Arta în Egiptul antic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Piramida lui Keops și Sfinxul, simboluri ale Egiptului antic

Arta Egiptului antic cuprinde pictura, sculptura și arhitectura dezvoltate de civilizația din

valea Nilului din timpurile preistorice (c. 5.000 î.Hr.) până în momentul cuceririi romane (31 î.Hr.).
Egiptul antic a cunoscut continuitatea istorică cea mai durabila dintre toate civilizațiile mediteraneene
ale antichității. Condiția geografică (regiune izolată datorită zonei deșerturilor și unificată prin
intermediul Nilului), opacitatea față de influențele culturale exterioare, toate acestea au dat naștere unui
stil artistic specific, caracterizat prin continuitate.

Arhitectura
Articol principal: Arhitectura în Egiptul antic.

Forturile de apărare, palatele, templele și casele particulare erau construite din piatră sau

din cărămizi uscate la soare. Executarea construcțiilor era planificată de arhitecți. Nu se folosea mortar,
de aceea pietrele trebuiau să se potrivească bine între ele. Cu toate acestea, marile construcții
monumentale egiptene au supraviețuit mai multor milenii de istorie.
Exemple: Piramidele lui Keops, Kefren și Mikerinos (ansamblul de la Giseh), mastabalele din Abydos,
Piramida romboidală de la Dahshur, templul reginei Hatșepsut de la Deir el-Bahri, mormântul
lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel, templul funerar al lui Tutankamon din valea Regilor ș.a.

Piramidele
Articol principal: Piramide egiptene.

Piramidele sunt construcții monumentale, destinate faraonilor și familiilor lor, construite din blocuri
enorme de piatră, la început neșlefuite, urmând ca mai târziu piramidele să fie construite din blocuri de
piatră netezite. Reprezintă mormintele faraonilor, pe care aceștia și le ridicau încă din timpul vieții, atât
pentru a-și demonstra forța și bogăția, dar și pentru a asigura legătura cu zeii protectori. Prima piramidă
construită a fost cea în trepte a faraonului Djeser (Zoser) de la Saqqara (Sakkarah), apoi cea de
formă romboidală, ajungându-se la forma de piramidă propriu-zisă.
 Templul din Luxor, detaliu (Noul Regat)

Templele de cult
Temple de cult existau în toate orașele, fiecare astfel de templu fiind dedicat unui singur zeu (sau
faraon). În interior se afla statuia zeului, care reprezenta locul de oficiere a ritualurilor de cult de către
preoți.
Templele sunt construite în plan rectangular și compuse din mai multe spații. Intrarea era flancată de doi
piloni în forma de trunchi de piramidă, care conțineau reprezentări statuare ale divinităților. La intrarea
în curtea interioară se afla un obelisc, pe care, prin hieroglife, era înscrisă viața zeului respectiv. Această
curte este singurul loc unde puteau pătrunde credincioșii; aici se aflau altare de rugăciune unde se puteau
depune ofrande adresate zeilor.
Sala hipostilă a templului, conținea o mulțime de coloane uriașe, decorate cu picturi sau hieroglife.
Sanctuarul era alcătuit din mai multe încăperi și coridoare secrete. În cea mai întunecoasă și îndepărtată
încăpere se afla statuia zeului. Aceasta era scoasă din templu în timpul procesiunilor și sărbătorilor.
Templele de cult erau construcții monumentale, construite pe baza sistemului stâlp (coloană) - grindă.
Vechii egipteni nu cunoșteau arcul sau bolta.
Coloana egipteană era foarte înaltă și construită din piatră. Avea nu numai un rol funcțional, acela de a
susține construcția, dar și unul estetic. Coloana era viu colorată și inscripționată cu hieroglife. Uneori
fusul coloanei imita tijele florale, iar capitelul imita floarea de lotus sau de palmier, sau capete de zeițe
(Hathor, Isis).
Cele mai cunoscute temple sunt:

 Templul din Luxor: aici a existat cel mai vechi oraș egiptean, Theba. Templul a fost
ridicat în cinstea zeului Amon-Ra. Lucrările au fost începute de faraonul Amenhotep al III-lea și
încheiate de Ramses al II-lea.
 Templul din Karnak, dedicat aceleiași divinități și construit de Ramses al II-lea, are
dimensiuni impresionante și este situat în incinta unui vast complex arhitectonic.
Templele funerare
Acestea erau construcții complexe, de mari dimensiuni, destinate faraonilor și membrilor familiei regale,
care îndeplineau și funcția de templu de cult și pe cea de mormânt.

 În secolul al XX-lea, s-au descoperit multe morminte ale faraonilor din Valea Regilor,
dar nu s-a găsit mormântul lui Tutankamon. Un bogat englez, lordul Carnavon a continuat săpăturile
până a găsit acest mormânt în care s-a descoperit un tezaur deosebit. Mai multe cazuri de moarte
nelămurită, a celor ce au intrat în contact cu mormântul, publicate în ziarele din 1923, au îndreptățit pe
oameni să creadă într-un blestem al faraonului.
Mormintele
Mormintele exprimă importanța pe care egiptenii o acordă vieții de după moarte. Acestea sunt locuințe
pentru eternitate, care să le servească drept adăpost în viața veșnică. Dacă mormintele faraonilor erau
piramidele, ceilalți oameni bogați își construiau mastabale. Acestea erau niște construcții rectangulare
masive din cărămidă sau din piatră ridicată deasupra unui mormânt și care se compuneau din:

 camera ofrandelor: aici se oficiau ritualurile de cult;

 serdapul: aici se afla statuia defunctului.
Zona subterană era constituită din camere mortuare în care se aflau sarcofagele celor decedați și
coridoare de acces. Pereții erau decorați cu picturi sau sculpturi reprezentând diverse activități din viața
defunctului.