Pr, ded. Martin Pinel JUCHI or Teologie si astronomie in abordarea liturgica a calendarului Introducere. Timpul uman gi calculul sau in diferite culturi Unitatea de baz pentru calculul timpului in calendar este ziua, masurata de la ora 24 la urmatoarea ora 24. insa aceasta metoda de cal- cul nu a fost intotdeauna folosita. Astronomii, incepand cu secolul al I-lea si pana in anul 1925 masurau ziua de la ora 12 la urmatoarea ord 12. In civilizatiile primitive existau diferite metode de masurare a unei zile, folosindu-se intervalul dintre doua rasarituri sau doua apusuri. Mai tarziu, babilonienii, evreii si gre- cii socoteau o zi de la un apus la urmatorul apus, in timp ce hindusii luau in calcul rasa riturile, iar romanii si egiptenii' calculau ziua incepand cu miezul noptii. De asemenea, diviziunile zilei variau. Lungimea orei nu era constant, ci diferita in functie de anotimp, impartire care in ziua de azi poarté denumirea de ore sezoniere sau ore temporale, fiind inlocuite abia din seco- lul al XIlF-lea, odat’ cu rispandirea ceasurilor mecanice in Europa Majoritatea civilizatiilor apusene foloseau cele 24 de ore sezoniere ale zilei - 12 ore de zi si 12 ore de noapte. Astfel s-a intamplat la greci, sumerieni, babilonieni, egipteni si romani. Biserica a adoptat propriile ore cano- nice pentru a cunoaste timpul la care avea loc serviciul religios. Existau sapte asemenea ore canonice si anume: matins, prime, terce, sext, none, vespers si compline, insa timpul secular se desfagura pe sistemul celor 24 de ore. Acest numa de 24 a fost derivat in Babilonia dupa TEgiptenii au fost primii care s-au caléuzit dupa Soare in calcularea zilelor si, ulterior, in formarea unui calendar. ‘SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2019 metoda de recunoastere sumeriand, bazata pe gradatia de 60. in Babilonia, atat ziua cat si noaptea erau divizate in trei ceasuri egale, iar fiecare ceas era subdivizat in jumatati si sfer- uri. Astronomii babilonieni divizau ziua in 12 unitati egale, numite béru, fiecare impartits in 30 de unitati numite gesh. Cele mai vechi texte astronomice care sunt cunoscute apar- in perioadei babiloniene stravechi, insa spe- Cialistii considera ca acest sistem dual poate fi atribuit civilizatiei sumeriene timpurii (Lynn Hunt, 2008: 110), Un alt pas in stabilirea calendarului a fost gruparea zilelor. Era comun pentru oamenii primitivi si socoteasca lunile si nu zilele, ins mai tarziu s-a observat necesitatea practicd a unei perioade conventionale mai scurte decat luna. in Africa de Vest era folosit de unele tri- buri intervalul de 4 zile, in Asia Centrala se folosea un interval de 5 zile, interval adop- tat si de asirieni, spre deosebire de egipteni care foloseau o perioada de referint& de 10 zile. in Roma Antica, pietele erau finute la fie- care 8 zile, deoarece ziua de piati era numiti nundinae (ziua a noua), iar saptamana de opt zile era denumita inter nundium (Lynn Hunt, 2008: 126). Saptimana de sapte zile e posibil sa igi aiba originea partial in cele patru faze de aproxi- mativ sapte zile ale Lunii si, totodata, partial in credinta babilonienilor c4 numarul sapte e un numér sacru, probabil legat in conceptia lor de cele sapte planete. Mai mult, la ince- putul secolului I i.Hr., siptiména iudaicé de sapte zile se crede ci ar fi fost adoptata prin contactul cu lumea romana.Perioada lunii este bazati pe lunatie, adic& perioada in care Luna completeazi un ciclu al tuturor fazelor ei, durand aproxima- tiv 29 ¥/, zile. Luna era foarte importanta, fiind adesea luata in calcul pentru observati ile gi calculele religioase, printre care cel mai cunoscut exemplu este calculul datei pascale. Majoritatea calendarelor timpurii erau de fapt grupari de luni, babilonienii utilizénd alterna- tiv perioade de cate 29 si 30 de zile, egiptenii si grecii folosind perioade de cate 30 de zile. Calendarul julian al romanilor era mai com- plex, avand la baz o perioada de cate 28 de zile imbinate cu petioade alternative de cate 30 si 31 de zile, Consider necesar a puncta cteva elemente de calcul ale timpului, precum si stabilirea calendarului in diverse culturi de-a lungul istoriei, pentru a scoate in eviden{a ulterior schimbarea pe care Dionisie Exiguul a adus-o in calculul calendarului liturgic. Calendare religioase antice 241. Calendarul babilonian in Mesopotamia, anul solar era impar{it in dou anotimpuri: ,vara’, care includea recol- tarea orzului la jumatatea luni mai/ incepu- tul lunii junie, gi ,iarna’, care corespundea in mare lunilor de toamné si iarna din timpul nostru. Lunile incepeau in prima zi de Luna noua, modalitate folosita inc& din secolul al Vill-lea i.Hr. Numele lunilor erau diferite de la un orag la altul si exista posibilitatea de a avea nume diferite chiar si in acelasi oras, derivate din denumirea de festivaluri sau activitati care se desfasurau in acele perioade. Sumerienii au intrebuinfat inc din secolul al XXVI-lea i.Hr. unitati artificiale de timp. Astfel, anul finan- ciar incepea la dou saptéméni dupa taierea orzului. Aceste unitafi de timp conventionale nu au fost indeajuns de practice, astfel incat in anul 2400 i.Hr. scribii sumerieni foloseau un an de 360 de zile (Mark E. Cohen, 1993: 25). in aceeasi perioada se naste ideea anului regal, incepand cu recoltarea orzului, cand 8 regele celebra noul an agricol prin ofrande de fructe catre zei, pentru a cere binecuvantiri in anul urmator. Atunci cind regii observau bunavointa unor anumite zeitati, anul respec- tiv era numit dupa numele zeitai Folosirea observatiei Lunii incepe s& se ris- pandeasca in secolul al XXI-lea i.Hr. Ulterior, s-a aratat necesari armonizarea anului lunar de 364 de zile cu anul solar de 365 de zile, ceea ce s-a realizat prin folosirea unei luni intercalate, care era intermitent, in functie de nevoia stabilita, Regularizarea intercalarii are loc in secolul al IV-lea i.Hr. Lunile babiloniene purtau denumirile Nisanu, Ayaru, Simanu, Du'uzu, Abu, Ululu, Tashritu, Arakhsamna, Kislimu, Tebetu, Shabatu, Adaru. Luna Adaru II nu era niciodata intercalaté in al 17-lea an din ciclu, atunci find intercalaté luna Ululu IL. Calendarul babilonian a pastrat mereu © rimasiti din impérfirea in doua anotimpuri (Mark E, Cohen, 1993: 74). Influenta calendarului babilonian a fost observata in multe cutume ale statelor vecine sau ale statelor vasale Imperiului Babilonian. in mod special, calendarul ebraic a folosit un sistem similar de intercalari ale lunilor, nume de luni si altele, adoptate in perioada Exilului din secolul al Vi-lea i. Hr. 2.2 Calendarul egiptean Egiptenii din Antichitate au folosit un calendar bazat pe observarea Lunii. Ei urma- reau aparitia sezoniera a stelei Sirius (Sothis). in mare, corespondenta cu anul solar era aproape perfecta, ins cu 12 minute mai scurta. Totusi, pentru a rezolva problema incompa- tibilitifii_anilor lunari si solari, egiptenii au inventat un an civil de 365 de zile, divizat in 3 anotimputi, fiecare anotimp avand 4 luni a cate 30 de zile. Pentru a completa anul, au fost adaugate la final 5 zile. Calendarul civil deriva din calendarul solar si din cel agrarian, cel din urma bazat pe fluctuatiile raului Nil. Calendarul civil era folosit in administratie, in timp ce calendarul lunar a continuat s fie folosit in scopuri religioase si in viata de zi cu zi (Mark E. Cohen, 1993: 133). CANDELAin timp, discrepanta dintre calendarul civil si vechea structura lunar a devenit evident Datorit’ faptului c& vechiul calendar lunar era bazat pe aparifia stelei Sirius, lunile sale corespundeau aceluiasi anotimp in fiecare an, in timp ce calendarul civil se misca printre anotimpuri, deoarece anul civil era cu aproxi- mativ un sfert de zi mai scurt decat anul solar (Mark E. Cohen 1993: 147). Din cauza discrepantelor dintre cele doud calendare, egiptenii au stabilit un al doilea calendar lunar bazat pe anul civil, iar nu pe steaua Sirius. A fost un calendar artificial, al carui scop era determinarea sarbitorilor si indatoririlor religioase. Pentru a-l mentine in armonie cu anul civil, se intercala o lund de fiecare dat cand prima zi a anului lunar se afla inaintea primei zile a anului civil, adica la 25 de ani. Calendarul lunar original nu a fost abandonat, acesta avand intrebuinjare in principal pe plan agricol (Mark E. Cohen, 1993: 156). Astfel, egiptenii aveau trei calendare, fie- care cu un scop diferit. Unitatea de timp mai mare decat anul era domnia unui rege, vor- bindu-se despre anul I, al Il-lea, al Ill-lea ete. de domnie al unui anumit rege. Anul civil era impartit in trei anotimpuri: Inundatia’, cand Nilul se revarsa peste culturi, Avansarea, cdnd Nilul se retrgea si se faceau insimantirile si Deficienta, cdnd apele erau scazute si se recoltau culturile. Zilele din calendarul civil erau de aseme- nea numerotate dupa respectivele luni. in calendarul lunar, fiecare zi avea un nume, dar nu erau folosite saptamanile. Spre deosebire de alte culturi care foloseau calendarul lunar sia c&ror zi incepea la apus, ziua egiptenilor incepea la rasarit (Mark E. Cohen, 1993: 189). Ca in toate civilizatiile primitive, orele nu erau egale, lumina zilei fiind segmentata in 12 prfi, asemenea noptii. Durata acestora diferea in functie de anotimp. Atat ceasurile pe baz de apa, cat si cele bazate pe umbra si soare, erau construite pentru a arata orele Lunile din calendar erau numerotate dup’ anotimp si nu purtau un nume specific, de exemplu: luna intai a Inundatiei. Nu se stie cum sa ajuns la denumirile Iunilor din ulteriorul calendar Iunar. SEPTEMBRIE - OCTOHIBRIE 2019 diverselor luni si anotimpuri ale anului (Mark E. Cohen, 1993: 219). 2.3 Calendarele grecesti antice Cele mai stravechi surse, cum sunt tabli- tele de lut din secolul al Xill-lea iHr., dar si scrierile lui Homer gi Hesiod, arata existen{a la greci a lunilor stabilite dup migcarea Luni. Hesiod vorbeste de asemenea despre folosi- rea observarii constelatiilor sia grupurilor de stele. Grecii, asemenea egiptenilor, foloseau atat calendarul civil cat si calendarul natural. in perioada Greciei Clasice si ulterior, lunile, al céror nume depindea de festivalurile din orase, incepeau de obicei in faza Luni noi (Nicolae Teodorescu, 1982: 59). Macedonenii au folosit acest sistem pana in secolul al Ill-lea i. Hr. Studiile arata ca la acea data calendarul nu mai finea cont de fazele lunii. Orasele preferau sa intercaleze luni, sa adauge sau si elimine zile dupa bunul plac pentru a ajusta calendarul la cursul Soarelui si al stelelor, si amane sau sa tind mai devreme un festival fri a-i schimba data traditio- nal. Luna noua calendaristica era posibil si nu corespunda deloc Luni noi reale. Astiel, lunile puteau diferi serios de la un oras la altul. Anul era posibil sa inceapa cnd un nou are- hon era numit?, amenii de rand foloseau, pe lang lunile civile, masurarea timpului bazata pe observarea direct a fazelor Lunii si apari- {ia si vizibilitatea unor stele fixe. Dispozitivele numite parapégma, care aveau niste cuie rota- tive, aritau coresponden{a aproximativa din- tre calendare (Nicolae Teodorescu, 1982: 72). Dupa ce Alexandru a cucerit Imperiul Persan, calendarul macedonian a devenit foarte utilizat de greci in est. Totusi, orasele grecesti au continuat sa {ina la sistemele lor arbitrare de calcul a timpului chiar si dupa introducerea calendarului iulian in Imperiul Roman; pana gi in anul 200 d.Hr. mai folo- seau anticul octaéteris, un ciclu de opt ani de cate 365 de zile (Nicolae Teodorescu, 1982: 75). *Anul archonului era nedefinit ca lungime, astfel incat administrafia_ateniané folosea pentru contabilitate si alte activitati sectiuni ale Consitiului, care aveau 0 durata fix pe parcursul unui anLunile ateniene se numeau Hecatombaion, Metageitnion, Boedromion, — Pyanopsion, Maimacterion, Poseideion, “Gamelion, Anthesterion, Elaphebolion, Mounychion, ‘Thargelion si Scirophorion. Pozitia lunii inter- calate era diferitd. Fiecare luna avea in gene- ral 30 de zile, dar la aproximativ gase luni, ziua de 29 era omisa din calendar. Zilele erau numérate in cadrul fiecdrei decade a lui Astfel, de exemplu, exista a doua zi, dupa a zecea zi din luna Poseideion (Robert Hannah, 2005: 29). Lunile macedoniene purtau denumirile Dios, Apellaios, Audynaios, Peritios, Dystros, Xanthicos, Artemisios, Daisios, Panemos, Loos, Gorpiaios si Hyperberetaios (Robert Hannah, 2005: 31). ‘Asemenea tiparului babilonian civil, tim- pul zilei si timpul nopfii erau imparfite in patru ,ceasuri” si 12 ore fiecare dintre aces- tea. Lungimea unei ore oscila intre 45 si 75 de minute ale timpului contemporan noua. Diviziunea timpului a fost la origini bipartit, vara $i iarna, ins in jurul anului 650 i.Hr. apé rusera deja cele patru anotimpuri in imparti- rea calendaristicd (Robert Hannah, 2005: 47). 2.4 Calendarul roman timpuriu inainte cu sapte sau opt secole de era creg- tind exista un calendar local al oragului Roma despre care se spune cA ar fi fost creat de catre Romulus. Anul incepea in martie si consta din 10 luni, sase dintre ele avand 30 de zile si patru avand 31 de zile. Astfel, anul roman totaliza 304 zile. Terminandu-se in luna decembrie, era urmat de o perioada de iarna necalculata care nu aparea in calendar. Se presupune c& Numa Pompilius‘ a adaugat lunile ianuarie gi februarie, pentru a completa acel spatiu necal- culat®, Pentru a obfine numérul de zile nece- sar lunilor adaugate, Numa Pompilius a luat cate 0 zi de la lunile care aveau 30 de zile, ajungand in final la 56 de zile pentru ianua- rie si februarie impreuna. Februarie rimasese cu un numar par de zile, dar a fost considerat ca fiind potrivit, deoarece februarie era luna dedicat infernului. Romanii se temeau de * Considerat al doilea imparat al Romei. 5 Trebuie si menfionez c& acel spajiu necalculat ar fi totalizat aproximativ 50 de zle. 10 4S SWAISSISISASASS ASS ASIGSSISSSSISISSTs numerele pare, care erau considerate ca adu- cAnd ghinion. Anul avea in final un numar impar de zile de 355 de zile (Robert Hannah, 2005: 63). Calendarul roman republican a fost intro- dus de Lucius Tarquinius Priscus (616-579 i.Hr.), care a fost al cincilea imparat al Romei El a stabilit c& anul incepe in ianuarie, deoa- rece atunci avea loc festivalul zeului porfilor, dar s-a renunfat la aceasté reforma in anul 510 iHr,, cind dinastia etrusca® a fost inlatu- rat de la putere. Calendarul roman republi- can avea tot 355 de zile, luna februarie avand 28 de zile, lunile martie, mai, iulie si octom- brie cate 31 de zile, iar restul lunilor - céte 29 de zile. Astfel, romani foloseau un calendar lunar mai scurt cu 10 ¥/, zile fafa de anul tro- pical care avea 365 %4 zile. Pentru a preveni decalarea anotimpurilor, o luna suplimen- tard, numita Intercalans sau Mercedonius, era inserati intre 23 si 24 februarie. Luna avea 27 sau 28 de zile, fiind adaugata la fiecare doi ani. Uneori, cele cinci zile din februarie care riméneau dupa luna intercalata erau omise la calcul. Astfel, intercalarea echivala cu 22 sau 23 de zile in plus la fiecare doi ani (Robert Hannah, 2005: 67). Intercalarea tinea de indatoririle Pontificilor, un consiliu care il asista pe magistratul sef in indatoririle sale sacrificiale. Motivele decizii- lor lor erau secrete, dar din cauza neglijentei si a ignorantei, intercalarile s-au facut nere- gulat, ducdnd la un haos al anotimpurilor. in ciuda acestor probleme, mare parte din calen- darul roman republican s-a regasit ulterior in calendarul gregorian (Robert Hannah, 2005: 80). 2.5 Calendarul ebraic Cunostinfele legate de calendarul evreiesc in uz in perioada Exilului babilonian sunt limi- tate gi incerte. Biblia face referinte la calendar doar incidental, iar datarile unor componente din Legea Mozaicd nu sunt sigure. Cea mai timpurie sursa de atestare pentru calendarul ebraic este Calendarul Gezer, scris probabil pe vremea lui Solomon, in secolul al X-lea i.Hr. Inscriptiile arat{ o lungime a principalelor © Din care ficea parte Priscus. CANDELAactivitati din agricultura intr-un ciclu de 12 luni. Termenul folosit de calendar este yereah, care in ebraicd inseamn atat ,luna’, ca divizi- une a calendarului, cat si Luna. Al doilea ter- men evreiesc pentru lund, hodesh, inseamna noutatea” lunii in crestere. Astfel, lunile calendaristice ebraice erau legate de Lund. Ele nu sunt numite in izvoarele de dinaintea exilului cu exceptia catorva referiri biblice la construirea Templului lui Solomon. inceputul lunilor era luna Pastilor. in unele locuri, luna Pastilor este hodesh ha-aviv. Calendarul ebraic este in stransa legatura cu ciclul Soarelui, care determina coacerea holdelor. Nu se cunoaste cum s-a trecut de la anul de 354 de zile la anul de 265 de zile. Biblia nu mentioneaza intercalarea. Anul shana a fost an agricol, ast- fel fiind gi liturgic. Nu exist nicio referinta la ziua Anului Nou in Biblie (Mark Cohen, 1993: 217). Dupa cucerirea lerusalimului (587 i.Hr.), babilonienii au introdus calendarul lor ciclic si numérarea anilor de la Nisanu I. Acum evreii aveau un calendar care includea ziua de Anul Nou si adopta numele lunilor babilo- niene. Din 587 i.Hr. si pana in anul 70 d.Hr., anul civil ebraic a fost similar celui babilonian, exceptand perioada lui Alexandru cel Mare si Ptolomeu (332-200 i.Hr.), cand s-a folo- sit calendarul macedonian. Situatia dupa dis- trugerea Templului din Ierusalim in anul 70 este neclara. Nu se stie dac& romani au intro- dus calendarul iulian sau evreii au continuat s foloseasca propriul calendar in tranzactiile comerciale (Robert Hannah, 2005: 238). Documentele aramaice din Iudeea de la acea vreme sunt rare gi aratd cA evreii datau evenimentele dupa calendarul roman. Datele abundente provenite din resursele talmudice fac referire doar la calendarul religios, nu sila cel civil. in calendarul religios, inceperea anului era determinata de Luna noua in crestere, iar data pascalé era legat de maturarea holdelor de orz. Observarea lunii si a starii lanurilor din Iudeea erau necesare calendarului reli- gios. Evreii din diaspora, care in general folo- seau calendarul civil al tarilor fn care se aflau, SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2019 erau informati de mesageri din Palestina des- pre inceperea festivalurilor. Aceasta practica este atestata in anul 143 1Hr. Dupa distruge- rea Templului in anul 70 d.Hr, liderii rabinici au preluat de la preofi stabilirea calendarului religios. Observatiile vizuale ale Lunii noi au fost completate in jurul anului 200 de calcule astronomice secrete. Oamenii din diaspora nu aveau intotdeauna ribdare si.astepte dupa decizia arbitrara a celor care faiceau calendarul in Jara Sfanta. De aceea, in Antiohia Siriana, in perioada 328-342, Pastele a fost mereu celebrat in luna martie a calendarului julian, luna echinoctiului de primavard, fara a fine cont de regulile palestiniene. Pentru a pastra unitatea Israelului, patriarhul Hillel al l-lea a publicat in 358/359 ,secretul” stabilirii calen- darului, care consta in principal din folosirea ciclului babilonian de 19 ani, cu unele modifi- cari cerute de ritualul iudaic (Robert Hannah, 2005: 248). Aplicarea acestor principii a dus la contro- verse pana in secolul al X-lea d.Hr. Din cauza importanfei Sabatului ca dividend al timpu- lui, sptamana de gapte zile a servit ca uni- tate de timp pentru serviciul divin iudaic. in ceea ce priveste lungimea anului gi a fiecd- rei luni, aceasta era impredictibila, astfel incat folosirea numérarii saptamdnilor era con- venabili. Originea siptimanii de sapte zile rmane necunoscuta. Zilele ei erau numarate de la Sabat (ziua de smbata la evrei si ziua de duminica la crestini) Calendarul evreiese in uz astizi este luni- solar, anii fiind solari, iar lunile lunare, dar urmeaza inca regula saptamanii de sapte zile, Deoarece anul excede cele 12 luni lunare cu 11 zile, 0 a treia luna de 30 de zile este inter- calaté in al treilea, al saselea, al optulea, al unsprezecelea, al paisprezecelea, al saptespre- zecelea si al nouasprezecelea an din ciclul de 19 ani, Pentru scopuri practice, ziua incepe la apus, dar ziua calendaristicd de 24 de ore incepe la ora 6 p.m, Ora este divizata in 1.080 de parti, halagim, fiecare parte, heleq, durand 3 1/, secunde (Robert Hannah, 2005: 261). Luna sinodica este intervalul mediu din- tre doua conjunctii ale Soarelui cu Luna, cand DIGSSSOSIGSSSSSSSSSSSSSS |]corpurile astrale sunt cat de aproape posi- bil unul de altul, ceea ce se intampla la 29 zile 12 ore 44 minute 3 '/, secunde. O con- junctie poarté denumirea de molad, termen babilonian. 3. Aspecte astronomice in calendarul crestin; reformele calendarului Calendarul folosit in general azi igi are ori- ginile in dorinfa existenfei unui calendar solar care s fie in armonie cu anotimpurile si sé aiba reguli fixe ale intercalarii. Deoarece s-a dezvoltat in Crestinism, trebuia si confina gi © metoda de a stabili sirbatorile religioase care nu aveau dati fix, ceea ce se realiza pe baza observatiei Luni. Reconcilierea scheme- lor lunare si solare a fost realizatd prin com- binarea calendarului roman republican si a calendarului egiptean. Asa cum ardtam anterior, calendarul roman republican era de fapt 0 observare a Lunii gi era defazat pe mésura_trecerii timpului in raport cu anotimpurile. in afara de problema intercalarii, era clar c& anul republican roman de 366,25 zile va avea la nesfarsit o imparitate cu anotimpurile, o lund la fiecare 30 de ani (Constantin Dramba, 1952: 21). Cea mai mare dificultate a oricarei reforme a calendarului parea imposibilitatea de a face © schimbare care si permita lunilor a tine pasul cu fazele Lunii si cu anotimpurile anu- lui. Era necesar s se treaca de la metoda tra- ditional de construire a calendarului la 0 metoda a unui calendar eficient. 3.1. Calendarul iulian La jumatatea primului secol iHr., lulius Cezar l-a invitat pe astronomul Sosigene din Alexandria si il sfatuiascd legat de reforma calendarului. Sosigene a decis ci singurul lucru practic era abandonarea calendarului lunar. Lunile se cereau aranjate pe baza ano- timpurilor si trebuia folosit anul solar (tro- pical), la fel ca in calendarul egiptean, ins& socotit ca avand 365 ¥/, zile (Constantin Drambi, 1952: 23). Pentru a eradica discrepanta dintre data calendaristic’ si echinoctiu, s-a_decis ca anul 46 i.Hr. s& aibi doua intercaliri, Prima intercalare era cea obisnuiti in calendarul roman republican pe parcursul anului, inser- fia a 23 de zile dupa data de 23 februarie. A doua intercalare, pentru a armoniza calenda- rul cu echinoctiile, s-a realizat prin introdu- cerea unei luni intre sfargitul luni noiembrie si inceputul lunii decembrie. Aceasta inse- rare a dus la un numér suplimentar total de 67 de zile, care a determinat ca anul si fie format din 445 de zile sia facut ca incepu- tul lui martie din anul 45 7.Hr. din calendarul roman republican si se suprapuna cu 1 ianua~ rie a calendarului julian (Constantin Dramba, 1952: 25). Odata cu corectarea erorilor precedente, urmatorul pas a fost impiedicarea reapari- tiei acestora. Astfel a fost adoptati sugestia lui Sosigene referitoare la anul tropical si s-a renunfat la calendarul lunar. Cifra de 365,25 de zile a fost adoptata drept constituind anul tropical. Cezar a decretat c& anul urma sa aib& 365 de zile, la fiecare patru ani inserandu-se © zi suplimentar& in februarie (Constantin Dramba, 1952: 26). Se pare ca Pontifii au interpretat gresit edic- tul i au inserat intercalarea prea des. Eroarea a aparut datorité practicii romane a numara- rii inclusive astfel incat s-a inteles ca 0 inter- calare la patru ani insemna sa se intercaleze tot in al treilea an, deoarece anul bisect era numarat ca prim an al perioadei urmatoare. ‘Aceasta eroare nu a fost detectata timp de 36 de ani, motiv pentru care au fost adaugate 12 zile in loc de 9 zile in aceasté perioada. imparatul Augustus a facut corectarea, renun- {and la intercalare in perioada anilor 8 i.Hr. ~ 8 d.Hr. Drept consecinfa, calendarul iulian, datorita erorii de interpretare a edictului, a intrat in vigoare cu adevarat céteva decade mai tarziu (Constantin Drambi, 1952: 28). Se pare c4 lunile calendarului iulian au fost preluate din calendarul roman republican, dar au fost usor modificate pentru a rezulta un tipar de numérare par. Lunile calendaris- tice republicane martie, mai si iulie, care aveau 31 de zile, au ramas neschimbate. Cu exceptia lunii octombrie, toate celelalte luni care aveau 29 de zile au primit in plus 0 zi CANDELAsau doua, Ianuarie, septembrie si noiembrie au primit cate doua zile, ajungand fiecare la 31 de zile, in timp ce aprilie, iunie, august si decembrie au primit cate 0 zi, ajungand fie- care la 30 de zile. Octombrie a fost redus de Ia 31 de zile la 30, iar februarie crescuse la 29 de zile, cu exceptia anului bisect cand avea 30 de zile. Pentru a-i ajuta pe fermieri, Cezar a scos un almanah care arita in ce date ale nou- lui calendar aveau sa aiba loc anumite feno- mene astronomice, jn ceea ce priveste numele lunilor, luna julie a fost numita astfel in anul 44 .Hr., dupa numele lui Julius Cezar, inainte numindu-se Quintilis’. Luna august a primit aceasté denu- mire in anul 8 i.Hr, dupd Augustus, avand inainte de aceasta numele de Sextilis. Se crede c& Augustus a dorit ca luna lui s& aib& cel putin atatea zile ca luna lui Cezar, astfel incat februarie a fost redus la 28 de zile (29 in an bisect), iar august a primit 31 de zile. Dar deoarece apareau astfel 3 luni consecu- tive cu 31 de zile, iulie, august, si septembrie, ‘Augustus a redus septembrie la 30 de zile sia facut octombrie de 31 de zile, rezultand lunile pe care le avem si azi (Constantin Dramba, 1952: 33). Alfi cercetatori sunt de parere c& Iulius Cezar a pastrat initial 28 de zile in februarie pentru a evita si afecteze riturile religioase care celebrau lumea subterana gi a adaugat dou zile in august, care a ajuns la 31 de zile. Ianuarie, martie, mai, iulie si octombrie aveau astfel 31 de zile, iar aprilie, iunie, septembrie, noiembrie si apoi august aveau 30 de zile (Constantin Dramba, 1952: 34). Subliniez c& nu existau saptamani in calen- darul julian original. Zilele erau desemnate ca dies fasti si dies nefasti, primele find zile in care erau deschise afacerile si curtile de judecata, dupa cum era practica si in calendarul republi- can. Iulius Cezar a stabilit ca zilele adaugate de el s& fie toate dies fasti si au fost adaugate la finalul lunii astfel incat sa nu interfereze cu datele fixate traditional pentru a fi dies comitia- les. dies festi si dies feriae. La origine, calendarul 7 Se poate observa cum luna iulie era numit’ ,a cincea’, ceea ce aratd clar ci numerotarea anului se facea incepand cu luna martie. SEPTEMBRIE - OCTOHBRIE 2019 julian a avut un set permanent de date pen- tru problemele administrative. Introducerea oficial a s&ptimanii de sapte zile de catre Constantin I in secolul al IV-lea d.Hr. a dus la stergerea acestor aranjamente. Din datele de insertie a lunii intercalate in calendarul republican, dar si din obiceiul de a da numele anilor dupa numele consulilor, rezulta cA anul calendaristic incepea initial in martie, care era luna cand noul consul intra in atributiile functiei. Aceasta situatie s-a schim- bat in anul 153 i.Hr, cénd data de preluare a functiei a devenit ianuarie. 3.2 Calendarul gregorian Calendarul iulian de 365,25 de zile era prea lung, deoarece valoarea corecti a anu- lui tropical era de 365,242199 zile. Eroarea de 11 minute si 14 secunde pe an ducea la o diferenfa de o zi si jumatate la fiecare doua sute de ani si o saptimana la o mie de ani. Calendarul era din nou defazat faté de ano- timpuri. Periodic, problema a fost pusa in sinoadele bisericesti, dar nu a fost schimbat nimic deoarece astronomii care au fost con- sultati se indoiau cd era disponibild suficienta informatie precisi pentru a obfine o valoare corecta a anului tropical (Constantin Dramba, 1952: 36). in anul 1545, echinoctiul de primavara, care era folosit pentru determinarea Pastelui, era defazat cu zece zile fafa de data sa nor mala. In decembrie, cand Conciliul Tridentin s-a intalnit pentru o prima sesiune, a autori- zat pe Papa Paul al Ill-lea sa ia masurile nece- sare pentru a corecta greseala din calendar. Corectarea cerea 0, solutie, pe care nici Papa Paul al IF-lea, nici succesorii sai nu au reu- sit si 0 giseasca, pana aproape de anul 1572, cand Papa Grigorie al Xill-lea a fost ales. Acesta avea la indemana o serie de propu- neri legate de modificarea calendarului care se adunasera in timp. El a emis o bula prin care astronomul iezuit Christopher Clavius a fost imputernicit s& treacd la schifarea unui nou calendar, folosind sugestiile astronomu- lui si medicului Aloysius Lilius (Constantin Dramba, 1952: 38). 13,Bula papala Inter gravissimas a fost emis& la data de 24 februarie 1582. in primul rand, pentru a readuce echinocfiul de primavara pe data de 21 martie, ziua care urma sarba- torii Sfantului Francisc (celebrat in 5 octom- brie) a devenit 15 octombrie, eliminandu-se zece zile. in al doilea rind, pentru a apropria anul de cel tropical, s-a acceptat 0 valoare a anului de 365,2422 de zile - valoarea diferea cu 0,0078 zile fata de calendarul iulian, gene- rand o diferenta de 3,12 zile la fiecare 400 de ani, S-a dat de asemenea regula ca trei din fie~ care an centenar sa fie an comun si nu bisect, astfel incdt puteau fi bisecti doar anii care se divideau cu 400. De aceea, anii 1700, 1800 si 1900 nu au fost ani bisecfi in calendarul gre- gorian, dar anul 2000 a fost an bisect, com- parativ cu calendarul julian unde ar fi fost toti bisecti. Aceasta reforma poarta denumirea de calendar gregorian si a fost bine primit’ de astronomi ca Johannes Kepler, Tycho Brahe, dar si de printii catolici europeni. Totusi, multi protestanti au considerat aceasta reform’ ca 0 lucrare a Antihristului si au refuzat si o adopte. Calendarul gregorian a fost adoptat in cele din urma de intreaga Europa, Rusia fiind cea mai intarziata in adoptarea calenda- rului gregorian, in 1918. 4. Aspecte teologice in abordarea litur- gica a calendarului crestin-ortodox Timpul civil este diferit de timpul sacru, iar calendarul liturgic este diferit de calenda- rul civil. Omul religios traieste timpul religios zi de zi, inserndu-l in timpul civil sau pro- fan prin rugaciune si participarea la serviciul divin. Mircea Eliade este de parere ca ,pentru omul religios, durata temporal profana poate fi periodic «oprita» prin introducerea, cu aju- torul riturilor, a unui Timp sacru, non-isto- tic (in sensul c& nu {ine de prezentul istoric), Tot asa cum o bisericd inseamné o ruptura de nivel intre spafiul profan al unui oras modern, slujba religioasé care are loc inauntrul ei inseamna o ruptura in durata temporal pro- fand: nu mai este prezent Timpul istoric actual, timpul trait, de pild’, pe strazile si in casele din jur, ci Timpul in care s-a desfasurat SDASG/SGISSIG GIGS I ADSI SSIS SSSSISSSISSGS existenfa istoric& a lui lisus Hristos, Timpul sfinfit prin predicile, patimile, moartea si invi- erea lui Hristos. Trebuie si spunem totusi ci acest exemplu nu evidentiaza intru totul deo- sebirea dintre Timpul profan si Timpul sacru. in comparatie cu celelalte religii, crestinismul a reinnoit intr-adevar experienta si conceptul de Timp liturgic, afirmand istoricitatea per- soanei lui Hristos’ (Mircea Eliade, 2005: 56). Pentru crestinul’ ortodox, _participarea la serviciul divin inseamna participarea la comuniunea cu Hristos in cadrul Bisericii, comunitatea de fii ai Fiului, unde faptele si invafaturile lui lisus Hristos pot fi cunoscute hic et nunc, dincolo de cotidian, prin accedere Ja timpul sacru si evadare din cel profan. O prima diviziune a timpului sacru este in Biserica Ortodoxa ziua liturgicd, care incepe seara si se intinde pana a doua seari, cind vecernia este primul serviciu religios al zilei liturgice care incepe, continudnd tra- difia iudaicd, asa cum o descriam si in ran- durile de mai sus. Fiecare zi liturgic are in centrul sdu evocarea unui eveniment din tim- pul sacru sau celebrarea unui sfant. in calen- dar exista zile lucratoare si zile de sarbatoare. Sarbatorile din calendarul ortodox pot fi impartite in sarbatori cu dati fix’, aga cum sunt Criciunul, Adormirea Maicii Domnului, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, etc. si s&r- batori cu data variabila, aga cum sunt Pastile, Floriile, Rusaliile etc, De asemenea, in fune- fie de sfantul/evenimentul central evocat de sarbatori, acestea se pot imparfi in sArbatori sau praznice domnesti/ imparatesti si sirba- tori ale sfinfilor. Ziua liturgicd se divide in ceasuri, un alt obicei iudaic preluat de calendarul liturgic crestin. Ziua, fara noapte, se imparte in patru ceasuri, fiecare ceas avand aproximativ trei ore. Noaptea este impirtiti de asemenea in sferturi care poart de aceasti dati denumi- rea de straji sau vegheri. Desi calendarul bisericesc_urmareste calendarul civil, exista zile in care nu se savar- seste Sfanta Liturghie, desi acestea sunt luate in calcul la numératoarea zilelor. Astfel de zile se numesc zile aliturgice si anume: zilele CANDELAde miercuri si vineri din Saptamana brin- zei, zilele de luni si mar{i din prima sapta- ména a Postului Pastelui, Vinerea Patimilor, vinerea din saptimana Craciunului si vine- rea dinaintea Bobotezei, cand aceste sarbatori importante ale Crestinismului cad in zile de duminica sau luni. Calendarul liturgic semna- leaza zilele aliturgice, atragand atenfia credin- ciosilor asupra acestora. Fiecare zi a saptimanii este dedicata asttel: lunea este ziua slavirii Sfintilor ingeri, mar- fea este ziua Sfintilor Prooroci, in mod special a Sfantului Proroc loan Botezatorul, miercu- rea si vinerea sunt dedicate Sfintei Cruci si Sfintelor Patimi ale Mantuitorului, joia este dedicat Sfinjilor Apostoli si Sfantului lerarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, sam- bata este inchinaté celor adormiti, sfintilor m&rturisitori si mucenicilor, iar duminica este ziua invierii Domnului. Anul bisericesc are 52 de saptamani, ins& anul bisericesc nu incepe Ja data de 1 ianua- rie, ca anul civil, ci la data de 1 septembrie. Datorité faptului c& Pastele nu este o sarba- toare cu data fixa, de la un Paste la altul vari- aza numarul de saptaméni. impartirea anului bisericesc in luni nu este la fel de importanta ca impérfirea acestuia in s&ptimani. Diviziunea lunara a condus la ela- borarea mineielor, care cuprind slujbele sfinti- lor din fiecare lund, cu stihuri si canoane care descriu viafa, martiriul, calea lor de sfintenie. ‘Anul bisericesc ortodox are in centrul séu Sfintele Pasti, iar in functie de asta poate fi impirjit in trei perioade. O prima perioada este Perioada Triodului sau prepascala, care dureazi de la Duminica Vamegului pana la Pasti, in total 10 s&ptimani. O a doua peri- oad’ este perioada pascali sau Perioada Penticostarului, care dureaza de la Duminica Pastilor pana in prima duminicd dup’ Rusalii, in total opt siptaméni. O a treia perioada este Perioada Octoihului sau perioada postpas- cali, care tine tot restul anului si dureaza intre 40 si 42 de saptiméni, depinzdnd de data la care se sarbatoresc Pastile. SEPTEMBRIE - OCTOHBRIE 2019 Pentru crestinul autentic, traitor, timpul istoric este valorizat prin intermediul timpu- lui liturgic. Mircea Eliade constata: »Crestinismul merge si mai departe in valorizarea Timpului istoric. Pentru c& Dumnezeu $-a intrupat si Si-a asumat o exi tenfa umana istoriceste conditionatd, Istoria poate fi sanctificata. Acel illud tempus de care vorbesc Evangheliile este un Timp istoric bine precizat - Timpul in care Pilat din Pont era guvernatorul Iudeii - , care a fost insa sfintit de prezenfa lui Hristos. Crestinul din zilele noas- tre care participa la ‘Timpul liturgic se intoarce in acel illud tempus in care a trait, a suferit gi inviat lisus, dar acesta nu mai este un timp mitic, ci timpul in care Pilat din Pont dom- nea peste ludeea. $i pentru crestin, calendarul sacru reia la nesfarsit aceleasi intamplari din viafa lui Hristos, ins& aceste intamplari s-au petrecut in Istorie: nu mai sunt fapte care s-au desfaurat la originea Timpului, ,la inceputuri” (si trebuie adaugat ca timpul incepe din nou, pentru crestin, cu nasterea lui Hristos, pentru ca Intruparea intemeiaza o stare noua a omu- lui in Cosmos). Asadar, Istoria se dovedeste a fio noua dimensiune a prezenfei Zeului in lume. Istoria redevine Istoria sfant’, aga cum fusese gandita, dar intr-o perspectiva mitica, in religiile primitive si arhaice. Crestinismul ajunge la © teologie si nu la 0 filosofie a Istoriei, deoarece interventi- ile lui Dumnezeu in Istorie, si cu deosebite intruparea istoricd a lui lisus Hristos au un scop transistoric: mantuirea omului” (Mircea Eliade, 2005: 86-87). 5. Data pascal; epactele Sarbatoarea pascali a fost si rimane cea mai importanta sarbatoare pentru crestina- tate, iar pozifia Pastilor in calendar deter- mina pozitia celorlalte sarbatori care nu au data fixa. Deoarece timpul sarbatorii pascale depinde atat de fazele Lunii, cat si de echi- nocfiul de primavara, autoritatile eclesiale au cdutat 0 modalitate de a reconcilia calenda- rul lunar cu cel solar. Unele formule simple de calcul erau de dorit. Nu exista nicio solutie SSSSGSSSSSSGESSGESSESSESGSs 15usoara sau evidenta si, pentru a face Iucru- rile si mai dificile, nu exista o unanimitate de pareri asupra felului in care ar fi trebuit facut acel calcul, nici macar in calendarul lunar. Find srbatoarea fnvierii, trebuia si depind’ de data Crucificirii, care avusese loc trei zile mai devreme, chiar inainte de Pastele evreiesc. Pastele evreiesc se sirbato- rea in ziua de 14 a lunii Nisan, prima luna a anului religios ebraic. Bisericile cregtine din zona est-mediteraneana celebrau Pastele pe data de 14 Nisan, indiferent in ce zi a sipta- ménii ar fi fost, dar majoritatea crestinatafii adoptase o formula mai complicata pentru a se asigura ci era sarbatorit intr-o zi de dumi- nicd (Constantin Motoc, 2010: 149). Pentru a determina cum ar trebui stabi lite invierea si zilele de Pasti, s-au avut in vedere Evangheliile. Pana in secolul al II-lea au fost unele probleme deoarece se parea ci Evangheliile dupa Matei, Marcu si Luca dadeau o data diferita a Crucificarii fata de Evanghelia dupa Ioan. Diferenta a dus la 0 controvers& care a luat amploare mai tar ziu din cauza faptului c& evreii socoteau o zi ca existand intre doua apusuri. Problema care s-a pus a fost cum ar trebui calculata seara zilei de 14 si s-au format doua tabere, Quintodecimanii si Quartodecimanii, cei din urma lund in calcul seara de dinaintea zilei de 14, cind de fapt incepuse ziua. Bisericile rasaritene i-au sustinut pe Quartodecimani, pe cnd bisericile apusene i-au sustinut pe Quintodecimani. Biserica apuseana a decis in final in favoarea Quintodecimanilor’. Bisericile estice au decis in schimb sa raman& in favoarea celeilalte tabere. La fel s-a pozi- fionat si biserica engleza, pana in secolul al Vilea, la sosirea misionarilor romani. Datarea Pastelui in calendarul gregorian se baza pe decizia bisericilor apusene, care au decretat ci Pastele ar trebui celebrat duminica imediat urmatoare Lunii pline de dupa echinoctiul de primavara (sau suprapusa acestuia), echinoc- tiu care era socotit ca fiind in data de 21 mar- tie, Biserica a decretat de asemenea c&, dacd 5 Dac aceast decizie a fost Iuati la Sinodul 1 Ecumenic (Niceea, 325) sau mai tarziu este 0 alta controvers&. Luna plina era duminica, sarbatoarea Pastilor si fie finut& sapte zile mai tarziu (Constantin Motoc, 2010: 151). Tinand cont de aceste reguli, problema cal- culului se poate divide in doua. Pe de o parte trebuia gasit un mod simplu si eficient de cal- cul a zilelor sptamanii pentru orice perioada din an si, pe de alta parte, determinarea Lunii pline in orice luna a oricdrui an. Prima parte a fost rezolvati prin folosirea unui cod de litere derivat din sistemul roman adoptat pen- tru determinarea zilelor pentru piafa. Pentru uz eclezial, codul a dat ceea ce este cunoscut ca Duminica sau sistemul literei duminicale (Constantin Mojoc, 2010: 154). Literele de la A la G erau atribuite unei zile, consecutiv de la 1 ianuarie, astfel incat 1 ianuarie aparea ca A, 2 ianuarie ca B, pana la 7 ianuarie care aparea ca G, dupa care ciclul se relua. Apoi, in fiecare an, prima dumi- nica trebuia sa inceapa obligatoriu cu o litera intre A si G, iar toate duminicile din an pur- tau acea litera. Dac& prima duminicé din an c&dea in 5 ianuarie, E, atunci toate duminicile din an aveau litera E. Nicio liter’ duminicala nu era dati zilei intercalate de 29 februarie, dar, deoarece era socotita ca zi a saptaménii, seriile de litere sareau cu 0 litera inapoi dupa intercalare. De aceea, un an bisect incepea cu o litera duminicala, dar dupa 29 februarie con- tinua cu litera precedenta celei cu care ince- puse, Daca, de exemplu, pana in 29 februarie, litera duminicala era D, dupa aceasta zi, litera duminicala folosita era C. Datele posibile la care se puteau sarbatori Pastile erau situate intre 22 martie si 25 aprilie. Odata ce se cunostea litera duminical pen- tru un an, duminicile posibile pentru sarba- toarea pascala puteau fi vazute intr-un tabel. Acest sistem nu determina complet data, fiind nevoie si de alte informatii (Constantin Motoc, 2010: 155). Era important a cunoaste datele Lunii pline pe parcursul anului si pentru aceasta era folo- sit un ciclu lunar, cum era ciclul metonic. Erau intocmite tabele folosind datele la care puteau fi sfrbtorite Pastile si se dadea fiecarei date un numér de Ja 1 la 19. Numérul indica anul CANDELAcare din cei 19 ani ai ciclului lunar ar putea avea Luna plina in acea zi. in perioada medie- vala, aceste numere purtau numele de nume- rele de aur, probabil de la numele folosit de greci pentru numerele din ciclul metonic sau poate datorita faptului c& auriul era culoarea folosita pentru a le insemna in calendar. Sistemul numerelor de aur a fost introdus in anul 530, dar numerele au fost aranjate ca si cum ar fi fost adoptate de Sinodul de la Niceea cu doua secole mai devreme. Ciclul a fost considerat a porni intr-un an fn care Luna plina era pe data de 1 ianuarie, Privind inapoi, cronologii au gasit ci aceasta se intamplase in anul care precedase anul I d.Hr. si astfel numarul de aur pentru fiecare an este gasit adaugand cifra 11a an si impartind suma la 19. NumAarul de aur este restul imparfirii si, dac& nu exista rest, este socotit a fi 19 (Constantin Motoc, 2010: 155-158). Pentru a calcula data pascal, cronologii medievali calculau numarul de aur pentru fiecare an si apoi consultau tabelul pentru a vedea langa care data se afl numarul. Dup& ce gaseau data, aceea a primei Luni pline dupa 20 martie, consultau tabelul de litere dumini- cale si vedeau data urmatoare Inga care apa- rea litera duminicala. Aceasta era duminica aleasa pentru srbatoarea pascala’. Sistemul numerelor de aur a fost respins in cele din urma datorité faptului c& Luna plin& astronomica putea diferi cu pana la doua zile de data pe care o indicau prin calcule. Lilius a propus un sistem mai bun bazat pe ceea ce se folosea neoficial in perioada calendarului iulian. Numit sistemul epactelor, dupa denu- mirea greceasci, insemnand ,a_intercala’, acesta era un sistem de numere care aveau legatura cu fazele Lunii in prima zi a anului, dupa care se putea gisi faza lunii in orice zi a anului, cel putin aproximativ, prin numérare, folosind alternativ lunile de 29 si 30 de zile. Epactele folosite anterior nu erau exacte, deoarece, asemenea numarului de aur, se bazau pe ciclul metonic. Acest ciclu de 19 ani + Metoda, modifica’ pentru a se potrivi anului bisect al anului gregorian, este gi in prezent redaté in cirtile englezesti de rugiciune, desi a fost oficial abandonati In adoptarea ccalendarului gregorian, SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2019 era eronat, generand o diferenta de 8 zile la fiecare 2500 de ani. O schimbare de o zi in anumifi ani centenari a fost instituita prin cal- cularea cu o zi mai tarziu a fazei Lunii, de sapte ori, la intervale de 300 de ani, si de opt ori la fiecare al 400-lea an. Aceasté opera- tie era cunoscuta drept corectia lunar’, dar mai exista pe lang aceasta gi o alta corectie (Constantin Motoc, 2010: 154). Un avantaj al numarului epact era acela c& arata faza Lunii la 1 ianuarie si permitea cal- culul simplu al datelor Lunii noi si a Lunii pline pentru tot anul. Pe langa acest aspect, permitea construirea unui ciclu de 30 de numere epacte, fiecare diminuandu-se cu unul fata de ciclul precedent, astfel ci, atunci cand era necesar, in anumifi ani centenari se putea trece de la un ciclu la altul, fiind preg’; tit mereu un ciclu care s& aiba relatii corecte intre date si Luna noua. Pentru determinarea datei pascale, era pre- gatit un tabel cu numerele de aur, de la 1 la 19, iar sub ele se aflau ciclurile epacte pen- tru 7000 de ani. Dupa aceasta, toate ciclurile epacte se repetau. Un al doilea tabel cuprin- dea datele Lunii pline pentru diverse cifre epacte. Odata ce se cunostea cifra epacté a anului, data Lunii pline a Pastilor se putea obtine imediat. Dup& consultarea tabelului de litere duminicale, se afla care era duminica urmatoare, adica data pascalé. Astfel, sistemul gregorian de epacte, desi era mai precis decat vechile numere de aur, totusi fi obliga pe cro- nologi si consulte tabele astronomice com- plexe (Constantin Mofoc, 2010: 156). 6. Adoptarea stilului nou in diferite fari Folosirea termenului de stil pentru tipul de calendar pare sa isi aiba originea imediat dupa inceperea secolului al XVFlea, ca rezul- tat al dezvoltarilor aparute in calculul calen- darului in cele doua secole anterioare. In anul 463 d.Hr. Victorius din Aquitania, care © Datoritt faprul 8 0 valoare mai exacti era folosité de calendarul gregorian pentru anul solar, Clavius a decis a, atunci cénd ciclul de epacte ajungea intr-un an centenar, rnumarul de epacte si fie redus la unu. Aceasti reducere a purtat denumirea de corectie solar,fusese numit de Papa Hilarius si se ocupe de revizuirea calendarului, a creat perioada pascal mare, numita uneori perioada vic- toriana. Aceasta era o combinatie a ciclului solar de 28 de ani si a ciclului metonic de 19 ani, punand Luna plina in acceagi zi a lunii. in secolul al Vi-lea, aceasti perioada a fost folositi de Dionisie Exiguul pentru calcularea datei pascale, deoarece arata ziua saptima- nii pentru orice zi a anului, devenind cunos- cut ca perioada dionisiana. Dionisie Exiguul a luat anul numit 532 d.Hr. ca primul an al noi Mari Perioade Pascale si a considerat anul 1i.Hr. ca inceput al ciclului precedent. in secolul al Vi-lea exista credinta ca acesta era anul Nasterii lui Hristos si acesta este motivul pentru care Dionisie a introdus conceptul de numérare a anilor consecutivi in era crestina. Metoda a fost adoptati de oamenii de sti- inf ai vremii, dar exist pareri care susfin c& a fost folosité la scara larga doar dupa popu- larizarea ei de catre Venerabilul Beda, a carui reputatie printre savantii vremii era foarte mare in secolul al Vill-lea in Biserica apu- seani. Sistemul i.Hr./d.Hr. a impacat dife- rite practici sau stiluri de calcul a inceputului anului, Cand calendarul gregorian a stabi- lit inceputul anului la 1 ianuarie, a primit in general denumirea de calendar pe stil nou, pe cand calendarul iulian a primit denumirea de calendar pe stil vechi (Constantin Motoc, 2010: 160- 183). Datorita diviziunii dintre Bisericile crestine rasiiritene si vestice si de asemenea a protes- tantilor de romano-catolici, avantajele evi- dente ale calendarului gregorian nu au fost acceptate peste tot si adoptarea stilului nou s-a facut extrem de incet. in Franfa, Italia, Luxemburg, Portugalia si Spania, stilul nou a fost adoptat in anul 1582 si era folosit in majo- ritatea statelor romano-catolice, si de aseme- nea in Belgia si o parte din Olanda in 1584. in Elvetia trecerea s-a facut gradual, durand din 1583 si pind in 1812. Ungaria a adoptat stilul nou in 1587. Danemarca si protestantii olan- dezi si germani au trecut la stilul nou in 1699- 1700, desi germanii au respins regulile pentru calculul datei pascale. Germanii preferau s& se bazeze pe tabele astronomice, asa cum era Tabulae Rudolphinae (1627), bazate pe observa- fille din secolul al XVI-lea ale lui Tycho Brahe. Ei au trecut la regulile de calcul ale datei pas- cale abia in 1776. Britania a adoptat stilul nou in 1753, iar Suedia un an mai tarziu, chiar daca suedezii au trecut la calculul Pastilor dupa regula dionisiana abia in 1844. Japonia a adoptat stilul nou in 1873, iar Egiptul in 1875. Roménia a facut trecerea la stilul nou in 1919, un an dupa fosta URSS (Constantin Drambé, 1952: 52-53). Bibliografie selectiva Braniste, Ene (2005), Liturgica generala cu notiuni de arta bisericeasca, arhitecturd si pictunt cresting, Bucuresti: Basilica Cohen, M. E. (1993), The cultic calendars of the Ancient Near East, s.l., Capital Decisions Dramba, C. (1952), Timpul si masurarea lui (Conferinta finutd la 9 aprilie in Sala Dalles), Bucuresti: Editura de Stat pentru literatura stiintifica : Eliade, M. (2005), Sacrul gi profanul, tradu- cere din francez de Brandusa Prelipceanu, editia a Ill-a, Bucuresti: Humanitas Hannah, R. (2005), Greek and Roman calen- dars: construction of time in the classical world, Bristol: Bristol Classical Press Hunt, L.(2008), Measuring time, making his- tory, s.1., Central European University Press Motoc, C. (2010), Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul, Parintele erei crestine, Bucuresti: EIBMBOR Schmemann, Alexander (2002), Introducere in teologia liturgicd, traducere ierom. Vasile Barzu, Bucuresti: Sophia Teodorescu, N., Chis, G. (1982), Cerul, 0 taind descifrata... (Astronomia in viata societa- fii), Bucuresti: Editura Albatros CANDELA