Cuprins

Capitolul 1. Noţiuni Tehnice privind derularea unui Audit Intern. 2

1. Planificarea activităţilor 2
1. Iniţierea auditului 3
2. Definirea obiectivelor, domeniului, întinderii şi frecvenţei auditului 3
3. Analiza preliminară a documentaţiei sistemului calităţii 4
4. Vizita preliminară la auditat 4
5. Elaborarea planului de audit 5
6. Transmiterea planului de audit auditatului 6
7. ORGANIZAREA ŞEDINŢEI DE DESCHIDERE 6
8. ORGANIZAREA ŞEDINŢELOR INTERMEDIARE 7
9. ORGANIZAREA ŞEDINŢEI DE ÎNCHIDERE 7
10. EXAMINAREA SISTEMULUI CALITĂŢII 8
11. Încadrarea în timpul acordat auditului 9
12. Chestionarul de audit 10
13. RAPORTUL DE NECONFORMITATE 10
Capitolul 2. Studiu de caz . Audit intern de calitate la SC. TEOMI SRL. 13

1
 Capitolul 1. Noţiuni Tehnice privind derularea unui Audit Intern.

Planificarea activităţilor

Auditorul şef stabileşte modul de derulare al auditului prin planificarea activităţilor, urmărind
o anumită strategie. Din acest punct de vedere, într-o primă abordare, auditul poate fi:
• orizontal, în care se urmăreşte un anumit aspect al obiectului auditului în toate
compartimentele organizaţiei,
• vertical, în care se urmăresc toate aspectele obiectului auditului în fiecare compartiment
auditat.

Regula de bază în desfăşurarea auditului o constituie urmărirea activităţilor în succesiunea

lor firească, spre exemplu: contractare, proiectare, omologare, execuţie, livrare.

Planificarea prealabilă a auditurilor interne în cadrul unei organizaţii se realizează în

documentul Program anual de audituri interne pe anul ...........

În vederea bunei desfăşurări a auditului este necesară folosirea unui document de

verificare, prin care se controlează dacă au fost culese toate informaţiile necesare, înainte de
auditarea unei alte activităţi.
Auditorul trebuie să fie familiarizat cu activităţile funcţiei auditate a sistemului calităţii,
procedurile şi documentaţiile utilizate, clauzele adecvate ale standardului. Auditorul va pregăti
un chestionar de audit pentru compartimentele vizitate, împreună cu întrebările pe care le va
pune şi operaţiile şi documentaţiile care urmează să le vadă. Subiectele auditului vor include şi
auditurile precedente ale compartimentului vizitat.
Compartimentele care necesită investigaţii speciale sunt cele care nu au foste verificate
recent, cele care au fost verificate anterior şi în care au fost găsite deficienţe, precum şi cele în
care sunt cunoscute deficienţele sau se suspectează că acestea există.
Auditorul trebuie să îl facă pe auditat să fie conştient în avans de domeniul auditului şi să
specifice ce se aşteaptă de la el.
Listele de verificare

Sunt instrumente utile în vederea acoperirii întregii problematici a auditului (domenii şi

activităţi investigate în timpul auditului).
Elaborarea lor se face în faza pregătirii auditului, în care auditorul se asigură că sistemul
definit în documentul de referinţă (manualul calităţii, standardul de referinţă) este complet şi apt
să ducă la îndeplinirea obiectivelor calităţii organizaţiei.
Dacă organizaţia are un sistem al calităţii, acesta este definit în manualul calităţii.
Cuprinsul acestui manual poate fi folosit de auditorul şef pentru a se asigura că a fost acoperit
întreg sistemul. Cea mai eficientă listă de verificare pe care o poate avea auditorul este cuprinsul
sau indexul paginilor manualului.
Folosirea acestor liste, care nu au mai mult de două, trei pagini, constituie o bună
verificare a auditării tuturor compartimentelor şi activităţilor organizaţiei.
În faza pregătirii auditului, auditorul şef trebuie să se asigure că sistemul definit în
manual este complet şi apt să ducă la îndeplinire obiectivele calităţii organizaţiei.
În situaţia în care manualul calităţii organizaţiei nu este complet, auditorul şef trebuie să
verifice conformitatea sistemului cu standardul de referinţă, iar în alcătuirea listelor de verificare,
standardul de referinţă să constituie lista de verificare după care urmăreşte dacă s-au atins toate
punctele.
Auditorii, când îşi planifică auditarea unei zone, îşi întocmesc liste de verificare prin care
trebuie să aibă în vedere faptul că, fiecare interviu individual trebuie să cuprindă patru aspecte de
bază legate de:

2
persoane - responsabilitate şi autoritate, cerinţe de instruire / educaţie;
• proceduri - disponibilitate, gradul de acoperire a activităţii auditate, aplicabilitate
practică;
• echipamente - dacă sunt cele specificate în proceduri, dacă necesită manuale de utilizare
iar acestea sunt disponibile;
• produse şi materiale - dacă sunt cele specificate în proceduri, dacă sunt corespunzător
identificate şi cu stadiul inspecţiilor identificat corespunzător.
Diagrama de flux (flow chart)
Un alt mijloc de asigurare că toate elementele auditului au fost atinse, este diagrama de
flux a procesului de auditare. Aceasta ajută auditorul să observe că auditul se desfăşoară
sistematic şi că nu au fost sărite etape importante
3. Documentele de lucru folosite în etapa de pregătire-planificare a auditului sunt:
 autorizarea auditului;
 standardele sau alte specificaţii după care se face auditul;
 planul de audit;  orice formate provizorii care se folosesc în timpul auditului;
 aide-memoires, liste de verificare, diagrame de flux etc.
În această etapă sunt prevăzute următoarele activităţi:
a) Iniţierea auditului,
b) Definirea obiectivelor, domeniului, întinderii şi frecvenţei auditului;
c) Alcătuirea echipei de audit;
d) Analiza preliminară a documentaţiei sistemului calităţii;
e) Vizita preliminară la auditat;
f) Elaborarea planului de audit;
g) Transmiterea planului de audit auditatului în vederea aprobării conţinutului;
h) Organizarea echipei de audit.
1. Iniţierea auditului
Iniţierea auditului poate avea loc din iniţiativa:
 Organizaţiei auditate, în cazul unui audit intern;
 Unei organizaţii, pentru auditul la subcontractanţi;
 Organizaţiei auditate care înaintează o cerere de certificare;
 Unei alte organizaţii interesată sau îndreptăţită, pentru auditul de terţă parte.
Iniţierea auditului presupune stabilirea obiectivului şi domeniului auditului, frecvenţei
acestuia şi analiza preliminară a prezentării sistemului calităţii al auditatului. În această etapă se
ia legătura cu organizaţia auditată.
De asemenea, la iniţierea auditului se stabileşte auditorul şef, care poate fi numit de:
 organizaţia iniţiatoare a auditului - la auditul intern şi la subcontractanţi;
 terţă parte independentă - la auditul de terţă parte.
Numirea are loc prin notificare oficială, precizarea scopului auditului şi se acceptă de cel
numit.

2. Definirea obiectivelor, domeniului, întinderii şi frecvenţei auditului

Clientul decide, ce elemente ale sistemului calităţii, zone şi activităţi ale organizaţiei
urmează să fie auditate într-un interval de timp specificat. Este recomandabil ca acestea să fie
stabilite împreună cu auditorul şef şi cu consultarea auditatului.
De asemenea, clientul specifică standardul în baza căruia se efectuează auditul sistemului
calităţii, precum şi frecvenţa acestuia, care se stabileşte în baza modificărilor provenite în
organizaţie ce pot avea repercusiuni asupra sistemului calităţii acestuia, precum şi de rezultatele
ultimelor audituri.
Importanţa acestor factori este diferită dacă auduturile sunt de terţă parte, secundă parte
sau primă parte.
CONCLUZIE Un audit al sistemului calităţii va urmări:
•  Competenţa sistemului dacă procedurile sunt realiste şi adecvate pentru organizaţie;

3
 •  Conformitatea sistemului - dacă procedurile sunt urmate corect;
•  Performanţa sistemului - dacă aplicarea procedurilor sistemului aduce rezultate
dorite.
În cadrul auditurilor terţă parte se ţine seama de natura schemei de certificare în primul
rând, şi de cât de pregătit este auditatul pentru evaluare. Auditurile pot fi de evaluare completă,
evaluare iniţială, de supraveghere, audituri de prelungire, sau audituri de extindere a domeniului.
În cadrul auditurilor secundă parte se au în vedere: cerinţele din contractele curente (auditul
poate avea loc la începutul unui contract important pentru a asigura un control efectiv în timpul
fazelor de proiectare, aprovizionare, lansare în producţie); resursele disponibile pentru contract;
performanţele subcontractantului în domeniul calităţii.
În cadrul auditurilor interne se auditează toate activităţile care fac parte din sistemul
calităţii organizaţiei. Frecvenţa acestor audituri se stabileşte în funcţie de necesităţile sistemului
şi ale organizaţiei. Activităţile critice precum şi cele cu importanţă ridicată trebuie să fie auditate
mai des decât celelalte. Este de dorit să fie auditate simultan mai multe funcţii ale organizaţiei,
ceea ce asigură auditarea interferenţelor dintre compartimente, care în alt mod nu ar putea fi
auditate.
Rareori un audit poate pătrunde în profunzimea tuturor detaliilor sistemului calităţii. Una
din cheile auditurilor eficiente este atingerea unui echilibru între abordarea de ansamblu, care
este mai puţin detaliată la nivelul întregii arii auditate şi investigaţiile aleatorii aprofundate, în
cadrul cărora o secţiune mică dar semnificativă este studiată în cele mai mici detalii. În orice
audit este necesară o combinaţie a celor două, ultima tehnică fiind folosită dacă o problemă este
suspectă sau apare o neconformitate.

3. Analiza preliminară a documentaţiei sistemului calităţii

Această etapă constă în analiza documentaţiei referitoare la metodele utilizate de auditat
pentru satisfacerea cerinţelor de asigurare a calităţii. Documentul de referinţă este manualul
calităţii sau orice alt document echivalent cu acesta. Este recomandabil ca această analiză să stea
la baza planificării auditului.
În cazul auditurilor de consultanţă în vederea organizării sistemului calităţii, sau a
auditurilor în secundă parte, documentaţia sistemului calităţii nu este disponibilă, această etapă a
auditului fiind opţională.

4. Vizita preliminară la auditat

Vizita preliminară făcută de auditorul şef are o mare utilitate, deoarece ea permite
acestuia să întâlnească diferite persoane din managementul auditatului, constituind în acelaşi
timp o bună ocazie de a cunoaşte organizaţia în vederea aprecierii dimensiunilor, a planului
general, a proceselor etc.
Pe de altă parte, această vizită oferă reprezentanţilor auditorului posibilitatea să discute
cu auditorul şef asupra modului în care se va desfăşura auditul.
De asemenea, cu această ocazie se conturează liniile principale ale planului de audit, care
ulterior va fi definitivat de către auditorul şef.
Scopul vizitei preliminare este:
• Să identifice conducerea de vârf, responsabilităţile acesteia, a autorităţii aşa cum este
definită în organigrama auditatului, precum şi a interferenţelor de autoritate;
• Să identifice structura documentelor sistemului calităţii, în mod deosebit
• manualul calităţii auditatului;
• Să înţeleagă auditorul şef modul de funcţionare a sistemul calităţii
• auditatului;
• Auditorul şef să verifice domeniul sistemului calităţii, domeniul activităţilor
• auditatului şi domeniul propus pentru auditare în vederea alcătuirii echipei
• de audit;

4
 • Prezentarea de către auditorul şef a modului de desfăşurare a auditului, întâlnirile echipei
de audit, şedinţa de deschidere, şedinţa de închidere, modul de clasificare şi raportare a
neconformităţilor şi posibilele recomandări care pot fi făcute;
• Auditatul să înţeleagă procesul de audit şi scopul acestuia;
• Să se prezinte cerinţele pentru ghizi şi rolul acestora;
• Să se stabilească un acord asupra disponibilităţii unor facilităţi: un loc de
• întâlnire pentru auditori, accesul la telefon, calculator, copiator, copii după
• documentele sistemului calităţii;
Auditorul şef să viziteze întreaga organizaţie cu scopul de a înţelege:
• amplasarea generală, mărimea, numărul de sedii şi localizările geografice,
• activităţile care se desfăşoară în fiecare amplasament,
• identificarea zonelor care necesită echipament de protecţie şi clarificarea modului în care
acesta va fi pus la dispoziţie de auditat,
• identificarea zonelor care necesită aprobări pentru acces şi a formalităţilor necesare
pentru aceasta,
• identificarea zonelor care necesită experţi evaluatori;
• Să stabilească orarul de muncă, pauzele de masă şi realizarea aranjamentelor de cazare şi
masă, dacă aceasta este necesar;
• Să discute oportunitatea informării sindicatului despre audit şi scopul acestuia;
• Să stabilească data şi durata auditului, a datei de prezentare a planului de audit, a modului
de păstrare a legăturii între auditorul şef şi auditat;
• Să rezolve toate obiecţiile pe care le are auditatul faţă de modul în care este prevăzut să
se desfăşoare auditul;
• Să faciliteze planificarea auditului şi elaborarea programului de audit;
• Să stabilească relaţii de încredere între auditorul şef şi auditat.
Principalul document analizat este manualul calităţii, sau un document echivalent cu acesta.

CONCLUZIE
Dacă în urma examinării rezultă că sistemul calităţii nu este corespunzător pentru
satisfacerea cerinţelor, se recomandă ca auditul propriu-zis să fie efectuat după rezolvarea
problemelor.

5. Elaborarea planului de audit

Un plan de audit bine conceput trebuie să fie flexibil pentru a permite modificări care
apar pe parcursul auditului organizaţiei, sau situaţii imprevizibile care nu pot fi avute în vedere
în momentul elaborării sale. La elaborarea sa trebuie avuţi în vedere o serie de factori, dintre care
se menţionează:
o Intervale de timp suficient de lungi pentru colectarea de informaţii;
o Intervale de timp suficient de lungi pentru examinarea atentă a compartimentelor;
o Prevederea de intervale de timp în care auditorii să aibă posibilitatea de a se întâlni cu
membrii desemnaţi ai echipelor manageriale ale compartimentelor examinate;
o Planificarea activităţilor astfel încât organizaţia auditată să aibă posibilitatea de
asigurare a ghizilor însoţitori.
Un plan de audit bine elaborat trebuie să conţină următoarele elemente:
 Obiectivele şi domeniul auditului;
 Identitatea persoanelor care au responsabilităţi directe, referitoare la obiective şi
domeniu;
 Documentele de referinţă;
 Identitatea membrilor echipei de audit;
 Durata (intervalul de timp) şi locul unde se efectuează auditul;  Limba utilizată în
timpul auditului (dacă este cazul);

5
  Identificarea compartimentelor care trebuie auditate;
 Durata estimată (intervalul de timp calendaristic) pentru fiecare activitate prevăzută
în planul de audit;
 Programul şedinţelor care se ţin cu conducerea auditatului;
 Condiţii privind confidenţialitatea;
 Lista de difuzare a raportului de audit şi data estimată a publicării.

6. Transmiterea planului de audit auditatului în vederea aprobării conţinutului

După elaborare, planul de audit trebuie să fie aprobat de client şi comunicat auditatului.
În cazul în care se formulează obiecţii cu privire la unele din prevederile planului de audit,
acestea trebuie să fie comunicate auditorului şef. Înainte de efectuarea auditului, aceste obiecţii
trebuie rezolvate de auditorul şef împreună cu auditatul şi, eventual, cu clientul.

CONCLUZIE
În cazul în care prezentarea prematură a unor detalii particulare ale planului de audit
poate compromite obţinerea unor dovezi obiective, acestea nu trebuie comunicate auditatului,
decât odată cu derularea activităţilor.

7. ORGANIZAREA ŞEDINŢEI DE DESCHIDERE

Are drept scop organizarea primei întâlniri între echipa de audit şi reprezentanţii
auditatului, în care se prezintă în aproximativ 30 de minute, modul de efectuare şi desfăşurare a
auditului.
Documentele de lucru folosite pentru şedinţa de deschidere sunt:
• planul auditului;
• materiale de prezentare.
Problemele parcurse în cursul acestei întâlniri sunt:
• Prezentarea de către auditorul şef a participanţilor din cele două părţi: membrii echipei de
audit şi reprezentanţii auditatului. Dacă aceştia nu sunt cunoscuţi de către auditorul şef, ei
se pot prezenta singuri sau poate fi pusă în circulaţie o listă pentru a fi completată;
• Prezentarea scopului auditului, analiza domeniului şi obiectivelor auditului. Este necesar
ca auditorul şef să sublinieze că scopul auditului nu este acela de a găsi greşeli, ci de a
confirma implementarea şi efectivitatea sistemului;
• Analiza stării curente a documentaţiei sistemului calităţii, folosită de auditori la
pregătirea auditului;
• Trecere în revistă a metodelor şi procedurilor care urmează a fi utilizate pentru efectuarea
auditului;
• Prezentarea modului de clasificare a eventualelor aspecte negative ce vor fi constatate;
• Stabilirea căilor oficiale de legătură între echipa de audit şi auditat;
• Desemnarea însoţitorilor echipei de audit precum şi a reprezentanţilor auditatului care vor
semna rapoartele de neconformitate din partea acestuia;
• Desemnarea resurselor şi facilităţilor necesare echipei de audit în ceea ce priveşte locul
de întâlnire al echipei, accesul la copiator, telefon, dotarea cu echipamente de protecţia
muncii acolo unde este necesar, aranjamente pentru servirea mesei etc.;
• Clarificarea tuturor detaliilor planului de audit şi obţinerea semnăturii reprezentantului
organizaţiei auditate pe planul de audit;
• Sublinierea caracterului confidenţial din partea echipei de audit, atât în timpul, cât şi după
încheierea auditului;
• Stabilirea programului şedinţelor intermediare şi a şedinţei de închidere (ora şi data), a
echipei de audit cu cadrele de conducere ale auditatului;

6
 • Mulţumiri pentru participare la această şedinţă, adresate de către auditorul şef celor
prezenţi.

8. ORGANIZAREA ŞEDINŢELOR INTERMEDIARE

Aceste şedinţe se organizează în cazul în care un audit durează două sau mai multe zile.
La acestea participă membrii echipei de audit, iar dacă este cazul sunt invitaţi ghizii sau
reprezentanţii auditatului. Şedinţele intermediare pot avea loc la începutul sau la sfârşitul fiecărei
zile de lucru.
Este recomandabil ca echipa de audit să aibă întâlniri la începutul fiecărei zile de lucru.
Pe parcursul şedinţelor intermediare se analizează:
• Diferite aspectele sesizate în timpul auditului, având ca efect schimbul de informaţii între
auditori, precum şi analiza şi încadrarea neconformităţilor constatate;
• Se prezintă de către auditorul şef reprezentantului organizaţiei auditate neconformităţile
găsite şi se caută soluţii pentru rezolvarea diferitelor probleme apărute;
• Se semnează rapoartele de neconformitate de către reprezentantul organizaţiei auditate;
• Auditorul şef are o imagine de ansamblu a modului de desfăşurare a auditului;
• Reprezentantul organizaţiei auditate este informat de modul cum se desfăşoară auditul
având posibilitatea de a informa managementul de la nivelul cel mai înalt, pentru a nu
exista surprize la şedinţa de închidere.
Ultima şedinţă intermediară este o şedinţă de pregătire a şedinţei de închidere, la care
participă doar membrii echipei de audit. Aceasta are loc după ce au fost efectuate toate vizitele,
iar procesul de auditare a fost parcurs în totalitate. La finalul acestei întâlniri se elaborează un
rezumat al auditului care urmează să fie prezentat în şedinţa de închidere.
Şedinţa este condusă de auditorul şef şi are următoarele obiective:
• Prezentarea observaţiilor constatate;
• Analiza şi încadrarea neconformităţilor în: neconformităţi critice, neconformităţi majore,
neconformităţi minore şi observaţii. Acele observaţii care ies din cadrul auditului nu sunt
reţinute;
• Se redactează neconformităţile pe Rapoarte de neconformitate, acestea fiind identificate
în raport cu cerinţele specificate în standard sau în alte documente de referinţă ale
auditului fiind susţinute de dovezi corespunzătoare;
• Auditorul şef pregăteşte rezumatul pentru şedinţa de închidere care va urmări atingerea
obiectivelor auditului prin răspunsul la următoarele întrebări:
i. Documentele sistemului calităţii satisfac cerinţele standardelor de referinţă ?
ii. Sunt documentele sistemului calităţii implementate ?
iii. Este sistemul calităţii eficient ?
iv. În ce măsură influenţează neconformităţile constatate, activitatea
auditatului ?
• Se pregăteşte concluzia echipei de audit.

9. ORGANIZAREA ŞEDINŢEI DE ÎNCHIDERE

Durata unei astfel de şedinţe nu trebuie să depăşească o oră, o oră şi jumătate, iar
documente de lucru folosite pentru şedinţa de închidere sunt:
• materiale de prezentare;
• materiale doveditoare şi de sprijin ale afirmaţiilor echipei de audit;
• sumarul celor găsite.
După efectuarea tuturor examinărilor prevăzute în planul de audit, înaintea transmiterii
raportului de audit către auditat are loc o şedinţă de închidere, în care se prezintă oficial

7
concluziile auditului. Această şedinţă este condusă de auditorul şef, fiind recomandabil să
participe conducerea auditatului la nivelul cel mai înalt şi conducerea compartimentelor auditate.
Pe durata şedinţelor trebuie parcurse următoarele aspecte:
• Prezentarea persoanelor participante la şedinţă, cu întocmirea unui proces verbal de
înregistrare a numelor participanţilor;
• Mulţumirile auditorului şef în numele echipei de audit, adresate conducerii auditatului şi
ghizilor pentru ajutorul şi timpul acordat;
• Se vor face aprecieri asupra modului deschis de colaborare între echipa de audit şi
auditat, dacă aceasta este un fapt real, iar în caz contrar nu se vor face aprecieri;
• Se prezintă succint scopul, obiectivele şi domeniul auditului;
• Se prezintă un scurt rezumat al auditului, cu precizarea datei la care se va transmite
raportul;
• Se indică limitele auditului: o examinare de tipul controlului statistic în care nu au fost
examinate toate zonele, existând deci posibilitatea ca unele deficienţe să nu fi fost
sesizate;
• Se prezintă neconformităţile constatate, prin parcurgerea lor fără comentarii pentru a
oferi o imagine globală asupra deficienţelor întregului sistem;
• Comentarii ale neconformităţilor şi clarificări, dacă este cazul, pentru conducerea
auditatului;
• Semnarea rapoartelor de neconformitate de către reprezentantul organizaţiei auditate,
dacă acestea nu au fost semnate anterior;
• Formularea concluziilor echipei de audit şi prezentarea lor auditorului şef. Concluzia
finală va fi comunicată clientului odată cu raportul de audit;
• Răspunsul celor auditaţi;
• Auditorul şef declară închisă şedinţa, iar echipa de audit părăseşte organizaţia

10. EXAMINAREA SISTEMULUI CALITĂŢII

Examinarea organizaţiei auditate se efectuează în două etape, prima etapă constă într-o
evaluare a documentaţiei sistemului calităţii, iar cea de-a doua etapă implică vizitarea
organizaţiei.
Etapa 1. Evaluarea documentaţiei sistemului calităţii organizaţiei auditate, are ca
obiectiv verificarea concordanţei dintre documentele sistemului calităţii şi standardul ales ca
model de referinţă. Se analizează raporturile auditurilor anterioare, în cazul în care acestea au
existat, recomandările făcute cu ocazia acestor audituri, pentru a urmări activităţile cărora li s-au
făcut recomandări de corecţie şi dacă au fost eliminate neconformităţile evidenţiate în timpul
auditurilor anterioare.
Etapa 2. Această etapă se efectuează după obţinerea acordului de vizitare a
organizaţiei auditate, din partea conducerii auditatului. Ea constă în vizitarea organizaţiei
auditate cu scopul de a constata gradul de conformitate între practica curentă din organizaţia
auditată şi prevederile din documentele sistemului calităţii precum şi modelul de referinţă ales
pentru construirea acestui sistem.
Dovezi obiective
Concluziile auditului se elaborează în urma colectării de dovezi obiective, prin
intermediul interviurilor, a examinării documentelor şi a înregistrărilor calităţii, a observării
activităţilor în curs de desfăşurare şi a condiţiilor din zonele vizitate.
Pentru ca o dovadă să fie considerată obiectivă, auditorul trebuie să se asigure că aceasta
întruneşte următoarele elemente:
a) Existenţă - dovada nu este fictivă şi există cu adevărat,
b) Precizie - informaţia este corectă până în cele mai mici amănunte,
c) Relevanţă - conţinutul informaţiei este relevant pentru

8
neconformitatea descoperită,
d) Semnificaţie - dovada să fie evaluată de auditor, prin semnificaţia faţă
de neconformitatea pe care o indică.
Sursele de obţinere a dovezilor obiective sunt:
• Rapoarte de audit anterioare;
• Reclamaţii la beneficiar, refuzuri de recepţie, reclamaţii în garanţie;
• Înregistrări ale calităţii;
• Documente;
• Defecte, remedieri, derogări de la fabricaţie;
• Acţiuni corective efectuate anterior;
• Observarea activităţii în curs de desfăşurare în timpul auditului;
• Interviuri cu angajaţii implicaţi în activităţile de asigurare a calităţii, sau cu efecte
asupra acestor activităţi.

11. Încadrarea în timpul acordat auditului

Auditorul şef urmăreşte îndeplinirea planului de audit în fiecare compartiment auditat.

Dacă sunt necesare schimbări ale atribuţiilor auditorilor şi ale planului de audit, el poate efectua
aceste schimbări cu acordul clientului şi cu consultarea auditatului.
În vederea încadrării în intervalul de timp alocat auditului, dacă într-un compartiment se
depăşeşte timpul alocat prin plan, atunci în celelalte compartimente se va scurta timpul sau se
vor efectua comutări.
Documentarea constatărilor auditului
Documente de lucru folosite de auditor în timpul colectării informaţiilor şi a
documentării constatărilor auditului sunt:
• standarde sau/şi specificaţii;
• documentaţia sistemului de management al calităţii a auditatului(manualul calităţii şi
procedurile asociate);
• liste de verificare;
• chestionarul de audit;
• planul de audit;
• rapoarte de neconformitate/observaţie.
Toate observaţiile din timpul auditului trebuie documentate (scrise). Auditorii trebuie să
noteze suficiente date pentru a avea o sursă din care să poată rezulta concluzii clare.
Consemnările fac referire la documente, ediţie, lot, cantitate, numărul postului, denumirea
funcţiei, alte aspecte relevante.
Toate informaţiile trebuie formulate foarte explicit, deoarece acestea pot fi folosite ca
referinţă în investigaţiile din compartimentele ce urmează să fie vizitate de alţi membri ai echipei
de audit, sau trebuie verificate mai târziu, sau sunt folosite în altă zonă.
Indiciile care semnalează neconformităţi se notează dacă par semnificative, chiar dacă nu
sunt cuprinse în lista de verificare (chestionarul pentru audit) şi trebuie investigate. Înaintea
părăsirii zonei auditate, trebuie verificat cu atenţie dacă toate detaliile din notiţele luate sunt clare
şi complete.
Notiţele clare, exacte, lizibile şi complete sunt esenţiale. Este ineficient, pierderea de timp şi
total neprofesional, ca auditorul să se întoarcă într-o zonă pentru că: nu a înregistrat suficiente
detalii, nu poate citi sau înţelege propriile notiţe, sau detaliile înregistrate nu sunt clare.
Pentru a nu exista nici un dubiu asupra înregistrărilor, poate fi de ajutor ca auditorul să dea
celui intervievat să citească ce a înregistrat.
Notiţele auditorilor pot fi folosite în cadrul discuţiilor sau în rapoartele scrise transmise
auditatului pentru a defini neconformităţile.

9
 Notiţele auditorilor constituie înregistrări ale calităţii care se păstrează pentru o
anumită perioadă de timp.

CONCLUZIE
Modul în care se iau notiţe, formularele folosite, se stabilesc de auditorul şef pentru
fiecare audit în parte, sau de fiecare auditor.
Pentru consemnarea şi raportarea concluziilor, se pot folosi următoarele tipuri de
documente:
• chestionare de audit utilizate pentru evaluarea sistemului calităţii compartimentului;
• formulare pentru raportarea observaţiilor auditului;
• rapoarte de neconformitate - formulare pentru documentarea dovezilor de susţinere a
concluziilor la care au ajuns auditorii.

12. Chestionarul de audit

Formatul acestor documente este stabilit de auditorul şef, care trebuie astfel concepute
încât să nu limiteze activităţile sau investigaţiile suplimentare, care pot deveni necesare pe
parcursul desfăşurării auditului.
Chestionarul de audit este documentul folosit de auditor într-o zonă auditată. Acesta se
întocmeşte plecând de la următoarele elemente:
• standardul de referinţă;
• rezultatele auditurilor anterioare;
• deficienţe cunoscute privind calitatea;
• priorităţi ale managementului;
• documentele sistemului calităţii;
• alte documente ale organizaţiei;
• consideraţiile auditorilor bazate pe propriile cunoştinţe, experienţe, vizite preliminare etc.
Chestionarele de audit bine întocmite au următoarele avantaje:
• permit auditorilor să fie bine informaţi despre obiectivele şi cerinţele activităţii auditate;
• permit auditorului şef să evalueze munca de pregătire desfăşurată de ceilalţi membri ai
echipei de audit;
• permit auditorilor să evalueze gradul de derulare al auditului;
• dacă este nevoie facilitează redistribuirea sarcinilor între auditori;
• asigură o înregistrare a domeniilor şi activităţilor investigate în timpul auditului.

13. RAPORTUL DE NECONFORMITATE

Neconformităţi
Neconformitatea constituie un eşec în îndeplinirea unei cerinţe, faţă de referinţa auditului.
În momentul depistării unei neconformităţi, este bine ca auditorul să aducă la cunoştinţa
auditatului neconformitatea constatată, conţinutul său, dovezile obiective care demonstrează
neconformitatea pentru ca auditatul să înţeleagă că auditul este o activitate transparentă, iar
auditorul nu are nimic de ascuns.
Neconformităţile se clasifică în două categorii: majore şi minore. În afară de
neconformităţi mai pot exista şi observaţii, atunci când nu există dovezi obiective suficiente
pentru a putea aprecia că eşecul respectiv este o neconformitate.

Neconformitatea minoră
Neconformitatea minoră este aceea care identifică „scăpări izolate sau sporadice” în
conţinutul sau implementarea procedurilor sau înregistrărilor calităţii şi care pot duce la eşecul
sistemului calităţii dacă nu sunt corectate.
10
 Neconformitatea minoră apare când există dovezi obiective ale implementării incomplete
a unei clauze particulare a standardului ales ca model de referinţă pentru organizaţie.
Astfel de exemple sunt:
• Când o procedură a fost documentată, dar sunt evidente variaţii minore în implementarea
ei.
• Când înregistrările calităţii sunt incomplete, ceea ce nu permite demonstrarea pe deplin a
funcţionării eficace a sistemului calităţii.
• Cazuri izolate de echipamente de încercare şi măsurare neconfirmate metrologic şi/sau cu
stadiul confirmării metrologice neindicat.
• Cazuri izolate când lipsesc aprobările pe documente sau semnăturile prescrise.
• Cazuri izolate de documente depăşite, care nu prejudiciază imediat calitatea producţiei.

Neconformităţile de acest fel se rezolvă prin acţiuni corective. Odată cu constatarea lor
recomandarea auditorului pentru aprobarea şi înregistrarea sistemului calităţii organizaţiei poate
să continue, cu recomandarea ca neconformitățile minore să fie eliminate prin acţiuni corective,
care sunt verificate cu ocazia vizitelor de supraveghere.

CONCLUZIE
Un număr mare de neconformităţi minore de acelaşi fel se poate constitui în
neconformitate majoră, de aceea, un număr excesiv de neconformităţi minore, în funcţie de
mărimea şi complexitatea organizaţiei, poate împiedica recomandarea spre aprobare şi
înregistrare a sistemului calităţii. Din aceste considerente în exemplele de neconformităţi minore
prezentate anterior, trebuie subliniată frecvenţa izolată a apariţiei acestora.
Neconformitatea majoră
Neconformitatea majoră este aceea care identifică absenţa sistemului calităţii,
nefuncţionalitatea sa, sau o implementare necorespunzătoare a acestuia, luat ca un incident
singular sau ca o combinaţie a unui număr de incidente similare.
Asemenea neconformităţi apar, de obicei, foarte clar în cazul sistemelor care nu sunt
stabilite, documentate, implementate sau menţinute.

Neconformităţi tipice sunt următoarele:

 Politica calităţii, procedurile de sistem, operaţionale şi de control ale organizaţiei nu sunt
stabilite şi documentate într-o măsură care să permită folosirea lor ca bază pentru auditarea
implementării sistemului.
 Sistemul calităţii existent în organizaţie este incompatibil cu declaraţia de politică a calităţii.
 Nedifuzarea spre aplicare a manualului calităţii, conform listelor de difuzare aprobate.
 Nedifuzarea spre aplicare a unei proceduri de sistem, conform listelor de difuzare aprobate.
 Implementarea incompletă a prevederilor uneia din procedurile de sistem.  Cerinţele
procedurilor documentate nu sunt implementate într-o măsură semnificativă.
 O cerinţă specifică modelului de referinţă, relevantă pentru activitate, nu este menţionată (de
exemplu pentru un model care urmează standardul ISO 9001 nu există clauza referitoare la
proiectare).
 Înregistrările calităţii sunt incapabile să demonstreze funcţionarea eficientă a sistemului.
 Existenţa mai multor neconformităţi minore legate de implementarea unei proceduri de sistem
sau a mai multor proceduri, instrucţiuni etc. (la care documentele sistemului calităţii fac referire)
cu efect necorespunzător asupra funcţionării sistemului calităţii într-un compartiment (sau în mai
multe compartimente).
 Absenţa unui element al structurii organizatorice care afectează sistemul calităţii.
 Lipsa dovezilor obiective privind analizele periodice efectuate de managementul la nivelul
cel mai înalt, precum şi efectuarea auditurilor interne ale calităţii.
 Nealocarea de către managementul organizaţiei a resurselor necesare pentru funcţionarea
sistemului calităţii.

11
 Necunoaşterea şi/sau neaplicarea de către conducerea executivă a diferitelor compartimente
auditate a unor prevederi ale documentaţiei sistemului calităţii.
 Lipsa dovezilor obiective privind acţiunile întreprinse de conducere pentru însuşirea politicii
privind calitatea şi instruirea diferitelorcategorii de personal care prin activitatea lor au incidenţă
asupra calităţii produselor şi afectează menţinerea sistemului calităţii la standardul specificat.
 Lipsa deciziei conducerii pentru numirea managerului calitate şi/sau neîndeplinirea unor
responsabilităţi clare de către acesta.
 Neactualizarea unor prevederi ale documentelor sistemului calităţii specificate ca urmare a
acţiunilor corective stabilite în urma unui audit.

CONCLUZIE
Neconformităţile enumerate constituie neconformităţi majore care nu permit aprobarea şi
înregistrarea sistemului calităţii organizaţiei, decât după ce acestea au fost eliminate, ca urmare a
unor acţiuni corective şi după ce s-a verificat eficienţa lor.

Documentarea neconformităţilor
Documentarea neconformităţilor constă în redactarea acestora sub formă scrisă pentru a
putea fi prezentate auditatului. Redactarea neconformităţilor trebuie să fie exactă, completă, utilă
şi concisă.
• Documentarea exactă a neconformităţii este necesară în vedere validării acesteia de către
auditat. În cazul unor inexactităţi în redactare, neconformitatea nu est acceptată de auditat
şi poate să afecteze credibilitatea auditorului, afectând credibilitatea celorlalte constatări
prezentate.
• Documentarea completă presupune prezentarea de dovezi obiective care trebuie să fie
incluse în raportul de neconformitate. Descrierea trebuie să cuprindă toate informaţiile
necesare pentru a se putea face o verificare ulterioară a constatărilor.
Descrierea trebuie să arate în general:
• Unde a fost observată neconformitatea;
• Ce dovadă obiectivă a fost reţinută;
• Cine a fost implicat ca făcând parte sau oferind dovada obiectivă.
• Documentarea utilă a neconformităţii are în vedere prezentarea conducerii auditatului a
elementului lipsă din cerinţa sistemului calităţii, astfel încât în urma parcurgerii
raportului de audit, acesta să aibă posibilitatea să îşi completeze imaginea fiecărui detaliu
al sistemului calităţii
• Documentarea concisă este o cerinţă care are în vedere ca descrierile din raportul de
neconformitate să fie cât mai sintetice, fără a compromite însă claritatea informaţiilor
prezentate şi utilitatea acestora. Cerinţa apare ca urmare a faptului că este posibil ca
auditorul să aibă de redactat mai multe neconformităţi înainte şedinţa de închidere, iar în
cadrul şedinţei de închidere trebuie citite toate neconformităţile constatate, unde bugetul
de timp este limitat.
Redactarea descrierii unei neconformităţi trebuie să întrunească câteva elemente:
1. prezentarea cerinţei care nu a fost îndeplinită, prin trimitere la modelul de
referinţă şi/sau prin descriere;
2. prezentarea faptelor observate;
3. explicarea de ce faptele observate arată neîndeplinirea cerinţei.
Dacă apar neconformităţi similare în mai multe zone, se scrie o singură neconformitate în
care se enumeră toate constatările.

12
Capitolul 2. Studiu de caz . Audit intern de calitate la SC. TEOMI SRL.

- PAGINA DE GARDĂ –

APROBAT
Director, ing. M.P

LOCUL AUDITULUI: SC TEOMI SRL

ACTIVITĂŢI AUDIATE: 4.2.2, 4.2.3, 4.2.4, 6.3+6.4, 7.5.1, 8.2.4, 8.3, 8.5.3, 8.5.2

REFERENŢIAL: ISO 9001/2008

COMPARTIMENTUL AUDITAT: Producţie, Cercetare-Dezvoltare, Comercial-

tehnic, Comercial-vânzări, Logistică, Resurse umane, Economic, Asigurarea
calităţii, Management.

DATA AUDITULUI:19.08.2012 – 04.09.2012

COMPONENŢA ECHIPEI DE AUDIT:
Auditor Şef: Viţelaru Andreea
Auditori: Maliţa Monica
Gyori Lorena

AVIZAT ÎNTOCMIT
Auditor ŞEF
Ing. Viţelaru Andreea

RAPORT DE AUDIT

13
 RAPORT DE AUDIT

- PLAN DE AUDIT –

PLAN DE AUDIT INTERN Nr. 1 din 04.08.2012

Organizaţia S.C. TEOMI SRL

auditată
Obiectivele Evaluarea gradului de implementare a documentelor
auditului sistemului calităţii şi a politicii calităţii
Tipul auditului Audit programat
Compartiment Producție Brânză / iaurt
auditat:
Reprezentantul M.P., şef fabrică
conducerii H.J., inginer
Auditor Şef Viţelaru Andreea
Auditori Maliţa Monica
Gyori Lorena
Referenţial ISO 9001/2008 Perioada de audit 19.08.2012 –
04.09.2012

Data estimată 04.10.2012 Dată deschidere 04.08.2012

pentru predarea şedinţă
Raportului de
Audit

Planificarea activităţilor

Program anual de audituri interne pe anul 2012 la SC. TEOMI SRL.

14
PROGRAMUL ANUAL DE AUDITURI INTERNE PE ANUL 2012

Elaborat: Data:
Nr. Compartiment Echipa Documente Peroada auditului
Crt auditat de de referinţă Planificat Realizat
. auditat
1 Producţie B.V., H.I. SR EN ISO 19.08.2012
9001:2001,
PO-03, PO-12,
PO-13, PO-21

2 Cercetare- M.L., SR EN ISO 21.08.2012

Dezvoltare G.H. 9001:2001,
PO-14, PO-15,
PO-17, PO-20

3 Comercial-Tehnic F.L., T.R. SR EN ISO 24.08.2012

9001:2001,
PO-02, PO-6,
PO-7, PO-11
4 Comercial B.V., SR EN ISO 26.08.2012
Vânzări M.L. 9001:2001,
PO-04, PO-16
5 Comercial G.H., SR EN ISO 28.08.2012
Logistică D.N. 9001:2001,
PO-05, PO-
08, PO-18
6 Resurse Umane U.N., SR EN ISO 31.08.2012
C.M. 9001:2001,
PO-01
7 Economic G.H., SR EN ISO 02.09.2012
M.L., 9001:2001,
PO-09, PO-10
8 Asigurarea SR EN ISO 03.09.2012
Calităţii B.V., U.N 9001:2001,
PO-19
9 Management M.A., N.C SR EN ISO 04.09.2012
9001:2001,
MC-01
şef compartiment audit ing. Viţelaru Andreea 12.01.2012

DESFĂŞURARE AUDIT

Data şi ora Departament element SQ audiat Auditor Reprezentant

15
 auditat
19.08.2012 1. Producţie V.A. B.V., H.I.
2. Cercetare-Dezvoltare M.M. M.L., G.H.
3. Comercial-Tehnic G.L. F.L., T.R.
4. Comercial M.M. B.V., M.L.
Vânzări
5. Comercial
G.L. G.H., D.N.
Logistică
6. Resurse Umane G.L. U.N., C.M.

7. Economic M.M. G.H., M.L.,

8. Asigurarea V.A. B.V., U.N

Calităţii
9. Management M.M.+G.L. M.A., N.C
Data şedinţei de 04.09.2012
închidere

ÎNTOCMIT APROBAT APROBAT

Auditor Şef, Director General, Auditat,
Ing. Viţelaru Andreea ing. M.P. ing. H.J.

RAPORT DE AUDIT

- LISTA PERSOANELOR AUDIATE -

Semnături

Nume, Funcţia Şedinţa deschidere Şedinţa de Interviu

Prenume închidere

RAPORT DE AUDIT

- LISTA DOCUMENTELOR CONSULTATE -

16
Nr. TITLU REFERINŢĂ OBSERVAŢII
CRT Element ISO 9001 DATA/ORA

Manualul Calităţii 4.2.2 MC-01 19.08.

1
2011
2 Controlul documentelor 4.2.3 PS-01
ora
3 Controlul înregistrărilor 4.2.4 PS-02 9-15

4 Infrastructura şi mediul de 6.3+6.4 PO-03

lucru

5 Fabricarea brânzeturilor 7.5.1 PO-12

6 Fabricarea iaurtului 7.5.1. PO-13

7 Monitorizarea şi măsurarea 8.2.4 PO-21

produsului

8 Tratare neconformităţi 8.3 PS-04

9 Acţiuni corective 8.5.3 PS-05

10 Acţiuni preventive 8.5.2 PS-06

CHESTIONAR DE AUDIT No. 1

Nr. Întrebări Referinţe Comentarii

Crt.
conform

17
 neconform

10

11

12

Chestionar de audit la firma SC. TEOMI SRL.

Compartimentul / proces/activitatea auditat/ă :

Controlul documentelor, Controlul înregistrărilor, Infrastructura şi mediul de lucru,
Fabricarea brânzeturilor, Fabricarea iaurtului, Monitorizarea şi măsurarea produsului, Tratare
neconformităţi, Acţiuni corective, Acţiuni preventive

18
Data auditării: Auditor: Auditat:
19.08.2011 V.A. H.J.

Nr. Crt. 1 2 3 4
Document Întrebare de audit
Constatări/ Evaluare
De
Observaţii/
referinţă/
clauză Rezultate

Fabricare1. Cum este programat procesul

a pentru asigurarea termenelor de
livrare ? Cum este această informaţie
brânzeturi
lor comunicată personalului operativ ?
2. Ce informaţii stau la dispoziţia
PO-12 personalului operativ care descriu
/ 7.5.1 caracteristicile produsului ?
3. Ce documentaţie stă la dispoziţia
operatorului ca şi instrucţiuni de
lucru ?
4. Se verifică pe parcursul auditului
că se utilizează echipament
corespunzător în producţie. Există
probleme repetate asociate
echipamentului de producţie ?
5. Ce aparate de măsurare şi
monitorizare sunt utilizate pentru
asigurarea cerinţelor clientului ? Pot
fi văzute ?
6. Se descrie procesul de livrare şi
transport al produsului care asigură
că numai produse acceptabile sunt
livrate la clientul corespunzător.
Ce activităţi post-livrare sunt
desfăşurate de organizaţie ?
7. Ce obiective sunt monitorizate,
dacă sunt, pentru a verifica
eficacitatea procesului de producţie ?
8.Există în organizaţie procese în
care produselerezultate nu pot fi
verificate prin inspecţie şi testare?
* Evaluare: 1- îndeplinit, 2 - îndeplinit parţial
(neconformitate sau observație), 3- neîndeplinit
(neconformitate)

RAPORT DE AUDIT

- NECONFORMITĂŢI -

DEPARTAMENT SERVICIU PROCES PRODUS DATA

19
 /ZONĂ

PROCEDURA: REFERINŢA:

AUDITOR AUDITAT

NECONFORMITĂŢI

SEMNĂTURA: DATA:

RAPORT DE AUDIT
la S.C. TEOMI SRL

- NECONFORMITĂŢI -

20
 RAPORT DE NECONFORMITATE Nr. 1
LA AUDIT Data:
19.08.2012

Documentaţia SMC: procedura Fabricarea brânzeturilor, cod: PO-12

Document de referinţă: SR EN ISO 9001:2008 Clauză/paragraf: 7.5.1

Entitate Conducător auditat/proprietar proces: M.P.
organizatorică/pro
ces/
activitate
auditată:
Producţie
brânzeturi
Auditor: B.F. Participanţi din partea auditatului: M.P., H.J.
Auditori Neconformitate/observaţie:
Unele rezultate ale verificărilor
şarjelor nu sunt consemnate în
fişele cu teste de laborator
Auditor: V.A.

Data: 19.08.2011
Semnătura: V.a. Data: 19.08.2012
Auditor/Auditat Cauze: Neaplicarea
prevederilor procedurii
Fabricarea brânzeturilor
cod: PO-12
Corecţii
propuse:Consemnarea
integrală a rezultatelor
verificărilor în fişele cu
teste de laborator
Termen pentru corecţii: 20.08.2012

convenit cu: M.P

Acţiuni corective propuse: Instruirea
personalului operator de la Fabrica
de lactate privind aplicarea
procedurii Fabricarea brânzeturilor,
cod: PO-12
Termen pentru acţiuni corective:
28.09.2012

convenit cu: M.P

Auditor: B.F. Data: 19.08.2012 Şef compartiment auditat
M.P.

21
Auditor/RAC Verificarea corecţiilor / acţiunilor
corective:
- Rezultatele verificărilor
loturilor sunt consemnate
în Fişa teste de laborator,
cod: F-02-PO-12, ed.1,
rev.0.
- Personalul operator a
fost instruit, rezultatele
instruirii fiind
consemnate în PVI nr.
14/26.08.2012
1. Este necesar un audit de urmărire ? DA
NU X
2. Corecţiile sunt eficace ? Da X
Motiv: Nu 
3. Acţiunile corective sunt eficace ? Da X
Motiv: N
u 
RC, M.A. Data: 28.08.2012

Proces verbal al şedinţei de închidere la firma S.C. TEOMI S.R.L

PROCES VERBAL AL ŞEDINŢEI DE ÎNCHIDERE

S.C. CERTIFICATION SERVICES S.R.L.

ORGANIZAŢIA AUDITATĂ: S.C. TEOMI S.R.L.

REPREZENTANTUL ORGANIZAŢIEI: R. B.
REFERINŢĂ: SR EN ISO 9001/2001
DATA ŞI DURATA EFECTIVĂ A AUDITULUI: 19.08-04.09.2012, 0rele 8-16

PERSOANE DIN ORGANIZAŢIA AUDITATĂ CARE AU PARTICIPAT

LA ŞEDINŢA DE ÎNCHIDERE

Nr. Crt. Nume şi Funcţia Semnătura

Prenume
1 ing. R. B
Director
2 K. E. Manager calitate
3 V. C. Director aprovizionare
4 K. E. Director tehnic
5 O. H. Contabil şef

ECHIPA DE AUDIT:
Auditor şef: ing. Viţelaru Andreea
22
 Auditori: ing. Maliţa Monica
Ing. Gyori Lorena
OBSERVAŢIILE ECHIPEI DE AUDIT
Neconformităţi / Observaţii Număr Paragraf standard referinţă
Neconformităţi majore 2 4.2.1; 7.5.4
Neconformităţi minore 1 8.5.2
Observaţii 3 7.5.3; 8.2.4; 8.5.3

REMARCI SUPLIMENTARE

Auditorul şef a prezentat obiectivele auditului şi unele aspecte pozitive semnificative

privind conformitatea elementelor Sistemului Calităţii cu condiţiile specificate în
standardul de referinţă SR EN ISO 9001/2008. Au fost prezentate observaţiile echipei
de audit, cu precizări suplimentare necesare interpretării corecte a acestora:
neconformităţi majore, neconformităţi minore şi simple observaţii.

Neconformităţile au fost agreate, iar rapoartele de audit au fost semnate de

reprezentantul auditatului. Auditorul şef a concluzionat că după iniţierea acţiunilor
corective şi implementarea lor, se va programa auditul de certificare.

Auditorii declară că şi-au îndeplinit misiunea în condiţii satisfăcătoare, prin parcurgerea

documentelor, vizitarea compartimentelor organizaţiei şi răspunsurile primite la întrebările
formulate. Auditorii declară că este posibil să existe şi alte neconformităţi care nu au fost
depistate la data auditului. În caz de incidente, accidente sau erori comise de organizaţie
după audit, auditorii nu sunt responsabili.

LISTA DE DIFUZARE

Ex. 1: S.C. TEOMI S.R.L.

Data: Auditor şef (Semnătura) V.a.

17.09.2011 Reprezentant organizaţie (Semnătura) H. C.

23
24