Digitally signed by

Library TUM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity
of this document

UNIVESITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Tehnologia lucrărilor de construcţie a drumurilor

(Lucrări de terasamente)

Indicații metodice privind lucrările practice

Chișinău
2018
 UNIVESITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA URBANISM ȘI ARHITECTURĂ

DEPARTAMENTUL DRUMURI, MATERIALE ŞI MAŞINI
PENTRU CONSTRUCŢII
PROGRAMUL CĂI FERATE, DRUMURI ȘI PODURI

Tehnologia lucrărilor de construcţie a drumurilor

(Lucrări de terasamente)

Indicații metodice privind lucrările practice

Chișinău
Editura “Tehnica-UTM”
2018
 Indicațiile metodice privind lucrările practice Tehnologia lucrărilor de
construcţie a drumurilor (Lucrări de terasamente) reprezintă un suport de curs
pentru studenții anului III, specialitățile Căi ferate, drumuri, poduri și Mașini și
utilaje pentru construcții.
Indicațiile metodice de față vor fi гешду studenților la perceperea etapelor
de bază legate de tehnologia lucrărilor de construcție a drumurilor, la definirea
problemelor acesteia și la operarea corectă cu formulele de calcul enunțate în
teme, la înțelegerea esenței lucrărilor pentru studiile inginerești.

Autor: conf.univ., dr. Anatolie Cadocinicov

Redactor responsabil: conf.univ., dr. Anatolie Cadocinicov
Recenzent: șef Direcție întreținere a drumurilor a Administrației de Stat a
Drumurilor a Republicii Moldova Petru Triboi

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 21.06.18 Formatul hârtiei 60x84 1/16
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar 3,25 Comanda nr. 61
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
2004, UTM, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare și Sfânt, 168
Editura”Tehnica-UTM”
2045, Chişinău, str. Studenților, 9/9

© UTM, 2018

2
 1. Alegerea modului de organizare şi execuţie a lucrărilor

Alegerea metodei de organizare a lucrărilor se bazează reieşind din

condiţiile de lucru, volumul de lucru, tipul şi caracterul lucrărilor, relieful,
condiţiile hidrogeologice, clima, disponibilitatea de resurse materiale, durata
de execuţie şi alţi factori.
În construcţia drumurilor se folosesc mai multe metode de organizare
în funcţie de caracteristicile concrete. Cea mai avansată şi fundamentată
ştiinţific, răspândită pe larg, este metoda de organizare a lucrărilor în lanţ,
principiul de bază al căreia este principiul sincronizării. Prin sincronizare se
urmăreşte ca două procese simple, componente ale aceluiaşi proces complex
să fie apropiate atât de mult în vederea reducerii duratei de execuţie, încât cel
puţin pe unul din sectoare, sfârşitul procesului precedent să coincidă cu
începerea procesului următor. În cazul de faţă execuţia unui proces complex,
cum este construcţia infrastructurii drumului, format din mai multe procese
simple (lucrări pregătitoare, construcţia podeţelor, săparea–transportarea
pământului, compactarea pământului, finisarea etc.) constă din realizarea
proceselor simple ca succesiuni neritmice, sincronizate între ele. Fiecare
proces simplu este executat de către o formaţie de lucru cu un efectiv
constant, ce trece în mod continuu de pe un sector pe altul.
În unele cazuri, mai ales pe sectoare scurte, se folosesc şi alte metode
cum ar fi: în paralel, succesivă, combinată.

Determinarea duratei sezonului de lucru şi ritmului zilnic al lucrărilor

Lucrările de terasamente de obicei se îndeplinesc în perioadele

prielnice, când pământul se află în stare dezgheţată şi umiditatea nu este
excepţională. O mare importanţă are deplasarea mecanismelor şi a utilajelor
pe drumurile de pământ. Această perioadă prielnică este primăvara, vara, şi
parţial toamna. Începutul şi sfârşitul acestor perioade sunt diferite pentru
raioane geografice, situate în diferite zone climaterice rutiere, şi sunt arătate
în tabelul II. 8 [6, pag. 29].

Divizarea traseului în sectoare cu condiţii omogene de lucru

Prin analiza profilului longitudinal şi planului situaţional traseul se

divizează în sectoare cu condiţii omogene (asemănătoare) de lucru, care se
determină prin: cote de lucru mai mult sau mai puţin egale, relieful şi sursele
de aprovizionare cu pământ. Limitele acestor sectoare se notează, apoi se
grupează cele omogene (ramblee sau deblee mici, rambleu înalt sau debleu
adânc, profil mixt, rambleu cu completare din debleu etc.).

3
 Pentru aceste sectoare caracteristice trebuie desenate profilurile
transversale, apoi urmează să fie calculat volumul terasamentelor în tabelul
respectiv.

2. Mişcarea terasamentelor

Dacă luăm în considerare cota roşie a viitorului drum, în comparaţie cu

cota medie a pământului natural din vecinătatea lui, execuţia terasamentelor
se poate clasifica în trei grupe de lucrări:
 execuția terasamentelor în rambleu;
 execuția terasamentelor în debleu;
 execuția terasamentelor în profil mixt.
Execuţia terasamentelor în rambleu presupune lucrări de umpluturi cu
pământ. În secţiune drumul apare numai în rambleu, adică cota roşie a
viitorului traseu se află deasupra cotei medii a pământului natural din zonă.
Execuţia terasamentelor în debleu impune săpare în terenul natural. În
secţiune drumul apare numai în debleu, adică cota roşie a viitorului traseu se
află sub cota medie a terenului natural din zonă.
Execuţia terasamentelor în profil mixt, presupune lucrări de săpaturi şi
umpluturi de pământ concomitente. În secţiune drumul apare cu porţiuni de
debleu şi rambleu (profil mixt). Acest tip de lucrări de terasamente este
specific drumurilor de coastă, dealuri sau munte.
În practică, execuţia terasamentelor de drumuri presupune alternarea
permanentă a celor trei grupe de lucrări, în care se efectuează deplasarea
pământului atât în profil longitudinal, cât şi în diferite profiluri transversale.
Aceste deplasări ale pământului poartă denumirea de mișcare a
terasamentelor.
În raport cu succesiunea sectoarelor de debleu, rambleu sau a pofilelor
mixte, şi din punct de vedere al distanţei de transport mişcarea terasamentelor
se realizează prin deplasări pe două direcţii:

 deplasare transversală pentru realizarea profilelor mixte (fig.1),

numită şi compensare în acelaşi profil;

Fig. 1. Deplasare transversală

4
 Fig. 2. Deplasare longitudinală

– deplasare longitudinală pentru execuţia rambleurilor (R) cu pământul

rezultat din sectoarele de debleu (D) fig.2. şi pentru completarea
compensărilor neterminate, rămase de la prima deplasare, pământul fiind
deplasat de-a lungul axei căii.
Din motive tehnico-economice, în execuţia terasamentelor se practică
în permanenţă metoda de compensare a terasamentelor. Prin această metodă,
în timpul execuţiei terasamentelor, pământurile din zonele de debleuri se
folosesc ca materiale de umplutură pentru zonele de rambleuri.
Executarea rambleurilor necesită o mare cantitate de pământ care se
poate obţine din debleuri sau din camere de împrumut. Varianta cu camere de
împrumut sau cariere de pământ trebuie folosită cu grijă pentru a se evita
scoaterea din circuitul agricol sau forestier a unor mari suprafeţe de teren.
După terminarea lucrărilor de terasamente, gropile de împrumut trebuie redate
agriculturii sau altor destinaţii, după ce au fost în prealabil amenajate în mod
corespunzător.

Proiectarea mişcării terasamentelor. Fişa mişcării terasamentelor

Proiectarea mişcării terasamentelor se efectuează, reieşind din condiţia

asigurării a distanţei şi costului minim de transport al pământului prin
elaborarea fişei (diagramei) de mişcare a terasamentelor (fig.3).
După stabilirea volumelor totale de săpături (debleuri) şi de umplutură
(rambleuri), trebuie precizate cantităţile de pământ adus. Drumul se divizează
în sectoare cu indicarea locurilor din care se prevede transportarea pământului
pentru sectorul respectiv.
Completarea rambleului se face, de regulă, din debleul (debleurile)
adiacent cu determinarea graniţelor sectorului dat, în limitele căruia volumul
umpluturii şi săpăturii este egal. Deficitul volumului de pământ, va fi suplinit
din camere de împrumut sau cariere de pământ.
Volumul de pământ, debitat din debleu, camere de împrumut sau
cariere de pământ, care este necesar pentru completarea unui rambleu cu
gradul de compactare necesar, se numeşte volum de lucru (volum fizic). El se
obţine prin înmulţirea volumului de profil cu coeficientul relativ de
compactare Kcr. Dacă în temă nu se indică altfel, atunci studentul adoptă
valoarea Kcr=1,1. În rubrica 1-i a fişei se indică:

5
  volumele de profil în baza profilului longitudinal şi fişei volumelor
de terasamente. Volumul lucrărilor pentru execuţia şanţurilor se
indică numai pe sectoarele de debleu şi a rambleurilor cu înălţimea
până la 0,5m;
 schema de repartizare a volumelor de pământ, care se elaborează din
considerarea folosirii la maxim în rambleuri a pământului, obţinut
din săparea debleurilor. Direcţia de deplasare a pământului pe
pichetul respectiv se indică cu săgeata.

În rubrica 2 se indică sursa de provenire a volumelor fizice, numite şi

volume plătite, adică a celor, care sunt aşezate în rambleuri sau cavaliere. În
rubrica 3 se desenează profilul longitudinal simplificat. În rubrica 4 se
desenează planul situaţional al traseului cu indicarea locurilor de amplasare a
gropilor de împrumut sau a carierelor de pământ şi graniţele zonelor de
aprovizionare cu pământ.
În rubrica 5 se indică volumele şi modul aplicat de săpare, încărcare şi
transportare a pământului pe fiecare pichet (manual, cu screperul, greder –
elevatorul, excavatorul cu încărcare în autobasculante etc.).
În viitoarele calcule necesarul de utilaj-schimburi pentru fiecare tip de
utilaj se va determina prin raportul volumului sumar respectiv la
productivitatea acestui utilaj.
Completarea fişei se face pe sectoare, de obicei, pentru fiecare
kilometru, între care se lasă spaţiu liber pentru totalizarea volumului de lucru
pe acest sector, precum şi a volumului de lucru efectuat de fiecare utilaj pe
acest sector. La sfârşitul fişei această totalizare se face pentru întregul traseu
examinat.
Divizarea în sectoare cu condiţii omogene de lucru se efectuează pe
baza profilului longitudinal, graficului de mişcare a terasamentelor şi cu
considerarea utilajelor de bază, care vor efectua aceste lucrări la distanţele de
transport minimă şi maximă.
Distanţa de transport a pământului medie ponderabilă Lm.p. se
calculează după formula:

Lm p. =QL QL QL1 1Q Q Q+1 + + + +2 22 + 33

...+...QnQnLn,Km.;

în care:
Q1,2,3,…,n – volumul de pământ care trebuie transportat la distanţa
respectivă;
L1,2,3,…,n – distanţa de transport a volumului Qi de pământ.
Datele pentru calculul necesar se extrag din diagrama (fişa) de mişcare
a terasamentelor (fig.3).

6
 Diagrama mişcării terasamentelor se întocmeşte pentru a determina
care volum de pământ va fi transportat la distanţa respectivă. Reieşind din
aceasta se vor stabili variantele recomandabile de adoptare a utilajelor, care
pot să îndeplinească aceste lucrări. Toate variantele apoi se vor compara după
indicii tehnico–economici şi prin stabilirea tehnologiei se va alege utilajul de
bază.
Prin divizarea drumului în sectoare cu condiţii omogene de lucru,
efectuate pe baza profilului longitudinal şi graficului de mişcare a
terasamentelor, stabilim utilajele de bază, care vor efectua aceste lucrări la
distanţele de transport minimă şi maximă.
Pentru fiecare utilaj de săpat – transportat se va stabili distanţa medie
ponderabilă de transport a pământului, care se calculează după formulă.
Datele pentru calculul necesar se extrag din diagrama de mişcare a
terasamentelor. Acest indice îl vom putea folosi la calculul productivităţii
utilajelor şi determinarea necesarului de utilaje.

Rambleu
Debleu
Şanţuri
VOLUMUL
DUPĂ PROFIL
(m3) SCHEMA REPARTIZĂRII
1

Rambleu compactat
Din debleu
MIŞCAREA Din şanţuri
TERASAMENT Din depozite laterale
ELOR Din depozite concentrate 2
Din debleu
(volume fizice)
În cavalier Din şanţuri
Pământ vegetal

PROFIL LONGITUDINAL SIMPLIFICAT 3

7
 PLAN DE SITUAŢIE A TRASEULUI
AMPLASAMENTUL, CARACTERISTICILE
DEPOZITELOR ŞI A PĂMÂNTURILOR 4

ZONELE DE APROVIZIONARE CU PĂMÂNT

Direct
Manual Cu un releu
Cu două releuri
Cu grederul
La 15 m
MODUL DE Cu buldozerulm
EXCAVARE,
m
ÎNCĂRCARE ŞI
La 100 m 5
TRANSPORTARE
200 m
A Cu screperul
PĂMÂNTULUI m
m
Pînă la 1 Km
Excavator cu
2 Km
încărcare în
Km
basculante
Km
VOLUMUL FIZIC A PĂMÂNTULUI („Volum
6
plătit”)
.
Fig.3. Fişa mişcării terasamentelor

3. Lucrări de pregătire

Reabilitarea traseului. Se vor prevedea şi se vor descrie lucrările

principale pentru reabilitarea şi fixarea punctelor principale ale traseului şi
pentru amplasarea reperelor de trasare în afara amprizelor terasamentelor. Se
va prezenta schema.
Curăţarea amprizei drumului. Se vor enumera şi se vor descrie
lucrările, efectuarea cărora este necesară în cazul trecerii peste sectoare cu
pădure, livadă, tufişuri, bolovani etc. Acestea sunt defrişările, curăţirea
terenului de resturi vegetale, înlăturarea bolovanilor de stâncă.

8
 Decaparea şi înlăturarea provizorie a pământului vegetal

Pământul vegetal nu poate fi folosit pentru construcţia terasamentului

din mai multe considerente, dar esenţial este că aceasta ar fi o pierdere enormă
din punct de vedere ecologic şi pentru agricultură. Conţinutul ridicat de
particule fine şi de materii organice, precum şi de săruri solubile, fac din
pământul vegetal un material foarte compresibil, care nu poate fi ca teren de
fundare şi nici ca material pentru construcţia rambleurilor. De aceea, el trebuie
să fie îndepărtat de pe ampriza terasamentelor atât în rambleu cât şi în debleu
prin decapare sau, dacă pământul vegetal este înierbat, prin extrageri de brazde.
Pământul vegetal obţinut prin decapare se depozitează şi se va folosi la redarea
terenurilor ocupate temporar de şantier în circuitul iniţial şi pentru îmbrăcarea
taluzurilor.
Se va calcula volumul de lucru pentru decaparea şi depozitarea
pământului vegetal şi se va determina necesarul de utilaje pentru aceste
lucrări.

Pichetarea amprizei şi şablonarea profilelor transversale

Pentru realizarea corectă a lucrărilor de terasamente şi pentru a înlesni

controlul execuţiei este necesar, ca înainte de începerea lucrărilor de
terasamente, să fie pichetată ampriza în fiecare profil transversal caracteristic.
Pe terenul defrişat şi curăţat se retrasează axa căii de comunicaţie prin ţăruşi din
lemn sau metal, în dreptul tuturor profilurilor transversale caracteristice
prevăzute în proiect. Apoi urmează şablonarea profilurilor transversale.
Se vor descrie măsurile şi procedeele de şablonare ale rambleurilor şi
debleurilor, precum şi ”scoaterea” reperelor şi a picheţilor în afara zonei de
lucru, însoţite de scheme de şablonare referitor la 2 – 4 cazuri concrete [9; 6;
1; 5].

4. Alegerea utilajelor terasiere şi mijloacelor de transport

pentru lucrările de terasamente
Aspecte generale
Alegerea utilajelor de lucru se realizează în funcţie de:

 complexitatea lucrărilor de terasamente ce urmează de a fi executate

(modul de sectorizare, volumul de săpături în debleuri cu împingerea
sau cu transportul pământului, volumul de rambleuri, transportul la
diferite distanţe etc.);
 categoria, tipul de pământ, ce trebuie săpat (în gropile de împrumut,
în debleuri) şi compactat în rambleuri;

9
  dotarea cu utilaje terasiere, uzura lor fizică si morală;
 politica pentru calitate promovată de conducerile societăţilor
executante;
 durata programată pentru execuţia terasamentelor.

Având în vedere faptul ca terasamentele la drumuri se execută liniar, în

spatii relativ înguste, sectorizarea lucrărilor de terasamente se realizează în
funcţie de relieful terenului natural.
Se vor demara, în prima fază, lucrările de terasamente, în porţiuni de debleuri
cu adâncimi mici (sub 2 m), urmate imediat de rambleuri unde pământul
rezultat din acestea, prin săpare, poate fi folosit la execuţia lor. În aceste
sectoare pot fi folosite buldozerele de mare capacitate cu împingerea până la
50 m distanţă. În zonele unde există săpaturi la adâncimi mici (sub 1m ), în
debeleuri şi spaţii foarte întinse (mii de metri pătraţi), se pot folosi cu succes
autoscrepere. Aceste utilaje au avantajul că pot transporta pământul săpat, la
distanţe mari, în zonele de rambleuri.
În zonele de terasamente, cu volume mari de săpaturi şi în debleuri, se
pot folosi excavatoare de diferite capacităţi ale cupei. Pământul săpat este
încărcat în mijloace de transport concomitent cu realizarea săpăturii.
În zonele gropilor de împrumut, pentru săpat şi încărcat pământul, se
pot folosi excavatoare cu braţ normal sau echipament de draglină, funcţie de
poziţia de săpare (de pe mal sau din groapă). Concomitent cu săparea, aceste
utilaje, realizează şi încărcarea pământului în mijloacele de transport.
În zonele cu rambleuri mari, alegerea utilajelor se realizează în funcţie
de natura pământului şi grosimea în care el trebuie împrăştiat, în vederea
compactării. În cazul unor pământuri, aşternute în straturi subţiri (sub 50 cm
grosime), pentru împrăştiere si realizarea pantelor, se pot folosi cu succes
autogrederele. În cazul aşternerii în straturi groase (peste 50 cm grosime) se
pot folosi buldozerele.
Alegerea utilajelor de compactare se realizează funcţie de natura
pământului. Pentru pământuri necoezive se pot folosi cu succes
compactoarele pe pneuri. În cazul pământurilor coezive se pot folosi cilindri
compactori cu suprafeţe metalice netede, sau cu proeminenţe (picior de oaie),
cu sau fără vibrare. Indiferent de categoria pământului, se pot folosi cu succes
compactorii care conţin ambele tipuri de elemente de compactare (pneuri şi
cilindri metalici), având şi posibilităţi de vibrare pentru elementele de
cilindrare metalice.
Dotarea cu utilaje terasiere din societăţile executante de drumuri, are
un rol decisiv în alegerea lor pentru execuţia terasamentelor, rolul important
fiind deţinut şi de uzura fizică şi morală a acestora. În mod normal trebuie
promovată o politică normală pentru calitate, punând pe primul plan criteriile
calităţii şi nu numai pe cele economice. Atunci societăţile executante vor
folosi utilaje performante care vor asigura nivelul de calitate cerut de client.
10
Chiar dacă societatea nu are în dotare, va procura utilaje performante, prin
diferite modalităţi (cumpărare, închiriere etc.).
Tehnologia de execuţie adoptată de executant, trebuie sa impună de
fapt alegerea utilajelor. Execuţia terasamentelor concomitentă pe mai multe
sectoare de lucru, determină cantitatea utilajelor.
Mijloacele de transport la execuţia terasamentelor se aleg funcţie de
volumul de pământ ce trebuie transportat, distanţele de transport,
productivitatea utilajelor de săpare.

5. Alegerea utilajului de bază pentru lucrările de terasamente

prin compararea indicilor tehnico-economici

Săparea pământului

Pentru executarea mecanizată a săpăturilor se poate folosi o varietate

largă de utilaje, dar ele trebuie alese pe baza analizării caracteristicilor lor în
corelare cu situaţia concretă din teren. De regulă, la alegerea utilajelor se va
ţine seama de următoarele elemente principale:

 volumul lucrărilor şi termenul de execuţie;

 natura terenului;
 adâncimea debleului, respectiv înălţimea rambleului;
 distanţa de transport, starea drumurilor şi timpul de încărcare;
 relieful terenului;
 gradul de concentrare al lucrărilor;
 poziţia frontului de lucru faţă de nivelul terenului natural.

Alegerea utilajelor pentru terasamente trebuie astfel făcută, încât

acestea să se completeze reciproc şi să asigure realizarea întregului lanţ
tehnologic în mod unitar, continuu şi cu o productivitate ridicată.
După poziţia frontului de lucru faţă de nivelul terenului natural de pe
care lucrează utilajul de săpat, se disting următoarele categorii de utilaje:

 pentru front de lucru situat la nivelul terenului, se folosesc buldozere,

screpere, autoscrepere, autogredere şi gredere elevatoare;
 pentru front de lucru înalt se folosesc excavatoare cu lingură dreaptă
şi excavatoare cu mai multe cupe;
 pentru front de lucru în adâncime se folosesc excavatoare cu lingură
întoarsă, graifere şi dragline;
 pentru executarea săpăturilor sub nivelul apei se folosesc
excavatoare cu lingură întoarsă, excavatoare cu echipament de
draglină sau cu echipament de graifer.

11
 Screperele (tractate sau autopropulsate) se folosesc la încărcarea,
transportul şi descărcarea pământului săpat, precum şi la împrăştierea,
nivelarea şi compactarea parţială a lui. Săparea pământului se face, de obicei,
în straturi subţiri de 10...30 cm, umplerea pe distanţe 8...35 m, iar descărcarea
pe 15...40 m în straturi de 20...30 cm. Distanţele eficiente de transport sunt:

 pentru screperele tractate cu capacitatea de până la 6 m3 – până la

300 m;
 pentru aceleaşi screpere cu capacitatea de peste 6 m3 – până la 500 m
dacă tractoarele sunt pe şenile şi până la 1000 m dacă tractoarele sunt
pe pneuri;
 pentru autoscrepere cu capacitatea de până la 15 m3 – de la 500 până
la 2000 m, iar pentru cele cu capacitatea de peste 15 m3 – de la 1000
până la 5000 m.

Screperele lucrează bine în pământuri uşoare cu o consistenţă mijlocie,

iar în cazul pământurilor prea consistente, este necesară o scarificare în
prealabil a acestuia, precum şi folosirea împingătorului la umplerea benei.
Screperul nu lucrează bine în pământuri necoezive (nisipuri), în pământuri
lipicioase (argile umede), şi deloc în terenuri cu bolovani şi buturugi.
Productivitatea screperelor în mare măsură depinde de schema
tehnologică de deplasare şi de tăiere a pământului. Deplasarea screperului la
transportarea pământului în rambleu se poate organiza, funcţie de
amplasamentul reciproc al sursei de pământ şi locului de descărcare,
adâncimea debleurilor, lungimea frontului de lucru, după două scheme
tehnologice de bază: scheme eliptice şi scheme în opt, fiecare cu mai multe
variante – în spirală, în zigzag, în suveică zig-zag, în buclă dublă.
Numărul de tractoare – împingătoare şi scarificătoare se va determina
cu considerarea categoriei pământului.
Pentru mărirea eficienţei la săpare şi la încărcarea cupei, este indicat ca
tăierea straturilor de pământ să se facă în pantă, în trepte (sub forma dinţilor
de ferăstrău), în şah. La toate metodele de lucru pământul trebuie săpat numai
în linie dreaptă, iar întoarcerea screperului se va efectua cu cupa golită.
Trebuie de desenat toate schemele adoptate de execuţia lucrărilor de
terasamente cu screperele şi de determinat productivitatea echipei de screpere.
Buldozerele. Buldozerele pot fi folosite pentru executarea următoarelor
lucrări:

 deschiderea traseelor noi de drumuri;

 deplasarea pământului săpat pe distanţe relativ mici până la cca
80 m;

12
  nivelarea pământului rezultat din săpătură, în straturi uniforme,
nivelarea terenurilor accidentate, ondulate, cu gropi etc.;
 curăţarea terenului de tufişuri şi cioturi, decaparea stratului vegetal,
curăţarea platformei de zăpadă;
 pregătirea şi executarea drumurilor de acces pentru celelalte utilaje
terasiere sau rutiere.

Se recomandă folosirea buldozerelor universale pe şenile sau pneuri,

prevăzute cu echipament de lucru cu o lamă orientabilă, care poate lua diferite
poziţii.
Debleurile de adâncime redusă situate în apropierea unor rambleuri, la
o distanţă de până la 40...50 m (distanţă acceptabilă pentru transportul
pământului cu buldozerul), pot fi executate în întregime cu buldozerul, prin
săparea pământului în straturi succesive, orientate de sus în jos, şi deplasarea
lui de-a lungul drumului până la rambleu. Înclinarea straturilor de săpătură nu
trebuie să depăşească 30°, pentru a nu periclita stabilitatea buldozerului în
timpul lucrului.
Rambleurile pot fi executate cu buldozerul, atât prin deplasarea
longitudinală a pământului provenit dintr-un debleu apropiat, cât şi prin
deplasarea transversală a pământului provenit din camere laterale de
împrumut. Când se execută mai multe debleuri şi rambleuri succesive,
buldozerul taie din jumătatea unui debleu şi transportă în jumătatea
rambleului următor, iar la întoarcere, taie din cealaltă jumătate a debleului şi
transportă în cealaltă jumătate a rambleului.
Folosirea buldozerului dă rezultate bune, mai ales la executarea
terasamentelor în profil mixt, când deplasarea transversală a pământului din
debleu în rambleu se face pe distanţe scurte. În acest caz, pământul din debleu
este deplasat transversal şi aşezat pentru formarea rambleului într-o anumită
ordine arătată în.
Pentru sporirea productivităţii, este indicat ca tăierea straturilor de
pământ să se facă sub forma dinţilor de ferăstrău, care contribuie la
diminuarea frecării dintre lamă şi pământ, asigurând astfel o deplasare mai
uşoară a buldozerului. Tot pentru sporirea productivităţii, este indicat ca
buldozerul să sape prin mai multe treceri succesive pe acelaşi loc, întrucât
valurile de pământ formate lateral împiedică într-o bună măsură pierderea
pământului din părţile laterale ale lamei.
Descărcarea pământului trebuie să se facă în straturi subţiri, care să se
poată compacta în condiţii corespunzătoare.
Productivitatea de exploatare a buldozerului la lucrări de săpături şi
deplasare a pământului, în cel mai corect mod poate fi calculată după formula,
care ia în considerare condiţiile concrete:
Excavatorul cu lingură dreaptă poate fi folosit la săparea pământului
în abataje situate deasupra nivelului său de staţionare, în orice fel de teren, cu
13
excepţia pământurilor îngheţate şi stâncoase nedislocate în prealabil. Săparea
pământului se realizează prin:

 metoda longitudinală, care constă în săparea pământului prin

deplasarea excavatorului de-a lungul debleului, urmată de încărcarea
lui în mijlocul de transport care se deplasează pe un drum paralel cu
cel parcurs de excavator;
 metoda frontală, care constă în săparea pământului pe întreaga lăţime
a frontului de lucru, urmată de încărcarea lui în mijloacele de
transport aflate în spatele excavatorului, la acelaşi nivel cu acesta.

Săparea prin metoda frontală se foloseşte la debleuri scurte, situate în

terenuri variate, când nu pot fi amenajate drumurile laterale, paralele cu
drumul parcurs de excavator.
Excavatorul cu lingura întoarsă poate fi folosit pentru săpături în
terenuri nisipoase şi argiloase, neîngheţate, în spaţii largi, situate sub nivelul
de staţionare a utilajului, precum şi pentru săparea şanţurilor şi tranşeelor
adânci, ale gropilor de fundaţie etc. Pământul săpat se descarcă în depozit sau
în mijloacele de transport, care circulă la nivelul de staţionare a excavatorului
sau la nivelul săpăturii.
Draglina este un excavator al cărui echipament de lucru îl constituie o
cupă de forma specială, suspendată prin cabluri de braţul excavatorului.
Draglina sapă sub nivelul de staţionare şi poate descărca pământul în
rambleuri, depozite sau vehicule de transport. Pătrunderea cupei în pământ se
face numai sub acţiunea greutăţii sale proprii, de aceea draglina poate fi
folosită cu rezultate bune numai în pământuri uşoare şi mijlocii. Ea se poate
utiliza la săpături în terenuri umede şi chiar sub apă precum şi în terenuri
mlăştinoase.
Excavatoarele universale cu lingură dreaptă pot fi folosite şi ca
dragline, prin înlocuirea echipamentului de lucru şi lungirea braţului cu
ajutorul unui tronson suplimentar.
Graiferul este un excavator al cărui echipament de lucru îl constituie o
cupă specială, suspendată de braţul excavatorului şi manevrată cu ajutorul a
două cabluri (de susţinere şi de închidere). Cupa este alcătuită din două sau
mai multe fălci, care se pot închide, înfigându-se şi apucând pământul ce
trebuie săpat. Graiferul este folosit la săparea gropilor cu pereţi verticali, la
lucrări sub apă, la extragerea balastului din apă, la încărcarea unor materiale
în mijloace de transport etc..
Grederul elevator este o maşină complexă, tractată sau autopropulsată,
caracterizată prin asamblarea unui plug în formă de disc cu o bandă
transportoare. El are o funcţionare continuă şi dă rezultate bune la săparea
pământurilor uşoare şi mijlocii, cu excepţia celor necoezive sau a celor
lipicioase (argile umede). Pământul săpat poate fi încărcat direct în mijloace
14
de transport sau depus în rambleu, iar în cazul debleurilor, în cavalieri sau
depozite.
Adâncimea de tăiere variază între 30 cm în pământuri moi şi afânate şi
15 cm în cele mai compacte. Lăţimea fâşiei tăiate la o trecere a maşinii este de
20...25 cm.
La aceeaşi putere instalată greder-elevatorul are o productivitate de
3...4 ori mai mare decât excavatorul cu o cupă. Însă din cauza reducerii
executării rambleurilor din depozite laterale, aceste utilaje aproape că nu se
mai produc.
Autogrederul are ca echipament principal de lucru o lamă nivelatoare,
iar ca echipamente secundare un scarificator amplasat la partea din spate,
montat, şi o lamă de împrăştiere a materialelor, montată în faţă. Lama
nivelatoare poate fi deplasată în plan orizontal, vertical şi lateral.
Cu autogrederele se pot realiza:

 împrăştierea şi aşternerea pământului în straturi subţiri precum şi

altor materiale - balast, nisip, piatră spartă etc.;
 profilarea patului drumului, platformelor şi a terenurilor;
 nivelarea taluzurilor şi finisări de terasamente, tăierea acostamentelor
înalte şi a nivelărilor;
 săparea de şanţuri, rigole şi altor dispozitive de scurgere a apelor;
 săparea stratului vegetal în straturi de 10...30 cm cu deplasarea la
10...20 m;
 debleuri până la 0,7 m adâncime;
 rambleuri până la 1,0 m înălţime;
 scarificarea şi afânarea terenurilor tari şi foarte tari;
 curăţarea drumului de zăpadă şi ghiaţă;
 aşterneri de materiale pietroase sau amestecarea prin treceri
succesive ale materialelor în cazul stabilizării etc.

6. Încărcarea, transportul şi nivelarea pământului

În scopul asigurării unei compactări corespunzătoare, pământul din
rambleuri trebuie aşternut şi nivelat în straturi uniforme atât ca grosime, cât şi
în cea ce priveşte natura materialului folosit. Grosimea straturilor de pământ
trebuie stabilită în funcţie de natura pământului şi de capacitatea de
compactare a utilajului folosit prin încercări pe sectoare experimentale.
În profil transversal, pământul de aceeaşi natură se va răspândi pe toata
lăţimea rambleului. În profil longitudinal, la modificarea naturii pământului
folosit, se recomandă ca trecerea de la un fel de pământ la altul să se facă
treptat, cu scopul ameliorării diferenţei de comportare a acestora sub acţiunea
factorilor climaterici (umiditate, căldură, îngheţ-dezgheţ). Pe verticală,

15
 pământurile de calitate mai bună vor fi rezervate pentru realizarea straturilor
superioare.
Alegerea mijloacelor de transport trebuie făcută în funcţie de tipul şi
productivitatea utilajului de săpat, distanţa de transport, starea drumurilor de
şantier, relieful terenului, condiţiile climaterice etc.
În general, pentru transportarea pământului se folosesc:

 autocamioanele (cele mai răspândite în acest scop), mai ales

autobasculantele, care permit descărcarea directă a pământului;
 dumperele, care se pot deplasa fără dificultăţi în teren accidentat şi se
folosesc pe distanţe de maximum 1,5 km. Se pot folosi şi în spaţii
reduse, deoarece se pot deplasa şi înainte şi înapoi cu aceeaşi viteză
(se întoarce doar scaunul conducătorului);
 tractoarele cu remorci, care se pot utiliza pentru distanţe de transport
de maximum 2,0 km şi pentru condiţii de relief şi stare a drumurilor
dificile. Tractoarele pot fi pe pneuri sau pe şenile;
 vagonetele de cale ferată îngustă, care se folosesc în cazul unui
volum mare de terasamente, pe distanţe de transport de maximum
0,5 km şi atunci când declivitatea căii ferate nu depăşeşte 4%;
 benzile transportoare, care au o funcţionare uniformă şi continuă, o
mare productivitate şi implică un consum mic de energie. Se
folosesc mai ales pe distanţe scurte.

Încărcarea pământului în mijloacele de transport se face cu ajutorul

utilajului săpător sau cu maşini speciale numite autoîncărcătoare.
Autoîncărcătoarele sunt maşini autopropulsate, care încarcă materialul din
depozit, îl transportă pe distanţe scurte şi îl descarcă în bena unui autocamion
sau într-un alt depozit. Echipamentul de lucru al acestor utilaje este format dintr-
o cupă, montată pe un tractor pe pneuri sau pe şenile. Productivitatea de
exploatare a autoîncărcătoarelor se calculează ca şi a excavatoarelor.

7. Execuţia lucrărilor de compactare

Compactarea terasamentelor se realizează imediat după lucrările de

săpare, la lucrările de debleiere şi după aşternerea fiecărui strat de pământ, la
lucrările de rambleiere.
Compactarea terasamentelor se produce sub acţiunea unor forţe
exterioare aplicate asupra pământului şi are ca rezultat creşterea densităţii
acestuia. Prin compactare, numărul şi intensitatea contactelor dintre granule
sporesc, iar proprietăţile fizico-mecanice ale pământului se îmbunătăţesc. Astfel,
micşorarea numărului de goluri duce la creşterea densităţii şi la reducerea

16
permeabilităţii, a absorbţiei de apă, la sporirea stabilităţii şi la creşterea
capacităţii portante a pământului respectiv.
Pentru compactarea terasamentelor se foloseşte o gamă largă de utilaje
care pot fi clasificate în următoarele categorii:

 utilaje acţionând prin apăsare: compactoare cu rulouri netede,

compactoare cu pneuri, compactoarele tractate (tăvalugi), cu rulouri
cu crampoane;
 utilaje acţionând prin batere: maiuri mecanice uşoare, maiuri
mecanice grele şi maiurile macara (cu cădere liberă);
 utilaje acţionând prin vibrare, categorie în care sunt incluse
compactoarele vibratoare şi plăcile vibratoare.

În funcţie de caracteristicile sale, de natura pământului din terasament,

de condiţiile de lucru etc., fiecare utilaj de compactare îşi are domeniul său de
utilizare.
Compactoarele cu rulouri netede. Rulourile utilajului sunt nişte
cilindri de oţel cu diametrul de 0,4...2,0 m şi cu lăţimea de maximum 2,0 m.
Aceste utilaje pot avea două rulouri situate unul în spatele celuilalt (tandem)
sau trei rulouri, care sunt dispuse pe două sau pe trei axe. Compactoarele cu
rulouri netede cu trei axe se folosesc mai ales pentru finisarea compactării.
Compactoarele cu rulouri netede produc o compactare bună la suprafaţă dar
eficienţa lor scade o dată cu creşterea grosimii stratului. Acţiunea
compactoarelor cu rulouri netede este redusă la adâncimi de 15...25 cm , ele
utilizânduse la compactarea pământurilor pietroase, a straturilor din piatră
spartă etc.
Compactoarele cu pneuri - se deplasează pe unul sau mai multe
rânduri de roţi ce pot fi independente între ele. Sistemul de rulare care aplică
sarcinile ce îndeasă pământul, este legat de şasiu printr-o suspensie specială.
Aceasta asigură o bună apăsare şi frământare a pământului în timpul
compactării. Acest tip de utilaje se poate folosi pentru compactarea tuturor
pământurilor coezive (mai puţin a nisipurilor monogranulare uscate), sau
puţin coezive în straturi de 40...60 cm, chiar dacă umiditatea lor este mai mare
decât Wopt.
Compactoarele cu pneuri pot fi tractate sau autopropulsate.
Compactoarele cu pneuri tractate pot avea un singur rând de roţi sau două
rânduri de roţi. Cele cu un singur rând de roţi sunt compactoare grele cu masa
de 30...115 t, iar cele din a doua categorie au o masă de 8... 15 t, cu o sarcină
destul de redusă pe roată şi deci cu eficacitatea redusă. Compactoarele cu
pneuri autopropulsate se utilizează mai des pe şantierele de drumuri şi căi
ferate şi au o masă de 15...30 t. Pneurile compactoarelor pot avea suprafaţa
netedă sau reliefuri pronunţate.

17
 Compactoarele cu rulouri cu crampoane. Aceste utilaje pot fi tractate
sau autopropulsate şi au masa de 5...25 t, diametrul ruloului de 1,0...1,6 m şi
lăţimea ruloului de 1,1...2,2 m. Acest compactor este format, în general, din
unul sau mai mulţi cilindri de oţel pe suprafaţa cărora sunt fixate nişte
proeminenţe numite "picioare de oaie", cu lungimea de 18...25 cm. Aceste
utilaje sunt mai eficiente decât compactoarele cu rulouri netede şi sunt
recomandate la compactarea pământurilor argiloase cu umiditate chiar mai
mică decât Wopt în straturi de 30...50 cm. Ele nu compactează bine
pământurile nisipoase.
Maiurile mecanice uşoare au masa de 40... 100 kg şi sunt acţionate de
un motor termic cu aer comprimat. Organul de batere este, de regulă, o placă
metalică pătrată, fixată la capătul unei tije asupra căreia acţionează motorul
fixat la partea superioară.
Maiurile mecanice grele sunt construite pe acelaşi principiu ca şi
maiurile uşoare, dar au masa mai mare (de până la 1200 kg).
Maiurile macara cu cădere liberă sunt plăci grele metalice sau din
beton armat cu o suprafaţă utilă de cca. 1 m2 şi cu greutatea de 10...40 kN,
care sunt ridicate cu ajutorul unei macarale la înălţimea de 1...3 m şi apoi sunt
lăsate să cadă liber pe stratul care trebuie compactat.
Compactoarele vibratoare au ca element activ unul sau două rulouri
care, la trecerea peste materialul de compactat, desfăşoară o mişcare
oscilatorie sub acţiunea unui mecanism vibrant. Ruloul sau rulourile
desfăşoară şi o mişcare de rotaţie care asigură înaintarea utilajului. În cazul
compactoarelor cu un rulou vibrator, pe a doua osie a utilajului se montează
un rulou static sau un sistem de roţi cu pneuri.
Mecanismele de vibrare sunt alcătuite din mase excentrice care se
rotesc cu viteze ridicate. Prin variaţia excentricităţii maselor şi a vitezei de
rotaţie, este posibilă schimbarea amplitudinii şi frecvenţei vibraţiilor, în
funcţie de natura materialului ce se compactează.
Compactoarele vibratoare pot fi tractate sau autopropulsate şi se pot
folosi în condiţii foarte bune la compactarea materialelor cu unghi de frecare
interioară mare (balasturi, bolovănişuri, nisipuri monogranulare).
Plăcile vibratoare acţionează în adâncime ca şi compactoarele
vibratoare, deoarece diminuează frecarea interioară dintre granulele
materialului ce se compactează. Avansarea plăcii se realizează datorită
componentei orizontale a rezultantei dată de sarcina statică (greutatea) şi
acţiunea dinamică. Plăcile vibratoare sunt acţionate de un motor cu ardere
internă sau electric prin intermediul unei greutăţi dispuse excentric. Aceste
utilaje se folosesc la compactarea materialelor granulare, a pământurilor
necoezive, a pietrişurilor, bolovănişurilor etc., de regulă, în spaţii înguste.

18
 Productivitatea utilajelor de compactare prin rulare
Deoarece compactarea la diferite faze se efectuează cu diferite viteze
de deplasare, este necesar în calculul productivităţii de exploatare să se ia în
considerare acest fapt, după cum urmează.
Eficienţa compactării la terasamente se evaluează prin gradul de
compactare. Performanţele tehnice ale utilajelor de compactare şi umiditatea
pământului în timpul compactării sunt principalii factori care influenţează
considerabil realizarea gradului de compactare prescris.

8. Principii de alegere a utilajelor principale şi recomandări

generale privind elaborarea tehnologiei şi organizării lucrărilor
de terasamente

1. Partea principală a prezentului proiect de an o constituie elaborarea

proceselor tehnologice de execuţie a lucrărilor de terasamente.
Tehnologia şi organizarea lucrărilor sunt interdependente şi
influenţează reciproc. Se va ţine seama că organizarea lucrărilor de
terasamente este influenţată în mod hotărâtor de tipul profilului
transversal.
2. Se vor folosi utilaje performante, care au perspectivă în execuţia
lucrărilor de terasamente rutiere. Acestea sunt screpere cu volumul
benei peste 6 m3, excavatoare cu cupa de 1-1,25 m3, autobasculante
cu capacitatea de peste 8 t, dumpere, transportoare de pământ, greder
– elevatoare, gredere grele, buldozere cu capacitatea motorului peste
100 kWt, compactoare autopropulsate pe pneuri, compactoare
combinate etc.
La alegerea utilajelor pentru execuţia lucrărilor de terasamente şi
determinarea productivităţii lor trebuie de condus de recomandările
prezentului îndrumar metodic şi celor, indicate în literatură [6, 3, 1, 8, 9].
3. Productivitatea utilajelor se va determina folosind Normele Unificate
de Timp - ENiR 2, iar pentru utilajul principal se determină după
formulă şi se compară cu cea obţinută prin ENiR [10].
În scopul simplificării calculelor şi reducerii timpului se recomandă de
substituit în formulele respective valorile constatelor, obţinând în aşa mod
expresia productivităţii în funcţie de variabilele Tcic , volumul cupei,
capacitatea de transport sau alte caracteristici. Calculele se vor efectua în
tabele, şi atunci valoarea numerică a unor blocuri sau componente ale
formulei pot fi folosite şi ulterior în alte compartimente ale proiectului de an.
4. Pentru sporirea productivităţii utilajelor, pământurile de categoria II
şi mai înaltă, se vor scarifica în prealabil. Clasificarea pământurilor
funcţie de rezistenţa la săpare vezi în [10; 6]. În acelaşi scop precum
şi pentru evitarea suprasolicitării motorului buldozerelor şi
screperelor, se vor utiliza procedeele de tăiere a pământului: în pană;
19
 în praguri; în şah. Se va ţine seama de declivitatea terenului, starea
căilor de acces ş.a.
5. Înălţimea rambleului, completat din rezerve laterale nu va depăşi 1m
şi poate fi mărită numai în cazul traversării a unor terenuri
neproductive sau scoase din circuitul agricol. La edificarea
rambleurilor, înălţimea cărora depăşeşte 1m, cu buldozere, gredere,
greder – elevatoare, se va prevedea completarea părţii superioare cu
screpere.
6. Se va prevede execuţia unei părţi de lucrări de terasamente în
perioada de iarnă, caz în care lucrările pregătitoare se vor efectua din
timp.
7. La prezenţa pe unele sectoare ale apelor freatice la adâncime mică,
trebuiesc prevăzute măsuri pentru protecţia patului sistemului rutier
de umezire din jos. Se va desena un profil transversal cu soluţia
constructivă adoptată şi justificată.
8. O atenţie deosebită trebuie acordată elaborării măsurilor pentru
reducerea costului de producere a lucrărilor de terasamente şi
controlului calităţii, îndeosebi a compactării pământului.

9. Organizarea lucrărilor de compactare, finisare şi protejare

a terasamentelor

Compactarea terasamentelor se realizează imediat după lucrările de

săpare, la lucrările de debleiere şi după aşternerea fiecărui strat de pământ, la
lucrările de rambleiere.
Capacitatea portantă şi stabilitatea terasamentelor sunt strâns legate de
calitatea compactării exprimată prin gradul de compactare D.
Prin compactare, pământul trebuie să primească o anumită deformaţie,
de natură remanentă, ireversibilă. Dacă nu s-a realizat o compactare
suficientă, atunci sub acţiunea traficului şi a factorilor climaterici se produc
tasări ulterioare neuniforme, cu efecte nefavorabile asupra comportării în
exploatare a suprastructurii.
Grosimile straturilor de pământ, supuse compactării, influenţează
realizarea compactării pe întreaga înălţime de strat. Grosimea unui strat
trebuie aleasa în aşa fel, încât în condiţiile tehnice existente, stratul de pământ
sa se compacteze pe toată înălţimea lui, la gradul de compactare prescris .
Compactarea pământului se va efectua cu respectarea următoarelor
principii tehnice:

 compactarea trebuie sa se realizeze de la marginea terasamentului

spre centru, adică în sensul urcării în pantă transversală;

20
  deplasarea compactorului în timpul lucrului trebuie sa se realizeze cu
viteza constantă;
 fiecare trecere a compactorului trebuie sa se suprapună pe trecerea
alăturată cu minimum 15...20 cm.

Prin compactare se acţionează asupra pământului cu o energie

mecanică, perpendiculară pe suprafaţa compactată, care trebuie sa producă
îndesarea acestuia pe toată grosimea de pământ aşternut, în cazul execuţiei
rambleurilor şi pe toată înălţimea de pământ înfoiat in cazul execuţiei
debleurilor.
Compactarea la terasamente se evaluează prin gradul de compactare.
Gradul de compactare al pământului este dat de raportul dintre starea de
îndesare efectivă şi starea de îndesare maximă verificată prin încercări de
laborator efectuate asupra unor caracteristici structurale reprezentative ale
acestuia, uşor de pus în evidenţă, şi anume: densitatea, greutatea volumică,
porozitatea etc. Dintre numeroasele metode, cunoscute pentru stabilirea stării
de îndesare maxime a pământului cea mai largă răspândire o are metoda
Proctor (DORNII).
Densitatea în stare uscată maximă ρdmax se obţine numai pentru o
anumită stare de umiditate a pământului, denumită umiditate optimă de
compactare Wopt. Perechea de valori ρdmax şi Wopt reprezintă
caracteristicile de compactare ale pământului cercetat prin metoda Proctor.
În mod practic gradul de compactare se determină printr-o procedură
de laborator specifică. În execuţia terasamentelor factorii care influenţează
compactarea terasamentelor sunt:

 tipul şi categoria pământului;

 umiditatea pământului în timpul compactării;
 performanţele tehnice ale utilajului de compactare;
 grosimea stratului de pământ supus compactării.

Categoriile de pământuri folosite la execuţia terasamentelor au

caracteristici specifice de compactare. Chiar în cadrul aceloraşi categorii de
pământuri, gradul de compactare variază funcţie de tipurile de pământ aflate
în amestec, deoarece, în natură, acestea se întâlnesc într-o mare varietate de
amestecuri. Pământurile necoezive se compactează mult mai bine decât cele
coezive.
În laboratoarele de construcţii drumuri, pentru toate pământurile
folosite la execuţia terasamentelor, se determina în mod practic greutatea
specifică uscată în stare maximă de compactare si umiditatea optimă de
compactare, folosindu-se metoda PROCTOR – DORNII. Rezultatele se
documentează prin buletine de analiză specifice.

21
 Umiditatea în timpul compactării, este factorul care poate influenţa
considerabil realizarea gradului de compactare prescris. În execuţie
umiditatea pământului trebuie să se apropie de umiditatea optimă a
pământului în stare maximă de compactare. Din acest motiv, în timpul
compactării, trebuie sa se verifice în permanenţă umiditatea stratului de
pământ, corectându-se prin acţiuni de udare cu apă, atunci când este cazul.
Performanţele tehnice ale utilajelor de compactare influenţează în mod
decisiv realizarea gradului de compactare prescris la execuţia terasamentelor.
Determinante, în acest sens, sunt greutatea şi tipul elementelor de compactare
ale utilajelor. Pentru pământuri coezive este recomandat de folosit compactori
pe pneuri cu greutăţi peste 16 tone. Pentru pământurile necoezive este
recomandat de folosit compactorii cu cilindri metalici netezi sau profilaţi. În
ambele cazuri, se pot folosi compactorii care conţin elemente vibratoare
pentru compactare, fapt ce măreşte considerabil energia de compactare.
Grosimile straturilor de pământ, supuse compactării, influenţează
realizarea compactării pe întreaga înălţime de strat. Grosimea unui strat
trebuie aleasa în aşa fel, încât în condiţiile tehnice existente, stratul de pământ
sa se compacteze pe toată înălţimea lui, la gradul de compactare prescris. În
mod practic pe şantier, înainte de începerea lucrărilor, pentru stabilirea
înălţimii stratului de pământ aşternut în rambleuri, trebuie sa se realizeze un
sector experimental de compactare.
Pentru realizarea gradului de compactare necesar, numărul necesar de
treceri ale compactorului este invers proporţional cu mărimea grosimii în care
se aşterne stratul de pământ. Grosimile mari de strat pentru a fi compactate la
gradul de compactare prescris, impun o energie mare de compactare şi în
consecinţă un număr mai mare de treceri. Din practică se constată că grosimi
mai mari de 50 cm ale straturilor de pământ, se pot adopta în cazul folosirii
compactorilor a căror elemente de compactare sunt cu vibrare.
După un anumit număr de treceri, pământul din strat se tasează foarte
puţin. În acest stadiu, compactarea se opreşte şi se determină gradul de
compactare obţinut. Dacă acesta este cel puţin egal cu gradul de compactare
proiectat se consideră că numărul de treceri efectuat este satisfăcător. În caz
contrar, se continuă compactarea până se obţine gradul de compactare
proiectat, stabilindu-se numărul de treceri necesar, care va trebui respectat şi
în procesul tehnologic de compactare a terasamentelor.
După compactarea patului drumului, se verifică cotele în axă şi în alte
puncte importante din fiecare profil transversal, în special la profilele
obligatorii (intrări-ieşiri în curbe şi bisectoare, schimbări de pante, lucrări de
artă etc.).
Compactarea platformei debleului se execută imediat după finisare.
Gradul de compactare ce trebuie realizat pe platforma debleului finalizată la
cota din proiect, este de 100%.

22
 Trebuie ales tipul utilajului de compactare şi grosimea stratului de
pământ, precum şi numărul de treceri, funcţie de tipul pământului, de descris
succint tehnologia şi de desenat schema compactării. Se va prevedea folosirea
utilajelor şi resurselor pentru aducerea pământului la umiditatea optimă şi,
reieşind din aceasta, se va calcula cantitatea de apă, necesară pentru udarea
lui.

10. Lucrările de finisare au drept scop aducerea platformei,

taluzurilor şi a dispozitivelor de evacuare a apelor de suprafaţă într-o stare de
funcţionare bună precum şi realizarea unei prezentări estetice corespunzătoare
a fostului şantier.
Terasamentele sunt supuse în permanenţă acţiunii factorilor climaterici
(vânt, variaţii de temperatură şi umiditate), care influenţează într-o mare
măsură rezistenţa şi stabilitatea lor, chiar dacă execuţia a fost
corespunzătoare.
Taluzurile sunt elementele cele mai expuse acţiunii factorilor
climaterici (acţiunea îngheţ-dezgheţului, variaţii de temperatură, vânt,
scurgerea apelor din precipitaţii etc.). De aceea, ele necesită măsuri de
consolidare şi protejare, care constau, în principal, în: colectarea şi evacuarea
apelor, consolidarea şi protejarea taluzurilor.

11. Completarea formaţiunilor specializate

Lucrările de terasamente pentru drumuri se caracterizează prin volum

şi manoperă mare, de aceea, ele trebuie să se efectueze la un grad înalt de
mecanizare. Pentru volume mari de lucrări este convenabilă crearea
sistemelor specializate de utilaje terasiere, iar pentru volume mici de lucrări se
vor folosi utilaje terasiere universale.
Completarea formaţiunii (echipei, brigăzii, detaşamentului)
specializate trebuie făcută în baza confruntării variantelor şi în aşa mod, ca
utilajul principal (excavatorul, screperele), să fie dotat cu un număr suficient
de utilaje pentru transportarea, împrăştierea, nivelarea, udarea şi compactarea
pământului.
Utilajele principale trebuie solicitate nu mai puţin de 100 %, iar gradul
de utilizare a celor auxiliare poate fi mai mic. În acest caz ele trebuie folosite
şi la lucrări secundare, cum ar fi stropirea şi profilarea căilor de acces de
pământ.

12. Controlul calităţii şi monitorizarea procesului tehnologic

Controlul calităţii reprezintă tehnici şi activităţi cu caracter operaţional

care au ca scop monitorizarea unui proces. Monitorizarea procesului de execuţie

23
a terasamentelor este o parte a activităţii de management al calităţii cu eficienţa
maximă, preventivă şi economică.
Monitorizarea procesului tehnologic de execuţie a terasamentelor este
acţiunea de parcurgere pas cu pas a întregului proces, prin activităţi de
verificări, încercări tehnice specifice, comparând rezultatele obţinute cu
prevederile unor sisteme referenţiale. Scopul monitorizării procesului este de
a elimina unele cauze imediat constatate, care ar putea duce la o execuţie
necrespunzătoare în diferitele etape ale desfăşurării procesului de execuţie a
terasamentelor. Constatarea imediată şi înlăturarea unor cauze reale, în aceste
condiţii, are şi importantul scop de realizare a eficacităţii economice a
procesului respectiv.
Studentul trebuie să elaboreze măsuri de monitorizare a procesului de
execuţie a terasamentelor reieşind din condiţiile concrete în elaborarea
soluţiilor tehnologice şi organizatorice la diferite lucrări în diferite faze de
desfăşurare ale acestora. Toate activităţile de verificare a calităţii, au caracter
post-operaţional, adică se desfăşoară pe parcursul îndeplinirii sau/şi după
realizarea operaţiunii tehnologice.
În continuare sunt prezentate verificările şi încercările specifice, care
trebuie realizate în ordinea desfăşurării tuturor etapelor procesului tehnologic.
Execuţia lucrărilor de trasare şi materializare a principalelor
elemente specifice trasării

 Verificarea picheţilor de predare – primire a amplasamentului lucrării.

La predarea - primirea amplasamentului din partea executantului
trebuie sa participe şeful şantierului.
 Verificarea concordantei dintre specificaţiile planşelor proiectului şi
situaţia întâlnită în teren. Activitatea este realizată de şeful punctului de
lucru terasamente pentru verificare, iar pentru relaţia cu proiectantul,
de şeful de şantier.
 Verificarea trasării lucrării. În această activitate se verifică modul de
trasare a axei terasamentului şi lăţimii amprizei, în porţiunile de
rambleuri şi debleuri. De asemenea, se verifică şi modul de
materializare a picheţilor, în special a celor care marchează amprizele
şi modul de înscrisuri realizate pentru identificarea lor. În mod deosebit
se verifică înscrisurile prin care se pot identifica cotele finale ale
săpăturilor sau ale umpluturilor cu pământ. Verificarea este realizată la
demararea lucrărilor de terasamente, şi continuă apoi pe toată perioada
de execuţie, având ca sistem de referinţă caietul de trasare.
 Verificarea amplasării şabloanelor de pantă. Se verifică punctele unde
sunt amplasate aceste dispozitive şi modul lor de protejare pe timpul
desfăşurării activităţii de execuţie. Ea este realizată înaintea începerii
lucrărilor, cat şi pe parcursul lor, de către şeful punctului de lucru şi
şeful de echipă.
24
 Verificarea reperelor de trasare în afara zonei de lucru. Se identifică şi
se verifică prin măsurători, reperii martori ai picheţilor din punctele
principale (vârfuri de unghi, tangente şi bisectoare curbe, schimbări de
pante în sens transversal, puncte de marcare a lucrărilor de podeţe,
poduri etc.). De asemenea, se verifică şi modul lor de conservare pe
toată durata execuţiei, cât şi modul de identificare a înscrisurilor
realizate pe aceştia, în scopul identificării poziţionării rapide a
picheţilor susmenţionaţi. Activitatea este realizată înainte şi pe
parcursul execuţiei.

Execuţia lucrărilor pregătitoare

 Verificarea obţinerii formelor legale pentru defrişări şi scoaterea

terenului din circuitul agricol sau din fondul forestier, după caz.
Activitatea trebuie sa se desfăşoare înaintea demarării lucrărilor
pregătitoare.
 Verificarea modului de defrişare (tăiere arbori, scoatere rădăcini,
buturugi, modul de umplere a gropilor, modul de curăţare a terenului
de resturi vegetale) - se realizează pe diferite sectoare, după terminarea
activităţilor.
 Verificarea modului de curăţire a stratului vegetal. La straturile suport
ale rambleurilor se verifică grosimea, pe care se îndepărtează stratul
vegetal, şi modul de depozitare a materialului rezultat în afara amprizei
terasamentului. Este realizată după terminarea lucrărilor pe anumite
sectoare prestabilite.
 Verificarea modului de asanare a zonei de lucru. După terminarea
activităţii de asanare se verifică poziţionarea şanţurilor de scurgere, a
pantelor acestora şi pantelor platformelor din zonă.

Controlul calităţii în etapa stabiliri amplasamentului gropilor

de împrumut al pământului

 Verificarea calităţilor fizico-mecanice ale pământului din groapa de

împrumut - extragerea de corpuri de probă din diferite locuri şi
adâncimi din zona gropii de împrumut şi determinarea la un laborator
de specialitate a tipului de pământ şi caracteristicilor specifice (indicele
de plasticitate, granulometrie, umflare liberă, grad maxim de
compactare etc.) pentru a fi încadrat în una din categoriile de pământ
folosit la execuţia terasamentelor.
 Verificarea obţinerii formelor legale pentru scoaterea din circuitul
agricol al terenului de amplasament ale gropilor.

25
 Transportarea, descărcarea şi aşternerea pământului în rambleuri

Activitatea se realizează în zonele de terasament din rambleu şi constă în

verificarea:

 în permanenţă a stării tehnice a drumului de la groapa de împrumut

până la locul de execuţie a terasamentelor;
 zilnică, din punct de vedere tehnic, a autobasculantelor pentru
transportul pământului;
 a modului de descărcare şi aşternere a pământului (distanţele dintre
grămezi, modul de împrăştiere) - în permanenţă;
 a uniformităţii şi grosimii stratului de pământ aşternut - în permanenţă
şi periodic;
 a planeităţii, pantelor laterale şi longitudinale ale platformelor de
pământ aşternut pe fiecare sector, imediat după aşternere;
 a umidităţii pământului din straturile executate anterior - de către
laboratorul din şantier în perioada de uscare a stratului suport al
rambleului după fiecare ploaie.

Execuţia lucrărilor de compactare a terasamentelor

Controlul calităţii compactării terasamentelor se realizează în debleuri,

rambleuri şi pe porţiunile unde se îndepărtează numai pământul vegetal, şi
cuprinde verificarea:

 a umidităţii pământului din terasament de către laboratorul şantierului,

pe fiecare sector, înaintea începerii activităţii de compactare;
 a tehnologiei de compactare (numărul de treceri, suprapunerea
trecerilor, sensul de compactare în secţiune transversală etc.) - este
realizată permanent pe fiecare sector, de şeful de echipă, pe durata de
execuţie, şi la începutul unei zile de lucru de şeful punctului de lucru;
 a pantelor transversale şi longitudinale - pe fiecare sector după
realizarea compactării;
 a gradului de compactare - pe fiecare strat rambleu, trepte de înfrăţire,
suport rambleu, de laboratorul de şantier, în minimum trei puncte
defavorabile la 2000 m2 suprafaţă, după realizarea compactării. Pentru
straturile suport rambleuri, punctele de verificare a gradului de
compactare, sunt la maximum 250 m distanţă între ele.

26
 Execuţia lucrărilor de finisare a terasamentelor

Activităţile se execută în timpul şi după terminarea finisării fiecărui

sector de terasamente şi prevăd verificarea:
 a modului de desprindere a fracţiunilor de pământ de pe taluzuri;
 pantelor finale a taluzurilor după lucrările de nivelare a
terasamentelor;
 a modului de compactare a taluzurilor în activităţile de îndreptare şi
uniformizare şi realizarea planeităţii taluzurilor.

13. Execuţia lucrărilor de protecţie a terasamentelor

Controlul calităţii în etapa de execuţie a lucrărilor de protecţie a

terasamentelor impune, după cum urmează, verificarea:

 lăţimii şi adâncimii treptelor de înfrăţire executate pe taluz pe fiecare

sector înaintea aşternerii pământului vegetal;
 uniformităţii şi grosimii pământului vegetal aşternut pe taluzuri, a
modului de compactare, a planeităţii şi modului de împrăştiere şi
greblare a seminţelor pentru înierbare - pe fiecare sector, în timpul şi
după realizarea lucrărilor;
 modului de îmbinare şi fixare a caroiajelor din beton, în cazul
protecţiei cu aceste elemente, planeitatea suprafeţelor - după
montarea lor pe sectoare stabilite anterior;
 modului de batere a ţăruşilor (distanţele între ei şi adâncimea de
batere), modul de împletire a nuielelor, în cazul aplicării caroiajelor
din nuiele;
 distantelor dintre puieţi, în soluţia protejării cu împădurire - în timpul
plantării acestora, pe sectoare de lucru;
 grosimii stratului de nisip, trasării şi turnării fundaţiei de sprijin,
aşezării dalelor şi rostuirii, în soluţia protejării cu pereuri din dale
prefabricate - pe fiecare sector, în timpul execuţiei şi în faza finală;
 suprapunerii plaselor de metal sau plastic, modul lor de prindere prin
ancore (distanţe, adâncimi de batere), când se foloseşte soluţia
protejării taluzurilor cu plase întinse pe suprafaţa lor - pe fiecare
sector;
 dimensiunilor geometrice ale prefabricatelor (rigole şi casiuri),
grosimii stratului de nisip sub acestea, pantei de scurgere după
montare, etanşeităţii, în cazul aplicării protecţiei taluzurilor prin
soluţia cu rigole şi casiuri prefabricate - în timpul execuţiei, respectiv
în faze finale, pentru fiecare sector executat.

27
 14. Măsuri de protecţie a naturii

Studentul trebuie să elaboreze măsuri de protecţie a naturii, reieşind din

condiţiile concrete în elaborarea soluţiilor tehnologice şi organizatorice la
diferite lucrări şi diferite faze de desfăşurare a acestora. Efectuarea lor trebuie să
fie prevăzută în succesiunea tehnologică a întregului complex de lucrări de
terasamente, ţinând seama de necesitatea combaterii a diferitor aspecte negative,
care apar pe parcursul execuţiei lucrărilor de terasamente, care pe scurt sunt
expuse în continuare.

Impactul amplasării infrastructurilor drumului asupra mediului constă în:

 ocuparea terenului;
 perturbarea condiţiilor existente; • perturbarea echilibrului ecologic;
 schimbarea peisajului.

Ocuparea terenului. Ampriza căilor rutiere, care au lungime mai mare,

edificiile şi echipamentele aferente etc. ocupă importante suprafeţe de teren,
adeseori în detrimentul suprafeţelor agricole, a pădurilor, a zonelor verzi în
oraşe.
Perturbarea condiţiilor existente. Condiţiile existente de echilibru a
terenurilor şi apelor sunt afectate în mod direct şi în mod indirect. Efectele
negative directe decurg din executarea lucrărilor de terasamente (îndepărtarea
stratului de pământ vegetal, deplasarea maselor de pământ), din modificarea
cursurilor de apă, din executarea lucrărilor de drenare a apelor subterane.
Efectele negative indirecte (secundare) constau în:

 intensificarea eroziunii, modificarea permeabilităţii

terenului;
 coborârea nivelului pânzei de apă subterană;
 favorizarea lunecărilor de teren;
 modificarea climatului local, de exemplu, modificarea regimului
vânturilor, ca urmare a defrişărilor de pădure şi a apariţiei unor
rambleuri înalte;
 apariţia vibraţiilor cu frecvenţa de 1...2 Hz în apropierea podurilor
mari.

Partea efectului indirect (indus) din perturbarea condiţiilor existente,

care capătă cu timpul o tot mai mare amploare, se poate referi şi la
schimbarea cadrului de viaţă al populaţiei, schimbarea mediilor naturale şi a
peisajelor ş.a.

28
 Perturbarea echilibrului ecologic. Schimbarea peisajului. Aspectele
acestor impacturi sunt luate în considerare la elaborarea proiectului drumului
în fază trasării planului drumului şi nu constituie obiectul acestei lucrări.

Argumentarea tehnico-ştiinţifică a modului adoptat de execuţie

a lucrărilor

Modul optimal de execuţie a lucrărilor poate fi ales numai în baza

confruntării variantelor. Calculul se efectuează în ordinea, următoare:

 se calculează ritmul zilnic de producere şi volumul lucrărilor pe

sectoarele cu condiţii omogene de lucru;
 proiectarea succesiunii tehnologice a execuţie lucrărilor, reieşind din
considerarea condiţiilor concrete;
 schiţarea a câtorva variante de detaşamente rutiere mecanizate
conform tehnologiei alese a lucrărilor;
 determinarea indicilor tehnico – economici principali ai formaţiilor şi
alegerea variantei optime prin comparare.

Calculul necesarului de utilaje. Indicii tehnico-economici

ai construcţiei

Calculul necesarului de utilaje se face în baza volumelor

totalizate de lucrări, efectuate de fiecare utilaj, care se stabileşte din fişa
mişcării terasamentelor.
Productivitatea fiecărui utilaj se determină cu considerarea distanţei de
transport a pământului pentru fiecare sector, pe care acesta se utilizează.
Produsul din raportul volumului totalizat, calculat în rubrica 5 a fişei de
mişcare a terasamentelor, la productivitatea utilajului dat reprezintă necesarul
de utilaj – schimburi. Pentru utilajele de acelaşi tip se vor aduna utilaj –
schimburile, iar rezultatul obţinut se va împărţi la 2 (regimul de lucru în două
schimburi), astfel obţinându-se necesarul de utilaj – zile.
Numărul de utilaje se calculează prin împărţirea numărului de utilaj –
zile la numărul de zile lucrătoare.
Principalii indici tehnico–economici ai execuţiei lucrărilor,
care trebuie determinate sunt:

 costul mediu de producţie a unei unităţi de lucrări de terasamente,

efectuate pe parcursul unui schimb de lucru;
 consumul de energie pentru efectuarea unei unităţi de măsură a
lucrărilor de terasamente;

29
  productivitatea unui lucrător, ocupat la execuţia lucrărilor de
terasamente.

15. Graficul calendaristic de execuţie a lucrărilor

Graficul calendaristic este una din cele mai importante piese din
documentaţia tehnico-economică. În unele surse el este denumit şi grafic de
eşalonare a lucrărilor.
Graficul calendaristic poate fi prezentat în diferite forme, însă toate ele
se elaborează în baza duratei de execuţie a complexului de lucrări şi a fiecărei
lucrări aparte, componenţei formaţiunilor specializate pentru aceste lucrări şi
productivităţii lor. În grafic se indică termenii de execuţie a lucrărilor,
succesiunea tehnologică a execuţiei de către anumiţi executanţi.
Graficul de execuţie a lucrărilor, având ca bază ciclograma şi adaptat
specificului construcţiei drumurilor. El are două părţi componente – partea
analitică (grila), în care se înscriu denumirea, volumele şi condiţiile de
execuţie a principalelor lucrări şi însăşi graficul, pe care se indică unde, în ce
termeni şi de cine este efectuată anumita lucrare. Având bine prezentată
partea situaţională şi referinţe la locul execuţiei lucrărilor el este numit şi
grafic liniar de execuţie a lucrărilor. Lucrările cu caracter omogen sunt
arătate în limitele fiecărui sector cu linie dreaptă care uneşte între ele
începutul (startul) şi sfârşitul lucrării, notându-se datele respective. De regulă,
volumul de lucrări şi numărul utilajelor pe parcursul drumului se schimbă, şi
atunci duratele de execuţie în limitele sectoarelor diferă între ele, iar linia
prezintă frânturi. De-a lungul fiecărei linii se va indica denumirea echipei şi
genul de lucrări, de exemplu: Lucrări liniare, Echipa 1, Screpere
autopropulsate.
Liniile trebuie trasate în aşa mod ca lucrările să se deosebească între ele.
Deplasările utilajelor de pe un sector pe altul, dacă ele nu sunt adiacente, se
arată cu linie discontinuă.
În figura 4.7 este prezentat, ca exemplu, graficul calendaristic tip Gantt
pentru un sector de drum de categorie superioară, care are câte o platformă
separată pentru fiecare sens de circulaţie. Aceasta este o variantă de
organizare a lucrărilor, elaborată în linii generale pentru întregul complex de
lucrări în cadrul Proiectului de organizare a şantierului. Detalierea organizării
se face pentru fiecare gen sau grup de lucrări.

30
 BIBLIOGRAFIE

1. SNiP 3.01.01-85 "Organizarea procesului de construcție".

2. NCM D.02.01:2015 /SNiP 2.05.02-85 „Proiectarea drumurilor
publice”.
3. Строительство автомобильных дорог. Ч. 1 и 2. / Под ред.
В. К. Некрасова, 2-е изд.: -М.: Транспорт, 1980.
4. Lucaci Gh., Costescu I., Bele F. Construcţia drumurilor. Bucureşti:
Ed. Tehnică, 2000. - 502 p.
5. Dicu M. Unele tehnologii de lucru aplicate în construcţia drumurilor.
Bucureşti: MATRIX ROM, 2010. - 209 p.
6. Ababii A. Proiect de execuție a lucrărilor de terasamente pentru
drumuri. Îndrumar metodic pentru proiectare. Chișinău, 2004.
7. Руководство по сооружению земляного полотна автомобильных
дорог. Минтрансстрой. М.: Транспорт, 1982. 1- 60 с.
8. Matasaru T. Construcția drumului. Partea I. București, 1979.
9. Dorobanțu S., Pauca C. Trasee și terasamente. București, 1979.
10. Dorobanțu S. Trasee și terasamente. Curs pentru subingineri.
București, 1971.
11. Nicoară L. Terasamente. Timișoara, 1973.

31
 ANEXĂ

CALCULUL VOLUMULUI TERASAMENTELOR

Prin calculul terasamentelor se urmărește rezolvarea următoarelor
probleme:
- evaluarea volumului lucrărilor de terasamente;
- stabilirea unui transport cât mai judicious al pământului;
- determinarea distanței medii de transport.

Pentru a determina volumul terasamentelor, trebuie procedat în

prealabil la calculul suprafețelor profilelor transversal.

1. CALCULUL SUPRAFEȚELOR PROFILELOR TRANSVERSALE

Calculul profilelor transversal se poate face prin:

- metoda exacta;
- metoda algebrică;
- metode aproximative (simplificate).

a. Metoda exactă

Calculul exact al suprafețelor profilelor transversal se bazează pe

împărțirea acestora într-o sumă de suprafețe parțiale de dimensiuni cunoscute
și ușor de calculate (fig. X.1).

în care: reprezintă diferența dintre cotele

proiectului și cota terenului în punctele de schimbare de declivitate ale
terenului în sens transversal sau în punctele principale ale platformei (axa sau
muchiile platformei). Deci:

32
 reprezintă dinstanțele între
punctele de schimbare de declivitate ale terenului în sens transversal sau
punctele principale ale platformei. Aceste distanțe sunt cunoscute din
măsurări directe pe teren sau pe plan, la nivelmentul transversal, cu excepția
celor de margine ( , care se calculează.
Calculul se conduce în mod analog în cazul debleelor, adăugându-se
și suprafața șanțurilor. În cazul profilelor mixte, este necesa să se mai
calculeze în plus poziția punctului de trecere din rambleu în debleu în profil
transversal.
Totodată, se determină și lungimea amprizei și a taluzurilor. Acestea
se multiplică apoi cu distanțele aplicabile, obținându-se suprafețele de
amprize și taluzuri.

b. Metoda algebrică

Această metodă stă la baza întocmirii tabelelor pentru calculul

suprafețelor și se aplică în special la terenuri orizontale.
În acest caz, pentru un profil transversal având lățimea platformei b,
cota de execuție H și înclinarea taluzului 1:ρ, expresia suprafeței este (fig.
X.2):

33
 La calculul suprafețelor prin metoda algebrică se utilizează
diferențele finite.
Dacă se consideră funcția și se notează cu h
creșterea variabilei independente, atunci creșterea corespunzătoare a funcției
va fi:

Aceasta este diferența de ordinal întâi a funcției

Notând cu , diferența de ordinal doi a funcției inițiale :

Diferența de ordinul trei a funcției inițiale este:

Diferența de ordinul , se exprimă prin:

34
 În cazul de față, S fiind o funcție de gradul doi, diferența de ordinul
doi este constantă, iar diferența de ordinul trei este egală cu zero.

Din figură se observă că diferența de suprafață între profilele având o

cotă de execuție și respectiv este:

Același lucru se obține făcând diferența de ordinul unu a funcției

:

Diferența de ordinul doi a funcției este constantă:

35
 În fig. X.2 se observă că diferența de ordinul doi este constantă și
egală cu suprafața celor două dreptunghiuri hașurate având baza și

înălțimea .
În cazul general, se poate considera tot ca o diferență de ordinul unu
diferența:

sau

Pentru cazul de față și deci:

De aici rezultă că la diferite creșteri h ale variabilei independente,

diferența de ordinul unu crește în progresie aritmetică având ca rație diferența
de ordin imediat superior
Pe baza acestei observații se alcătuiesc tabele de calcul a suprafețelor
pentru diferite creșteri ale cotei de execuție. Creșterile ale cotei de
execuție pot fi alese după necesități.
Pentru un profil transversal de forma celulei din fig. X.2, calculele
care conduc la întocmirea tabelelor pe baza observației de mai înainte, sunt
arătate, în principiu, în tabela X.1.

36
 Tabelul X.1

Din tabela de calcul, se observă că este constant, iar

crește în progresie aritmetică cu rația , la diferite creșteri , tot în

progresie aritmetică, ale variabilei independente.

c. Metode aproximative
Metode grafice. Aceste metode constau în transformarea suprafeței
unui profil transversal într-o figură geometrica, a cărei suprafață poate fi ușor
determinată printr-o simplă măsurare.
O asemenea metodă este aceea prin care se transformă semiprofilul
în rambleu ABCD într-un triunghi ABE, având suprafața echivalentă (fig.
X.3).

37
 Se unește B cu D și se duce din C o paralelă la BD care intersectează
axa profilului în E. Triunghiul ABE are o suprafață echivalentă semiprofilului
ABCD deoarece:
- triunghiul ABD este conținut în ambele suprafețe;
- triunghiul BDE este egal cu triunghiul BDC(baza BD este comună, iar
înălțimile sunt egale fiind cuprinse între paralele).

Suprafața semiprofilului se poate determina ușor: .

Termenul fiind constant, se poate alege scara la care se

desenează profilele, astfel încât lungimile h care se măsoară să reprezinte
direct suprafața triunghiului ABE.
Reprezentări grafice (abace.) În cazul terenului orizontal, expresia
care dă suprafața profilului transversal în rambleu este:

Și poate fi reprezentată grafic printr-o dreaptă și o parabolă

.
Față de o axă verticala în care se înscriu la o anumită scară valorile
ale cotei de execuție, se reprezintă în stânga drepte
( în funcție de lățimile ale
platformei, iar în dreapta se construiesc prin puncte, parabole pentru diferite
înclinări ale taluzului (Fig. X.4).
În cazul drumurilor în debleu, construcția grafică este identică,
adăugându-se la mijloc, la scara aleasă, o lungime 2 s corespunzătoare
suprafeței șanțurilor (fig. X.5).
Metode simple de integrare. Aceste metode constau în împărțirea
unei suprafețe în fâșii de lățime egală și de înălțime variabilă (fig. X.6). Prin
aceasta, determinarea suprafeței se reduce la sumarea grafică a înălțimilor h.

38
 Întrucât scara la care se desenează profilele transversale este 1:100,

lățimea fâșiilor se ia egală cu un metru (la scara planului, un centimetru).

În acest mod, figura se transformă într-un număr de dreptunghiuri de
lățime egală cu unitatea și având înălțimi variabile etc.
Suprafața acestor dreptunghiuri va fi deci reprezentată direct de
aceste înălțimi, care se însumează cu ajutorul distanțierului.
Metoda se utilizează în mod curent în practica de proiectare pentru
calcule aproximative.
Metode mecanice. În acest caz, suprafața profilului transversal se
măsoară cu ajutorul planimetrului. Este o metodă rapidă și suficient de exactă
în cele mai multe cazuri.
Metodele aproximative sunt larg răspândite datorită simplității
calculelor. Pentru a limita însă cât mai mult erorile posibile, trebuie ca, în
cazul utilizării acestor metode, desenarea profilelor transversale să se facă cu
mare exactitate.

2. CALCULUL VOLUMELOR

Evaluarea volumelor se poate face de asemenea prin metode exacte

și aproximative.

39
 a. Metoda exactă

În principiu, metoda constă din secționarea cu planuri verticale,

paralelele cu axa drumului, a corpului geometric cuprins între două profile
transversale consecutive. Se obține în acest mod o serie de prisme mărginite
de suprafețe plane și de suprafața terenului natural, care se asimilează cu o
suprafață strâmbă riglată (paraboloid) generată de o dreaptă care se mișcă pe
alte două drepte nesituate în același plan și le împarte în părți proporționale.
Metoda exactă de evaluare a terasamentelor nu are în practică o
răspândire prea largă, din cauză că necesită calcule foarte lungi. Ea își găsește
o oarecare justificare în cazul lucrărilor de terasamente al căror cost este
foarte ridicat.
În cazurile obișnuite din practică, se utilizează metode de calcul
aproximative rezultate din simplificarea metodei exacte, și anume: metoda
mediei ariilor și metoda distanței aplicabile.

b. Metoda mediei ariilor și a distanței aplicabile

Volumul terasamentelor prin metoda mediei ariilor se calculează cu

expresia:

În care: reprezintă suprafețele profilelor

transversale;
distanța dintre două profile transversale
consecutive.
Întrucât distanța dintre două profile se înmulțește cu media
suprafețelor acestor profile, metoda a căpătat denumirea de metoda mediei
ariilor.
Practic, calculul volumelor se face prin metoda distanței aplicabile.
Această metodă derivă din cea precedentă cu deosebirea că termenii se
ordonează după suprafețele

40
 În felul acesta nu se mai lucrează cu media suprafețelor ci cu media
distanțelor dintre profile.
Semisuma distanțelor de la un profil la cele două profile adiacente se
numește distanță aplicabilă.

c. Calculul volumelor prin formula Simpson

Dacă se consideră prismatoidul (fig. X.7) cuprins între profilele

transversale și situate la distanța , volumul de pământ se

determină cu formula:

unde reprezintă suprafața profilului transversal obținut prin

secționarea prismatoidului la distanța
.

Pentru calculul lui

se consideră că:

d. Calculul volumelor în cazul

trecerii din rambleu în
debleu

Se consideră două profile

transversale ABCD și EFGH (fig.
X.8), iar suprafața terenului cuprinsă
între ele ca o suprafață riglată generată
de drepte paralele cu un plan vertical

41
care trece prin axa drumului și au drept directoare curbele DMC și HNG
reprezentând intersecția secțiunilor transversale cu terenul. În acest caz,
secțiunea (profilul) de trecere din rambleu în debleu este reprezentată de
curba QPR. Evaluarea volumului cuprins între această curbă și cele două
profile transversale este complicată; de aceea, curba de trecere se înlocuiește
în mod obișnuit printr-un segment de dreaptă normal pe axa drumului.

Dacă se notează cu și distanțele de la profilele transversale

la punctul de trecere și cu , respectiv , suprafețele în rambleu și

debleu ale celor două profile, reprezentate în mod convențional prin
perpendiculare duse la o scară convenabilă deasupra, respectiv dedesubtul
liniei de referință, se poate scrie (fig. X.9):

de unde:

42
 Volumele de rambleu și debleu sunt reprezentate de ariile
triunghiurilor dreptunghice din fig. X.9 care au drept bază suprafețele
respective de rambleu și debleu iar ca înălțime distanțele până la punctul de
trecere.

Aceleași expresii de calcul se obțin dacă se consideră dreapta de

trecere ca un profil fictiv (de arie nulă) și se aplică formula mediei ariilor:

În mod curent, poziția punctului de trecere din rambleu în debleu nu se

determină pe cale grafică sau analitică, așa cum s-a arătat mai înainte, ci se
consideră ca fiind punctul de intersecție al liniei roșii cu linia terenului de pe
profilul în lung.
3. MIȘCAREA PĂMÂNTULUI

a. Generalități
Pământul obținut din debleu sau din camere de împrumut este pus în
operă în rambleu sau transportat în depozite. Această operație de transport care
se efectuează în general în lungul drumului, se numește mișcarea pământului.
La mișcarea pământului, volumele de pământ luate în considerare sunt cele

43
rămase după ce s-a executat compensarea în același profil, compensare
caracteristică sectoarelor în profil mixt.
Stabilirea unui transport judicios al pământului, ca și determinarea
distanței medii de transport, se fac cu ajutorul unui mijloc grafic numit epura
de mișcare a pământului.
Distanța medie de transport se determină pentru fiecare fel de mijloc
de transport în parte. Ea se definește ca raportul dintre suma momentelor de
transport și suma volumelor transportate ca un anumit mijloc de transport.

Dacă se consideră un volum de pământ presupus concentrat în

centrul lui de greutate, care trebuie transportat la distanța , costul

transportului va fi:

în care: este costul transportului pentru unitatea de volum și

unitatea de distanță

momentul de transport al volumului la

distanța .
În cazul mai multor volume distincte cu centrele de
greutate la distanțele de punctul la care trebuie transportate,
costul total al transportului va fi:

unde este momentul total de transport.

Distanța medie de transport se deduce din:

și deci ,

iar costul total al transportului volumului de pământ

va fi:

În cazul transportului în rampă, distanța de transport este mai mare

decât distanța în palier.

44
 Prețul transportului depinde de lucrul mecanic efectuat; în cazul
transportului în palier, lucrul mecanic efectuat este:

în care: este forța de tracțiune;

d distanța de transport în palier.

Dacă volumul de pământ de greutate se transportă din în ,

diferența de cotă dintre puncte fiind , determinarea se face prin însumarea

lucrului mecanic pe orizontală și pe verticală, adică:

Se observă că distanța de transport în rampă se mărește față de

cazul palierului cu , adică:

Pentru drumurile de pământ și acesta este cazul obișnuit al

transportului în timpul executării terasamentelor se poate lua pentru o

valoare medie de 0,1.
În acest caz:

deci:

b. Epure de mișcare a pământului

Cele mai răspândite metode pentru alcătuirea acestor epure sunt:
metoda Lalanne și metoda Bruckner.

45
 Metoda Lalanne. Această metodă, bazată pe calculul volumelor
prin metoda distanțelor aplicabile, prezintă avantajul că indică direct soluția

cea mai avantajoasă a mișcării pământului și permite determinarea

simplă a distanțelor și momentelor de transport.
Epura Lalanne se construiește în modul următor: pe linia de referință
a traseului desfășurat, se reprezintă în dreptul fiecărui profil, volumul de
pământ rămas după compensarea în același profil, volum care se consideră
concentrat în profilul respectiv ca și cum acesta ar constitui centrul său de
greutate (fig. X.10). Volumele prisosite de săpătură (+) și de umplutură
(-) se reprezintă prin linii verticale în care sensul suitor reprezintă săpăturile iar
cel coborâtor, umpluturile. Linia se numește linia
volumelor. Scara de reprezentare a volumelor se alege în funcție de variația
maximă pozitivă sau negativă a sumei algebrice a volumelor, astfel încât linia
volumelor să nu depășească cadrul epurei.
Dacă se consideră o porțiune a epurei închisă de linia de referință și
se duc două paralele și cu această linie, se separă pe cele două
ramuri volume egale de
săpătură și de

umplutură care se pot

compensa (fig. X.11).
În acest caz,
distanța dintre profile este
iar
suprafața hașurată
reprezintă grafic momentul
de transport corespunzător.
46
 Pe epură se duc asemenea paralele din dreptul fiecărei frânturi a
liniei volumelor, stabilindu-se astfel compensările de terasamente în lungul
drumului. În interiorul suprafeței, care reprezintă grafic momentul de
transport respectiv, se înseamnă printr-o săgeată sensul de transport, volumul
transportat și distanța de transport (diferența kilometrică dintre profile), date
care se obțin cu mare ușurință de pe epură (fig. X.12).

Compensările se stabilesc cu ajutorul liniilor de repartiție. Acestea

sunt linii orizontale care determină, prin intersecție cu linia volumelor,
distanța maximă până la care transportul cu un anumit mijloc este economic.
În cazul când distanța este mai mare se recurge la un alt mijloc de transport
sau la depozite. Rezultă că pe epură vor putea fi mai multe linii de repartiție
care închid suprafețe în cadrul cărora se realizează compensări locale, iar
între ele, depozite sau împrumuturi (fig. X.13).

47
 În cazul împrumuturilor, distanța de transport se compune din:
- o distanță transversală cuprinsă între axa camerei de împrumut și axa
drumului;
- o distanță în lungul drumului între profilul în dreptul căruia este
executată camera de împrumut și profilul în care se transportă
pământul.

48
 Metoda Bruckner. Reprezentarea grafică a mișcării pământului prin
epura Bruckner se bazează pe calculul volumelor prin metoda mediei ariilor.
Construcția epurei se face astfel: pe o linie de referință care
reprezintă traseul desfășurat, se duc verticale în dreptul fiecărui profil
(inclusiv profile fictive) care reprezintă, la o scară convenabilă aleasă,
volumul de pământ cumulat până la profilul respectiv. Prin unirea capetelor
verticalelor se obține o linie poligonală care reprezintă linia volumelor. Linia
de referință împarte linia volumelor într-o serie de bucle (fig. X.14).
Ramurile ascendente ale buclelor reprezintă prisosurile de debleu iar
cele descendente, de rambleu. De regulă, epura Bruckner se construiește pe
un plan pe care se reprezintă profilul în lung și o diagramă a suprafețelor (fig.
X.15). Sensul de reprezentare a suprafețelor de săpătură și umplutură este
analog cu cel al curbei volumelor.
Dacă se compară în paralel, profilul în lung, diagrama suprafețelor și
curba volumelor se pot deduce unele proprietăți caracteristice:
a) maximele și minimele diagramei suprafețelor corespund ordonatelor
maxime de săpătură sau de umplutură de pe profilul în lung;
b) poziția profilelor fictive (de pe diagrama suprafețelor), diferă, relativ

49
 puțin de poziția punctelor de intersecție a liniei roșii cu linia terenului
de pe profilul longitudinal;
c) maximele și minimele curbei volumelor corespund poziției profilelor
fictive.
Din graficul curbei suprafețelor se observă că suprafața închisă de această
curbă reprezintă volumul de pământ cuprins între profilele respective (fig.
X.16). Curba volumelor reprezintă integrala primei curbe.

Dacă se consideră volumul cumulat până la un profil situat la

distanța de origine, ordonata curbei volumelor este:

și deci:

Punctele reprezintă puncte de maxim sau de minim ale

curbei volumelor, întrucât corespund la și deci:

Totodată profilele de pe curba suprafețelor în care

, corespund pe curba volumelor unor puncte de inflexiune

întrucât:

50

50
 d) linia de referință realizează compensarea terasamentelor în interiorul
unei bucle iar liniile de repartiție determină de asemenea pe linia
volumelor cantități egale de săpătură și de umplutură;
e) dacă se duc în interiorul unei bucle două paralele infinit apropiate,

rezultă o compensare a volumului d care se transportă (fig. X.17) la

distanța iar suprafața hașurată reprezintă momentul de transport al

volumului d .

Întreaga suprafață a buclei

reprezintă momentul de transport al
volumului total care se compensează și
care este egal cu ordonata maximă a
buclei

f) distanța medie de transport se determină din:

Unde este reprezentat grafic de suprafața buclei, iar de

ordonata maximă.
Compensarea nu se rezolvă însă pe ansamblul buclei ci pe sectoare
care se obțin cu ajutorul unor paralele duse prin punctele de frângere a liniei
volumelor (v. fig. X.14). Suprafețele cuprinse între aceste paralele și linia
volumelor sunt în mod obișnuit trapeze a căror înălțime reprezintă volumul
transportat iar semisuma bazelor distanța de transport.
În cazul când momentul de transport este reprezentat pe epură printr-
un triunghi, calculele se conduc în mod analog, adică:
- volumul transportat este reprezentat de ordonata maximă;
- distanța de transport este egală cu jumătatea lungimii bazei.

51
 CUPRINS

1. Alegerea modului de organizare şi execuţie a lucrărilor.......................3

2. Mişcarea terasamentelor………………………………………………4
3. Lucrări de pregătire……………………………………………………8
4. Alegerea utilajelor terasiere şi mijloacelor de transport pentru
lucrări de terasamente............................................................................9
5. Alegerea utilajului de bază pentru lucrări de terasamente
prin compararea indicilor tehnico-economici......................................11
6. Încărcarea, transportul și nivelarea pământului...................................15
7. Execuţia lucrărilor de compactare.......................................................16
8. Principii de alegere a utilajelor principale şi recomandări
generale privind elaborarea tehnologiei şi organizării
lucrărilor de terasamente…………………………………………….19
9. Organizarea lucrărilor de compactare, finisare
şi protejare a terasamentelor………………………………………...20
10. Lucrări de finisare..............................................................................23
11. Completarea formaţiunilor specializate.............................................23
12. Controlul calităţii şi monitorizarea procesului tehnologic………….23
13. Execuţia lucrărilor de protecţie a terasamentelor...............................27
14. Măsuri de protecţie a naturii..............................................................28
15. Graficul calendaristic de execuţie a lucrărilor……………………...30
Bibliografie........................................................................................31
Anexă.................................................................................................32
1. Calculul suprafețelor profilelor transversale.......................................32
2. Calculul volumelor..............................................................................39
3. Mișcarea pământului...........................................................................43