Scrisoarea lui Mos Craciun

 Draga Mos Craciun, hm ...asa se incepe, presupun, o scrisoare care ti

se adreseaza, dar eu ma si inhib dupa aceste trei cuvinte, parca nu se

cuvine sa fiu atat de intima cu tine, care se spune ca ai o asemenea
putere. Stii, eu sunt respectuoasa, de fapt pierd timpul aiurea
explicandu-ti cum sunt eu. Ma stii, asa cum ne stii pe toti, pe fiecare
dintre noi, oamenii.
Draga Mos Craciun, hm.. asa se incepe, presupun, o scrisoare care ti se
adreseaza, dar eu ma si inhib dupa aceste trei cuvinte, parca nu se cuvine
sa fiu atat de intima cu tine, care se spune ca ai o asemenea putere. Stii,
eu sunt respectuoasa, de fapt pierd timpul aiurea explicandu-ti cum sunt
eu. Ma stii, asa cum ne stii pe toti, pe fiecare dintre noi, oamenii.
Sunt emotionata, pentru ca e prima data in viata cand iti scriu. Nu
ti-am scris in copilarie, si nu pentru ca nu credeam ca existi, dar pentru
ca nu ma incuraja nimeni sa fac asta. E prima data si ma trec fiorii, e
intr-un fel un miracol. Stiu, copil fiind, nu as fi resimtit-o asa. As fi fost
prea concentrata pe camionul rosu pe care mi l-as fi putut dori (generic
vorbind camion rosu), si prea frageda ca sa pot gandi restul.
Chiar si acum, eu stiu ca tu stii ce ne dorim, fiecare dintre noi, fara
banala scrisoare uzuala, lista respectiva. O scriu mai mult pentru
prietenii mei si pentru cei din jur, care vor sa stie ce-mi doresc. Si totusi,
sunt emotionata scriindu-ti. Intre timp, am scris tone de lucruri: lucrari la
scoala, teme, extemporale, teze, am scris lucrari la facultate, memoriul
de diploma, am scris articole in presa cu duiumul, si, nu in ultimul rand,
ba chiar dimpotriva, am scris scrisori celor dragi din jur, si... am scris
scrisori de dragoste. In acestea am pus sufletul meu intreg si inca ceva
pe deasupra, fiecare din ele m-a secatuit si istovit, m-a redus la tacere,
pentru a renaste din cenusa propriilor-mi chinuri, propriilor-mi senzatii,
prin miracolul puterii sentimentelor, dincolo de puntea lacrimilor. Poate
de asta sunt si atat de emotionata acum: de obicei, ii scrii lui Mos
Craciun cu mult inainte de a scrie scrisori de dragoste. Ei bine, eu am
facut (ca de obicei! stiu, sunt ciudata!), invers. Si iata de ce scrisoarea
aceasta atarna mai greu, are o incarcatura si mai puternica. Dincolo de
speranta implicita pe care o pui intr-o asemenea misiva, ea contine, de
data aceasta, multa dragoste, multa incredere, multa rabdare.
Da, rabdare, (desi nu excelez neaparat la acest capitol, dar pe cuvantul
meu ca ma tratez!) pentru ca eu nu vreau ca ceea ce-ti cer sa vina
imediat. Sunt constienta ca e imposibil. Stiu acum ca nu ma pot trezi
maine dimineata, sau poimaine, sau zilele astea, si sa culeg de sub
brad, sau din jur, ceea ce-mi doresc. Deci am rabdare, si am
incredere. Nu bat din picior, ca un copil rasfatat, care vrea cu tot
dinadinsul sa-si culeaga cadoul de sub brad, sa-l pipaie.
Sa intru in subiect, draga Mos Craciun. Pana acum am scris cum ma
simt, am zugravit personajul si contextul. Teoretic ii scriem lui Mos
Craciun ca sa cerem ce vrem. Repet, eu stiu ca tu stii deja ce vreau,
pentru ca tu esti patrunzator si stii ce ne dorim fiecare. Dar rastignesc in
foneme, astern pe hartie (ecran, de fapt), ceea ce vreau.
N-am sa-ti cer (si stii asta), nimic material, draga Mos Craciun. Pe
cele materiale stiu sa le fac singura, muncind, daca restul e in regula,
daca lumea in jur merge cum trebuie. Am facut deja unele (materiale),
voi face altele, poate mai bune. De cele materiale, in plus, Mosule, ma
cunosti, si stii ca nu-s atasata. Cele materiale, de jos& Sunt mijloace, si
nu scopuri. Folosesc la ceva, dar nu-s finalitati in sine. Asa ca, dragul
meu drag Mos Craciun, ma avant si gata, spun! Ce-o fi, o fi! Vreau
o lume mai buna. Si nu numai lumea mea imediat inconjuratoare, pe
care mi-o selectez cum vreau si care e un microcosmos corespunzator
mie insami. Vreau o societate mai buna, mai responsabila. Vreau niste
concetateni mai implicati. Nu e greu. E suficient sa-ti pese. Sa-ti pese de
tine, de ai tai, si de cel de langa tine, de necunoscutul ai carui pasi ii
intersectezi pe un trotuar. Vreau niste concetateni carora sa le pese unde
vom fi peste un an, doi, sapte, zece, carora sa le pese de copiii lor mai
mult decat la nivel declarativ.
Vreau sa ne respectam unii pe altii. Sa redobandim constiinta
profesionala si constiinta umana. Si nu doar la nivel de concepte formate
din zornaitoare cuvinte goale. Nu vreau concepte din astea cu
generozitate, lumina, inima deschisa. Vreau o societate global mai buna,
macar un milimetru mai buna pe an. Vreau sa intelegem ca daca tragem
chiulul, chiar si la un nivel minor, asta afecteaza negativ intreaga
societate, ca se rasfrange asupra fiecaruia dintre noi. Vreau sa intelegem
ca avem datorii, nu numai drepturi. Vreau sa ne luam in serios acele
datorii, fiecare la nivelul sau. Nu vreau sa ne iubim frateste, aici nu
poate fi un soi de replica in miniatura a raiului. Vreau lucruri omenesti
posibile.
Una din marile drame ale unor copilarii, sau oricum, un moment
notabil, este acela cand aflam ca nu exista Mos Craciun. Ca acela e
tata, mama, unchiul, vecinul. Ei bine, eu stiu ca exista Mos Craciun,
altfel nu m-as ridiculiza sa ii scriu. Mos Craciun suntem, exact cum
aflam in copilarie, fiecare dintre noi. Asa cum stim sa fim Mos Craciun
pentru cei dragi, pentru copii, pentru parinti, pentru iubit, pentru
prieteni, asa putem fi Mos Craciun pentru fiecare dintre ceilalti. Si nu
costa nimic. Doar putina grija, putina atentie. Respectul fata de ceilalti
se vede si in atitudine, in privire, in raportarea fizica la ceilalti in locurile
publice. Hai sa incepem sa fim Mos Craciun, in fiecare zi cate un pic, o
zecime, o sutime de milimetru, fiecare cat il lasa inima. Si sa nu dam
inapoi. Sa intelegem. Sa nu abdicam de la niste principii. Pentru ca ele
sunt importante.
Deci, scrisoarea mea merge mai departe asa : dragii mei Mosi
Craciuni, va iubesc si imi doresc, NE doresc o societate mai buna. Vreau
sa o faurim impreuna. Avem puterea, impreuna, sa facem asta. Nu va fi
raiul, cum ziceam. Si nici macar nu va fi bine, sau macar normal,
imediat. Dar va fi un pic mai bine. Iar MAI bine e déjà foarte important.
Nu vreau sa mai asteptam sa gasim sub brad una-alta. Nu vreau sa ne
mai dorim doar lucruri cumparabile cu bani. (sigur, dupa ce trecem de
copilarie, in copilarie e greu sa nu vrei camionul rosu, admit !) Nu vreau
sa cerem chestii de la ceilalti. Vreau sa invatam sa dam in primul rand.
Hai sa incepem prin a oferi. Cate putin: o uncie de suflet, un centimetru
de buna-vointa, o farama de timp. Hai sa ne luam in serios rolul de Mos
Craciun!
Scrisoarea asta v-am scris-o azi, ca sa respect semnificatia zilei. E
importanta pentru ca e prima. Poate va fi si ultima, asta n-am inca de
unde sa stiu. Am scris-o azi, pentru ca azi e Craciun. Dar considerati va
rog ca va scriu scrisoarea asta in fiecare dimineata. Si ca in fiecare seara
va puteti uita in spate, printre orele zilei, si puteti spune ca ati fost Mos
Craciun, dupa puterile voastre, dupa mediul vostru de actiune, dupa
imprejurari. Mie asta mi-e suficient, as fi in al noualea cer& si chiar
dincolo de el.
Eu si tu si el si ei si voi sunt, esti, este, sunteti Mos Craciun!
Si un post scriptum ceva mai personal: nu stiu cum sa spun ca sa nu sune
patetic, mi-e teama de patetism, nu vreau sa cad in asta. Spun direct,
iata: pentru mine, mai vreau ceva, Mos Craciun. Vreau sa fiu iubita. Si
vreau sa pot sa dau prea-plinul de suflet pe care il am... Dar tu stii asta,
deja.