţia, potrivit căreia prima parte a romanul Ultima noapte… este „o
monografie a îndoielii”?
a) G. Călinescu;
b) Constantin Ciopraga
c) Tudor Vianu
IV. Completează spaţiile libere:
1. Cuvintele, din titlul romanul Ultima noapte de dragoste…, ce pot fi interpretate în sens
conotativ sunt __________________________________________________________
2. În realizarea titlului, autorul a folosit tehnica numită____________________________
3. Consemnând experienţa personală, în calitate de combatant în Primul Război Mondial,
partea a doua a romanului are valoare _______________________________________
4. Romanul este alcătuit din _________________________________________________
5. Cele două experienţe parcurse de Gheorghidiu sunt_____________________________
6. Procedeul analepsei este folosit în capitolele __________________________________
7. Capacitatea unei opere literare de a-şi păstra desfăcută în fragmente coerenţa şi
capacitatea de a exprima se numeşte_________________________________
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

V. Citeşte cu atenţie fragmentul de mai jos şi răspunde la întrebările formulate, mai jos:
„Toată grădina încremenise… Multă lume se sculase în picioare…cei trei însă nu
mişcau niciunul, reputaţia mea de boxeur şi bun scrimeur îi îngheţase pe scaune…doamna T.
A închis ochii şi toate trăsăturile feţii i s-au frânt, doar dunga uşoară dintre sprâncene s-a
înălţat… avea gura îndurerată, întredeschisă…de i se vedeau puţin dinţii frumoşi de deasupra.
Pe urmă a deschis ochii, plini de lumină, lichizi, înlăcrimaţi.
Atunci s-a sculat de la o masă un tip de lăutar sau doctor, aşa ceva, cu mustaţa de
plutonier, cu manşete scrobite ca două burlane, pe care nu-l mai văzusem niciodată, s-a oprit
în faţa mea, m-a privit în ochi, aprig, şi mi-a spus şuierat, tare, ameninţându-mă cu arătătorul:
- Domnule, eşti un gujat… Şi, dacă n-ai fi beat, te-aş pălmui.
Am vrut să ridic mâna… mi-era moale… am vrut să înjur, dar i-am întâlnit ochii, am 32
început să-mi plimb limba uscată peste buzele arse, nu puteam articula o vorbă. […]
Aşa l-am cunoscut pe George Demetru Ladima, despre care am aflat tot atunci că e
ziarist în Bucureşti, şi acum, sub fotografia asta legată cu panglica deasupra unui teanc de
scrisori, îl descopăr parcă într-un mormânt… Emilia s-a întors, îşi scoate chimonoul, căci e
cald. O aşteptam, căci îmi dam seama că scrisorile îşi căpătau înţelesul, numai când ea le
comentează şi opune şi punctul ei de vedere… iau o nouă scrisoare, cu cerneala violetă
(probabil o luase cu el la Tekirghiol, scriitor cu tot felul de manii).
„Nu mai înţeleg nimic, pentru Dumnezeu… Aştept de două săptămâni o scrisoare de la
tine… Eu plec de aici la sfârşitul lunii… Trebuie să vii şi tu neapărat la 15 august… Îţi trimit
şi vreo două poezii pe care le-am scris aici… m-ar bucura mult să le găseşti pe gustul tău…”
G.D.L”
(Camil Petrescu – Patul lui Procust)
1. Identifică două tehnici de construcţie, de realizare a prozei.
2. Selectează din text fragmentul reprezentativ pentru descrierea lui G. D. Ladima.
3. Exprimă-ţi în 5 rânduri opinia cu privire la tipologia prozei în care se poate înscrie
fragmentul.
4. Defineşte conceptul operaţional de acronie, utilizând ca suport fragmentul dat.
5. Identifică tipul de narator şi numeşte două trăsături distinctive ale acestuia.
6. Ilustrează conceptul operaţional de modernism, făcând referire la caracteristicile oferite de
suportul textual.
VI. Citeşte cu atenţie fragmentul şi răspunde la cerinţele de mai jos:
„În trei zile, cât am stat la Odobeşti, am fost ca şi bolnav, cu toate că păream uneori
de o veselie excesivă. Îmi descopeream nevasta cu o uimire dureroasă. Sunt cazuri când
experţii, într-un tablou vechi, după felurite spălături, descoperă sub un peisaj banal, o madonă
de vreun mare pictor al Renaşterii. Printr-o ironie dureroasă, eu descopeream acum, treptat,
sub o madonă crezută autentică, originalul: un peisaj şi un cap străin şi vulgar…”. (Camil
Petrescu – Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război)
1. Realizaţi, în 5 rânduri, un portret al Elei, din perspectiva lui Gheorghidiu.
2. Comentaţi în 5 rânduri noua impresie a lui Gheorghidiu faţă de Ela, raportându-vă la
o cunoscută teorie a lui Stendhal.
VII. Citeşte cu atenţie fragmentul şi răspunde la cerinţele de mai jos:
„Aproape chiar din această vreme, nevastă-mea a început să se ocupe cu superioritate
şi de ţinuta mea. […]La început, nevastă-mea s-a mulţumit să-mi calce hainele, să-mi aranjeze
mai bine nodul la cravată şi să-mi puie, în fiecare zi, o batistă mai fină, în buzunarul de sus al
hainei. Pe urmă mi-a cumpărat trei cravate noi şi o jumătate de duzină de batiste fine de
olandă. O stânjenea parcă neatenţia mea în îmbrăcăminte. E drept că într-o după-amiază am
observat şi eu deosebirea dintre mine şi dansatorii care veneau la Anişoara. Întâia dată mi-
am dat seama că o cămaşă nu se poate pune şi a trei zi. Aveam pe urmă manşetele prea largi
şi cu colţurile sucite în afară, pe când dansatorul pe care-l priveam avea manşetele bine
întinse, mici, care prindeau mâinile ca nişte cătuşe de mătase. Şi pe când ghetele mele aveau
o uşoară tendinţă să-şi ridice boturile, ale lui erau întinse şi parcă noi. Era tuns parcă de cinci
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

minute, pieptănat lins. Părea nesfârşit mai curat şi mai neîngrijit ca mine, cu toată baia mea
din fiecare zi.”
(Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război)
1. Explicaţi titlul romanului.
2. Întreaga scenă respiră o enervare subtextuală; motivaţi-o în 5 rânduri.
VIII.
1. Scrie un eseu nestructurat, de 1-2 pagini, în care să argumentezi caracterul autentic al părţii
a doua din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
2. Scrie un eseu, de 1-2 pagini, în care să surprinzi evoluţia protagonistului din romanul Ultima
noapte…, având în vedere observaţia lui Marian Popa, conform căreia personajele
camilpetresciene „distrug o pasiune, se sinucid, dar nu ucid. Ei ştiu că eroarea se află în 33
propria conştiinţă, şi nu în obiectele conştiinţei”.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. dr. RITA FEDEREAC, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” Sibiu

Realismul:
Teste

Romanul realist-obiectiv. Ion de Liviu Rebreanu


(1) 34
 Ordinea rezolvării cerințelor este la alegere.
 Timpul de lucru este de 50 de minute.
 Se acordă 1 punct din oficiu.

I. Prezintă, succint (150-200 de cuvinte), subiectul romanului Ion de Liviu Rebreanu. 3 puncte

II. Citește cu atenție textul următor și răspunde la cerințele formulate:

„Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleșindu-


l. Se simți mic și slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare sau ca o frunză pe care vântul
o vâltorește cum îi place. Suspină prelung, umilit și înfricoșat în fața uriașului:
- Cât pământ, Doamne!...
În același timp însă, iarba tăiată și udă parcă începea să i se zvârcolească sub picioare.
Un fir îl înțepa în gleznă, din sus de opincă. Brazda culcată îl privea, neputincioasă, biruită,
umplându-i inima deodată cu o mândrie de stăpân. Și atunci se văzu crescând din ce în ce mai
mare. Vâjâiturile stranii păreau niște cântece de închinare. Sprijinit în coasă, pieptul i se
umflă, spinarea i se îndreptă, iar ochii i se aprinseră într-o lucire de izbândă. Se simțea atât
de puternic încât să domnească peste tot cuprinsul... Totuși, în fundul inimii lui, rodea ca un
cariu părerea de rău că din atâta hotar el nu stăpânește decât două-trei crâmpeie, pe când
toată ființa lui arde de dorul de-a avea pământ, mult, cât mai mult...
Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veșnic a pizmuit pe cei bogați și veșnic s-
a înarmat într-o hotărâre pătimașă: «trebuie să aibă pământ mult, trebuie»! De pe atunci
pământul i-a fost mai drag ca o mamă.”
(Liviu Rebreanu, Ion)

1.Precizează sinonime contextuale pentru cuvintele: slab, biruită, să domnească. 0,6 puncte
2.Explică utilizarea virgulei în secvența: - Cât pământ, Doamne!... 0,4 puncte
3.Identifică două teme / motive literare prezente în text. 0,5 puncte
4.Menționează valoarea expresivă a sintagmei glasul pământului în fragmentul citat.0,5 puncte
5.Comentează în 60-100 de cuvinte secvența: Se simți mic și slab, cât un vierme pe care-l calci
în picioare sau ca o frunză pe care vântul o vâltorește cum îi place. 1 punct
6. Indică o modalitate de caracterizare a personajului central. 1 punct
7. Numiți o trăsătură a fragmentului care face posibilă încadrarea fragmentului în realism.
1 punct
8. Argumentează, având ca suport fragmentul dat, că opera literară Ion este un roman obiectiv.
1 punct
Total: 10 puncte
Succes!
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Romanul realist-obiectiv. Ion de Liviu Rebreanu


(2)

 Ordinea rezolvării cerințelor este la alegere.


 Timpul de lucru este de 50 de minute.
 Se acordă 1 punct din oficiu.

I. Prezintă, succint (150-200 de cuvinte), subiectul romanului Ion de Liviu Rebreanu. 3 puncte

II. Citește cu atenție textul următor și răspunde la cerințele formulate: 35

„Ion se prăbușise sub lovitura a doua care-i crăpase țeasta. Lovitura următoare n-o
mai simți, precum nu simțise durere nici la cea dintâi. (...) Vâjâi iar ca o vijelie îngrozitoare
într-un pustiu fără margini, și înțelese că iar îl lovește. Apoi, deodată, ca și cum sufli în
lumânare, se făcu întuneric deplin. Pe urmă se trezi ca dintr-un somn greu. Habar n-avea cât
stătuse în nesimțire și nici ce se întâmplase. Numai când își auzi propriile-i gemete, își aduse
aminte. Era ud leoarcă. Se simțea parc-ar zăcea într-o baltă murdară. «O fi sângele meu!» se
gândi dânsul. Vru să pipăie, dar nu-și putu clinti mâna dreaptă. De abia deschise ochii obosiți.
Ploua mărunt. Picurii îi cădeau pe obraji și-l înțepau, căci carnea lui ardea. Văzduhul era
cenușiu, ca și când se apropie zorile, dar cerul era înăbușit de nouri, și ploaia cernea mereu,
măruntă, rece, unsuroasă. Dureri cumplite îl trăsneau de pretutindeni și-i clocoteau în cap
amețitor. Chiar gemetele îi împlântau cuțite în piept. Se gândea însă numai la băltoaca în care
se bălăcea, care-l scârbea și din care voia să scape cu orice preț.
- Mor ca un câine! îi trecu apoi deodată prin mintea aprinsă de desperare. Și îndată
începu să se târască din răsputeri, sprijinindu-se pe mâna stângă, în ciuda suferințelor
îngrozitoare ce-i sfâșiau trupul. Gemea cu gura încleștată și se târa mereu, mereu. Poate un
sfert de ceas să fi ținut sforțarea crâncenă care-l duse până sub nucul bătrân de lângă gardul
dinspre uliță. Mai avea vreo doi pași ca să ajungă la poartă. Sub nuc însă i se întuneca iarăși
tot. Doar gemetele înăbușite se mai zvârcoleau în corpul crâmpoțit. Apoi ploaia stătu. Din
pomi și de pe streșini picura din ce în ce mai rar. Nourii se împrăștiau.”
(Liviu Rebreanu, Ion)

1. Precizează sinonime contextuale pentru cuvintele: se prăbușise, vijelie, se împrăștiau. 0,6 puncte
2. Explică utilizarea cratimei în secvența: Ion se prăbușise sub lovitura a doua care-i crăpase
țeasta. 0,4 puncte
3. Identifică două teme/motive literare prezente în text. 0,5 puncte
4. Menționează modul de expunere predominant în fragmentul citat. 0,5 puncte
5. Comentează în 6-10 rânduri secvența: - Mor ca un câine! îi trecu apoi deodată prin mintea
aprinsă de desperare. Și îndată începu să se târască din răsputeri, sprijinindu-se pe mâna
stângă, în ciuda suferințelor îngrozitoare ce-i sfâșiau trupul. 1 punct
6. Indică o modalitate de caracterizare a personajului central. 1 punct
7. Numiți o trăsătură a fragmentului care face posibilă încadrarea fragmentului în realism.1 punct
8. Argumentează, având ca suport fragmentul dat, că opera literară Ion este un roman obiectiv.
1 punct
Total: 10 puncte.
Succes!
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. OLIMPIA CIUCĂ, Liceul Teoretic „Gustav Gundisch” Cisnădie

ARTA șterge
ARTA de a SCRIE
A
PRAFUL
este arta de a cotidianului de pe
descoperi lucrurile în R suflet
care crezi
Gustave Flubert
T Pablo Picasso

36
A

SARCINI DE LUCRU

Muzeul Picasso, Barcelona - DESCOPERĂ ARTA


http://www.bcn.cat/museupicasso/en/museum/presentation.html  Pornește în călătorie virtuală
și descoperă arta și muzeele
Muzeul Van Gogh, Amsterdam, Olanda - lumii.
https://artsandculture.google.com/partner/van-goghmuseum  Accesează link-urile și alege
un muzeu preferat.
Muzeul Salvatore Dali, Figueres, Spania -  Încarcă în Classroom tema
https://www.salvador-dali.org/en/museums/dalitheatre-museum- cu numele muzeului preferat
in-figueres/visita-virtual/# și motivația pentru care l-ai
Muzeele Vaticanului - ales.
http://www.museivaticani.va/content/museivaticani/en/collezion
i/musei/tour-virtualielenco.htm TEME DE REFLECȚIE
Muzeul Luvru Paris - Creează-ți o viziune proprie
https://www.louvre.fr/en/visites-en-ligne despre artă și dezvoltă-ți practici
autentice de creație artistică,
National Gallery, Londra - reflectând asupra:
https://www.nationalgallery.org.uk/visiting/virtual-tours  Cercetarea despre artă
(reflecția asupra artei prin utilizarea
British Museum, Londra - teoriilor și metodelor specifice
https://britishmuseum.withgoogle.com/ științelor socio-umane);
 Cercetarea prin artă (reflecția
Met Museum, New York - artistului asupra materialelor
https://www.metmuseum.org/art/online-features/met-360- cu care operează);
project
 Cercetarea pentru artă
National Gallery Of Arts, Washington DC - (procesul de gândire ca produs al
https://www.nga.gov/ artei)

Muzeul Ermitage, St Petersburg, Rusia -


https://www.youtube.com/watch?v=49YeFsx1rIw&feature=you
tu.be
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Biblioteci digitale
Biblioteca este patria cuvintelor care au avut ceva de spus.
Octav Bibere

SARCINĂ DE LUCRU
1. Pornește în călătorie virtuală și descoperă bibliotecile digitale ale lumii, accesând link-urile
de mai jos. 37
2. Numește biblioteca preferată, motivând alegerea făcută.

NU UITA DE: https://dexonline.ro/definitie/link

Biblioteca digitală mondială UNESCO https://www.wdl.org/es/


Biblioteca digitală a Vaticanului http://www.digitavaticana.org/

Biblioteca virtuală Humanitas Cărți on-line


https://humanitas.ro/humanitas/colectii/bibl https://www.giz.ro/internet/carti-de-citit-online-gratis-
ioteca-virtuala 3540/

Cărți, opere pentru Cursuri gratuite de Biblioteca de conținut


examene limbi străine educațional digital
http://biblior.net/ https://www.duolingo.c https://eduonline.roed
om/ u.net/
http://www.uptoten.co
m/

În viața mea niciunde nu am fost mai Temă de reflecție


fericit decât într-o bibliotecă. Dacă aș aduna
orele pe care le-am petrecut în biblioteci, CE ESTE
cred că ar reprezenta un sfert din viață. FERICIREA?
Sunt fericit în biblioteci.
Neagu Djuvara

Muzeele Vaticanului -
http://www.museivaticani.va/content/museivaticani/en/collezioni/musei/tour-
virtualielenco.html
Muzeul Luvru Paris - https://www.louvre.fr/en/visites-en-ligne
National Gallery, Londra - https://www.nationalgallery.org.uk/visiting/virtual-tours
British Museum, Londra - https://britishmuseum.withgoogle.com/
Met Museum, New York - https://www.metmuseum.org/art/online-features/met-360-project
National Gallery Of Arts, Washington DC - https://www.nga.gov/
Muzeul Ermitage, St Petersburg, Rusia -
https://www.youtube.com/watch?v=49YeFsx1rIw&feature=youtu.be
MASP, Sao Paolo, Brazilia - https://masp.org.br/en
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

SARCINĂ DE LUCRU
TEATRU ONLINE Pornește în călătorie virtuală și
descoperă piese de teatru și compoziții
muzicale

1. Accesează link-urile și alege o


piesă de teatru preferată. 38
2. Încarcă în Classroom tema cu
numele piesei preferate și
motivația pentru care ai ales-o.

• -https://www.facebook.com/teatrultandarica/
Teatrul
Țăndarică

Teatrul • https://www.facebook.com/TeatrulIonCreanga/?tn-str=k*F
Ion
Creangă

Opera •https://www.facebook.com/OperaComica/videos/?ref=page_internal
Comica
pentru
Copii

În viață, joacă teatru


numai cei care n-au niciun rol.
Tudor Mușatescu
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

Prof. IOANA NEGREA, Colegiul Național „Octavian Goga” Sibiu / I.Ș.J. Sibiu

„Nu cred că anumite revelaţii


primordiale au putut să dispară chiar în
civilizaţia cea mai tehnologică. Există „Literatura n-are alt
ceva ce nu se poate schimba: pentru că scop mai înalt decât
este ziua şi noaptea, iarna şi vara. Chiar să apropie pe omul
în oraşul fără arbori, există cerul cu profan de miturile
astrele. Suntem, fără să vrem, integraţi care-l pot
în acest ritm cosmic. Omul cel mai restructura”. 39
areligios participă la acest ritm cosmic, (EUGEN SIMION)
îl regăseşte de altfel în propria sa
existenţă: viaţa diurnă şi somnul cu
visele – există întotdeauna vise.”
(MIRCEA ELIADE)

NUVELA „LA ŢIGĂNCI” de MIRCEA ELIADE

GLOSSAR DE TERMENI
MITUL: „cuvânt, poveste, născocire”; naraţiune fabuloasă despre fiinţe supranaturale
sau despre eroi civilizatori, acţiunile acestora fiind plasate în illo tempore şi având
valoare exemplară, religioasă / simbolică, pentru toate faptele umane de acelaşi tip;
naraţiune care explică originea cosmosului / a ființei umane. „Mitul se referă întotdeauna
la o creaţie, el povesteşte cum ia fiinţă ceva sau cum un model de comportare, o
instituţie, o deprindere de muncă au fost stabilite; iată de ce miturile constituie
paradigmele pentru toate actele omeneşti semnificative.” (Mircea Eliade, Aspecte ale
mitului)
TIPOLOGIA MITULUI
 Mituri cosmogonice / despre naşterea universului
 Mituri antropogonice / despre originea omului
 Mituri eroice / despre eroi civilizatori
 Mituri teogonice / despre originea zeilor
 Mituri astrale / despre corpuri cereşti / despre originea fiinţelor, a lucrurilor şi a
formelor naturale
 Mituri escatologice / despre sfârşitul lumii
 Mituri morale / care vizează arta de a trăi după un tip de conduită în acord cu divinul
SACRUL ŞI PROFANUL
 Sacrul: „are caracter sfânt, religios, sacrosanct”. Termenul e impus de Rudolf Otto
în cartea „Sacrul” şi de Mircea Eliade în volumul „Sacru şi profan”. Este opus
profanului, presupunând un sens trascendent.
 Profanul: „neştiutor, necunoscător, care nu respectă preceptele religiei, laic”;
lumea concretă, realitatea.
 Hierofania: dezvăluirea sacrului în formele profanului, manifestare a unei realităţi
ce nu aparţine lumii noastre, în obiecte care fac parte din lumea noastră.
 Omul arhaic avea tendinţa, fiind profund religios, să trăiască „cât mai mult posibil
în sacru” (M. Eliade) / omul modern trăieşte într-un univers desacralizat.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

 Timpul sacru / primordial: reversibil oricând: „aproape întotdeauna suspendat în


ritual, după cum el căpăta cu totul altă calitate în mit” (M. Eliade, Comentarii la
legenda meşterului Manole”).
REPERE DE INTERPRETAREA A TEXTULUI
SURSE TEXTUALE DE FACTURĂ MITOLOGICĂ
În literatura lui Mircea Eliade apar frecvent simboluri şi motive textuale preluate din
folclorul românesc / din mitologia universală, de exemplu: frecvenţa cifrei trei:
Gavrilescu trece prin trei încercări; suma plătită de Gavrilescu la intrarea în spaţiul sacru
valorează cât trei lecţii de pian; ora la care se petrec evenimentele enigmatice este trei;
fetele ispititoare de „La țigănci” sunt în număr de trei (Graţiile / Charitele erau zeiţe ale
frumuseţii care însufleţeau ospeţele zeilor din Olimp şi care purtau atributele seducţiei 40
feminine: Aglaie – splendoarea, Thalia – farmecul şi armonia, Euphrosyne – bucuria şi
plăcerea de a trăi. Parcele / Moirele erau divinităţi infernale care decideau încă de la
naştere durata vieții şi destinul oamenilor: Clotho ţinea fusul şi urzea firul existenţei
individuale. Lachesis îl torcea, hotărându-i lungimea, Atropos îl tăia. În folclorul
românesc există nişte ipostaze autohtone ale parcelor: Torcătoarea, Depănătoarea şi
Curmătoarea vieţii.
INTERPRETĂRI ALE NUVELEI
 Interpretarea realistă / textuală a nuvelei: Gavrilescu, un bâtrân profesor de
pian, istovit de canicula Bucureștiului nterbelic, moare în urma unui atac de cord.
 Interpretarea fantastică / subtextual-simbolică a nuvelei, cu valorificarea
următoarelor premise: povestirea unui fapt misterios, element generator al
fantasticului; tentativa de a raţionaliza misterul trebuie să eşueze; ezitarea lectorului
între explicaţia raţională insuficientă şi cea supranaturală; acceptarea soluţiei
iraţionale drept inevitabilă.
TEMELE NUVELEI
TIMPUL: timpul sacru, caracterizat de anomalie cronologică, e reversibil oricând, este
opus celui istoric și susceptibil de a fi reluat şi valorizat în dimensiunea lui spirituală.
Acesta poate fi recuperat afectiv printr-un efort al memoriei, evocarea fiind forma
narativă ideală de actualizare a trecutului, dimensiune temporală predilectă a
fantasticului. Tema ieşirii din timp este asociată cu tema trecerii succesive din planul
real în cel imaginar.
Timpul mitic e prezent în opoziţie cu cel istoric durativ şi irevocabil. Semnificaţiile duratei
sacre se redobândesc prin intermediul amintirilor referitoare la biografiile anterioare ale
eroilor. Ieşirea din timpul profan coincide cu amnezia, intrarea în timpul sacru coincide
cu anamneza, cu recuperarea dureroasă a memoriei afective. Gavrilescu depăşeşte
banalitatea existenţei cotidiene prin intermediul imaginaţiei şi transformă supranaturalul
într-o realitate interioară, mai pregnantă decât viaţa însăşi.
EROSUL: în lumea arhaică iubirea şi conştiinţa erau un tot inseparabil, deoarece nu
exista ideea de păcat. Armonia trup-spirit oferea erosului calitatea unei funcţii cognitive.
LOGOSUL: limbajului are atributul de a fi rostire întemeietoare, cu funcţia universală de
a numi şi de a ordona semnificaţiile lumii. Cuvântul e purtătorul sensurilor vizibile sau
ascunse, el închizând un mister ce trebuie relevat. Odată rostit, el are o consecinţă în
lumea reală, pe care o pune în mişcare sau chiar o modifică.
MOARTEA: mitul trecerii în lumea de dincolo e interpretat de Mircea Eliade drept
tulburătoarea victorie a omului arhaic asupra celui modern, deoarece primul nu se teme
de sfârșitul implacabil. Pentru omul timpurilor vechi moartea e un moment de trecere
firească, însoţită de ritualuri care dau sentimentul continuităţii existenţei pământene.
Certitudinea trecerii într-o altă formă de existenţă elibera clipa morţii de spaimă şi-i
acorda însuşirea nebănuită de eveniment necesar, nedramatic. Reevaluarea morţii din
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

perspectiva sacrului e „soluţia exemplară” propusă de Eliade, e redescoperirea atitudinii


mitice de firească pătrundere în universal.
RĂTĂCIREA ÎN LABIRINT
Eroul nuvelei e un modest profesor de pian care şi-a ratat vocaţia creatoare, dar la
intrarea în grădina ţigăncilor îşi mărturiseşte idealul: „sunt artist….pentru păcatele mele
am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc
pentru suflet.”
Pătrunderea lui Gavrilescu în spaţiul imaginarului înseamnă recuperarea conştiinţei de
sine și, în egală măsură, conştientizarea ratării sale profesionale, afective și sociale.
Nuvela e construită pe câteva episoade narative simetrice care marchează ieşirile
din timpul real şi intrările eroului în suprarealitate, reprezentată simbolic de grădina 41
ţigăncilor, spaţiu exotic, refugiu de canicula estivală a Bucureștiului, teritoriu interzis,
necunoscut, plin de mister.
Nuvela este alegoria trecerii eroului în nefiinţă; încercarea de recuperare a unui timp
afectiv fericit (sacralitatea pierdută); ispăşirea păcatului de a-şi fi trădat iubirea (pe
Hildegard), rătăcirea prin labirintul de la ţigănci, ca printr-un Purgatoriu.
Dragostea pentru Hildegard este momentul sacru al existenţei lui Gavrilescu, iar
anamneza se realizează la ţigănci. „În acea clipă se simţi deodată fericit, parcă ar fi fost
din nou tânăr şi toată lumea ar fi fost a lui şi Hildegard ar fi fost, de asemenea, a lui.”
Gavrilescu e supus unor probe inţiatice (descoperă logosul semnificant, sensurile
sacre), dar eşuează (confuzia aparenţă-esenţă; le confundă pe cele trei fete de la
țigănci). Ghicirea ţigăncii ar fi avut ca rezultat armonia cu sine și cu lumea (fetele „i-ar fi
cântat, i-ar fi dansat şi l-ar fi plimbat prin toate odăile”) și accesul la cunoașterea
absolută. Gavrilescu moare descoperind că sfârşitul şi începutul se succed, prefigurând
mitul eternei reîntoarceri a spiritului pe pământ.
Labirintul este perdeaua care-l strânge „ca într-un giulgiu”, semnificând alegoria morţii,
trecerea dintr-o stare existențială în alta.
Ieşirea de la ţigănci (din indeterminare temporală), într-o realitate schimbată (în durata
cronologică), la care nu se mai poate adapta, este pentru Gavrilescu semnalul că ceva
iremedial s-a întâmplat. În acest alt timp, Hildegard e tânără, Gavrilescu, de asemenea.
Regenerarea mitică este o caracteristică a timpului sacru, iar întinerirea este o formă
de reversibilitate temporală. Împreună, tineri, intră în moarte, ca și cum dragostea ar
invinge timpul şi moartea deopotrivă.
ARTA, MODELARE ÎN SPIRIT A REALITĂŢII
Artistul recreează realitatea prin capacitatea sa imaginativă şi prin forţa de
autoiluzionare a spiritului: „Gavrilescu vede realitatea zilnică prin oglinda iluziei lui, şi
anume arta muzicală. Ca pianist, el trăieşte frecvent pe alt portativ, plan al existenţei.
Arta este orgoliul lui şi totodată forma lui de apărare.” (Eugen Simion)
Personajele sunt iniţiaţii (cunoscători ai misterelor) şi aspiranţi la condiţia sacră. Omul
arhaic trăieşte încă în omul modern, acesta din urmă primind de la el „semne”,
mecanism sugerat de proza fantastică.
Lectorul are un rol important în decizia asupra calităţii fantastice a unui text literar.
În genul realist rolul decisiv îl deţine autorul / naratorul.
„Fiecare înţelege ce poate”, afirmă Eugen Simion.
De ce se întâmplă ce se întâmplă în „La ţigănci”? Pentru că omul modern regăseşte
relaţia cu omul arhaic şi scapă de sub teroarea realității. Natura modernă e golită de
mituri, „viaţa obişnuită e un labirint, o probă iniţiatică”. (E. Simion)
SECVENŢE NARATIVE / MIT-ANALIZĂ :
Nuvela e construită pe câteva episoade narative simetrice care marchează ieşirile
din timpul real şi intrările eroului în suprarealitate, reprezentată simbolic de grădina
ţigăncilor, spaţiu exotic, refugiu de canicula estivală a Bucureștiului.
ȘCOALA DE ACASĂ LA LIMBA & LITERATURA ROMÂNĂ, RESURSE DE ÎNVĂȚARE PENTRU EXAMENELE NAȚIONALE 2020
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SIBIU

CĂLĂTORIA CU TRAMVAIUL pe o căldură „încinsă, înăbuşitoare”, de „nu s-au mai


pomenit aşa călduri din 1905”. „În plin soare”, Gavrilescu e istovit , dar totuși urmează
„un mic efort de memorie” şi pare că se întoarce în timp, în tinereţe, la Charlottenburg,
unde „era tot vară…” și unde o iubise pe Hildegard... „Porni atunci la drum, resemnat”
și ajunge „La țigănci”.
PRIMUL POPAS LA ŢIGĂNCI ŞI RĂTĂCIREA ÎN „ LABIRINT”
„La ţigănci: „le cunoaşte cineva? Mă întreb de unde au venit?”, „au venit demult”. Ele
locuiesc un spațiu luxos, unde Gavrilescu „se simţi deodată fericit, parcă ar fi fost din
nou tânăr”. Aici îşi aduce aminte din nou de Hildegard („a fost marea mea dragoste.”)
Trecerea „la ţigănci” este o simbolică traversare a „Styxului”, o trecerea în moarte /
înspre altă formă de fiinţare / în altă dimensiune temporală, una sacră. 42
Aici se trăiește fără legătură cu exteriorul, nimeni nu iese, fiindcă „la țigănci” este o
poartă spre „dincolo”, pentru cine este destul de curajos ca să intre și ca să-și asume
ființarea în acest spațiu de penitență. „La ţigănci” este un Purgatoriu personalizat,
unde Gavrilescu ispășește vina de a-și fi ratat cariera şi iubirea. Penitenţa o constituie
rătăcirea în „labirint” și întoarcerea într-un cotidian care a suferit mutaţii de neînţeles
pentru personaj. Gavrilescu se rătăcește într-o odaie curios alcătuită, cu tavanul
scund. E singur. E întuneric, se simte atacat de mâinile unor fiinţe nevăzute, le alungă.
Nu poate identifica obiectele de care se loveşte, pierde noţiunea duratei, se întinde pe
covor, căldura e înăbuşitoare. Simte o adiere neaşteptată, „dar înţelese repede că era
altceva, ceva care nu semăna cu nimic cunoscut”. I se face frică. Strigă, iese pe
coridor, căldura devine insuportabilă, caută o fereastră. Pune mâna pe o draperie care
prinde viaţă, „era ca un giulgiu”, şi-l strânge. Gavrilescu simte că se sufocă și își pierde
cunoștința. Se trezeşte într-un târziu și pleacă de la țigănci.
IEŞIREA DE LA ŢIGĂNCI, A DOUA CĂLĂTORIE CU TRAMVAIUL şi rătăcirea în
cotidian / real, sunt situații asumate împăcării cu sinele şi cu destinul.
Gavrilescu, profesor de pian și artist ratat călătorește din nou cu tramvaiul și află că
de când a intrat la țigănci au trecut mulți ani, nu doar câteva ore! Când ajunge acasă
e și mai uimit. Cheia nu se potriveşte în broască. De la vecini află că în casa lui
locuieşte un domn Stănescu. I se mai spune că vecina, madam Trandafir, a murit de
cinci ani. Merge la cârciuma din colţ şi află cu stupoare că el, Gavrilescu, a dispărut
de doisprezece ani: „l-a căutat poliţia câteva luni şi n-a putut să dea de el nici viu, nici
mort… parcă ar fi intrat în pământ”. Elsa, soţia, a plecat în Germania imediat după
dispariţia lui...
ÎNTOARCEREA LA ŢIGĂNCI ŞI ÎNTÂLNIREA CU HILDEGARD pot fi interpretate
drept pătrunderea personajului central într-un „dincolo”, în care recompensa trecerii
de la viață la moarte este întinerirea și recuperarea primei iubiri. Gavrilescu se întoarce
la ţigănci: „Am fost azi după-masă pe-acolo, şi a ieşit o sumă de încurcături”. Merge
pe jos. Îl ajunge din urmă o birjă. Până la ţigănci cursa costă doi poli (patruzeci de lei).
Gavrilescu nu are decât o sută de lei pe care o păstrează ca să poată intra la ţigănci,
dar birjarul îi spune că nu îi vor ajunge banii. Trăsura îl însoţeşte la pas pe Gavrilescu
şi aceasta se opreşte când profesorul se odihneşte pe câte o bancă. Birjarul a fost în
tinereţe dricar şi iubeşte florile. Trec prin faţa unei biserici, unde vizitiul observă florile
rămase după înmormântări „… spre dimineaţă…încep din nou să miroasă…”.
Gavrilescu e invitat să urce în birjă pentru ceva mărunţiş. La ţigănci porţile sunt
ferecate. Gavrilescu nu plăteşte cursa, sună şi poarta se deschide. Află că numai
nemţoaica e trează: „ea nu doarme niciodată”. Aceasta este Hildegard. Cei doi pleacă
împreună, iar birjarul îi aşteaptă ca să-i ducă la pădure. „Hei, tinereţe!…”, „ aş crede
că visez…”. „Toţi visăm, spuse. Aşa începe. Ca într-un vis…”. Moartea este deci
identificată cu recuperarea tinereţii. Prin eternizarea iubirii – unitatea de măsură a
absolutului – tinereţea nu mai ia niciodată sfârşit.