Arhitectura in Grecia antica

Arhitectura, in mod special templele, nu era rezultatul muncii

unui singur artist, ci a celei de echipa, artistii insisi fiind
specializati in mai multe domenii si tehnici.

Tipul de monument religios caracteristic este templul, care apare

catre sfarsitul secolului VIII i.Hr. La inceput era din lemn, apoi
din piatra si a preluat tipul comun in lumea egeeana. Consta
dintr-o incapere rectangulara, cu o singura usa pe latura mica,
flancata de pilastri (coloane) care sustineau acoperisul. In fata
usii se gasea un portic cu 2 stalpi sau coloane, de asemenea 4
coloane erau amplasate in partea din spate a templului. Cand
templul era inconjurat de coloane pe toate cele petru laturi ale
sale se numea peripter. Amplasarea templelor era gandita in
armonie cu mediul inconjurator, pentru a sublinia efectul de
maretie. Inca din perioada clasica apare un element tipic al
templului grecesc, coloana. Aceasta era realizata din cilindri de
piatra suprapusi, prinsi unul de altul iar trunchiul coloanelor
avea santuri sapate de-a lungul lor, numite caneluri. Spatiul
interior cuprindea o incapere centrala, numita cella sau naos, care
adapostea statuia zeitatii carei ii era inchinat templul. La
templele mai mari exista si o incapere in fata celei, numita
pronaos si o alta in spate, numita opistodom, in care erau
adapostite obiectele pretioase aduse ca daruri zeului.
Dimensiunile obisnuite ale unui templu arhaic sau clasic erau de
circa 30×60 m sau mai mari. Desi planul general se pastra in
toata lumea greaca, nu exista doua temple identice din nici o
perioada.