ASISTENTA KINETOTERAPEUTICA IN RECUPERAREA TANARULUI

IMOBILIZAT IN SCAUN CU ROTILE, DIN CAUZE NEUROLOGICE

Prof. univ. dr. Vasile MARCU

Asist. univ. drd. Irina STANESCU

Universitatea Craiova

Cuvinte cheie: asistenta kinetica, incapacitate, scaun cu rotile

Keywords: physical activity, disabilities, wheel chair

Rezumat

Este necesar sa se faca cercetare pentru a progresa in intelegerea problemelor legate de efectele
activitatii fizice asupra sanatatii si prevenirea imbolnavirilor la persoanele cu handicap.

Deoarece persoanele cu handicap au o speranta de viata mai mare, trebuie sa se acorde o atentie
sporita problemelor pe termen lung de sanatate si riscurilor de aparitie a handicapurilor secundare.

Ca urmare a unui proces de consens s-au definit recomandari specifice pentru cercetari ulterioare
privitoare la impactul exercitiilor asupra sanatatii si calitatii vietii persoanelor cu handicap.

Neurorecuperarea – notiuni generale

Neurorecuperarea se bazeaza pe tratamentul prin miscare ca remediu, aplicat metodic, dozat, in

sedinte scurte, perseverent care va duce la normalizarea si stabilirea / restabilirea in grade variabile a
performantelor pierdute de bolnavi in cursul sindroamelor neurologice.

In cazul leziunilor SNC, recuperarea va urmari mentinerea unei bune mobilitati, cu consolidarea
impulsurilor motorii, prin kinetoterapie analitica si facilitare neuromusculara.

Reabilitarea motorie va antrena la bolnavii cu handicapuri neurologice o mobilizare la maximum a

potentialelor functionale restante, care vor estompa disabilitatile, generand astfel o calitate noua vietii
cotidiene.

A fi diagnosticat cu o boala cronica neurologica reprezinta inceputul unei lungi etape de viata in
necunoscut, ea debuteaza cu speranta si implicare, amplificandu-se chiar spre exaltare si entuziasm,
urmata de o faza descendenta de acceptare si frustrare, iar in final resemnarea (Matcau, L.–
Introducere in recuperarea bolnavului neurologic, Editura Mirton Timisoara, 1998, p. 11)

In aceasta eventualitate, recuperarea va ajuta bolnavul sa castige cea mai buna posibila calitate a
vietii sale, anuland existenta izolata, singulara, intr-un scaun cu rotile.

Ipoteza
Foarte multi bolnavi au nevoie de tratament de reabilitare, mai ales cei care apartin diferitelor boli
neurologice. Exista numeroase sechele de boli neurologice in care aplicarea sistematica si precoce a
programelor intense de recuperare este pe primul plan.

In realizarea cercetarii de fata propunem o serie de metode si tehnici de recuperare care se bazeaza
pe capacitatile fizice si functionale restante, prin intermediul carora pacientul trebuie sa fie invatat si
antrenat sa se adapteze la viata activa. Astfel verificam ipoteza conform careia reabilitarea motorie va
antrena la bolnavii cu handicapuri neurologice o mobilizare la maximum a potentialelor functionale
restante, care vor estompa disabilitatile, generand astfel o calitate noua vietii cotidiene.

Scopul recuperarii consta in reeducarea oricarei infirmitati, in reducerea invaliditatii si incapacitatii de

munca si, mai ales, in creearea unei noi stari de echilibru.

Subiecti

In cercetare au fost inclusi 12 subiecti selectionati, cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani, de

patologie neurologica asemanatoare, luand in seama faptul ca nu sunt deplasabili, dar manevrabili si
cooperanti.

Subiectii au fost supusi unei testari initiale globale si o reevaluare dupa aplicarea metodelor si
tehnicilor kinetice propuse.

Metode de cercetare

Metodele utilizate in cercetare au fost testarile initiale si finale, urmarindu-se urmatorii parametrii:
spasticitatea dupa scala Ashword, mobilitatea si libertatea de miscare in articulatiile mari ale
membrului inferior, calculand ulterior coeficientul functional de mobilitate, pentru a exprima importanta
pentru functia articulara a segmentelor de mobilitate si obtinerea unei forme de deplasari adecvate.

Dupa calcularea coeficientului functional de mobilitate initial si final, s-a folosit testarea posturii din
decubit dorsal, decubit ventral, intoarcerile, sezand si in picioare pentru a determina nivelul de
stabilitate si mobilitate controlata.

Am tinut seama in alcatuirea planului de tratament de cateva etape, care trebuie sa fie compatibile cu
nevoile pacientului si cu scopurile propuse:

1. Examinarea restantelor functionale;

2. Analiza si interpretarea rezultatele aprecierii;

3. Stabilirea obiectivelor pe termen lung si scurt, duratele aproximative ale etapelor si momentele de
reevaluare;

4. Formarea unui plan de actiune adecvat;

5. Tratamentul propriu-zis al pacientului;

6. Reevaluarea pacientului care inseamna totodata si eficienta tratamentului propus; eliminarea unor
obiective care nu pot fi atinse sau care au disparut si adaugarea unor noi obiective.

Alti factori pe care ii consideram importanti, trebuie inclusi in evaluarea tinerilor imobilizati in scaun cu
rotile:
 greutatea corpului;
 statutul senzorial;
 prezenta edemelor;
 integritatea pielii;
 interesul fata de timpul liber si stilul de viata;
 utilizarea scaunului cu rotile;
 cat timp petrece zilnic in scaunul cu rotile;
 resursele financiare.

Organizarea cercetarii

In cadrul kinetoterapiei trebuie deosebite elementele de baza, respectiv tehnicile de lucru care sunt
alfabetul terapiei prin miscare. Prin asamblarea unor tehnici ale kinetologiei se realizeaza exercitiul
fizic.

Unele exercitii fizice, daca sunt prfectionate si standardizate, devin procedee. Un complex de exercitii
sau procedee fizice vor forma o metoda, care are un scop precis.

Tratamentul kinetoterapeutic se bazeaza nu pe un antrenament muscular, ci pe o educare si

reeducare a modalitatilor de miscare.

In cadrul schemelor utilizate s-au folosit tehnicile de facilitare initiere ritmica, inversare lenta cu
opunere si stabilizarea ritmica.

Pentru cercetarea de fata am utilizat schemele Kabat cu trei tehnici de facilitare neuromusculara
proprioceptiva.

Schemele cuprind doua diagonale de miscare, fiecare cu cate doua perechi de scheme antagoniste:

 inainte-stanga/inapoi dreapta cu inapoi-dreapta/inainte-stanga;

 inainte-dreapta/inapoi-stanga cu inapoi-stanga/inainte-dreapta.

In cadrul acestor scheme au fost aplicate tehnicile de facilitare initiere ritmica ( IR ), inversare lenta cu
opunere ( ILO ), stabilizare ritmica ( SR ).

Fiecare schema nu a fost o miscare analitica, ci este data de actiunea sinergica a unor grupe de
muschi responsabile de realizarea lantului respectiv.

Rezultate si interpretarea lor

In lucrare sunt prezentate rezultatele partiale ale asistentei kinetice, interpretarea lor exprimand stadiul
actual de cercetare.

Am urmarit pe langa determinarea gradului de incapacitate, existenta blocajului articular, existenta

spasticitatii si eventualele deformari.

Analizand amplitudinea de miscare la membrele inferioare, dupa aplicarea tehnicilor si metodelor

kinetice propuse, s-a apreciat gradul de incapacitate pentru intreg organismul, care marcheaza
obiectivele prioritare in continuarea programului de recuperare.
S-a dovedit din experiment ca procentul de evaluarea al spasticitatii a fost foarte mic, dar subiectii cu
aceleasi articulatii aproape la fel de spastice, stiu acum sigur cum sa descompuna miscarile, astfel
incat posturile adoptate din decubit, sezand, intoarcerile sau stand cu sprijin la barele paralele sa fie
adoptate cu mai multa siguranta si usurinta.

Concluzii

Reeducarea functionala si reintegrarea sociala, utilizate corect in tratamentul bolnavilor neurologici

reprezinta in zilele noastre o sfera de preocupari largi, complexe si sustinute.

Scopul a fost si este de a reda acestor bolnavi posibilitatea de a se autoingriji, de a se deplasa, de a

se incadra cu deficitul lor restant in societate, de care nu trebuie sa fie izolati. Aceasta presupune, pe
langa facilitarea masurilor educationale, sociale etc. si antrenarea sau compensarea functiilor
deficitare prin mijloacele kinetoterapeutice indicate.

In procesul recuperator nu exista program tipizat, acesta variind de la individ la individ, motiv pentru
care trebuie sa se tina seama de toate elementele neuro-psiho-motrice si fiziologice ale individului, pe
langa gama de mijloace kinetoterapeutice.

Toate metodele moderne de kinetoterapie folosite in afectiunile de cauze neurologice pot avea mare
valoare, dar nici una nu poate reprezenta totul pentru toti pacientii.

Recuperarea in paraplegii si tetraplegii nu trebuie considerata nici un moment ca o lupta pierduta

dinainte, ci ca o activitate bazata pe reducerea incapacitatii si, mai ales, bazata pe capacitatile fizice si
functionale restante, prin intermediul carora pacientul trebuie sa fie invatat si antrenat sa se adapteze
la viata activa.

Abstract

Research is required to advance the understanding of issues related to the effect of physical activity
on health and disease prevention among people with disabilities.

As people with disabilities live longer, the need for addressing long term health issues and risck for
secondary disability must receive greater attention. As a consequence of the consensus process,
specific recommendation for future research regarding the impact of exercise on the health and quality
of life of persons with disabilities were defined.

Bibliografie

ARSENI, C., Tratat de neurologie, Editura Medicala, Bucuresti,1979

BACIU, C.; DEMETER, A., Anatomia si fiziologia sistemului nervos, Editura Stadion, Bucuresti1970

GARRISON, S. J., Physical Medicine and Rehabilitation ( second edition ), Editura Lippincott Williams
& Wilkins, Philadelphia, 2003

GOLU, M., DANILA, L., Tratat de neuropsihologie, Editura Medicala, Bucuresti, 2000

MARCU, V., MILEA, M.; DAN, M., Sport pentru persoane cu handicap, Editura Triest, Oradea, 2001
MARCU, V.; FILIMON, L., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universitatii din
Oradea, 2003