I.

Hristologia în primele veacuri creștine

1. Părinții post-apostolici
2. Perioada apologeților

II. Hristologia secolului de aur

1. Alexandria
2. Antiohia
3. Capadocienii
4. Apusul
5. Idei deviate de la hristologia Bisericii

III. Hristologia în secolul al V-lea

1. Teodor al Mopsuestiei și Nestorie
2. Sfântul Chiril al Alexandriei
3. Sinoadele III și IV Ecumenice

IV. Hristologia srcolelor al VII-lea și al VIII-lea

1. Monotelismul
2. Iconoclasmul

V. Hristologia contemporană
1. Dialogul interconfesional între Biserica Ortodoxă și
bisericile vechi orientale
 Întotdeauna când în sânul Bisericii au apărut sciziuni, s-a dorit rezolvarea acestora pe
o cale pașnică și prin iubirea la care ne cheamă Însuși Mântuitorul, iubirea cea adevărată, fără
plată din partea celui iubit.

După sinodul III ecumenic, partizanii lui Nestorie au rămas în continuare fideli
dioprosopismului, refuzând să accepte hotărările sinodului de la Efes. Totuși, aceste mișcări
de schismă se definitivează odată cu apariția și condamnarea monofizismului, extrema opusă
a dioprosopismului lui Nestorie.

Secolul al XX-lea a adus la aceași masă de dialog diverse comunități și biserici

creștine, deci și pe nestorieni. Datorită istoriei tumultoase, Biserica nestoriană a fost
persecutată sub dominația musulmană din Orientul Mijlociu. Inițial, cu sediul stabilit la
Ctesiphon, Patriarhia Nestoriană s-a mutat la Bagdad în secolul al VIII-lea. Din 1960,
Patriarhia se află în exil în Chicago din cauza unor probleme religioase. În prezent, Biserica
Răsăritului întrunește comunități importante, dar minoritare, doar în Siria, Irak și Iran.1
Această biserică se mai numește Biserica Ortodoxă Asiriană.

Întrunirile oficiale dintre cele două biserici sunt:

1. Chambésy, 10-15 decembrie 1985, la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice, co-

președinți fiind mitropolitul Chrysostom al Myrei și episcopul Bishoy al Damiettei. S-au
discutat problemele privind metoda de lucru a comisiei și temele care ar putea fi tratate. Ideea
de bază era „o hristologie comună”. Unele dintre posibilele teme au fost abordate și la a treia
Conferință Panortodoxă Presinodală de la Chambésy, 28 octombrie – 6 noiembrie 1986:
όρος-ul sinodului al IV-lea ecumenic, felul în care Bisericile Orientale acceptă hotărârile
sinoadelor IV-VII ecumenice, problemele pastorale și ridicarea reciprocă a anatemelor.

Din partea Bisericii Ortodoxe Romane a participat pr. prof. dr. Dumitru Radu.

2. Anba-Bishoy, Egipt, 20-24 iunie 1989, co-președinți fiind mitropolitul Damaskinos al

Elveției și mitropolitul Bishoy al Damiettei. S-au discutat problemele ce au fost pregătite în
întrunirea subcomisiei de la Corint, 1987.

S-a adoptat „Prima declarație comună”, unde apare unirea ipostatică privind unirea celor
doua firi în persoana Mântuitorului.

Declarația se referă la όρος-ul celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, prin paragraful următor:
„Noi suntem de acord să condamnăm ereziile nestoriană și eutihiană. Noi nu separam nici
1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nestorianism#Răspândirea_nestorianismului, accesat în data de 04.02.2018, ora
23:44;
nu divizăm natura umană de natura dumnezeiască în Hristos. Cele patru expresii folosite
pentru a descrie taina unirii ipostatice aparțin tradiției noastre comune”.

De asemenea, au fost luate în discuție și definițiile Sinoadelor V și VI ecumenice.

Comisia teologică mixtă a decis formarea unei sub-comisii mixte pentru problemele pastorale.

S-a decis ca în locul expresiei „Bisericile necalcedoniene” să se folosească expresia

„Bisericile Orientale Ortodoxe”.

3. Chambésy, 23-28 octombrie 1990, co-președinți fiind aceeași ca și la a doua întrunire. Au

fost discutate temele propuse la a treia întalnire și în urma discuțiilor subcomisiei mixte,
întrunite la Chambésy în septembrie 1990. Locul central l-a ocupat terminologia Sinodului al
IV-lea ecumenic.

A fost adoptată „A doua declarație comună”, în acord cu prima, recunoscându-se definițiile

sinoadelor IV-VII ecumenice și caracterul lor ortodox.

S-a pus și problema ridicării anatemelor, cu condiția ca, în învățătura exprimată, sa nu fie
abateri doctrinare sau erezii.

4. Chambésy, 1-6 noiembrie 1993, co-președinți fiind aceeași ca și la a treia întrunire.

Întrunirea a avut loc în urma întâlnirii pregătitoare a președinților și a secretarilor Comisiei
mixte de dialog la Cairo, 26-28 aprilie 1993, și la Chambésy, 10 iunie 1993. Referatele au
făcut cunoscute problemele privind autoritatea bisericească competentă, de o parte și de alta,
pentru ridicarea anatemelor, privind procedura canonică de ridicare a anatemelor și
restabilirea comuniunii eclesiale, privind înțelegerea și aplicarea comuniunii în viața
Bisericilor și privind consecințele canonice și liturgice ale comuniunii.

Astfel, Comisia teologică mixtă a început să lucreze asupra „Propozițiilor pentru ridicarea
anatemelor”, făcându-se precizările clare.

În acest mod s-a trecut la procedura tradițională de ridicare a anatemelor, în mod reciproc și
restabilirea unității eclesiale.

Așa s-a încheiat singurul dialog oficial cu final pozitiv dintre Biserica Ortodoxă și Bisericile
Orientale Ortodoxe.

După acordul comun privind doctrina hristologică au mai ramas de stabilit punctele comune
privind viața liturgică și pastorală.
În acest scop, au avut loc două întâlniri a subcomisiilor de lucru: la Pendeli-Athena, 15-19
martie 1995 și Damasc – Siria, 2-6 februarie 1998 și o întâlnire a co-președinților la Anba-
Bishoy, 20-23 decembrie 1994.2

După cum se vede, dialogul interconfesional dintre ortodocși și vechi orientali îi aduce la
masa de dialog atât pe nestorieni, cât și pe monofiziți, pentru a soluționa problemele
doctrinare și terminologice.

În concluzie, Biserica Ortodoxă, prin ridicarea anatemelor, se apropie din ce în ce mai

mult de creștinii despărțiți din secolul al V-lea, dorind unirea în chip deplin, aceasta putându-
se realiza prin dialodul interconfesional. Cu toate acestea, în mod firesc toate dialogurile care
s-au purtat de-a lungul istoriei creștine nu au făcut altceva decât să separe și mai mult
Bisericile. Altfel spus în locul tinderii spre o unire firească s-a tins spre o afundare în
evidențirea diferențelor dogmatice și nu numai. Dar se speră că în următorii ani, teologii vor
înțelege care este menirea unei uniri sub iubirea Preamilostivului Dumnezeu și pe care de ce
nu, o vor pune în aplicare.

2
http://patriarhia.deveu.com/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_6_1.html, accesat la data de 04.02.2018, ora
23:59;