Biblioteca în sec al XXI-lea

"Lumea informaţiei este lumea cunoaşterii, lumea

de mâine, un viitor pentru care lucrează deja milioane de
oameni şi în care vor trăi miliarde de oameni. Cele mai
multe soluţii pentru a apropia, nu pentru a împăca, nevoile
cu resursele şi aspiraţiile cu posibilităţile urmează încă a fi
găsite. Dar provocarea este imensă şi, abia acum, se ridică
la măsura adevăratului potenţial al minţii omeneşti.
Ce profesie şi-ar putea permite să rămână deoparte?"

Încă de la începutul acestei expuneri dorim să precizăm că vom trata această problemă din
perspectiva utilizatorului şcolar şi universitar, referindu-ne la nevoia lui de adaptare la
cerinţele vieţii.

I. Biblioteca de la tradiţional la modern

1. Modele de comunicare

Este astazi foarte importanta reorganizarea colecţiilor, refuncţionalizarea bibliotecii pe

principii biblioteconomice moderne şi activităţi de comunicare a documentelor.

Comunicarea reprezintă "transmiterea informaţiilor, ideilor şi atitudinilor sau a emoţiilor de la

o persoană la alta sau de la un grup la altul prin intermediul unor mijloace". Definită ca o
relaţie între un emiţător şi un receptor ea poate fi explicată, în termeni biblioteconomici, prin
funcţia de transmitere a informaţiei dinspre bibliotecă spre utilizatori. Sistemul bibliotecă
relaţionat cu informaţia deţinută va influenţa sistemul receptor - utilizatorii, care, în
ansamblul educaţional, urmează trendurile instrucţionale şi curriculare.

Biblioteca privită ca un sistem complex de activităţi şi fluxuri respectă pe deplin atributele

modelelor de comunicare socială: funcţia sa euristică conduce spre punctul de convergenţă al
activităţilor, respectiv comunicarea informaţiilor şi a documentelor. Informaţia, motor al
progresului, a devenit plămânul societăţii, fără de care ne-am confunda în sufocare şi
întuneric. Consumatorii de informaţie solicită tot mai mult lărgirea spectrului informaţional, al
cărui conţinut devine tot mai complex şi mai condensat.

Fluxul informaţional ascendent şi nevoia acută de sintetizare, necesită existenţa unor activităţi
de organizare informaţională, a unei planificări a informaţiei şi prin urmare a unui
management informaţional. S-au creat noi profesii legate de transferul de informaţii, iar
biblioteca a devenit un "spaţiu tehnologic", o importantă structură infodocumentară.

Relaţionarea funcţiei utilizatori cu cea a managementului de bibliotecă a căpătat statut de

implicaţie biunivocă: biblioteca modernă trebuie să-şi reconsidere "conceptele şi
competenţele, mijloacele şi modalităţile de acţiune".
2. Modernizare şi informatizare

Promovarea instituţiei bibliotecare se realizează prin valoarea colecţiilor de documente, prin

calitatea resurselor informaţionale puse la dispoziţia utilizatorilor. Sistemul complex al
activităţilor şi fluxurilor împlinesc misiunea bibliotecii, de a răspunde "cerinţelor complexe de
studiu, informare şi documentare, dar şi scopul major de comunicare şi transfer de informaţii".

Refuncţionalizarea bibliotecii pe principii biblioteconomice moderne se poate realiza prin

parcurgerea mai multor etape:
 Implementarea sistemului informatic de bibliotecă, VUBIS;
 Reorganizarea fizică şi estetică a spaţiilor destinate lecturii şi împrumutului la
domiciliu;
 Selecţia, recotarea şi reorganizarea colecţiilor de documente;
 Înregistrarea în baza de date a publicaţiilor din colecţiile sălilor de lectură şi ale
centrului de împrumut;
 Înregistrarea în baza de date a utilizatorilor.

Complet modernizată şi informatizată, cu săli de lectură pentru cărţi şi colecţii speciale (unele
si în acces direct), cu centre de împrumut (informatizate), biblioteca trebuie sa puna la
dispoziţia utilizatorilor colecţii de documente din cele mai diverse domenii.

Sălile de lectură, pentru cărţi şi pentru periodice şi colecţii speciale, pot fi reorganizate prin
aşezarea colecţiilor în acces direct şi modernizate prin achiziţionarea de mobilier nou,
ergonomic. Sala de lectură - cărţi trebuie organizată în spatii mari, chiar amfiteatre.

Principiile de selecţie sunt determinate de necesităţile educaţionale, de informare şi

documentare ale utilizatorilor şi de necesitatea expunerii produselor editoriale noi.

Reorganizarea colecţiilor de documente din sălile cu acces direct comportă, în principiu, două
laturi majore: alegerea sistemului de aşezare la raft şi recotarea publicaţiilor. Sistemul de
aranjare a documentelor poate fi tematic, sistematic, alfabetic sau sistematic-alfabetic. Ultimul
dintre ele este un sistem logic de aranjare, sugestiv, care permite interconexiuni pentru studiul
interdisciplinar.

Recotarea publicaţiilor se poate efectua prin utilizarea mai multor sisteme dintre care cele mai
des utilizate sunt: cota Ketter determinată de indicii Clasificării Zecimale împreună cu
tabelele de autori sau cota bazată pe clasificarea americană Dewey.

La Biblioteca de Geografie şi Geologie a Universităţii Bucureşti documentele din Sala de

lectură - cărţi au fost aşezate pe domenii, utilizând criteriul sistematic cu ajutorul Clasificării
Zecimale Universale - clasele mari şi subdiviziunile acestora acolo une a fost nevoie - iar în
cadrul domeniilor în ordinea cotei topografice: 549 - Mineralogie, 550.3 - Geofizică, 551.1 -
Geologie generală, 552 - Petrologie, 796.5 - Turism etc. Publicaţiile aparţinând domeniilor
principale: geografie, geologie, mineralogie şi paleontologie au fost diferenţiate şi vizual, prin
etichete diferit colorate. Publicaţiile de referinţă - dicţionare, enciclopedii, repertorii - au fost
organizate separat, în funcţie de tipul documentului şi în ordinea cotei topografice.
Publicaţiile seriale pot fi aşezate pe criteriul lingvistic: cele străine şi cele româneşti, iar în
cadrul acestora alfabetic.

Introducerea în baza de date a publicaţiilor aflate în acces direct, a celor de la centrul de

împrumut şi a cititorilor, reprezinta activităţi desfăşurate şi duse la bun sfârşit cu sprijinul şi
sub îndrumarea serviciilor de resort din unitatile centrale ale Bibliotecilor Centrale
Universitare.

3. Dezvoltarea şi prelucrarea colecţiilor de documente

Dezvoltarea colecţiilor de documente, evindenţa în sistem informatizat, prelucrarea

informaţiei prin catalogare-indexare şi reflectarea acesteia în catalogul OPAC - toate aceste
activităţi importante de bibliotecă, au drept scop final comunicarea documentelor.

Informarea asupra cerinţelor şi necesităţilor de studiu ale utilizatorilor se efectuează luând

considerare structura procesului didactic şi a cercetării ştiinţifice din mediul universitar a
bibliografiilor obligatorii şi facultative, a dezideratelor pe suport hârtie sau electronic.
Modificările majore aduse de explozia informaţională, utilizarea calculatoarelor şi
dinamizarea fluxului informaţional au făcut ca modelele de comunicare să apeleze şi
feedbackul: bibliotecarul angrenat în relaţia cu utilizatorii obţine de la aceştia, informaţii şi
răspunsuri utile în orientarea politicilor de achiziţie.

Preocuparea pentru modernizarea colecţiilor, în pas cu era informaţională se realizează prin

achiziţionarea resurselor pe suport electronic. Bazele de date ProQuest şi Springer
achiziţionate de Consorţiul bibliotecilor universitare reprezintă unelte de explorare de primă
clasă în demersurile cercetării şi ale proceselor cunoaşterii, care oferă informaţii ştiinţifice
valoroase, de nivel academic.

"Prelucrarea completă şi uniformă a tuturor tipurilor de documente - catalogare descriptivă şi

analiză de subiect" se poate realiza în mod planificat, conform unor strategii flexibile oferite
de către Biblioteca Centrală Universitară: centralizat prin Serviciile de Catalogare şi Indexare
ale unităţii centrale, cu import de fişiere, în sistem partajat sau local.

Prelucrarea retrospectivă a documentelor în sistem informatizat constituie o activitate

prioritară cu efecte absolut pozitive, dar şi surprinzătoare în activitatea de comunicare a
documentelor: publicaţii mai vechi, înregistrate recent în baza de date, încep a fi solicitate şi
consultate. Nu este suficient să se înregistreze doar informaţia recentă, cunoaşterea însăşi
bazându-se pe ceea ce este nou dar şi pe latura axiomatică a ceea ce este vechi, baza de la care
se porneşte căutarea, cercetarea. "Numai prin transmiterea fidelă a acestei moşteniri, prin
cunoaşterea informaţiilor din trecut care să permită obţinerea de noi informaţii, poate o
societate să progreseze"

Trecerea bibliotecilor de la tradiţional la modul informatizat reprezintă o etapă care necesită

eforturi şi sacrificii şi care trebuie să se desfăşoare cu rapiditate.

Bibliotecile informatizate trebuie aşadar să facă un salt nu numai calitativ dar şi cantitativ în
crearea şi definitivarea resurselor. Valorificarea potenţialului informativ al colecţiilor poate fi
exploatat la maximum doar printr-o activitate de retroconversie continuă şi susţinută, cu o
delimitare temporală a dualităţii - informatizat / tradiţional - pentru a optimiza funcţia de
comunicare a documentelor şi pentru a "fluidiza" informaţia.

Catalogul informatizat OPAC are funcţia de a fi oglinda documentelor purtătoare de

informaţie şi de a răspunde nevoilor reale de informare ale utilizatorilor. Bibliotecile au în
baza de date aproximativ foarte multe unităţi bibliografice. Acestea nu reprezintă matrici care
se repetă în mod sistematic, nu sunt nici foarte comprehensive, dar cuprind unele informaţii
suplimentare privitoare la anexe, hărţi sau planşe, detalii ce pot conduce utilizatorul la
efectuarea unor conexiuni sau la orientarea preferinţelor sale de studiu.

Modelul biblioteconomic se înscrie perfect în cel al comunicării privite din punct de vedere
social, întrucât toate activităţile de bibliotecă împreună cu cea de comunicare a documentelor,
îşi împlinesc funcţiile de comunicare şi de codificare / decodificare a informaţiilor.

4. Comunicarea documentelor

Comunicarea documentelor reprezintă activitatea de bibliotecă spre care converg toate

celelalte activităţi. Ca act de comunicare se poate înscrie în tiparul modelelor
fundamentale ale comunicării de masă. Harold D. Lasswell, cercetător american în
domeniul comunicării, a elaborat cea mai cunoscută formulă, care se rezumă la faptul că
actul de comunicare poate fi corect descris dacă răspunde la următoarele întrebări:
Cine? - Ce spune? - Prin ce canal? - Cui? - Cu ce efect?

Paralelismul biblioteconomic al modelului, aduce răspunsuri la toate întrebările puse de

Lasswell: Cine? - Biblioteca; Ce spune? - Furnizează informaţii; Prin ce canal? - Prin
mijloace specifice de reflectare a colecţiilor de documente şi informaţii; Cui? - Utilizatorilor;
Cu ce efect? - Cercetare, documentare, informare.

Activitatea de comunicare a documentelor comportă două laturi majore: circulaţia

documentelor şi interfaţa cu utilizatorii.

a) Consultarea documentelor în sălile de lectură

Accesul utilizatorilor în sălile de lectură se efectuează pe baza permisului unic de bibliotecă,

eliberat la unitatea centrală a Bibliotecii Centrale Universitare sau la biblioteca filiala.

Colecţiile de documente din sălile de lectură cu acces direct – cu mii de volume - sunt vii,
circulă în permanenţă spre şi dinspre depozitele bibliotecii, prin reactualizarea continuă
impusă de necesităţile de studiu ale utilizatorilor. În perioadele cu frecvenţă maximă a
cititorilor, se transferă temporar, din depozite, lucrările foarte intens solicitate. Securizarea
colecţiilor din sălile de lectură constituie o problemă prioritară, planificată în strategiile
manageriale care va fi realizată prin achiziţionarea echipamentului şi a accesoriilor necesare:
porţi antifurt şi fire magnetice.

În Sala de recepţie-custozi sunt organizate rafturi cu publicaţii nou achiziţionate, aranjate pe

domenii.
Informatizarea bibliotecilor conduce la solicitarea tot mai intensă a resurselor Internet,
datorită caracterului de actualitate al informaţiei. Două dintre aplicaţiile oferite: conectarea la
distanţă şi transferul de fişiere aduc în discuţie conceptul de "biblioteci virtuale", acestea
devenind fărâme dintr-o reţea mondială, staţii ale "magistralei informaţionale" unde litere şi
biţi, tomuri prăfuite şi gigabiţi se angajează în slujba consumatorilor de informaţie şi
cunoaştere.

Informatizarea are impact asupra patrimoniului bibliotecilor (colecţiile de documente) şi a

modului acestuia de a circula, asupra proceselor operaţionale (toate activităţile de bibliotecă),
asupra managementului de bibliotecă şi asupra consumatorilor de informaţie. Ea aduce o
optimizare a procesului informaţional, o lărgire nebănuită a surselor de informare şi implicit a
serviciilor oferite, concretizându-se în eficienţă şi grad sporit de satisfacere a nevoii de
informare.

b) Împrumutul la domiciliu

Biblioteca organizeaza aceste activitati in centre de împrumut: centre cu sistem informatizat şi

centre care nu au implementat nici un sistem integrat de bibliotecă.

Centrul de împrumut informatizat este organizat în acces indirect şi are în colecţiile sale mii
de volume - cifra care variază funcţie de necesităţile de studiu; funcţionează ca un mare
centru de împrumut, unde sunt exceptate de la împrumutul la domiciliu documentele
prevăzute în regulamentele de bibliotecă şi legislaţia în vigoare.

Publicaţiile din colecţia centrului de împrumut informatizat sunt echipate cu etichete barcod,
care permit identificarea rapidă a documentelor şi elimină posibilitatea de eroare în
tranzacţiile efectuate. La sfârşitul fiecărei cărţi există o fişă cu data de restituire a publicaţiei,
care oferă, alături de statisticile informatizate, date pertinente privind circulaţia documentelor,
informaţie utilă activităţilor de selecţie / deselecţie.

Biblioteca moderna oferă în sistemul de comunicare a documentelor, bonusuri pentru

utilizatorii care participă activ la construirea politicilor de dezvoltare a colecţiilor sau care
respectă în mod constant datele de restituire a publicaţiilor. Această iniţiativă produce o
imagine pozitivă, favorabilă bibliotecii, creşteri cantitative în ceea ce priveşte circulaţia
documentelor şi modificări de atitudine privind disciplina şi respectarea termenelor de
împrumut.

Sistemele integrate moderne de bibliotecă oferă, prin modulele de circulaţie, funcţii şi opţiuni
de împrumut, restituire, rezervare, anulare de rezervare, schimbare de priorităţi, statistici
referitoare la documente şi la cititori iar modulele de sistem oferă posibilităţi de parametrizare
a tuturor activităţilor.

Biblioteca secolului nostru poate efectua statistici informatizate, generate online la cerere,
care oferă date corecte şi necesare monitorizării activităţii de comunicare a documentelor:

• Rapoarte liniare privitoare la tranzacţiile de împrumut, pe perioade determinate de timp

(AFO 471/472) sau complexe, relaţionate cu tipurile de documente şi categoriile statistice de
utilizatori (AFO 473)
• Rapoarte privitoare la frecvenţa (AFO 474) şi numărul de utilizatori înscrişi, pe tipuri de
categorii statistice (AFO 477)
• Rapoarte variate privitoare la fişierul utilizatorilor în relaţie cu multiple criterii de selecţie
(AFO 435)
• Statistici matriceale sau grafice, complexe, cu unul sau mai multe criterii referitoare la
tipurile de documente şi tranzacţiile de împrumut efectuate (AFO 478)
• Rapoarte privitoare la numărul de înştiinţări de restituire, editate pe lună sau an calendaristic
(AFO 454)
• Rapoarte privitoare la cele mai consultate publicaţii (AFO 142)

c) Împrumutul naţional şi internaţional

Împrumutul interbibliotecar atât cel naţional cât şi cel internaţional sunt servicii de bibliotecă
care se desfăşoară în mod centralizat la centrul de împrumut al Bibliotecii Centrale
Universitare. Biblioteca filiala poate onora însă, cereri de împrumut interbibliotecar naţional,
sosite direct de la biblioteci de învăţământ superior. Aceste două forme de împrumut oferă
surse de completare ale nevoii de informare şi documentare, fiind bine reprezentate şi
promovate în rândul cadrelor didactice şi cercetătorilor.

d) Utilizatorii bibliotecii

Biblioteca eliberează permise pentru utilizatori specifici: studenţii, cadrele didactice,

cercetătorii şi doctoranzii instituţiilor de învăţământ superior.

Permisul de bibliotecă, conferă utilizatorilor drept de împrumut la centrele de împrumut ale

bibliotecii şi drept de lectură în tot complexul Bibliotecii Centrale Universitare.

Posturile de lucru destinate interogării bazelor de date româneşti şi străine au în permanenţă

instrucţiuni de utilizare, iar custozii de la sălile de lectură asistă şi sprijină permanent
activitatea de regăsire a informaţiei.

Sistemul integrat de bibliotecă oferă facilitatea de deplasare temporară, "virtuală" a colecţiilor,

spre localizări gestionare. Această evidenţă informatizată reflectă în mod punctual corect,
colecţiile de publicaţii aflate în acces direct şi vine în sprijinul cititorilor în scopul localizării
documentelor solicitate: în sală, în depozite sau la centrul de împrumut.

Utilizatorii au posibilitatea de interogare a catalogului online al unităţii centrale - Vubis Web -

fiind îndrumaţi spre sălile acesteia de lectură, atunci când este cazul. Ei obţin informaţii
exacte asupra cotelor şi localizării documentelor de care sunt interesaţi.

Cititorii solicită informaţii exacte, concrete, selectate, rezumate şi bine organizate.

Bibliotecarul modern, devenit "intermediar" între utilizator şi informaţie, trebuie să cunoască,
să dezvolte şi să promoveze tipurile de servicii oferite.

Formarea şi educarea utilizatorilor se desfăşoară permanent prin:

• Transmiterea prin poştă electronică a fişierelor cu liste bibliografice de publicaţii nou

achiziţionate;
• Întruniri cu studenţii şi cadrele didactice desfăşurate la începutul fiecărui an universitar
pentru promovarea serviciilor oferite;
• Programe de însuşire a tehnicilor de regăsire a informaţiei în bazele de date româneşti şi
străine;
• Mijloace vizuale: afişe, pliante, planuri indicatoare, simboluri grafice care îşi împlinesc
scopul de a răspunde cerinţelor de informare şi promovare a serviciilor de bibliotecă.

5. Biblioteca şi societatea informaţională

Biblioteca este considerată a fi un sistem deschis, care primeşte "informaţii din exterior, le
transformă şi le pune la dispoziţia mediului social în care funcţionează". De aici apare
necesitatea ca biblioteca să aibe scopuri şi obiective bine definite, să răspundă la interacţiunea
cu mediul universitar, să-şi definească competenţele profesionale, dar şi să deţină
echipamentul tehnic şi dotările corespunzătoare.

Utilizatorii au "nevoie de mai multă educaţie informaţională şi de mai mult ajutor calificat".
Ne-am obişnuit să spunem că biblioteca modernă este rezultatul noii "societăţi
informaţionale" care devine tot mai mult "dependentă de reţele electronice complexe de
informaţii şi de comunicare şi care alocă cea mai mare parte din resurse activităţilor din zona
informaţiei şi comunicării".

Specialiştii atrag însă atenţia că membrii "societăţii informaţionale" nu sunt în mod

obligatoriu mai bine informaţi şi nu este sigur că aceştia pot face faţă cantităţii imense de
informaţie produsă şi pusă în circulaţie - lucru care în termenii de specialitate poartă numele
de "povară informaţională" - "information overload".

În cazul bibliotecilor acest lucru poate fi depăşit numai prin mărirea potenţialului de
comunicare interumană. Calitatea procesului de comunicare este o latură a interfeţei cu
utilizatorii şi necesită o orientare profundă către utilizator, o "fluidizare a transferului de
informaţii, construirea cadrului şi a mijloacelor care să permită oferirea celor mai valoroase şi
mai individualizate răspunsuri".

II. Biblioteca. Utilizatorul in sec al XXI-lea

Ne place sau nu, nevoia de lectură a cunoscut un aspect mai puţin “romantic” în ultimii ani ai
secolului trecut şi se pare că merge într-o direcţie în care, pe primul plan, se situează mai mult
dorinţa de comunicare, dar o comunicare non-verbală. Omul nu prea mai citeşte de plăcere
cum se întâmpla cu “bunicuţele” din sec al XIX-lea, ci din nevoia de perfecţionare
profesională. Oamenii nu mai au timp să citească beletristică, unii îşi amână acestă plăcere
pentru vremea pensionării, dar din păcate rămâne un vis destul de îndepărtat. Utilizatorul din
ziua de azi se află în faţa unei dileme. Din toate părţile este asaltat, de informaţie, care
îmbracă diverse forme, suport tadiţional(carte, periodice), magnetic (casete, microfilme),
suport electronic (recenzii de carte, lucrări ştiinţifice, cd-uri, publicaţii seriale, ziare şi reviste,
on-line, cataloage de cărţi ) etc. Ce să aleagă? E destul de greu să se oprească auspra unuia
dintre elementele expuse mai sus. Fiecare dintre ele încearcă să îl atragă de partea sa prin
culoare, format, grafică, simplitate etc. Informaţia este supravegheată de “Măria Sa”,
publicitatea. Nu mai există un criteriu de selecţiei bine definit, şi din păcate valoare nu
învinge întotdeauna.
În momentul de faţă utilizatorul sec al XXI-lea încă mai foloseşte toate aceste elemente de
informare, dar le foloseşte haotic, fiind mereu contra cronometru, şi ca atare acordă de cele
mai multe ori importanţă unor probleme minore, scapând esenţialul. În România se
înregistrează un fenomen interesant din punct de vedere sociologic. De cele mai multe ori
informaţia se transmite pe cale orală. Să ne aplecăm puţin asupra acestei probleme. Un
utilizator descoperă întâmplător o carte care îi este necesară în procesul de formare
profesională, carte ce nu apare în bibliografia cursului (noi încă mai lucrăm în proporţie de
95% cu această formulă tradiţională). Şi imediat se pune un mecanism în funcţiune. Cartea
respectivă în scurt timp urcă în topul celor mai citite (solicitate) cărţi, şi vrând, nevrând
biblioteca este nevoită să mai achiziţioneze un exemplar, dacă are norocul ca ea să fie editată
în România, şi să mai existe în stocul editurii. Dacă încercăm să oferim utilizatorului un alt
titlu care conţine informaţii mult mai bune, sau la fel de bune, ca exemplarul solicitat,
studentul ne spune că vrea “numai” cartea aceea. De cele mai multe ori nu ştie nici autorul, şi
nici titlul, cel mult ştie domeniul şi ştie sigur că o va găsi în biblioteca noastră, deoarece o
colega i-a recomandat-o ca find ideală pentru referatul său.

Informaţia este “perisabilă”, dacă putem să spunem aşa, deoarece piaţa de desfacere este
foarte dinamică. Un exempul concret îl avem în universităţile şi specializările care au apărut
în România după revoluţie.

De ce spunem că lectura în secolul al XXI-lea e un capriciu? Să ne uităm la ce se citeşte, şi la

felul în care se citeşte. Conţinutul cărţii de specialitate este efectiv “mutilat”, deoarece
utilizatorul apelează de multe ori la serviciile biliotecii în ultima clipă. Acest lucru se întâmplă
cel mai adesea înainte de examen, sau când are de redactat un referat. Atunci din carte sunt
xeroxate anumite părţi sau sunt copiate anumite capitole, care se vor a deveni într-un final
referate pe cinste.

Calitatea studiului individual a scăzut extrem de mult. Încă de la vârste fragede utilizatorul
este introdus în această lume a receptării informaţiei, sub formula de “hei-rup”. Această
“metodă” folosită tot mai des de către profesori are rezultate dezastruoase. Nu-i poţi da unui
copil să citească până a doua zi un roman! Şi totuşi mai există şi astfel de situaţii care au un
rol nefast, deoarece îndepărtează şcolarul de lectură! În felul acesta, utilizatorul renunţă din
start la citit. Elevul este îndrumat spre bibliotecă, iar aici îl aşteaptă o surpriză neplăcută: toate
exemplarele au fost împrumutate sau cartea respectivă nici nu există în colecţii, deoarece, se
ştie foarte bine că bibliotecile, nu dispun de fonduri suficiente pentru a răspunde în totalitate
cerinţelor pieţei. În cazul acesta utilizatorul e nevoit să apeleze la surse adiacente: roagă un
coleg să-i povestească despre ce e vorba în cartea respectivă, sau îşi cumpără o ediţie
prescurtată din care citeşte introducerea sau cuvântul înainte. Şi uite aşa intră în facultate şi
continuă să se pregătească în acelaşi mod.

Apariţia Internetului a rezolvat pentru cititorul de azi problema, deoarece îşi poate lua
referatele, gata rezolvate, din site-uri speciale care conţin astfel de materiale.

Şcoala şi biblioteca ar trebui să comunice între ele, pentru a asigura un suport informaţional
cât, de cât acceptabil tinerei generaţii, cerinţa valabilă atât la nivelul bibliotecilor şcolare, cât
şi al celor universitare. Dar această “colaborare”, în prezent, ţine din păcate de domeniul
fantasticului. Poate că o parte din vină o poartă şi sistemul actual de învăţământ care propune
în fiecare an o programă nouă, cu autori care nu s-au studiat pănă acum, şi ale căror lucrări nu
au intrat în colecţiile bibliotecii, sau au fost achiziţionate într-un număr insuficient de
exemplare.
Cu aceaşi situaţie ne confruntăm şi în învăţământul superior. Studentul se trezeşte în braţe cu
o bibliografie pe care nu prea ştie unde să o caute. Şi atunci apelază la serviciile bibliotecii de
specialiate căutând cu disperare informaţia. Dacă biblioteca dispune de un catalog
informatizat atunci misiunea lui este întrucâtva uşurată. Dar când nu are această facilitate la
dispoziţie, este nevoit să caute într-un fişier tradiţional în special, în cel sistematic. Dacă nu
este asistat de un specialist se poate rătăci, deoarece poate confunda cota cu clasificarea
zecimală a cărţii, sau mai rău se poate întâmpla ca titlurile care figurează în catalog, să nu mai
existe în colecţiile bibliotecii. Din nefericire se întâlnesc şi situaţii de genul acesta.

Dar să vedem concret ce se întâmplă cu unii utilizatori într-o sală de lectură. Activitatea de
împrumut nu s-a dezvoltat şi nu se poate dezvolta la capacitatea maximă, datorită lipsei
fondurilor financiare şi insuficienţei spaţiului de depozitare Am ales acest loc din bibliotecă,
deoarece consultarea documentelor în sală, are pondere mult mai mare în raport, cu
împrumutul în bibliotecile noastre. Să luăm de exemplu o sală de lectură cu acces direct.
Primul lucru pe care îl fac anumiţi utilizatori este să-şi îngrămădească pe masă toate cărţile
din acces pe care le au în bibliografie, după aceea, solicită cărţile care se află în depozite.
Deci, în scurt timp cititorul nostru se transformă într-un veritabil “depozitar”. După ce-şi
aşează cărţile în faţă începe să caute printre rafturi pentru a găsi ceva nou pentru subiectul pe
care îl tratează şi în cadrul celorlalte domenii. În vederea unei pauze de studiu, utilizatorul îşi
alege şi o carte de beletristică de ultimă oră, despre care a auzit sau a citit în revistele de
specialitate.

De cele mai multe ori cartea nu prea îl interesează, totuşi se apucă să o citească pentru că
autorul respectiv e la modă. Din start se pune o graniţă între util şi plăcut. Deja cititorul din
secolul al XXI-lea este influenţat foarte mult în consumul său cultural de marketingul
editorial. Dacă publicaţia respectivă a fost mediatizată intens, ea are cu un avantaj enorm în
faţa cărţilor care poate sunt mai bune, dar care nu benficiază de o promovare adecvată.

Oare nu de calitatea lecturii depinde şi calitatea specialistului de mâine? Spiritul inventiv a

dispărut, cititorul nostru devenind un fel de compilator, lucrările prezentate în faţa instanţelor
didactice fiind aproape integral constituite din ideile unor autori consacraţi. Utilizatorul
secolului nostru nu mai frecventează biblioteca exclusiv pentru studiu, deoarece biblioteca şi-
a deschis larg porţile. Ea nu mai este edificiul care depozitează valorile spirituale ale culturii
româneşti şi al celor din patrimoniul universal. Nu mai este o clădire cenuşie şi umedă (unele
depozite se mai află şi azi în susbsoluri), şi care rulează aceste valori culturale în rândul unui
număr de “n” cititori. Activităţile ei s-au diversificat, transformându-o într-un organism viu,
care îşi face simţită prezenţa din plin în societatea pe care o deserveşte. Cei care o
frecventează pot vizita expoziţii de artă contemporană şi nu numai. În cadrul ei se pot ţine
conferinţe, prezentări de carte etc. Biblioteca prin aceste facilităţi s-a transformat într-un
veritabil micropolis cultural.

Dacă cititorul din trecut dispunea de informaţie pe suport hârtie şi pe alocuri magnetic, astăzi
există un nou tip de suport, cel electronic. Unele biblioteci au reuşit să-şi creeze “depozite”
destul de complete de e-bookuri, în felul acesta se conservă cartea, dar personal credem că se
distruge plăcerea de a lucra cu ceva palpabil, şi se pierde din plăcerea lecturii care modelează
spiritul. Lectura asistată de computer ni se pare destul de obositoare. Încă se mai lucrează
pentru găsirea unor formule optime care să asigure un confort cât de cât, al acestui proces.

În România suntem încă departe de aşa-zisa bibliotecă virtuală. Se fac destule eforturi pentru
a intra în rândul bibliotecilor de acest gen, dar până când nu vom avea o reţea naţională, cu o
bază de date on-line unitară şi care să permită regăsirea informaţiei din oricare punct al ţării;
un suport legislativ şi tehnologic adecvat, care să asigure integrare în structurile
internaţionale, mare lucru nu vom realiza.

Limbajul şi instrumentele meseriei noastre au fost nevoite să se adapteze acestor structuri.

Cititorul s-a transformat în utilizator, cataloagele sunt acum baze de date on- line care se pot
accesa şi din afara bibliotecii. Instituţia în sine a suferit o transformare radicală, ea înscriindu-
se într-o societate bine definită şi care are capacitatea de a-şi face singură reclamă prin
lucrările pe care le editează atât în format electronic cât şi pe suport de hârtie, iar pentru a se
alinia tendiţelor de globalizare şi-a creeat site-uri cu o prezentare grafică deosebită, ce permit
utlizatorului să se informeze singur în legătură cu serviciile oferite de către bibliotecă. De
asemenea îi pune la dispoziţie şi adresa altor instituţii de profil, economisind astfel timpul de
regăsire al informaţiei.

Tendinţa generală este de a se renunţa la tradiţionala clădire care are drept scop depozitarea,
conservarea şi difuzarea valorilor naţionale şi universale. Biblioteca de azi e una transparentă,
neîngrădită de ziduri. Cartea a fost înlocuită de calculatoare, iar liniştea din sala de lectură a
dispărut, de pretutindeni răsunând ţăcănitul tastaturilor care au înlocuit stiloul. O astfel de
bibliotecă este cea din Alexandria. Utilizatorul se plimbă printre vitrine uriaşe în care sunt
închise preţioasele manuscrise ale antichităţii. Dacă doreşte să afle mai multe amănunte
despre o lucrare e suficient să se aşeze la una din mesele pe care tronează calculatorul. Dar
unde sunt bibliotecarii, ce rol mai au ei în toată povestea asta? Chiar dacă nu se văd, ei sunt
acolo, în reţea. Ei dirijează informaţia, o prelucrează şi o prezintă într-o haină nouă…

Având această imagine în minte, oare lectura a devenit un capriciu?

 Bibliografie

Ion Stoica, Criza în structurile infodocumentare. Constanţa, Ex Ponto, 2001, pg. 61

Ion Stoica, Contribuţii la studiul managementului în structurile infodocumentare (XXIII). În:

Biblioteca: revista de bibliologie şi ştiinţa informării, nr. 11-12/2000, pg. 342-343
Ion Stoica, Criza în structurile infodocumentare. Constanţa, Ex Ponto, 2001, pg. 105
Ion Stoica, Criza în structurile infodocumentare. Constanţa. Ex Ponto, 2001, pg. 93
Ion Stoica, Contribuţii la studiul managementului în structurile infodocumentare (XXIII). În:
Biblioteca: revista de bibliologie şi ştiinţa informării, nr. 11-12/2000, pg. 342-343
BCU, Strategia de dezvoltare 2000-2003. Bucureşti, 2000, pg. 7
BCU, Strategia de dezvoltare 2000-2003, Aprilie 2000, pg. 11
Mircea Regneală, Studii de biblioteconomie. Constanţa, Ex Ponto, 2001, pg. 17
Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă.
Bucureşti, Editura SNSPA, 2001, pg. 19
Robert D. Stueart; Barbara B. Moran, Management pentru biblioteci şi centre de informare.
Bucureşti, ABBPR, 1998, pg. 125
Denis McQuail; Sven Windhal, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă.
Bucureşti, Editura SNSPA, 2001, pg. 169