Fereşte-te să-i judeci şi să-i acuzi pe alţii

- Zac Poonen

„Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în

mijlocul norodului şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă
chiar când săvârşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu
pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” Spuneau lucrul acesta ca să-L
ispitească şi să-L poată învinui” (Ioan 8:3-6).

Fariseii nu cunoscuseră inima lui Dumnezeu din spatele legii care afirma ca
femeile adultere să fie omorâte cu pietre. Lui Dumnezeu nu-I făcea plăcere să
vadă femeile omorâte cu pietre, dar El a vrut să pună o piedică
înspăimântătoare în calea adulterului. În realitate, nu ascultarea de Lege îi
preocupa pe farisei în acest caz. Tot ceea ce ei doreau era să găsească un temei
pe baza căruia să-L acuze pe Isus. Deja o acuzaseră pe femeia păcătoasă şi
acum doreau să-L acuze şi pe Fiul fără păcat al lui Dumnezeu. Iată cum sunt
fariseii. Ei n-au nicio frică de Dumnezeu şi i-ar acuza până şi pe cei mai evlavioşi
oameni la fel de mult cât ar acuza pe oricine altcineva.

Fariseii au crezut că această situaţie era „un cerc vicios” în care, orice ar fi spus,
Isus nu ar fi făcut decât să le dea temei de acuzare. Dacă El ar fi spus: „Omorâţi-
o cu pietre!”, atunci ei L-ar fi acuzat de lipsă de milă; şi dacă El ar fi spus: „Nu,
n-o omorâţi cu pietre!”, atunci ei L-ar fi putut acuza că nu ţine Legea lui Moise.
Era ca şi cum ar fi dat cu banul şi ar fi spus: „Cap, câştigăm noi, pajură, pierzi tu.
Noi vom câştiga în ambele situaţii.” Dar ei n-au câştigat. Au pierdut! Isus n-a
răspuns imediat, ci a stat jos şi a aşteptat un cuvânt de la Tatăl Lui. De îndată ce
a auzit răspunsul Tatălui, El le-a spus: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce
cel dintâi cu piatra în ea” (Ioan 8:7). O afirmaţie de la Tatăl a fost de ajuns ca să
rezolve problema. Dacă asculţi de Duhul Sfânt în situaţii ca aceasta, nu va fi
nevoie să ţii o predică lungă. O afirmaţie poate închide gurile vrăjmaşilor tăi.
Chiar şi astăzi Dumnezeu dă cuvinte de înţelepciune celor care nu sunt farisei şi
care nu-i acuză pe alţii. Promisiunea lui Dumnezeu pentru astfel de oameni
este: „Vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta
împotrivă toţi potrivnicii voştri” (Luca 21:15).

Era Isus împotriva adulterului? Da, în mod sigur era. Dar El se împotrivea şi mai
mult legalismului decât adulterului. Vedem acest lucru foarte clar aici: femeia
adulteră stătea de o parte a lui Isus iar fariseii legalişti de cealaltă parte. În final,
la picioarele lui Isus o regăsim numai pe femeia adulteră. Ceilalţi au fost
alungaţi de cuvântul rostit de Isus. Adulterul era doar un pai în ochiul femeii în
comparaţie cu bârnele imense de legalism şi ură din ochii fariseilor.

Întreabă-te acum tu însuţi de câte ori nu i-ai acuzat pe fraţii şi surorile tale bune
de lucruri care nu sunt nici măcar a miliona parte la fel de rele ca adulterul.
Gândeşte-te la lucrurile pe care le-ai spus despre ei pe la spate, în casa ta sau
oriunde altundeva. De fiecare dată când te-ai complăcut în asemenea situaţii,
bârna din ochiul tău – atitudinea ta dură, critică, acuzatoare faţă de alţii – a
devenit din ce în ce mai mare şi te-a făcut tot mai orb la lucrurile spirituale. În
ultimă instanţă, cui i-ai făcut rău? Ţie însuţi – mai mult decât oricui altcuiva.

Crezi că un om cu o bârnă în ochi poate fi un oftalmolog care să scoată paiele

din ochii altora? Ai nevoie să auzi cuvântul Domnului spunându-ţi: „Lasă-i în
pace pe fraţi şi pe surori. Ei au doar câteva paie în ochi. Bârna din ochiul tău
este mult mai rea decât toate paiele lor la un loc”.

De ce era Isus atât de înverşunat împotriva acestui spirit de acuzare? Deoarece,

când era în ceruri, El Îl auzise pe Satan („Acuzatorul fraţilor”) acuzându-I în
continuu pe oameni „zi şi noapte” (Apocalipsa 12:10). Când Isus a venit pe
pâmânt şi i-a întâlnit pe oamenii care aveau acelaşi spirit, ei I-au amintit de
Satan. Isus a urât atunci acest spirit de acuzare şi El îl urăşte chiar şi astăzi. Îţi
dai seama că atunci când îi acuzi pe alţii tu Îi aminteşti lui Isus de Satan? Cei mai
mulţi credincioşi nu văd aceasta – pentru că bârna din ochii lor i-a orbit.
Dacă există un mesaj pe care să-l fi predicat timp de 30 de ani atunci acesta
este: Dacă vrei să creşti spiritual, încetează să-I mai judeci pe alţii şi începe să te
judeci pe tine însuţi. Foloseşte-ţi microscopul ca să te priveşti pe tine, iar nu pe
alţii. Şi, după ce te-ai judecat pe tine însuţi, îţi voi spune ce trebuie să faci.
Judecă-te şi mai mult. Când ar trebui să te opreşti? Când vei fi devenit în mod
desăvârşit asemenea lui Isus Hristos. La sfârşitul vieţii lui, apostolul Ioan le-a
spus credincioşilor: „Atunci când Se va arăta El (Hristos), vom fi ca El… Oricine
are nădejdea aceasta în El, se curăţă, după cum El este curat” (1 Ioan 3:2-3).

Cum ar trebui atunci un lider de biserică să îndrepte pe cineva care greşeşte?

Cu îndurare – cu o îndurare imensă, cu tot atâta îndurare câtă i-a arătat lui
Domnul. Isus n-a ignorat păcatul adulterului pe care această femeie îl comisese.
Nu. Cu o milă grozavă, El i-a spus mai întâi: „Eu nu te osândesc” Apoi a
avertizat-o în mod ferm: „Să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8:11). Harul lui
Dumnezeu nu trece cu vederea păcatul nostru! Mai întâi el ne iartă păcatul şi
apoi ne avertizează să nu mai păcătuim, după care ne ajută să nu mai păcătuim.

De ce au plecat toţi fariesii? Ei toţi ar fi trebuit să vină la Domnul zdrobiţi şi să

spună: „Doamne, te rog să mă ierţi. Am primit acum lumină asupra păcatelor
mele ascunse şi asupra atitudinii mele legaliste. Văd acum că sunt mult mai rău
decât această femeie. Te rog să ai milă de mine”. Dar nici măcar unul dintre ei
n-a venit la Isus aşa.

Dar tu, care ai criticat atât de mulţi oameni în legătură cu vreo greşeală sau alta
pe care ai văzut-o la ei? Îl vei lăsa tu pe Domnul să te zdrobească astăzi?

Când unii oameni au venit la mine cerându-şi iertare pentru ceva ce au spus sau
făcut împotriva mea, am simţit că nu erau zdrobiţi. Aceasta dovedea că ei nu se
pocăiseră cu adevărat de păcatul lor. Ei nu făceau decât să asculte de o lege
pentru a-şi menţine conştiinţa curată. I-am iertat imediat. Dar sunt sigur că vor
cădea în acele păcate din nou pentru că sunt legalişti. Ei au realizat din punct
de vedere tehnic că încălcaseră „Legea Numărul 347 – Să nu vorbeşti de rău pe
la spate împotriva unui frate bătrân” şi aveau acum nevoie să-şi ceară iertare.
Astfel că au trecut prin formalismul unei scuze ca să asculte de „Legea Numărul
9 – Să ceri iertare celui căruia i-ai greşit”!! Dar, în lăuntrul lor, nu s-a schimbat
nimic. Ei au trăit mai departe ca şi înainte.

Când Dumnezeu ne dă lumină asupra păcatelor noastre, vom fi atât de orbiţi de

acea lumină, încât vom cădea la picioarele lui Isus ca morţi (Apocalipsa 1:17) şi
ne vom considera pe noi înşine drept „cel dintâi păcătos” de pe pământ (1
Timotei 1:15). Te-ai simţit vreodată aşa? Sau tu simţi că tu doar ai greşit uşor?
Atunci eşti un fariseu şi nu are cum să-ţi meargă bine până când nu te pocăieşti
de omorârea cu pietre a sărmanilor oameni care au doar paie în ochii lor. Lasă-L
pe Dumnezeu să-ţi zdrobească inima îndărătnică.

Iacov 2:13 ne aminteşte că Dumnezeu va fi nemilos în judecarea tuturor acelora

care n-au avut milă faţă de alţii. Şi liderii de biserici sunt de obicei vinovaţii
Numărul Unu în acest domeniu. Părinţii au nevoie de asmenea să fie atenţi ca
nu cumva să fie neîndurători cu copiii lor.

Un lider de biserică ce cade în adulter nu poate niciodată distruge o biserică

pentru că fiecare credincios ştie că adulterul este un păcat, iar acel lider va fi
imediat îndepărtat din poziţia lui. Dar dacă un lider de biserică este un legalist,
el este într-un pericol mult mai mare – pentru că predică „sfinţenia”. Şi aceia
care n-au lumină asupra legalismului, îl vor urma şi vor deveni ei înşişi legalişti.
Ca un fariseu orb, el îi va conduce în felul acesta şi pe alţii în groapa adâncă a
legalismului în care el însuşi a căzut.

Ai înţeles într-adevăr că atitudinea ta de judecare şi acuzare a altora este mai

rea decât dacă ai fi căzut în adulter de zece ori? Dacă ai fi căzut în adulter de
zece ori în ultima lună, cum te-ai pocăi? Trebuie să te pocăieşti şi mai mult
decât atît pentru faptul că ai un spirit de acuzare.
Traducerea în limba română: Maria Magdalena