Insuficienta cardiaca congestiva apare cind inima nu mai poate face fata cererilor metabolice ale

corpului la presiune venoasa normala. Inima nu poate raspunde la cererilee crescute ale organismului
datorita:
- cresterii frecventei cardiace, care este controlata neural si umoral
- cresterii contractilitatii ventriculare, secundar catecolaminelor circulante si controlului autonomic
- cresterea presarcinii, mediata prin constrictia capacitantei venoase si prezervarea volumului
intravascular renal.

Pe masura ce cererile inimii depasesc normalul mecanismelor compensatorii apar semnele de

insuficienta cardiaca congestiva. Aceste semne includ tahicardia, congestia venoasa, nivel crescut de
catecolamine si in final debit cardiac insuficient cu perfuzie diminuata si compromiterea organelor
tinta. Cea mai severa manifestare a insuficientei cardiaca congestive este edemul pulmonar care se
dezvolta cind fluidul pulmonar creste secundar scaparii capilarelor pulmonare a lichidului in interstitiu si
alveolele pulmonare.
Asociatia Cardiologilor din New York clasifica functional insuficienta cardiaca astfel: clasa I cuprinde
pacientii care nu au activitatea fizica limitata de simptome, clasa II apare cind activitatea fizica simpla
determina oboseala, dispnee sau alte simptome, clasa III este caracterizata de o limitare marcata in
activitatea fizica normala, iar clasa IV este definita de simptome care apar in repaus sau la orice tip de
activitate fizica.

Insuficienta cardiaca congestiva este foarte frecventa. Prezenta acesteia creste dramatic cu inaintarea
in virsta, avind o incidenta de 1-2% la persoanele de 50-59 de ani si pina la 10% la persoanele peste 75
de ani. Aproximativ 80% din internarile in spital sunt la pacientii peste 65 de ani. Insuficienta cardiaca
congestiva este cauza principala de internare in spital la pacientii peste 65 de ani.
Insuficienta cardiaca nu face discriminari de sex, rasa sau virsta. La virsta de 40 de ani riscul de a
dezvolta insuficienta cardiaca este de 20%. Insuficienta cardiaca este asociata cu cheltuieli semnificative
in cadrul societatii. Costul financiar este estimat la peste un miliard pe an in America. Aceste cheltuieli
sunt datorate internarilor repetate, pierderii locului de munca al pacientului si costul medicamentelor
prescrise. Desi terapia medicala a crescut calitatea vietii si durata acesteia pentru pacientii cu
insuficienta cardiaca, diagnosticul poarta o mortalitate de 20% la 1 an si 50% la 2 ani.

Terapia este indreptata mai intii asupra cauzei insuficientei cardiace congestive. Farmacoterapia
specifica este bazata pe prezenta sau absenta supraincarcarii de volum si de natura disfunctiei
ventriculare. Se folosesc diuretice, digoxina, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, blocanti ai
canalelor de calciu, nitrati, beta-blocanti. Terapia cu dispozitive implica implantarea defibrilatoarelor
cardiace pentru pacientii cu disfunctie ventriculara stinga care au supravietuit mortii subite, care au
tahicardie ventriculara sustinuta simptometica, care au aritmie nonsustinuta asimptomatica. Terapia
chirurgicala implica bypass-ul coronarian, reconstructia valvei mitrale in disfunctia ventriculara stinga,
reducerea ventriculara.