LABORATOR 1

Puritatea fizică reprezintă conţinutul procentual de sămânţă pură din specia de analizat, raportat la
masa totală a probei analizate.

Mod de lucru:

Când proba conţine impurităţi mari (pietricele, pământ, fragmente de tulpini şi de

inflorescenţe), care nu se pot distribui uniform pentru a forma o probă omogenă, acestea se extrag şi
se cântăresc separat, apoi se exprimă în procente faţă de masa întregii probe şi se adaugă în final la
grupa ,,alte impurităţi’’.

În continuare, din proba de laborator se extrage o probă de analiză a cărei masă minimă este
stabilită de standarde.

Proba se cerne prin site cu ochiuri de anumite dimensiuni iar tot ceea ce trece prin site se
consideră – alte impurităţi.

Fracţiunea rămasă pe sită se separă cu ajutorul unei spatule în patru categorii de

componente, şi anume: sămânţă pură, seminţe de alte plante de cultură, seminţe de buruieni, alte
impurităţi.

Separarea impurităţilor pe categorii şi cântărirea lor se face după următoarea formulă:

În care:

m 1,2,3 = masa categoriei respective de impurităţi în proba pentru analiză, în g;

m = masa totală a probei pentru analiză, în g.

LABORATOR 2

DETERMINAREA CORPURILOR STRANE SI SEMINTELOR CU DEFECTE

PRINCIPIUL METODEI

Separarea corpurilor străine şi respectiv a boabelor cu defecte, în componentele prevăzute în

standardul sau norma internă a produsului de analizat şi determinarea masei fiecărei componente.

MOD DE LUCRU

Determinarea conţinutului de corpuri străine mari şi de corpuri străine mici care se separă cu ajutorul
ciururilor

Pentru separarea corpurilor străine mari care nu se pot repartiza uniform în întreaga masă a probei,
precum şi pentru separarea corpurilor străine mici, se cerne întreaga probă de laborator printr-un set
de ciururi (R 10) şi cel prevăzut în standardul sau norma internă a produsului de analizat.

Setul de ciururi se montează se montează astfel încât deasupra tăvii colectoare să se găsească ciurul
cu ochiurile cele mai mici.

Proba de laborator se cântăreşte cu precizie de 1 g, apoi se cerne 1 minut în porţiuni de 200 g, cu

excepţia ovăzului care se cerne în porţiuni de 100 g.
 Se demontează setul de ciururi şi se examinează componentele rămase pe ciurul superior.
Acestea se separă apoi, cu o pensetă în corpuri străine mari organice şi corpuri străine mari minerale.
Cele două fracţiuni astfel obţinute se cântăresc cu precizie de 0,01 g şi se raportează procentual la
masa iniţială a probei de laborator.

În cazul în care se constată că pe ciurul superior au rămas şi boabe din proba de analizat, se
includ în fracţiunea care a trecut prin ciurul superior şi a rămas pe cel inferior.

Fracţiunea din probă care a trecut prin ciurul inferior se cântăreşte cu precizie de 0,01 g şi se
raportează procentual la masa iniţială a probei de laborator, fără a se separa pe componente.

Determinarea celorlalte corpuri străine şi a seminţelor cu defecte

Formarea probei pentru analiză

După determinarea corpurilor străine mari şi a celor mici, partea rămasă pe ciurul prevăzut în
standardul sau norma internă a produsului de analizat se omogenizează şi se reduce cu ajutorul
omogenizatorului-divizor pentru a se forma două probe pentru analiză de mărimea 50-200 g.

Determinarea celorlalte corpuri străine şi a boabelor cu defecte uşor vizibile

Probele pentru analiză se examinează una după alta procedându-se la separarea tuturor
componentelor prevăzute în standardul sau norma internă a produsului de analizat. Fiecare
componentă se cântăreşte separat, cu precizie de 0,01 g şi se raportează procentual la masa probei
pentru analiză.

La conţinutul procentual de corpuri străine organice şi minerale astfel calculat se adaugă procentele
corespunzătoare de corpuri străine mari organice şi minerale rămase pe ciur.

Determinarea boabelor şiştave de grâu

Proba pentru analiză rămasă după separarea corpurilor străine şi a boabelor cu defecte uşor vizibile
se cerne timp de 1 minut prin ciurul de tablă perforată de dimensiunile prevăzute în standardul sau
norma internă de condiţii tehnice a produsului. Boabele întregi care au trecut prin ciur se cântăresc şi
se raportează procentual la masa probei pentru analiză.

Boabe cu defecte= ,%

LABORATOR 3- DETERMINAREA MASEI A 1000 BOABE

2.1. Prin masa relativă a 1000 boabe se înţelege masa acestora raportată la umiditatea existentă
în momentul analizării, exprimată în grame.

2.2. Prin masa absolută a 1000 boabe se înţelege masa acestora, în grame, raportată la substanţa
uscată, calculată în funcţie de conţinutul de umiditate al seminţelor în momentul analizării.

3.1. La seminţele destinate consumului se cântăreşte o cantitate de seminţe apoi acestea se

numără.

3.2. La seminţele destinate însămânţării, se numără un anumit număr de seminţe şi apoi se

cântăresc.

MODUL DE LUCRU

5.1. Determinarea masei relative a 1000 boabe

Proba de laborator formată conform STAS 1068-69 se reduce (cu ajutorul divizorului omogenizator,
prin metoda sferturilor) până la obţinerea unei probe de analiză, a cărei masă trebuie să corespundă
aproximativ masei a 500 boabe.

Proba de analiză se cântăreşte cu precizia de 0,01 g, se aleg din ea boabele întregi, apoi se
recântăreşte cu aceeaşi precizie, restul rămas constituit din impurităţi, boabe sparte, etc.

Se scade masa acestora din masa iniţială a probei luate pentru determinare.

Se numără boabele întregi separate. Determinarea se efectuează de două ori.

5.2. Determinarea masei absolute a 1000 boabe

Se determină mai întâi masa relativă a 1000 boabe pentru boabele de consum, iar separat se
determină umiditatea conform STAS 6124-73. Pentru determinarea umidităţii se foloseşte o probă de
analiză formată fără corpuri străine.

LABORATOR 4- DETERMINAREA STICLOZITATII

Sticlozitatea este prorpietatea boabelor de a prezenta în secţiune aspect translucid, cu luciu sticlos.

Sticlozitatea se poate determina prin:

- examinarea cu ochiul liber a boabelor secţionate (cu bisturiu, lamă, farinotom);

- examinare la diafanoscop a boabelor întregi.

Examinarea boabelor de grâu secţionate sau întregi şi determinarea sticlozităţii.

MOD DE LUCRU

5.1. Examinarea cu ochiul liber

5.1.1. Secţionarea cu bisturiul sau cu lama

Din proba de analiză pregătită se numără fără alegere 50 boabe întregi. Cu bisturiul sau cu lama se
secţionează boabele transversal, unul câte unul, reţinând din fiecare bob câte o jumătate, care
examinează grupându-se astfel:

- sticloase;

- parţial sticloase;

- făinoase.

Se numără jumătăţile de boabe din fiecare grupă.

Determinarea se efectuează pentru a aprecia calitatea grâului care are ca destinaţie – fabricarea
pastelor făinoase.

De regulă pastele făinoase se fabrică din boabe de Triticum durum. În România cantitatea de grâu
durum este insuficientă pentru întregul necesar de paste şi de aceea, se foloseşte grâu comun
(Triticum aestivum) cu condiţia ca acest indicator să depăşească valoarea de 65%.

Se foloseşte farinotomul GROBEKER pentru a secţiona seminţele. Se lucrează cu 50 de boabe care se

secţionează şi se face aprecierea gradului de sticlozitate astfel
Din proba de analiză obţinută se iau la întâmplare 50 boabe care se introduc în alveolele
farinotomului, la care în prealabil s-a tras afară lama cuţitului. După introducerea boabelor în alveole,
pentru asigurarea stabilităţii lor în timpul secţionării, discul superior al farinotomului se acoperă cu
un capac. Se secţionează boabele cu lama cuţit a farinotomului.

Se îndepărtează capacul şi se elimină jumătăţile de boabe rămase pe discul superior, după care se
deschide farinotomul cu atenţie, astfel încât jumătăţile de boabe de pe discul inferior să rămână în
alveolele.

Boabele secţionate se pensulează uşor pentru a îndepărta pudra de făină formată in timpul
secţionării.

Se numără separat boabele sticloase, parţial sticloase şi făinoase.

Observaţie:

Dacă la secţionare rezultă până la cinci alveole goale, vor fi completate cu cinci jumătăţi obţinute prin
secţionarea cu bisturiul a altor cinci boabe luate in întâmplare din probă.

Dacă la secţionare rezultă mai mult de 5 alveole goale, înseamnă că farinotomul nu este adecvat
mărimii boabelor din proba analizată şi se aplică procedeul secţionării cu bisturiul.

LABORATOR 5- DETERMINAREA MASEI HECTOLITRICE

MASA HECTOLITRICÃ sau MASA VOLUMETRICÃ reprezintã masa exprimatã în kg a unui volum de
seminte de 0,1 m3 (1 hectolitru).

Aceastã caracteristica a semintelor oleaginoase este importantã din urmãtoarele considerente:

• constituie unul din parametri de stabilire a pretului;

• serveste la estimarea cantitãtilor de produs prin cubaj;

• reprezintã baza de calcul pentru dimensionarea celulelor de siloz.

Masa hectolitricã este influentata de o serie de factori: umiditatea semintelor, cantitatea de

impuritãti si natura acestora, forma si mãrimea semintelor, starea suprafetei acestora, grosimea
învelisului.

Determinarea masei hectolitrice se face prin cântarirea canitatii de seminte care umple un vas
cilindric cu volumul de 1 litru.

) Pregatirea probei

Proba de laborator se omogenizeaza si se pregateste pentru determinarea masei hectolitrice

eliminându-se corpurile straine mari, care stânjenesc efectuarea analizei: tulpini de plante, bulgari de
pamânt etc.

b) Determinarea masei hectolitrice

Se asigura orizontalitatea cutiei pe care este montata balanta, se montează pârghia balanţei de
cântărire şi se asigură echilibrul acestea prin aşezarea la un capăt al pârghiei a platanului pentru
greutăţi şi la celălalt capăt al cilindrului cu clapetă în care s-au introdus în prealabil discul de
antrenare a masei de seminţe. Se fixeaza cilindrul de cântărire în lăcaşul special prevăzut pe cutia
balanţei. Se introduce cutitul de separare a volumului de seminţe în fanta prevăzută pe cilindrul de
cântărire, iar peste cutit se aseaza greutatea în forma de disc.
Se umple cilindrul cu clapetă cu proba de analizat bine omogenizata si se îmbina cu cilindrul
intermediar. Se deschide clapeta si se lasa semintele sa curga liber în cilindrul intermediar.

Dupa golirea cilindrului de umplere (cu clapetă) si umplerea cilindrului intermediar se trage repede
cutitul de separare a volumului de seminţe. Greutatea disc cade în cilindrul de cântărire antre4nând
întreaga masă de seminţe.

Greutatea metalica de forma unui disc, are rolul de a antrena în cadere aerul care, daca nu ar fi
eliminat din cilindrul de cântărire ar influenta modul de aranjare al semintelor.

Aerul antrenat se va elimina prin orificiul de la partea inferioara a cilindrului de cântărire.