AMINTIREA VIE

-inegalabilului nostru dascăl -

Lui domnul Stamatin, precum se ştie,

Eu „moşul” îi ziceam cu mare drag.
Credeam că voi fi june-o veşnicie
Dar, iată, viaţa m-a făcut moşneag!

Dar nu pot fi ca el, chiar de m-aş zbate!

Pe domnul nostru nu-l voi egala.
Eu n-am în mine-atâta bunătate,
Nici calmul care-l caracteriza.

Eu nu-ndrăgesc atât de mult copiii

Aşa cum a făcut-o dumnealui,
Nu ştiu Gramatica Academiei
„Lacustra” nici acum nu ştiu s-o spui.

Nu-s respectat în şcoală de toţi profii

Cum fu pe vremuri domnul Stamatin,
Blacheuri nu mi-am pus la toţi pantofii
Şi nici de jogging seara nu mă ţin.

N-am vin de Bogdăneşti la baie-n casă,

Batistele nu mi le pierd prin vii,
Nu joc cu Caranfil tenis de masă,
Nici „bre elev!” pe nimeni nu numii.

Pe domnul Stamatin atunci, măi frate,

Noi reuşit-am să-l îmbătrânim,
Că ne-a cărat pe toţi cinci ani în spate
Vrând crezul lui Bacovia să-l ştim.

Scria-n jurnalul clasei când golanii

Cravata şi o lăsau prin internat,
Când Dan Poghircă desfăcea şampanii,
Când şepcile pe mijloc le-am mutat.

Pe-atunci îi dase domn’ Cucoş poruncă

Să fie mult mai dur ca de-obicei,
Să-l pună pe nepotul lui la muncă
Şi-n teze să îi pună măcar trei.

Cornel la teze nu avea caiete,

Scria doar cu creionul Busuioc,
Vasile-n teze scria doar versete,
Iară Dodan nu copia deloc.
Desi ades îi provocam mânia,
 Ne tot iubise domnu-n felul său
Pe Mânicuţă, Bulă, Scârnăvia,
Pe Ţeastă, pe Buric, pe Tălălău...

Pe domnul Stamatin noi toţi, se pare,

Îl tot îmbătrânisem zi de zi
Şi-avem o datorie de onoare:
Să-l ţinem viu în suflet. Viu va fi!

EPIGRAME

DORINŢĂ
Aş vrea să fim la fel ca înainte:
Cu noi să fie dom’ professor iar
Şi să comande iar, ca diriginte:
-Mihai şi Bichineţ, la dat cu var!

CHEMARE
Aşa cum declara aici Mihai,
Pe toţi care suntem de faţă
Ne va chema domn’ Stamatin în rai
Să corectăm greşelile...din viaţă!