CUPRINS ^ssssaass^

ORDINUL nr. 1 8 6 2 / 2 6 V I I I 1977 dat de M I N I S T E R U L I N D U S T R I E I CHIMICE 9

Partea I

PREVEDERI C O M U N E P E N T R U S U B R A M U R I L E I N D U S T R I E I CHIMICE

Capitolul 1

GENERALITĂŢI 13
S c o p u l ş i d o m e n i u l d e aplicare, derogări, obligaţii, răspunderi 13
Clădirea f o r m a ţ i e i c i v i l e de p o m p i e r i . 15

Capitolul 2
CONSTRUCŢII INDUSTRIALE, CONSTRUCŢII AUXILIARE
I N S T A L A Ţ I I U T I L I T A R E Ş I CĂI D E C O M U N I C A Ţ I I 17
S t a b i l i r e a ş i a l c ă t u i r e a e l e m e n t e l o r d e b a z ă a l e construcţiilor 17
Amplasarea şi compartimentarea 17
Căi d e e v a c u a r e ş i i n t e r v e n ţ i e î n c a z d e i n c e n d i u 20
Prevederi speciale 20
Construcţii monobloc şi blindate 20
P a r c a j e , garaje ş i s t a ţ i i d e î n t r e ţ i n e r e ş i reparaţii a u t o 23
Galerii, e s t a c a d e ş i c a n a l e 27
Centre de calculatoare electronice 28
Clădiri c a r e d e s e r v e s c f u n c ţ i u n i t e h n i c o - s a n i t a r e ş i a d m i n i s t r a t i v e 30
Instalaţii utilitare • ••• 31
I n s t a l a ţ i i de v e n t i l a r e v 31
I n s t a l a ţ i i d e încălzire 34
Instalaţii electrice '. 37
P r o t e c ţ i a c o n t r a e l e c t r i c i t ă ţ i i s t a t i c e ş i a descărcărilor e l e c t r i c e a t m o s f e r i c e . . . . 38
Canalizarea e x t e r i o a r ă i n d u s t r i a l ă ş i s t a ţ i i d e epurare a p e u z a t e 39
Căi d e c o m u n i c a ţ i i 42
Drumuri 42
Căi f e r a t e 44

3
 Capitolul 3
Capitolul 7
P R E S C R I P Ţ I I S P E C I F I C E P E N T R U I N D U S T R I A CHIMICĂ R A F I N Ă R I I , INSTALAŢII DE S T I N G E R E A INCENDIILOR 94
PETROCHIMIE ŞI DEPOZITE PENTRU APROVIZIONARE ŞI DESFACERE Generalităţi 94
(PECO) Instalaţii de stingere cu a p ă a incendiilor _97
I n s t a l a ţ i i d e h i d r a n ţ i interiori 97_
Amplasare şi plan general I n s t a l a ţ i i de sprinklere » . ..L.S2SL_..
Pompe , I n s t a l a ţ i i d e d r e n c e r e p e n t r u s t i n g e r e a incendiilor 108
A p a r a t e şi utilaje I n s t a l a ţ i i de drencere p e n t r u p e r d e l e de p r o t e c ţ i e " VtOT~
Cuptoare şi coloane I n s t a l a ţ i i e x t e r i o a r e (reţele şi h i d r a n ţ i exteriori) ""ii"! •
Reactoare, agitatoare şi vase Criterii d e d i m e n s i o n a r e a i n s t a l a ţ i i l o r specifice d e s t i n s incendii, p e n t r u platfor- —•—~
Laboratoare m e l e instalaţiilor t e h n o l o g i c e d i n rafinării ş i c o m b i n a t e p e t r o c h i m i c e 115
E v a c u a r e a d e siguranţă, golirea r a p i d ă ş i f a c l a C o n s u m d e a p ă , rezerve d e a p ă d e i n c e n d i u , s t a ţ i i d e p o m p e 117
Staţii pilot

Capitolul 4 Capitolul 8
INSTALAŢII SPECIALE P E N T R U STINGEREA INCENDIILOR DE LICHIDE
DEPOZITE
COMBUSTIBILE 123
Prevederi generale
Generalităţi. 123
Depozite închise de substanţe solide
Instalaţii de spumă mecanică 129
Depozite deschise de materiale solide
Instalaţii fixe 129
Depozite închise de lichide combustibile înambalaje, la presiune atmosferică..
Instalaţii semifixe 133
Depozite deschise de lichide combustibile în ambalaje la presiune atmosferică..
Instalaţii mobile 133
Depozitarea recipientelor — butelii transportabile s u b presiune
Depozitarea lichidelor combustibile în rezervoare instalaţii de spumă chimică 133
Prevederi generale Instalaţii fixe de apă pulverizată 137
Diguri ş i c u v e d e r e t e n ţ i e I n s t a l a ţ i i d e răcire 138
îndiguiri pe teren relativ orizontal I n s t a l a ţ i i de s t i n g e r e cu a b u r •• HO
îndiguiri p e u n teren î n p a n t ă Instalaţii de stingere cu bioxid de carbon H4
Groapă c o l e c t o a r e Instalaţii cu pulberi stingătoare 147
C o n s t r u c ţ i a ş i a m p l a s a r e a digurilor ş i p e r e ţ i l o r c u v e l o r d e r e t e n ţ i e . . . . . . . . . . I n s t a l a ţ i i d e s t i n g e r e c u s p u m ă î n î n c ă p e r i d e p r o d u c ţ i e ş i d e p o z i t e (unde s e prelu­
«•'Amplasarea r e z e r v o a r e l o r c u l i c h i d e c o m b u s t i b i l e l a p r e s i u n e a t m o s f e r i c ă . . . . c r e a z ă s a u d e p o z i t e a z ă l i c h i d e sau m a t e r i a l e c o m b u s t i b i l e ) . . . . 149
R e z e r v o a r e p e n t r u hidrocarburi l i c h e f i a t e Generalităţi 149
D a t e n o r m a t i v e p e n t r u p r o i e c t a r e a i n s t a l a ţ i i l o r s t a ţ i o n a r e (fixe) c u s p u m ă .. 150
Capitolul 5 U t i l a j e p e n t r u i n s t a l a ţ i i s t a ţ i o n a r e (fixe) c u s p u m ă a e r o m e c a n i c ă 152

VEHICULAREA LICHIDELOR ŞI GAZELOR COMBUSTIBILE

Pompe şi case de pompe ANEXE •. 155

Staţii de compresoare pentru gaze combustibile
S t a ţ i i de reglare a gazelor naturale pentru c o n s u m Anexa I
R a m p e d e încărcare-descărcare c ă i ferate ş i a u t o D i s t a n ţ e î n t r e o b i e c t e ş i v e c i n ă t ă ţ i : i n d u s t r i a d e prelucrare h i d r o c a r b u r i ; i n d u s t r i a
D a n e m a r i t i m e ş i f l u v i a l e d e încărcare-descărcare c h i m i c ă organică, a n o r g a n i c ă , p e t r o c h i m i c ă ; d e p o z i t e P E C O 156
Conducte pentru transportul produselor petroliere lichide şi gazoase
Prevederi generale
Conducte interioare Anexa II
D i s t a n ţ e între depozite şi alte obiecte: amoniac; gazometre, gaze combustibile;
Conducte exterioare şi magistrale
materiale combustibile solide; oxid de etilena 168
Capitolul 6
Anexa III
INSTALAŢII DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR D i s t a n ţ e î n t r e căile d e c o m u n i c a ţ i e ş i a l t e o b i e c t e : drumuri; căi ferate 182

Generalităţi
Anexa IV
Instalaţii de semnalizare
D i s t a n ţ e faţă de obiectele tehnologice pentru cuptoare 188

5
Anexa V Capitolul 3
AMBALAREA AZOTATULUI DE AMONIU ÎNGRĂŞĂMÎNT 234
Distanţe pentru staţiile de îmbuteliere G.P.L 190

Anexa VI Capitolul 4
D i s t a n ţ e p e n t r u s t a ţ i i l e d e reglare g a z e 193 DEPOZITARE 234

Partea a Il-a
Capitolul 5
DISTANŢA DE AMPLASARE A DEPOZITELOR 237
NORMATIV D E P A R T A M E N T A L PENTRU PROIECTAREA FABRICILOR DE
O X I G E N Ş I STAŢIILOR D E D I S T R I B U Ţ I E O X I G E N P . D . 4 3 - 7 4
Capitolul 6
Capitolul 1 CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII .. 239
DOMENIUL DE APLICARE ŞI DEFINIŢII 196
Capitolul 7
Capitolul 2 DISPOZIŢII FINALE 243
CLASIFICAREA FABRICILOR ŞI STAŢIILOR DE D I S T R I B U Ţ I E 198
Anexa 1
Prescripţii generale şi măsuri de protecţie P.S.1 244
Capitolul 3
PRESCRIPŢII GENERALE ŞI DATE REFERITOARE LA AMPLASARE 200 Anexa 2
A l e g e r e a c o e f i c i e n t u l u i {X) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246
Capitolul 4
PRESCRIPŢII REFERITOARE LA ELEMENTELE DE CONSTRUCŢII Partea a IV-a
ŞI ÎNTOCMIREA P A R T I U L U I 210 NORMATIV PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA DIN PUNCT DE
V E D E R E AL P R E V E N I R I I INCENDIILOR ŞI EXPLOZIILOR, A INSTALAŢIILOR
Capitolul 5
INSTALAŢII ELECTRICE 213 C A R E P R O D U C S A U U T I L I Z E A Z Ă ACETILENA

Capitolul 6 Capitolul 1
INSTALAŢII APĂ ŞI CANAL 215
GENERALITĂŢI 248
1.1. A p l i c a r e a n o r m a t i v u l u i 248
Capitolul 7
1.2. L i m i t a r e a n o r m a t i v u l u i 249
INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE ŞI VENTILAŢIE 216 1.3. P r o p r i e t ă ţ i l e a c e t i l e n e i 251

Capitolul 8
Capitolul 2
MONTAJUL ŞI AMPLASAREA UTILAJELOR 218
PRESCRIPŢII REFERITOARE LA CLĂDIRI 255
Capitolul 9
INSTALAŢII DE AUTOMATIZARE 225 Capitolul 3
PRESCRIPŢII PRIVIND DEPOZITELE 259
Anexa ................................................................. 228
3 . 1 . Depozite de acetilenă de joasă presiune (Gazometre) 259
3.2. D e p o z i t e de acetilenă în recipienţi transportabili 260
Partea a III-a
3 . 3 . D e p o z i t e d e carbid 260
3.4. Depozitul de acetonă 262
N O R M A T I V D E P A R T A M E N T A L PRTVIND P R O I E C T A R E A D E P O Z I T E L O R D E
3 . 5 . D e p o z i t a r e a b u t o a i e l o r g o a l e d e carbid 262
AZOTAT DE AMONIU PD-103-72
3 . 6 . G r o p i p e n t r u n ă m o l d e carbid 262
Capitolul 1
GENERALITĂŢI 232 Capitolul 4
PRESCRIPŢII PRIVIND PLANUL GENERAL 263
Capitolul 2
4 . 1 . Definiţii 263
CALITATEA AZOTATULUI DE AMONIU ÎNGRĂŞĂMÎNT 233
4.2. Distanţe 263

6
 Capitolul 5
MINISTERUL I N D U S T R I E I CHIMICE
PRESCRIPŢII P E N T R U UTILAJE CARE LUCREAZĂ CU ACETILENĂ.... 269
5.1. Compresoare p e n t r u a c e t i l e n ă 269
5.2. G e n e r a t o a r e d e a c e t i l e n ă d i n carbid 270
5.3. Butelii transportabile pentru acetilenă 270
5.4. Utilaje tip recipient 270
Capitolul 6
ORDIN N r. 1862
PRESCRIPŢII REFERITOARE LA TEHNOLOGIA DE FABRICARE A
ACETILENEI 273
6 . 1 . P e n t r u t o a t e fabricile d e a c e t i l e n ă 273
referitor la aprobarea Normativului departamental
6 . 2 . P e n t r u a c e t i l e n ă d i n carbid ş i p e n t r u fabrici c u s e c ţ i i d e î m b u t e l i e r e . . . . 277 pentru proiectarea şi executarea construcţiilor
6 . 3 . P e n t r u fabrici d e a c e t i l e n ă ( p e t r o c h i m i c ă ) d i n hidrocarburi 279 şi instalaţiilor din industria chimică
Capitolul 7 din punct de vedere al prevenirii incendiilor
PRESCRIPŢII P R I V I N D CONDUCTELE PENTRU T R A N S P O R T U L ACE-
TILENEI 281
Capitolul 8

PRESCRIPŢII REFERITOARE LA INSTALAŢIILE ELECTRICE ŞI DE Avînd în vedere prevederile art. 23 al. e, din Decretul 232 din 24
AUTOMATIZARE 288 decembrie 1974, privind elaborarea Normativului departamental pentru
Capitolul 9
proiectarea şi executarea construcţiilor şi instalaţiilor din industria
chimică din punct de vedere al prevenirii incendiilor,
PRESCRIPŢII REFERITOARE LA INSTALAŢIILE DE ÎNCĂLZIRE SI Văzînd adresa Ministerului de Interne — Comandamentul pompie­
VENTILAŢIE '. 289
rilor nr. 38617 din 22 aprilie 1977, prin care se comunică acordul său
Capitolul 10 asupra normativului, mai puţin capitolul distanţe; (care în conformitate
PRESCRIPŢII REFERITOARE LA INSTALAŢIILE DE ALIMENTARE CU cu prevederile Decretului nr. 70/1975, cade în competenţa exclusivă
APĂ ŞI CANALIZARE 291 de aprobare a Consiliului de conducere M. I. Ch. si care în baza procesu­
10.1. Instalaţii pentru alimentare cu apă 291
lui verbal nr. 82 din 22 IV 1977 al CTE — M. I. Ch. — a fost aprobat
10.2. I n s t a l a ţ i i p e n t r u c a n a l i z a r e 291
în şedinţa Biroului Executiv al Consiliului de conducere din 20 august
Capitolul 11
1977; ' " '
în temeiul Decretului nr. 675 privind organizarea şi funcţionarea
PRESCRIPŢII P E N T R U INSTALAŢII DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR 294
Ministerului Industriei Chimice cu completările ulterioare ;
Capitolul 12

PRESCRIPŢII P E N T R U DOTAREA CU UTILAJE ŞI MATERIALE TEHNICE

DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA INCENDIILOR , 296
Ministerul Industriei Chimice emite următorul

ORDIN:
1 Se aprobă Normativul departamental pentru proiectarea şi exe­
cutarea construcţiilor şi instalaţiilor din industria chimică din punct
de vedere al prevenirii incendiilor.
. 2 Prezentul Normativ are o valabilitate de 2 ani de la difuzarea lui.
în decurs de un an şi jumătate institutele de cercetare şi proiectare^
centralele industriale, întreprinderile subordonate direct ministerului

9
sau alţi factori interesaţi, vor face propuneri de completare şi îmbună­
tăţire a acestuia.
Propunerile vor fi înaintate Direcţiei tehnice a Ministerului Industriei
Chimice, urmînd ca pe baza lor să se completeze şi definitiveze Nor­
mativul.
PARTEA I
3 Avîndu-se în vedere ca pînă la data de 1 august 1977 au fost ela­
borate şi aprobate următoarele normative de proiectare:
• normativ departamental pentru instalaţii electrice în medii cu
Prevederi comune
pericol de explozie, aprobat prin Ordinul Ministrului Industriei Chi­
mice nr. 749/9 IV 1973, cu modificările aprobate prin Ordinul Minis­
trului Industriei Chimice nr. 1964/2 I I I 1974.
pentru subramurile
• normativ departamental privind proiectarea depozitelor de azotat
de amoniu, aprobat prin Ordinul nr. 933/29 IV 1972 al Ministerului
industriei chimice
Industriei Chimice;
• normativ departamental pentru proiectarea fabricilor de oxigen
şi staţiilor de distribuţie oxigen, aprobat prin ordinul nr. 1154 din 12
VI 1974 al Ministerului Industriei Chimice;
, • normativ pentru proiectarea şi executarea, din punct de vedere al
prevenirii incendiilor şi exploziilor a instalaţiilor care produc sau utili­
zează acetilenă, aprobat cu Ordinul nr. 1511/24 IX 1974 al Ministerului
Industriei Chimice, ale căror prevederi sînt valabile şi în prezent, aces­
tea vor fi editate împreună cu normativul departamental pentru pro­
iectarea şi executarea construcţiilor din punct de vedere al prevenirii
şi stingerii incendiilor.

4 Orice prevederi contrare prezentului normativ îşi încetează apli­

cabilitatea pe data intrării în vigoare a normativului departamental
de proiectarea şi executarea construcţiilor din punct de vedere al pre­
venirii şi stingerii incendiilor.

5 Institutele de cercetare şi proiectare, centralele industriale, între­

prinderile subordonate acestora, întreprinderile subordonate direct
ministerului, întreprinderile de comerţ exterior etc, din sistemul Minis­
terului Industriei Chimice, vor aduce la îndeplinire prezentul Ordin.

6 Direcţia tehnică prin Serviciul protecţia muncii — p.s.i. va difuza

prezentul Ordin şi va controla aducerea lui la îndeplinire.
Bucureşti, 26 V I I I 1977
Dir. Tehnică Elaborat în anul 1977
MINISTRU, şi aprobat prin Ordinul M.I.Ch.
Mihail Florescu nr. 1862/26 VIII 1977
CAPITOLUL 1

GENERALITĂŢI

SCOPUL SI D O M E N I U L DE APLICARE,
DEROGĂRI, OBLIGAŢII, RĂSPUNDERI

1.01 Prezentul normativ cuprinde principiile şi cerinţele minime

pentru prevenirea şi stingerea incendiilor în unităţile din ramura indus­
triei chimice, care trebuie respectate la proiectarea şi executarea lucră­
rilor noi de construcţii şi de instalaţii, precum şi la extinderea, transfor­
marea sau schimbarea de destinaţie a construcţiilor existente.
Fac excepţie cazurile în care aplicarea în totalitate a prevederilor
normativului nu este obligatorie, ca de exemplu la lucrările de trans-
fOTmărOSu schimbările destinaţiei şi părţilor existente ale construcţiilor
sTinstalăţiilor care se extind, cu condiţia să nu conducă la înrăutăţirea
situaţiei existente din punctul de vedere al prevenirii incendiilor.
în aceste cazuri menţionate, proiectantul investiţiei va analiza oportu­
nitatea luării măsurilor de prevenire a incendiilor prevăzute în normative
(în totalitate sau parţial), în funcţie de complexitatea şi importanţa obiec­
tivelor, pericolul pe care îl prezintă pentru viaţa persoanelor un eventual
incendiu, efectele pe care acesta le poate avea asupra continuităţii pro­
ceselor de producţie, urmările economice ale eventualelor întreruperi etc.

.1.02 Pentru construcţiile şi instalaţiile nespecifice industriei chi­

mice se vor respecta prevederile normativelor în vigoare.

• 1.03 • Proiectele şi detaliile de execuţie pentru construcţii şi instalaţii

se vor executa conform prevederilor prezentului normativ, ale norma­
tivelor şi standardelor întocmite sau avizate de M. I. Comandamentul
pompierilor, fără a se mai cere avizul organelor de pompieri ale M.I.

13
 Pentru ansamblurile sau clădirile unicate, ori cu caracter deosebit
(secţii care condiţionează continuitatea producţiei unor obiective im­
portante, mari combinate, etc), precum şi pentru construcţii şi insta­
laţii pentru care nu există prevederi în prezentul normativ sau în alte
normative avizate de M. I. Comandamentul pompierilor (clădiri şi
instalaţii de fabricare a explozivilor, etc.) unităţile tutelare de investiţii
împreună cu cele de proiectare, vor stabili în funcţie de importanta
şi caracteristicile acestora măsurile necesare în vederea asigurării ururi
grad corespunzător de securitate împotriva incendiilor (în aceste cazuri
va fi consultat şi Comandamentul pompierilor din Ministerul de Interne).
1.04 în cazul importului de instalaţii, acestea vor fi comandate
pentru a corespunde normelor valabile în R. S. România. în cazul cînd
ministerul beneficiar asigură, pe baza contractelor încheiate, funcţio­
narea instalaţiilor în condiţiile normelor de protecţie împotriva incen­
diilor ale ţării furnizoare şi acestea sînt mai avantajoase din punct de
vedere tehnico-economic, se vor putea aplica normele ţării furnizoare.
în această situaţie, ministerul beneficiar va asigura şi procurarea
documentaţiei tehnice, a utilajelor şi materialelor din import, necesare
prevenirii şi combaterii incendiilor, sau asimilarea acestora cu produse
echivalente din ţară. Aceste prevederi sînt valabile şi în cazul reprodu­
cerii instalaţiilor importate.
1.05 Conducătorii organizaţiilor de proiectare şi de execuţie, şefii
secţiilor şi atelierelor de proiectare, şefii de proiect coordonatori şefii de
proiect, proiectanţii, verificatorii şi executanţii de construcţii şi instalaţii
sînt răspunzători în limita competenţei lor sub aspect penal, disciplinar
sau administrativ, precum şi material în caz de nerespectare a preve­
derilor prezentului normativ, a normativelor şi standardelor întocmite
sau avizate de M. I. Comandamentul pompierilor.
1.06,! în cazurile deosebite, temeinic justificate din punct de vedere
tehnic şi economic, în care nu se pot respecta prevederile prezentului
normativ, se pot cere derogări prin C.T.E.-M.I.ch.
1.07 Consiliul Tehnico-Economic ia în discuţie cererile cu referire
la prescripţiile cuprinse în art. 5 din Decretul 70/1975 numai dacă nu
s-a trecut la execuţia fizică a lucrărilor ce fac obiectul derogării.
1.08 Documentaţia derogărilor obţinute (cererea de derogare şi
hotărîrea C.T.E-M.I.Ch.) fac parte integrantă din proiect şi se vor păstra
în original la proiectant, iar la beneficiar şi pe şantier, în copie certi­
ficată.
14
• -i 09 Organizaţiile de proiectare, de execuţie şi unităţile tutelare de
•^"vestiţii au obligaţiile prevăzute în normele generale aprobate prin
Decret'290/1977.
- ,1.10 Distanţele minime de siguranţă contra incendiilor sînt prevă­
zute îii anexele'la prezentul normativ.
în cazuri speciale, cînd condiţiile specifice o cer, se pot prevedea în
©roiecte, în mod justificat, distanţe de siguranţă mai mari decît cele
Jninime.' în aceste cazuri distanţele de siguranţă vor fi supuse aprobării
conducerii ministerului, conform art. 5 din Decretul 70/1975.
1.11 La proiectarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, auxi-
•iiăre si utilitare se vor avea în vedere şi prevederile din normativul
*I:D... 17 — 73 — M.I.Ch. şi STAS 9954/1-74 în ceea ce priveşte stabilirea
jzdnelor cu pericol de explozie şi măsurile ce trebuie luate în raport cu
acestea.
, 1.12 Construcţiile şi instalaţiile tehnologice din industriile hidro­
carburilor, precum şi c'ele din industria chimică care fac parte din cate­
goriile-de pericol de incendiu A, B sau C vor fi executate din materiale
-fiecombustibile.
CLĂDIREA FORMAŢIEI CIVILE DE POMPIERI
1.13 Clădirea formaţiei civile de pompieri se va realiza în funcţie de
• numărul şi tipul utilajelor din dotare sau instalaţiilor de semnalizare
!si stingere ale obiectivului, folosind proiectele tip, valabile la data în­
tocmirii documentaţiei.
1.14 Amplasarea clădirii (încăperilor) formaţiei civile de pompieri
se va face astfel încît să asigure:
a) accesul direct al utilajelor mobile la drumuri uzinale sau publice
ce nu pot fi blocate datorită circulaţiei intense auto sau pietonale, sau
.staţionării garniturilor de tren, etc.
b) intervenţia în timpul util la toate obiectivele din incintă, reali-
zîndu-se o durată de deplasare cît mai scurtă a forţelor mobile de inter­
venţie pînă la obiectele de bază şi secţiile periculoase şi vulnerabile la
incendiu, sau care au rol determinant pentru asigurarea continuităţii
ac tivităţii întreprinderii.
Raza de intervenţie a forţelor mobile, măsurată pe axa traseului de
deplasare de la ieşirea din clădirea formaţiei de pompieri nu va depăşi:
15
 — 2 km — la clădirile, secţiile şi depozitele din categoriile A, B şi ^
pericol de incendiu sau alte instalaţii ori staţii importante, vulnerabilei
la incendiu (camera de comandă, gospodării de cabluri etc.)
— 4 km — în celelalte cazuri.
c) protecţia corespunzătoare a clădirii (încăperilor) destinate f 0r j
maţiei de pompieri, împotriva exploziilor sau efectelor termice ale
incendiilor produse la obiectivele din vecinătate;
d) spaţiul necesar activităţilor specifice formaţiei de pompieri (instru- î
irea personalului, întreţinerea utilajelor, alimentarea maşinilor cu agenţi j
stingători, urcarea furtunurilor etc.)
Observaţii
1. Numărul utilajelor de intervenţie, tipul acestora precum şi efecti-;
vul formaţiei se stabilesc în conformitate cu prevederile Normativului
departamental de dotări al M.I.Ch.
In cazuri mai deoebite se va putea cere şi avizul organelor de pom­
pieri ale Ministerului de Interne.
2. în incinta în care clădirile de gradul III—V de rezistenţă la focs
şi depozitele deschise de materiale combustibile reprezintă mai mult
de 50% din aria construcţiilor întreprinderii, raza de intervenţie nor­
mată se reduce cu 40%.
CAPITOLUL 2
.ş CONSTRUCŢII INDUSTRIALE
CONSTRUCŢII AUXILIARE
. INSTALAŢII UTILITARE ŞI CĂI DE COMUNICAŢII
' '1
STABILIREA Şl ALCĂTUIREA ELEMENTELOR DE BAZĂ
ALE C O N S T R U C Ţ I I L O R
2.01 Stabilirea elementelor de bază ale construcţiilor, gradul de
'rezistentă la foc şi categoria de pericol de incendiu se face în conformi­
tate cu' normele' N.P. — 22/77.
'' 2.02 Determinarea sarcinii termice în construcţii se va face în con-
•formitate cu prescripţiile tehnice republicane în vigoare.
2.03 Alcătuirea elementelor de construcţie privind elementele.de
compartimentare împotriva incendiilor (pereţi pentru întîrzierea pro­
pagării incendiilor, planşee) se face în conformitate cu prescripţiile
tehnice republicane în vigoare; idem privind elementele de protecţie
a golurilor; idem privind comportarea la foc a elementelor de comparti­
mentare din construcţii industriale anexe ale construcţiilor industriale
cum ar fi grupuri social-sanitare, anexe tehnico-sociale, laboratoare,
ateliere, depozite, încăperi pentru instalaţii utilitare etc.
AMPLASAREA Şl COMPARTIMENTAREA
A m p l a s a r e şi plan general ( c r i t e r i i generale)
,2;04 La întocmirea planurilor de situaţie se va urmări gruparea
-funcţiilor periculoase în zone distincte şi amplasarea lor astfel încît să
.nu. favorizeze propagarea incendiilor pe suprafeţe mari.
,c.Prin amplasarea construcţiilor şi instalaţiilor care cuprind procese
/.tehnologice sau activităţi vitale pentru producţia de bază a obiectivelor
2 — N o r m a t i v d e p a r t a m e n t a l — c. 2 4 9 7
17
 ((staţii de transformare şi conexiuni, camera de comandă şi AMC cen­
trale, staţii de utilităţi etc.) se vor asigura condiţii sporite de protecţie
împotriva incendiilor şi exploziilor, în vederea evitării întreruperii
proceselor tehnologice datorită scoaterii lor din funcţiune.
2.05 De regulă, la proiectare trebuie să se comaseze într-o singură
clădire diferite producţii, încăperi de uz auxiliar şi depozite anexe,
în condiţiile prevăzute în Decretul 290/77, anexa I.
încăperile din categoriile similare de pericol de incendiu vor fi
•amplasate pe cît posibil adiacent.
2.06 Echipamentul tehnologic energetic şi auxiliar, în cazul cînd
-condiţiile de exploatare permit, trebuie amplasat pe platforme desco­
perite, prevăzîndu-se unde este necesar acoperiri locale, indiferent de
categoria de pericol de incendiu.
2.07 Secţiile cu un pericol mai mare de incendiu sau explozie tre­
buie amplasate în clădiri fără etaj, pe lîngă pereţii exteriori, în cazul
cînd se admite în procesul tehnologic; în clădirile cu mai multe nivele,
aceste secţii se vor amplasa la etajele superioare pe cît posibil.
2.08 Două sau mai multe construcţii industriale sau auxiliare pot
ii comasate sau grupate între ele la distanţe nenormate dacă:
— măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor (compartimentări
interioare, căi de evacuare, instalaţii de stingere, etc.) se stabilesc con-
-siderînd întreg grupul ca o singură clădire;
— suma ariilor din grup (fără spaţiile libere dintre acestea) nu depă­
şeşte aria maximă admisă pentru un compartiment de incendiu (con­
form normelor generale aprobate prin Decretul 290/1977, anexa I, hiînd
•ca bază categoria cea mai periculoasă la incendiu şi gradul de rezis­
tenţă la foc al celei mai puţin rezistente).
2.09 Construcţiile şi instalaţiile industriale nu pot fi comasate sau
.grupate cu clădiri publice administrative şi de locuit. Fac excepţie
•spaţiile tehnico-administrative proprii ale clădirilor de fabricaţie, în
condiţiile stabilite în art. 2.11.
ca distanţe, cu clădiri avînd alte destinaţii, numai în condiţiile stabilite
prin prescripţiile de specialitate (normele respective, specifice lor).
2.11 Birourile, vestiarele, laboratoarele, atelierele anexe şi gru­
purile sanitare aferente secţiilor:
— pot fi alipite de construcţiile de categoria A, B pericol de incendiu,
cu condiţia separării de acestea prin pereţi antifoc şi rezistenţi la explo­
zie în porţiunile adiacente încăperilor cu pericol de explozie. în cazul
cînd este necesară comunicarea cu anexele, aceasta se va realiza prin.
încăperi tampon;
— vor fi separate de încăperile de categoria C pericol de incendiu prin:
pereţi- despărţitori cu limita de rezistenţă la foc de cel puţin 2 ore şi
uşi de comunicare cu foaie plină.
Birourile destinate personalului care conduce nemijlocit producţia.
pot avea ferestre cu geamuri şi pereţi de compartimentare spre încă­
perile de categoria C pericol de incendiu (exceptînd depozitele), atunci
cînd necesităţile funcţionale cer asigurarea vizibilităţii spre aceste în­
căperi.
— pot fi comasate cu secţiile de categoria D şi E pericol de incendiu.
2.12 Construcţiile, grupurile de construcţii, sau compartimentele-
de incendiu, care nu pot fi separate de vecinătate prin pereţi antifoc
sau rezistenţi la explozie, vor fi-amplasate la anumite distanţe, în funcţie
de categoria de pericol de incendiu şi de gradul lor de rezistenţă la foc.
Distanţele minime în funcţie de categoriile de pericol de incendiu
(tehnologie), sînt prevăzute în anexa I la prezentul normativ.
Distanţele înscrise în capitolele prevederilor specifice se consideră
între clădirile vecine de gradul I — I I de rezistenţă la foc. Pentru clădiri
cu gradele de rezistenţă la foc diferite de gradul I — I I distanţele se vor
majora conform
Amplasarea tabelului 2.12.
construcţiilor industriale TABEL 2.12
Distanţa în metri, dintre construcţia sau insta­
la proiectata şi construcţia sau instalat i din
vecinătate se ia din tabelele instalaţiilor tehno-
Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei îogtoTşi se majorează pentru gradele de rez.s-
sau al instalaţiei proiectate.
8
tentă la foc III, IV şi V cu:

III IV-V
I-II
2.10 Clădirile, încăperile ori depozitele care prezintă pericol mare
•de incendiu sau explozie (vezi instalaţiile de acetilenă, de oxigen, depo­ I-II
D + 0 D+2 D+6
D + 8
zite de azotat de amoniu cu peste 28% azot, depozite de celuloid sau de III D+2 D + 6
D + 10
D + 8
filme pe bază de nitroceluloză, încăperi de fabricare şi depozitarea IV-V D+6
explozivilor, centrale termice, depozite cu materiale de mare valoare,
staţii de transformare şi conexiune, etc.) pot fi comasate sau grupate D - d i s t a n ţ a de a m p l a s a r e î n t r e o b i e c t i v e l e p r e v ă z u t e în t a b e l u l 3. d i n a n e x a I.

ÎS 19
 Observaţii
1. Distanţele între construcţii se măsoară între pereţii exteriori.
2. Atunci cînd într-o clădire sînt instalate secţii cu categorii diferite
de pericol de incendiu, distanţele faţă de clădirea vecină se stabilesc de
la perimetrul fiecărui compartiment, în funcţie de categoria de pericol
de incendiu a acestora.
2.13 Instalaţiile tehnologice amplasate în aer liber, depozitele de
produse inflamabile sau combustibile, care nu se pot comasa cu alte
obiective tehnologice sau obiecte de utilităţi, se pot amplasa la distan­
ţele arătate în tabelele din anexa I.
Compartimentarea
C A . DE EVACUARE * INTERVENŢIE ÎN CAZ DE I N C E N D I U
PREVEDERI SPECIALE
Construcţii monobloc şi blindate
2.16 Prin clădiri monobloc, în sensul acestui normativ, se înţelege
construcţiile a căror lăţime este mai mare de 72 m şi cu o suprafaţă
construită de peste 20.000 m 2 .
Clădirile blindate sînt cele în care activitatea se desfăşoară numai la
lumină artificială, avînd acoperişuri şi pereţi exteriori plini (în care se
prevăd numai „goluri psihologice" şi uşi de acces).
2.17 Clădirile monobloc precum şi cele blindate trebuie să fie de
gradul I — I I rezistenţă la foc, împărţite în arii maxime admise, conform
prevederilor normelor generale aprobate prin Decretul 290/1977. ...
20
în cadrul compartimentelor de incendiu, separările interioare se exe­
cută în funcţie de necesităţile tehnologice, respectîndu-se prevederile
normativului şi ţinîndu-se seama de gradul de rezistenţă la foc şi de
destinaţia încăperilor.
2.18 Compartimentele de incendiu din clădirile monobloc sau blin­
date (inclusiv încăperile blindate cu aria mai mare de 700 m 2 ), din cate­
goriile A, B şi C pericol de incendiu, se prevăd cu deschideri pentru,
evacuarea fumului degajat în caz de incendiu.
Deschiderile vor fi distribuite uniform faţă de spaţiul protejat, iar
suprafaţa lor liberă însumată va fi de cel puţin 0,2% din aria încăpe­
rilor deservite. Acestea se pot proteja cu dispozitive de închidere acţio­
nate automat sau manual (conform art. 48 si 49 din Decretul 290/77
şi art. 23-26 din NP 23-77).
Observaţii
1. Golurile de ventilare naturală permanent deschise în acoperiş,,
se însumează la suprafaţa liberă necesară evacuării fumului.
2. Prevederea deschiderilor pentru evacuarea fumului nu este obli­
gatorie în zonele construcţiei situate la mai puţin de 30 m de pereţii
care au la partea superioară ferestre spre exterior (zona respectivă
nu se ia în consideraţie la stabilirea ariei necesare). Ferestrele vor aveai
suprafeţe cel puţin egale cu cele necesare pentru deschideri.
3. în clădiri etajate sistemul de evacuare a fumului se va asigura,
separat, pentru fiecare nivel. în cazul utilizării unor canale de aer care
traversează alte niveluri, pereţii acestora vor fi necombustibili şi vor
avea o limită de rezistenţă la foc de minimum 2 ore.
2.19 Pentru limitarea propagării incendiilor, ariile libere (nesepa­
rate prin pereţi) mai mari de 10.400 m 2 , din categoriile A, B sau C pe­
ricol de incendiu, se prevăd cu un sistem alcătuit din deschideri pentru,
evacuarea gazelor fierbinţi şi cu ecrane necombustibile coborîte sub
tavan.
Suprafaţa liberă a deschiderilor şi distanţa maximă dintre ele, pre­
cum şi amplasarea ecranelor suspendate sub tavan, se stabilesc în func­
ţie de sarcina termică din spaţiile respective. în acest sens se vor avea
în vedere valorile minime indicate în tabelul 2.19.
Deschiderile se vor proteja cu dispozitive de închidere, acţionate
automat.
21
 lente de limitare a propagării laterale a gazelor fierbinţi sub tavanul
T A B E L 2.19
încăperilor.
Suprafaţa deschiderilor ( t r a p e ) .
D i s t a n ţ a d i n t r e ele şi d i s t a n ţ a d i n t r e ecrane în încăperi cu tavane suspendate, continuitatea golurilor dintre acestea
şi planşeu trebuie întreruptă în dreptul ecranelor.
Distanţa maximă în m între
Sarcina termică
Raportul dintre suma
suprafeţelor libere ale
De asemenea, nu se admite traversarea acestor ecrane de către ele­
a spaţiilor în deschiderilor şi aria Axele a două Ecrane suspen­
kj/m» (kcal/m3) construită a încăperilor deschideri date în tavan mente combustibile.
2.22 Deschiderile pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi'
cel mult 420.000 (100.000) 1 150 45 75 ce se degajă în caz de incendiu se amplasează în acoperişul clădirilor
420.001 - 840.000
(100.001) - (200.000) 1
sau Ia partea superioară a pereţilor exteriori, şi sînt repartizate cît mai
1 2 5 - 1 : 80 35
840.001 - 1.680.000 uniform.
(•200.001) - (400.000) 1 8 0 - 1 : 60 Dimensiunea (latura sau diametrul) fiecărei deschideri trebuie să fie
1.680.001 - 4.200.000 de cel puţin 85 cm.
(400.001) -(1.000.000) 1 6 0 - 1 : 40 30-25 30 Punerea automată în funcţiune a deschiderilor, în caz de incendiu,,
peste 4.200.000(1.000.000) 1. 3 0 se face individual sau în grup.
Parcaje, garaje şi staţii de î n t r e ţ i n e r e
-Observaţii şi r e p a r a ţ i i a u t o

1. în cazul prevederii sistemului de deschidere şi ecrane pentru 2.23 Clădirile în care se garează autovehicule precum şi staţiile
evacuarea gazelor fierbinţi, nu mai este necesară executarea deschi­ de întreţinere şi reparaţii auto se împart în 3 categorii, în funcţie de
derilor pentru evacuarea fumului. numărul de autovehicule garate sau în reparaţie, conform tabelului 2.23
2. Prevederea este obligatorie la clădiri parter şi la ultimul nivel TABEL 2.23.
în cele etajate.
în clădiri etajate, pentru restul nivelelor se recomandă ca în funcţie Categoria. în funcţie de n u ^ r u ^ u t o t ~
de posibilităţi să se adopte alte sisteme de limitare a propagării incen­ G3
diilor. Destinaţia clădirilor G2

16-50 1-15
2.20 Pentru ariile libere mai mici decît cele din art. 2.19 se reco­ Garaje s a u p a r c a j e
peste 50
6-10
mandă ca proiectantul să stabilească, de la caz la caz, necesitatea pre­ Staţii de întreţinere şi reparaţii a u t o
peste 10
vederii acestui sistem, în funcţie de valoarea utilajelor şi a materialelor
adăpostite şi de pericolul de producere.
Soluţia se recomandă şi pentru localizarea efectelor incendiilor în
secţiile cu pericol mai mare decît restul construcţiei, care nu sînt am­ Observaţii
plasate pe perimetrul exterior al acesteia (băi pentru tratamente ter­ La calcularea capacităţii, se echivalează 3 motociclete cu un loc de
mice, vospitorii, depozite tampon etc). autoturism şi un camion sau autobuz pentru transportul a peste 9-
persoane, cu 3 locuri de autoturisme.
2.21 Ecranele vor fi executate din materiale necombustibile şi se
vor coborî sub tavan, în aşa fel ca marginea lor inferioară să nu se afle 2.24 Construcţiile parcajelor, garajelor şi staţiilor de întreţinere şi
la mai puţin de 2 m sub tavan. reparaţii auto, din categoriile Gl şi G2 trebuie să fie de gradul I — I I
înălţimea ecranelor sub tavan, poate fi redusă proporţional, dacă la rezistenţă la foc; cele din categoria G3 pot fi de gradul I I I rezistenţă,
amplasarea lor la distanţă mai mică decît cea prevăzută în tabelul 2.19
şi prin suprafeţe de deschideri asigurate se realizează condiţii echiva- la foc.
2$
 TABEL 2.27

Se admit construcţii parter, de gradul IV—V rezistenţă la foc, pentru

garaje care adăpostesc cel mult trei autoturisme, sau pentru garaje Cazuri în care se admite alipirea (înglobarea) j P » M o r , P J J j g J g
provizorii care deservesc lucrări de prospecţiuni miniere, geotehnice R a ţ i i l o r de întreţinere şi reparaţii auto fa clad.r. cu alte destinat»
sau organizări de şantiere, care adăpostesc cel mult 15 autoturisme. Se pot alipi (îngloba)
Ariile compartimentelor de incendiu ale parcajelor garajelor,staţiilor ,
Categorii de clădiri la care se pot alipi sau îngloba
garafele, parcajele şi staţiile de întreţinere şi -
de întreţinere şi atelierelor de reparaţii auto se stabilesc în conformitate ° reparaţii Staţii In care se
efectuează
Staţii de
cu prevederile normelor republicane. Garaje şi întreţinere şi numai operaţii
Grad de parcaje din reparaţii din de întreţinere
rezistenţă categoria: . categoria: curentă din .
Destinaţia
2.25 în cadrul compartimentelor de incendiu, garajele şi parcajele la foc categoria:

vor fi împărţite în spaţii cu o capacitate de cel mult 100 autoturisme 5

(50 autoturisme pentru cele amenajate sub nivelul terenului), separate 1 2 3 4
între ele prin pereţi şi planşee necombustibile fără goluri şi rezistente
la foc minimum 3 ore şi respectiv 1 oră şi 30 minute. rMorliri n r o d u c t i e şi uG- f 1 (ZI
I—II G1-G3 Gl — G3
Aceste spaţii pot să aibă acces la rampa sau liftul comun. «nTi+oro din f^fl/ffiCOrillC
G3
La garajele şi parcajele prevăzute cu instalaţii automate de stingere, pOZ.ll9.re CAUA L^g,^^.n-i^j III G3
W
C,D s a u E de i n c e n d i u
separarea poate fi realizată prin ecrane necombustibile prevăzute la /^isriîi-T rivilp cu e x c e p ţ i a
c e l o r c a r e a d ă p o s t e s c per­
partea superioară a încăperilor, care să împiedice răspîndirea gazelor ora TIP care nu se p o t e v a -
calde şi a fumului în tot spaţiul de garare. Ecranele trebuie să fie cobo- « , i a «sinffure s ă l i a s l o m e - 1 (ZI
rîte sub planşeu pînă la nivelul gabaritului de circulaţie al autove­ + „ c o n rlAofinate c a z ă r i i I-II G1-G3 G3
Kr 1 — "VO '. >
raxe s£*u uco L - I U - U * I . ^ - ^ ^ '
hiculelor.
, V U

III G3 cu m a x . G3 Gl —
5 autoturisme

n s H i r i c u săli a g l o m e r a t e
Observaţii avînd o capacitate de m a x . I-II G1-G3 nu se
III G3 admite
4 0 0 l o c u r i (public)
Pereţii de separare între boxele de garare amenajate în incinta gara­ r*is^îfînpntrn cazarea, î n \ n
jelor sau parcajelor, vor fi necombustibili. Armuri /înrj'fpînrî c a b a n e . I-II G1-G3 nu se
Gl—W
corni11* ixiuLGi,"!A» is%MJ-*\jf III G3 admite
case de oaspeţi)
2.26 Autocisternele pentru transportul lichidelor combustibile, vehi­
culele pentru transportul substanţelor toxice sau radioactive, precum
şi vehiculele dotate cu instalaţii sau dispozitive speciale de mare valoare
Observaţii
vor fi garate numai în clădiri parter, în compartimente complet separate
,de cele destinate altor tipuri de vehicule. La parcaje, garaje şi staţii de întreţinere şi reparaţii se pot alipi
(îngloba) anexele social-administrative care le deservesc, cu condiţia
2.27 Garajale, parcajele şi staţiile de întreţinere sau reparaţii auto să fie separate prin pereţi necombustibili cu limita de rezistenţă la foc
pot fi alipite de clădiri cu alte destinaţii sau înglobate în ele în cazurile de minimum 2 ore şi planşee cu limita de rezistenţă la foc de minimum
menţionate în tabelul 2.27, cu condiţia separării de acestea prin pereţi 1 oră şi 30 minute.
necombustibili, rezistenţi la foc minimum 4 ore şi planşee cu limita de
rezistenţă la foc minimum 3 ore. 2.28 Uşile de comunicare dintre garaje sau parcaje şi restul clădirii
Pentru garaje, parcaje şi staţii de întreţinere sau reparaţii auto în care sînt înglobate, trebuie să aibă limita de rezistenţă la foc de cel
,din categoria G3, limitele de rezistenţă la foc indicate vor fi reduse la puţin 1 oră şi 30 minute, cu excepţia locuinţelor la care limita poate fi
3 ore pentru pereţi şi respectiv 1 oră şi 30 minute pentru planşee. redusă la 45 minute. Uşile care conduc din spaţii de garare sau parcare
în cazul alipirii (înglobării) staţiilor de întreţinere şi reparaţii din în încăperi anexe cu pericol de incendiu trebuie să aibă o limită de re­
, categoriile Gl şi G2 la clădiri civile, în pereţii care le separă nu se admite
zistenţă la foc de 45 minute.
practicarea de goluri.
25
.24
 2.29 Golurile de pereţi ce separă ateliere sau staţii de întreţinere
de clădiri industriale trebuie să fie protejate prin uşi pline cu limita
de rezistenţă la foc de 45 minute. Fac excepţie staţiile de categoria G3,
în care se efectuează numai operaţii de întreţinere curentă, care pot
comunica prin goluri neprotejate cu încăperi de garare. Golurile de legă­
tură cu spaţii din clădiri civile trebuie să fie protejate prin uşi cu o
rezistenţă la foc de 1 oră şi 30 minute.
2.30 în parterul parcajelor şi garajelor amenajate în clădiri inde­
pendente se pot cuprinde şi ateliere de reparaţii sau staţii de întreţinere
auto, cu următoarele condiţii:
a) atelierele de reparaţii şi staţiile de întreţinere să fie separate de
încăperile de garare prin pereţi şi planşee necombustibile, cu limita de
rezistenţă la foc de minimum 2 ore şi respectiv 1 oră şi 30 minute;
b) spaţiile de garare nu trebuie să comunice cu încăperi prezentînd
pericol de incendiu sau explozie, precum şi cu cele în care se efectuează
operaţii cu foc deschis.
2.31 Amplasarea posturilor de alimentare cu carburanţi în interiorul,
garajelor, parcajelor şi staţiilor de întreţinere sau reparaţii auto nu se
admite.
2.32 în clădirea principală a staţiilor de întreţinere auto se admit
încăperi pentru alimentaţie publică, puncte comerciale, grupări sani­
tare, încăperi pentru odihnă sau altele similare, care deservesc perso-'
naiul şi clienţii staţiei.
Observaţii
în pereţii care separă hala de lucru de încăperile administrative şi
de sala de aşteptare a publicului se admit ferestre cu tîmplărie fixă.
2.33 Garajele şi parcajele vor avea asigurate posibilităţile de ieşire
a autovehiculelor (stabilite de către titularii de investiţii şi proiectanţi
din considerente funcţionale) care să permită şi evacuarea în caz de
incendiu, însă cel puţin două (uşi, benzi, rame, etc.) pentru cele mai mari
de 20 autoturisme.
Rampele vor fi prevăzute pe contur (spre interiorul construcţiei)
cu ecrane contra propagării fumului, coborîte cu minimum 60 cm sub
nivelul planşeului. în dreptul benzilor de circulaţie, ecranele se pot co­
borî numai pînă la nivelul gabaritului necesar pentru circulaţie.
2.34 Atunci cînd uşile folosite pe căi de acces al autovehiculelor
sînt acţionate mecanic sau prin servomotoare, trebuie să aibă şi o posi­
bilitate de acţionare manuală.
26
2.35 Pardoselile se vor prevedea cu pante şi rigole pentru colectarea
lichidelor. Se recomandă amenajarea rigolelor, astfel încît să nu se
poată împrăştia pe o suprafaţă mai mare decît cea ocupată de 5—10
autovehicule.
2.36 Pentru evacuarea persoanelor, încăperile de garare şi parcare
trebuie să aibă cel puţin două scări de evacuare închise, astfel amenajate
încît odată intrate în ele, persoanele să poată ajunge la exterior, fără
ă mai fi obligate să treacă prin spaţii în care se garează sau se efectuează
operaţii de reparare şi întreţinere a autovehiculelor.
Pentru garajele cu cel mult 50 de autoturisme (Gl şi G3) se admite
ca a doua cale de evacuare a persoanelor să fie rampa dintre etaje, sau
una dintre intrările pentru autovehicule, care este deschisă în perma­
nenţă (nefiind prevăzută cu uşi).
Galerii, estacade şi canale
2.37 Montarea în aceeaşi galerie, canal sau pe estacadă a unor con­
ducte sau transportoare pentru lichide sau gaze, al căror amestec pro­
duce • explozie sau incendiu, nu este admisă.
De asemenea, este interzisă pozarea conductelor de apă caldă sau de
abur în canalizările industriale.
2.38 Galeriile, canalele şi estacadele destinate transportării sub­
stanţelor combustibile sau care prezintă pericol de explozie, cele care
trec pe deasupra construcţiilor, precum şi cele care servesc drept căi de
evacuare a oamenilor, vor fi executate din materiale necombustibile.
Galeriile, canalele şi estacadele destinate pentru transportul sub­
stanţelor necombustibile, a materialelor combustibile în bucăţi sau în
stare de umiditate înaintată (dacă nu apare pericolul de explozie dato­
rită prafului), precum şi cele destinate circulaţiei de serviciu, pot fi
executate din materiale greu combustibile.
2.39 Galeriile, canalele şi estacadele executate din materiale com­
bustibile vor fi prevăzute cu zone necombustibile de minimum 6 m lun­
gime, la intervale de cel mult 100 m.
în cazuri bine justificate, scheletul interior al zonelor poate fi exe­
cutat din lemn ignifugat, dacă spre exteriorul zonei este protejat prin
elemente necombustibile.
2.40 Galeriile şi canalele închise, prin care se transportă materialele
combustibile, trebuie să aibă ferestre sau alte deschideri pentru eva­
cuarea fumului şi a gazelor fierbinţi.
27

2.41 Se interzice montarea în galerii, estacade sau canale folosite
pentru evacuarea oamenilor, a conductelor pentru lichide şi gaze toxice,
a conductelor de aburi cu presiune mai mare de 1 atm. (0,7 daN/cm2),
precum şi a transportoarelor sau conductelor pentru materiale ce pre­
zintă pericol de incendiu sau explozie.
2.42 La intrarea în clădiri a galeriilor, estacadelor, precum şi a cana­
lelor de orice fel, golurile se protejează conform prevederilor din pre­
zentul normativ, în funcţie de natura materialelor din care sînt execu­
tate precum şi a substanţelor transportate, destinaţia încăperilor spre
care au acces şi rolul de compartimentare al peretelui traversat.
Atunci cînd' considerentele aliniatului precedent nu impun măsuri
speciale se vor prevedea uşi pline, iar în cazul în care condiţiile pro­
cesului tehnologic nu permit amenajarea acestora, golurile se vor pro­
teja prin perdele de drencere.
Observaţii
Pentru estacadale, galeriile şi canalele deschise necombustibile, prin
care se transportă materiale necombustibile, protejarea este obligatorie,
numai la traversarea pereţilor antifoc.
2.43 Canalele şi galeriile vor fi închise la trecerea prin sau pe sub
pereţii antifoc, cu diafragme necombustibile cu limita de rezistenţă la
foc egală cu cea a peretelui. în cazul în care sînt necesare goluri tehno­
logice, de comunicaţie, acestea vor fi protejate cu elemente de închidere
cu limita de rezistenţă la foc 1 oră şi 30 minute.
La trecerea canalelor şi galeriilor prin sau pe sub pereţii despărţitori
din interiorul compartimentelor de incendiu, această prescripţie are
caracter de recomandare.
2.44 în interiorul construcţiilor, utilajele sau reţelele de conducte
care transportă produse ce prezintă pericol de explozie datorită dega­
jării de vapori sau gaze, nu se vor amplasa în canale sau galerii închise.
C e n t r e de calculatoare electronice
2.45 Prevederile ce urmează, se aplică obligatoriu pentru porţiunile
de clădire care adăpostesc calculatoare mari şi mijlocii. Pentru încă­
perile care adăpostesc calculatoare mici (tip „de masă" sau „pupitru")
ele au numai un caracter de recomandare.
fc
2.46 Clădirile sau compartimentele de incendiu în care se amplasează
centre de calcul electronic trebuie să fie de gradul I—II rezistenţă la
foc.
28
2.47 Spaţiile situate deasupra încăperilor care adăpostesc echipa­
ment de calcul nu vor avea o sarcină termică (din mobilier, alte ma­
teriale manipulate sau depozitate şi finisaje interioare), mai mare de
420 Mj/m2 (100.000 Kcal/m2).-
Observaţii
Pereţii care delimitează sala calculatorului trebuie să întrerupă şi
continuitatea spaţiului din spatele tavanelor suspendate sau de sub
pardoselile tip estacadă.
2.48 în sala calculatorului, în afara echipamentului electronic de
calcul propriu-zis, se pot introduce şi următoarele echipamente sau
funcţiuni:
a) Echipamentul auxiliar pentru introducerea sau primirea datelor
de la / în calculator sau alte aparate electronice auxiliare, a căror func­
ţionare condiţionează direct pe cea a calculatorului (deteriorarea an-
trenînd încetarea activităţii echipamentului de calcul).
b) Echipamente sau aparate auxiliare care trebuie amplasate în
imediata apropiere a echipamentului de calcul (funcţionarea acestuia
în alte condiţii nefiind posibilă).
c) Locuri de muncă pentru supraveghere sau alte funcţiuni direct
legate de comanda echipamentului electronic cu condiţia ca mobilierul
utilizat să fie necombustibil, iar materialele combustibile necesare pen­
tru desfăşurarea activităţii (rechizite, programe, înregistrări etc.1) să
fie strict limitate la minimum necesar pentru efectuarea lucrărilor cu
eficienţă şi în deplină siguranţă, fără a depăşi cantităţile pentru o zi
de lucru.
d) Galerii destinate numai circulaţiei vizitatorilor.
e) Instalaţii de ventilare sau condiţionare de tip interior.
Observaţii
1. Executarea în sala calculatorului a operaţiilor de întreţinere şi
reparaţii, cu excepţia celor ce trebuie efectuate asupra unor echipamente
a căror mutare din sală nu este raţională, este interzisă.
2. Spaţiile amenajate în interiorul sălii calculatorului se pot separa
între ele prin pereţi de geam clar, în tîmplărie necombustibilă.
2.49 Gruparea în aceeaşi sală a mai multor calculatoare indepen­
dente din punct de vedere funcţional, nu se admite.
2.50 Depozitarea programelor şi a înregistrărilor de date trebuie
să se facă în încăperi separate de restul construcţiei prin pereţi şi plan-
,29
şee necombustibile, a căror limită de rezistenţă la foc se determină în
funcţie de sarcina termică din spaţiile învecinate, fără a fi însă mai mică
de 4 ore pentru pereţi şi 2 ore pentru planşee. Uşile de acces trebuie
să aibă o limită de rezistenţă la foc de 1 oră şi 30 minute şi să fie prevă­
zute cu dispozitive de autoînchidere.
2.51 Sălile pentru echipament de imprimare a datelor (mecanogra-
fie, imprimare etc.) vor fi separate de restul construcţiei prin pereţi
cu limită de rezistenţă la foc de cel puţin 1 oră şi prin uşi pline, prevă­
zute cu dispozitive de autoînchidere.
Observaţii
Se recomandă ca echipamentul de imprimare să fie repartizat în două
sau mai multe încăperi, separate între ele prin pereţi cu limita de rezis­
tenţă la foc de 1 oră, astfel încît să se evite în caz de incendiu scoaterea
din funcţiune simultană a întregului echipament.
2.52 Tavanele suspendate, inclusiv scheletul de susţinere trebuie
să fie necombustibile. Se admite executarea tratamentelor fonoabsor-
bante din vată minerală cu răşini fenolice (silan) sau materiale greu
combustibile.
2.53 Se recomandă ca pardoselile înalte (de tip estradă) să fie exe­
cutate în întregime din materiale necombustibile.
Utilizarea plăcilor din lemn stratificat se admite cu condiţia prote­
jării lor pe faţa interioară, prin acoperire cu materiale necombustibile
sau vopsire cu termospumant.
2.54 în pardoselile înalte (de tip estacadă) se vor prevedea panouri
uşor demontabile, astfel încît întreg spaţiul dintre ele să fie uşor acce­
sibil pentru intervenţie în caz de incendiu.
Clădiri care deservesc funcţiuni tehnico-sanitare
şi a d m i n i s t r a t i v e
2.55 în cadrul clădirilor auxiliare se pot comasa funcţiuni cu spe­
cific nelegat de procesul de producţie, cum sînt:
— grup sanitar (vestiare cu anexe);
— bioruri administrative şi de proiectare;
— organizarea intrării în uzină;
— diverse laboratoare (laboratoare de secţie, PRAM etc).
— puncte medicale;
30
— ateliere de secţie;
— centrală telefonică;
— dotări pentru P.S.I.;
— încăperi pentru utilităţi, conform art. 2.11.
în funcţie de procesul de producţie deservit, aceste clădiri pot cuprinde
şi unele funcţiuni specifice legate de protecţia muncii (cabinet de pro­
tecţia muncii, spălătorii, distribuţie antidot etc).
INSTALAŢII UTILITARE
Instalaţii de ventilare
2.56 încăperile în care se degajă substanţe combustibile trebuie
să fie prevăzute cu o ventilare naturală sau mecanică corespunzătoare,
care să permită evacuarea gazelor, vaporilor, prafului, pulberilor şi
deşeurilor combustibile, pe măsura degajării lor, astfel încît în exploa­
tarea normală să se evite posibilitatea de acumulare a acestora şi să se
diminueze pericolul de explozie sau incendiu.
Pentru instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor reziduale în caz
de incendiu, se vor respecta prevederile din art. 2.18—2.22.
2.57 La realizarea instalaţiilor de ventilare se va urmări:
— înlăturarea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive;
— suprimarea sau izolarea corespunzătoare a eventualelor surse de
scîntei la instalaţiile de ventilare amplasate în medii cu degajări de praf,
vapori, gaze combustibile sau inflamabile, ori care vehiculează astfel
de substanţe;
— limitarea posibilităţilor de propagare a incendiului prin canalele
sistemului de ventilare (alegerea unor trasee judicioase pentru canale);
— executarea canalelor din materiale corespunzătoare;
— izolarea termică necesară faţă de materiale sau elemente combus­
tibile;
— adoptarea unor sisteme independente de ventilare atunci cînd este
necesar.
2.58 Evacuarea prin aceeaşi ins,a,a t ie de ventilare a substanţelor'
care prin amestec mecanic sau combinaţie chimică pot provoca o aprin­
dere sau explozie, nu se admite. "
2.59 Racordarea instalaţiilor de ventilaţie a secţiilor din categoria A,
B sau C pericol de incendiu la instalaţia de ventilaţie a secţiilor din ca­
tegoriile D şi E pericol de incendiu nu se admite.
31
 De asemenea, se recomandă evitarea legării între ele a sistemelor de
ventilare care servesc secţii de categorii diferite şi anume A, B şi C.
2.60 în încăperile cu fabricaţie din categoriile D şi E pericol de
incendiu, precum şi pentru încăperile auxiliare clădirilor industriale
(laboratoare de secţie, ateliere de întreţinere din secţii etc), se admite,
de la caz la caz, ca introducerea de aer proaspăt să se facă prin sistem
centralizat.
2.61 Instalaţiile de ventilaţie a încăperilor cu aparatură de mare
valoare (săli de Calculatoare, camere de comandă, etc.) vor fi indepen­
dente de celelalte instalaţii de ventilaţie a clădirii.
2.62 La secţiile deosebit de periculoase, la clădirile industriale mo­
nobloc, precum şi la clădirile blindate din categoriile A, B sau C pericol
de incendiu, instalaţiile de ventilare vor fi prevăzute cu dispozitive
electrice corespunzătoare de interblocare în caz de incendiu şi de semna­
lizare a încetării funcţionării acestora.
2.63 Proiectantul va stabili, de la caz la caz, necesitatea prevederii
unor ventilări de avarie la clădiri şi instalaţii de importanţă deosebită,
indiferent de categoria lor de pericol.
în cazul în care se prevăd dispozitive de comandă manuală pentru
întreruperea funcţionării sau semnalizare, acestea vor fi amplasate
convenabil, atît în interiorul, cît şi în exteriorul încăperilor pe care
le deservesc.
2.64 în secţiile de categoriile A şi B, canalele de ventilare trebuie să
fie executate de regulă din materiale necombustibile. Executarea cana­
lelor din materiale greu combustibile se admite la:
— secţii de categoria C pericol de incendiu, care au instalaţii auto­
mate de stingere ce împiedică propagarea incendiului către canalele
de aer (numai dacă aceste canale nu trec şi prin alte încăperi învecinate) ;
— secţii de categoriile D şi E pericol de incendiu amplasate în con­
strucţii de gradul I — I I rezistenţă la foc;
— construcţii anexe de gradul I — I I rezistenţă la foc (în afară de cen­
tre de calcul, arhive, săli aglomerate, clădiri înalte).
De asemenea, se admite executarea canalelor din materiale greu
combustibile şi în cazurile impuse de procesul tehnologic sau funcţional.
2.65 în secţiile din categoriile C, D sau E pericol de incendiu, spa­
ţiul creat între grinzile planşeelor de beton armat prin închiderea la
partea inferioară cu tavane suspendate combustibile poate fi folosit
32
pentru introducerea şi evacuarea aerului necesar ventilării sau încălzirii
încăperilor (nu pentru transport pneumatic), cu condiţia să se asigure
întreruperea funcţionării în caz de incendiu, conform art. 2.64.
2.66 Montarea în interiorul canalelor de ventilare a conductelor de
lichide sau gaze combustibile nu este permisă.
în interiorul canalelor de ventilare prin care se transportă praf,
vapori sau gaze combustibile ori inflamabile, nu este admisă montarea
conductelor de încălzire, precum şi a circuitelor electrice.
De asemenea, în canalele de ventilare a sălilor aglomerate şi clădirilor
înalte nu se admite montarea circuitelor electrice.
Termoizolaţia conductelor pozate în canalele de ventilare care nu
fac parte din categoriile de mai sus, trebuie să fie incombustibilă.
2.67 De regulă, nu se admite trecerea canalelor de ventilare prin
pereţii antifoc. în cazurile în care aceste treceri sînt absolut necesare,
se vor lua măsuri speciale de protecţie: canalele de ventilare se vor
executa pe porţiunea de trecere numai din materiale incombustibile,
iar pe porţiunea de traversare în interiorul canalului de ventilare se va
prevedea un sistem de obturare cu închidere automată în caz de incen­
diu; golul dintre peretele antifoc traversat şi canalul de ventilare se
va etanşa cu materiale rezistente, în aşa fel încît limita de rezistenţă
la foc a umpluturii de etanşare să fie egală cu aceea a elementului de
construcţie traversat.
Limita de rezistenţă la foc a elementului de obturare va fi omolo­
gată de fabrica constructoare.
Trecerea canalelor de ventilare prin pereţi rezistenţi la explozie se
admite în condiţiile prevederilor prescripţiilor specifice republicane
NP-23/1977, art. 54.
2.68 Instalaţiile de ventilare cu absorbţie a prafului vor fi prevăzute,
după caz, cu filtre, camere de desprăfuire sau cicloane executate din
materiale şi elemente necombustibile.
Filtrele de praf pentru aerul care nu conţine substanţe combustibile
pot fi executate din materiale greu combustibile sau combustibile, atunci
cînd procesul funcţional impune şi dacă sînt instalate în încăperi
proprii avînd planşee şi pereţi incombustibili.
2.69 Amplasarea ventilatoarelor, a filtrelor, a camerelor de des­
prăfuire şi a cicloanelor prin care se vehiculează gaze, vapori, praf şi
deşeuri combustibile se poate face:
— în încăperi proprii executate numai din elemente incombustibile,
avînd accesul direct din exterior, sau din alte încăperi fără pericol de
3 — N o r m a t i v d e p a r t a m e n t a l — c. 2497 33
incendiu. Se admite comunicarea şi cu încăperi ce prezintă pericol de
incendiu, numai atunci cînd această soluţie este impusă de cerinţele
procesului tehnologic, caz în care se vor prevedea uşi de rezistenţă la
ioc echipate cu dispozitive de autoînchidere;
— direct în secţiile de producţie respective, atunci cînd cerinţele
procesului tehnologic impun această soluţie, precum şi atunci cînd se
aleg tipuri de maşini — agregate care sînt dotate cu instalaţii proprii
de aspirare locală.
— în exterior, în dreptul unui panou de perete fără goluri sau la o
distanţă astfel stabilită încît să se asigure protecţia altor construcţii
învecinate.
2.70 Ventilatoarele şi utilajele sistemelor de ventilare (introducere
şi evacuare) a încăperilor în care se degajă substanţe combustibile
(gaze, vapori sau praf) în cantităţi care pot forma cu aerul amestecuri
explozive sau care deplasează astfel de amestecuri vor fi astfel construite
încît să se evite producerea scînteilor. Domeniul de folosire a ventila­
toarelor se stabileşte de către fabrica producătoare cu avizul forului
tutelar.
2.71 Motoarele electrice şi întregul aparataj electric de pornire şi
de oprire vor fi de construcţie corespunzătoare mediului în care se
amplasează şi omologate ca atare.
2.72 în cazurile în care prin proiectare nu se pot lua măsuri care să
împiedice ca aerul viciat din hala de fabricaţie să ajungă în centrala
de ventilare de introducere, aceasta se va încadra la aceeaşi categorie
cu hala pe care o deserveşte. în acest din urmă caz, centralele de venti­
lare se vor excepta de la prevederile referitoare la suprafeţele de
explozie.
INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE
2.73 Din punct de vedere al prevenirii incendiilor, sistemele de
încălzire se aleg în funcţie de pericolul de incendiu, destinaţia încăperilor,
gradul de rezistenţă la foc şi mărimea construcţiilor.
2.74 Sistemele de încălzire cu foc deschis sau cu suprafeţe incan­
descente nu se vor utiliza în încăperile care prezintă pericol de incendiu
sau de explozie.
în încăperile din categoria A, B pericol de incendiu, precum şi în cele
din categoria C praf, prevăzute cu încălzire centrală, agentul termic se
34
va stabili în raport cu temperaturile de autoaprindere ale substanţelor
din încăperile respective.
în încăperile cu substanţe inflamabile sau cu pericol de explozie
(lichide, vapori, gaze sau praf), poziţia, temperatura părţii exterioare
a conductelor şi a corpurilor de încălzire se stabilesc astfel încît să nu
poată provoca autoaprinderea acestor substanţe.
2.75 Sălile de cazane şi centralele termice vor fi amplasate în clădiri
de gradul I sau II rezistenţă la foc conform prescripţiilor I.S.CI.R.-CI.
2.76 Amplasarea conductelor de abur, de apă supraîncălzită sau
apă caldă, în canalele în care se pot acumula substanţe care prezintă
pericol de incendiu sau explozie, nu este admisă.
2.77 La trecerea conductelor instalaţiilor de încălzire prin pereţi
sau prin planşee executate din materiale combustibile se vor realiza
izolaţii corespunzătoare.
2.78 între corpurile de încălzire sau conductele neizolate şi materia­
lele combustibile învecinate (elemente de construcţie, finisaje, tîmplării,
etc.) trebuie să se asigure o distanţă minimă de:
— 35 cm, pentru agenţi încălzitori cu o temperatură mai mare de
150°C ;
— 10 cm, pentru agenţi încălzitori cu temperatura de 95—150°C;
— între conductele de retur neizolate şi pardoseala combustibilă
distanţa poate fi de 5 cm;
— 5 cm, pentru agenţii încălzitori cu temperaturi sub 95°C, situaţie
în care distanţa între conductele de retur şi pardoselile combustibile
nu se mai normează.
2.79 în încăperile cu degajări de praf combustibil, nu este admisă
montarea corpurilor de încălzire cu aripioare şi a celor care favorizează
acumularea prafului pe ele.
2.80 în interiorul centralelor termice se admite depozitarea lichi­
delor combustibile în cantităţi necesare consumului, însă nu mai mult
3
de 2 nr . Aceste rezervoare nu se vor monta deasupra cazanelor ci lateral,
la o distanţă de 2,50 m de injectoare şi nu pe direcţia eventualelor ra­
teuri de gaze.
2.81 în cazul în care cantitatea necesară consumului este mai mare
3
de 2 m , aceasta poate fi păstrată într-un rezervor amplasat într-o
încăpere complet separată de restul clădirii, avînd pereţi plini şi planşee
35
necombustibile, cu limita de rezistenţă la foc de minimum 3 ore şi cu
ieşire spre exterior directă şi separată.
Rezervoarele vor fi prevăzute cu conducte de preaplin, cu indicatoare
de nivel care nu vor fi de sticlă şi cu conducte de aerisire comunicînd
direct cu exteriorul.
2.82 Depozitele pentru combustibili solizi din cadrul centralelor
termice pot avea o capacitate totală de cel mult 20 m3 şi vor fi ampla­
sate într-o încăpere separată de restul construcţiei prin pereţi şi planşee
necombustibile, cu limita de rezistenţă la foc de minimum 3 ore, avînd
ieşirea spre exterior directă şi separată. Comunicarea cu sala cazanelor
se poate face prin încăperi tampon antifoc.
Se admite depozitarea combustibilului solid şi în sala cazanelor,
într-o cantitate corespunzătoare necesarului pentru 4 ore, dar nu mai
mult de 2m 2 .
2.83 Buncărele pentru arderea combustibilului solid (cărbune, ru­
meguş, talaş etc.) se pot instala şi în sala cazanelor, dacă aceste bun-
căre si dispozitivele lor anexe sînt executate din materiale necombus­
tibile.'
Buncărele cu capacitate mai mare de 2 m2 şi pîlniile amplasate dea­
supra spaţiului de deservire vor fi despărţite de încăperea propriu-zisă
a cazanelor prin pereţi şi planşee necombustibile cu limita de rezistenţă
la foc de minimum 2 ore.
2.84 încălzirea locală prin sobe cu acumulare de căldură se admite la:
— clădiri sociale, administrative, anexe ale industriei cu maximum
4 caturi;
— garaje cu maximum 10 autoturisme sau 5 camioane;
— clădiri industriale cu o suprafaţă desfăşurată de maximum 400 m 2 ,
pentru categoria C pericol de incendiu (indiferent de gradul lor de rezis­
tenţă la foc), 500 m2 pentru categoria C pericol de incendiu şi gradul
2
III—V de rezistenţă la foc, 1000 m pentru categoria E pericol de in­
cendiu şi gradul IV—V de rezistenţă la foc, 2000 m2 pentru categoria
E pericol de incendiu şi gradul III de rezistenţă la foc şi orice suprafaţă
pentru categoria D şi E pericol de incendiu şi gradul I—II de rezistenţă
la foc.
La clădirile sociale enumerate mai sus, încălzirea cu gaze în sobe
cu acumulare de căldură este admis a se face numai dacă au cel mult
2 caturi.
2.85 Sobele fără acumulare de căldură (sobe metalice) pot fi utili­
zate la încălzirea unor încăperi izolate, care au pereţi şi plafoane, ne-
36
combustibile şi adăpostesc procese tehnologice de categoria D şi E pe­
ricol de incendiu, în cazurile menţionate. Acelaşi regim îl urmează-şi
sistemele de încălzire cu radiaţii. :•;<>?.
INSTALAŢII ELECTRICE
2.86 Alegerea tipului şi modului de execuţie a instalaţiilor electrice
se va face în funcţie de categoria de pericol de incendiu din construc­
ţiile şi instalaţiile tehnologice. Stabilirea locurilor cu pericol de explo­
zie se face conform prevederilor din Normativ pentru instalaţii electrice
în medii cu pericol de explozie I.D. 17-73 al M.I.Ch. şi STAS nr. 9954/1.
2.87 Proiectarea instalaţiilor electrice se va face în conformitate cu
normativele de specialitate, întrucît funcţionarea defectuoasă a acestor
instalaţii poate provoca incendii sau explozii. Soluţiile de proiectare
inclusiv alegerea tipurilor de aparate, echipamente şi materiale, vor
ţine seama şi de gradul de rezistenţă la foc (combustibilitatea) al ele­
mentelor de construcţii care sînt în contact direct sau se află în vecină­
tatea elementelor de instalaţii electrice.
2.88 Instalaţiile electrice se vor proiecta conform normativelor:
— Normativ departamental pentru instalaţii electrice în medii cu
pericol de explozie, indicativ I.D. 17-73 al M.I.Ch., STAS nr. 9954/1
şi seria STAS 6877/1-10;
— Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de instalaţii
electrice cu tensiuni pînă la 1000 V, indicativ 1.7-78;
— Normativ pentru construcţia instalaţiilor electrice de conexiuni
şi transformatoare cu tensiuni mai mari de 1 KV, indicativ PE 101.
— Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de para­
trăsnet pentru construcţii, indicativ 1-20.
2.89 Instalaţiile electro-energetice se vor proiecta în conformitate
cu normativele:
— Normativ pentru proiectarea instalaţiilor electro-energetice din
punct de vedere al prevenirii incendiilor — indicativ PE-O 10.
— Instrucţiuni privind măsurile de prevenire a incendiilor la pro­
iectarea şi executarea gospodăriilor de cabluri din unităţile industriei
chimice — 1976.
— Normativ MEE-PE-107/1978.
2.90 Tablourile de distribuţie, aparatul electric inclusiv separatorii
electrici care nu sînt în execuţie antiexplozivă se vor amplasa în con­
diţiile arătate în Normativul ID 17-73 al M.I.Ch.
37
 2.91 Pozarea cablurilor electrice se va realiza în conformitate cu
Normativul PE-101.
Montarea cablurilor în canale, în zonele cu pericol de explozie, se
permite numai dacă acestea sînt umplute cu nisip.
2.92 La iluminatul electric exterior se permite folosirea aparata-
jului electric normal, cu respectarea distanţelor din ID 17-73 al M.I.Ch.
Se va prevedea iluminat de siguranţă în conformitate cu prevederile
Normativului 1.7-78.-
2.93 Instalaţiile electrice aferente depozitelor cu valori mari vor fi
prevăzute cu aparate de decontare amplasate în exteriorul depozitelor.
2.94 Corpurile de iluminat din depozitele de materiale combustibile,
care se pot aprinde uşor (fibre textile, bumbac, hîrtie, etc), echipate
cu lămpi cu incandescenţă, vor fi prevăzute cu globuri de sticlă, iar în
cazurile în care sînt posibile lovituri mecanice, globurile de sticlă vor fi
prevăzute şi cu grătare de protecţie.
2.95 în zona cu pericol de incendiu, elementele de instalaţii în care
se poate produce electricitate statică, vor fi prevăzute cu instalaţii
de protecţie pentru scurgerea în pămînt a acesteia.
2.96 Se interzic traversările liniilor electrice aeriene peste clădiri
sau zone cu pericol de explozie (categoria A şi B pericol de incendiu).
în aceste cazuri, distanţa dintre axul LEA şi clădire (respec­
tiv limita instalaţiei cu pericol de explozie) va fi de cel puţin 1,5 ori,
înălţimea deasupra solului a celui mai înalt stîlp din zona de apropiere
dar nu mai mică de 20 m faţă de axul stupului.
2.97 Apropierile LEA faţă de clădirile industriale (cu excepţia clă­
dirilor destinate instalaţiilor energetice, care nu se tratează conform
Normativului PE-101) vor fi de minimum 4 m pentru tensiuni nominale
LEA de 20—110KV inclusiv şi conform normativului specific.
Protecţia c o n t r a electricităţii statice
şi descărcărilor electrice atmosferice
2.98 Pentru protecţia contra acţiunii electricităţii statice şi a des­
cărcărilor electrice din atmosferă se vor respecta prevederile Normati­
vului de specialitate I.D. 17- M.I.Ch. şi Normativului pentru proiec­
tarea şi executarea instalaţiilor de paratrăsnet pentru construcţii I 20-69.
2.99 Toate părţile metalice ale instalaţiilor vor fi legate electric la
pămînt.
38
2.100 Pentru prevenirea incendiilor cauzate de descărcările electrice
atmosferice, a gazelor sau vaporilor evacuaţi în atmosferă de către su­
papele de siguranţă de la rezervoare sau instalaţii, se vor putea preve­
dea în proiect, de la caz la caz, un racord de abur care va fi deschis
înainte de venirea furtunei pentru diluarea gazelor combustibile.
CANALIZAREA EXTERIOARĂ INDUSTRIALĂ Şl
STAŢII DE EPURARE APE UZATE
2.101 Pentru reţelele industriale exterioare, care servesc pentru cana­
lizarea apelor industriale, prezentînd posibilitatea de emanare a gazelor
ce pot face explozie sau arde în contact cu focul deschis, se vor pre­
vedea următoarele măsuri de prevenire şi combatere a incendiului:
— nu se vor racorda la aceste canalizări reţele care transportă ape
menajere, pluviale, etc, precum şi alte reţele care nu prezintă astfel
de pericol, decît cu luarea măsurilor de separare prin închideri hidraulice;
— se vor prevedea reţele din materiale care să nu permită exfiltraţii
de substanţe cu caracter exploziv, în interiorul lor;
— căminele de vizitare vor păstra acelaşi regim de obligaţie cu restul
reţelei.
2.102 Nu se vor lega platforme din beton pe care pot avea loc scur­
geri petroliere, direct la canalizările pluviale sau menajere decît prin
intermediul unor dispozitive corespunzătoare (separatoare de ulei,
petrol, gărzi hidraulice etc). Nu se admit deversări de produse care
pot da concentraţii periculoase în canalizările menajere, meteorice sau
altă canalizare care nu este prevăzută cu măsuri corespunzătoare în
acest sens.
2.103 Canalizările se vor dimensiona ţinînd seama de debitele de ape
uzate (tehnologice, de răcire şi de incendiu), cu luarea în considerare a
posibilităţilor de retenţie în cuve şi intrarea în presiune a reţelei pe
perioade limitate (se va vedea art. 4.65 şi 4.71 d).
2.104 La proiectarea unei cantităţi industriale se va urmări, pe cît
posibil, ca la canalizări să ajungă apa după prealabila tratare şi recu­
perare a produselor ce prezintă caracter de inflamabilitate şi explozie.
2.105 în zonele de vibraţii, canalizările se vor realiza din conducte
metalice, protejate corespunzător.
2.106 Se va evita trecerea canalizărilor care transportă ape cu sub­
stanţe combustibile, pe sub construcţii sau fundaţii de utilaje.
39
 2.107 Materialele alese pentru canalizările ce transportă ape cu
degajări de vapori sau gaze combustibile, vor trebui să fie rezistente
la coroziune şi să nu reacţioneze cu substanţele ce se găsesc în ape, re-
zultînd produse ce pot da naştere la incendii (exemplu: P.V.C. nu este
admis la ape cu produse petroliere, betonul nu este indicat la apele cu
acetilenă etc).
O atenţie deosebită se va acorda şi pentru îmbinările tuburilor.
2.108 Nu se admite utilizarea de canale deschise în zonele cu pericol
de incendiu, pentru evacuarea apelor care conţin substanţe combusti­
bile.
2.109 în reţelele de canalizare, în care există pericol de incendiu
sau explozie, nu se admite evacuarea apelor cu temperaturi mai mari
de -)-60°C, luîndu-se măsuri de răcire pînă la temperatura admisă.
2.110 Pentru evitarea propagării incendiului, pe reţeaua de canali­
zare industrială care transportă substanţe cu pericol de foc, se vor
amenaja cămine speciale, prevăzute cu închideri hidraulice, avînd o
coloană hidrostatică de minimum 0,25 m. Aceste cămine se vor am­
plasa cît mai aproape de instalaţia tehnologică respectivă.
2.111 înainte şi după fiecare separator de substanţe combustibile
se vor prevedea închideri hidraulice pe conductele ce pătrund sau ies
din ele.
2.112 închiderile hidraulice se vor amplasa pe canalizările princi­
pale care transportă ape cu substanţe combustibile, la distanţa de
250 m.
2.113 Separatoarele de produse combustibile se vor amplasa la
distanţe de 5—60 m faţă de obiectele vecine din incintele industriale,
conform tabelelor din anexa IV.
Separatoarele se vor construi din materiale incombustibile, iar înăl­
ţimea pereţilor separatoarelor de canalizare vor depăşi nivelul lichidu­
lui din interior cu minimum 0,5 m.
în jurul separatoarelor descoperite se va monta o balustradă necom­
bustibilă cu înălţimea de 1 m.
2.114 Acolo unde reţelele de canalizare transportă ape cu acetilenă,
se vor prevedea numai canalizările închise, iar conductele vor trece fără
a fi întrerupte în cămin, fiind prevăzute cu piese de curăţare etanşă.
40
Capacele etanşe vor fi prevăzute cu protecţie rezistentă la acţiunea
gazelor corosive degajate din canalizări.
2.115 în căminele de pe astfel de canalizări se vor prevedea dispoziti­
ve speciale de aerisire antifoc cu opritor de foc, din ţeava de oţel cu 0 5mm
şi cu o înălţime de 3 m deasupra căminului. Cînd căminul este amplasat
în apropierea unei clădiri cu ferestre sau goluri de aerisire, ventilaţia
antifoc se va prelungi deasupra acoperişului.
Amplasarea acestor ventilaţii se va face din 200 în 200 m, precum
şi la toate căminele cu închidere hidraulică.
2.116 Acolo unde este necesară montarea de aparate de măsură a
debitelor pe astfel de canalizări, aparatele vor fi protejate antiexplozie.
2.117 în funcţie de substanţele chimice deversate în sistemul de
canalizare se prevăd staţii de epurare (mecanică sau biologică). Este
obligatoriu ca apele deversate să nu prezinte o compoziţie care să pro­
ducă reacţii explozive, ridicarea temperaturii peste limită, etc.
2.118 Este interzisă utilizarea sistemelor de încălzire cu foc deschis
sau suprafeţe incandescente în încăperile staţiilor de epurare unde apar
pericole de degajări de gaze combustibile.
2.119 în încăperile din staţia de epurare cu degajări de prafuri com­
bustibile nu se vor monta corpuri de încălzire cu aripioare iar corpurile
de ţevi netede vor fi vopsite, astfel ca să se observe cu uşurinţă praful
depus.
2.120 încăperile din staţia de epurare, în care au loc degajări de
substanţe combustibile trebuie să fie prevăzute cu ventilaţie naturală
sau mecanică corespunzătoare, care să permită evacuarea gazelor, vapo­
rilor e t c , pentru evitarea acumulărilor.
Prevederea unui sistem central de ventilaţie se admite numai atunci
cînd toate substanţele evacuate prezintă un grad similar de pericol de
incendiu sau explozie şi numai dacă amestecul lor mecanic sau combi­
naţia lor chimică nu poate provoca o autoaprindere sau explozie. în
caz contrar se adoptă sisteme independente.
2.121 Instalaţiile electrice de iluminat şi forţă în zonele periculoase
şe vor proiecta conform prescripţiilor adoptate pentru astfel de situaţii
iar motoarele prevăzute vor fi antiexplozive. Toate construcţiile metalice
ale instalaţiilor vor fi legate la pămînt.
41
 2.122 La batalele şi decantoarele pentru capturarea reziduurilor, la
rezervoarele şi instalaţiile montate în exterior şi care prezintă pericol
de incendiu, se vor prevedea instalaţii fixe de conducte perforate mon­
tate în exterior, acţionate cu abur.
Robinetele de acţionare ale acestor instalaţii se amplasează în locuri
uşor accesibile, la distanţe de 15—20 cm de la instalaţiile tehnologice
proiectate.
CĂI DE C O M U N I C A Ţ I I
Drumuri
2.123 Drumurile din incinta întreprinderilor, a grupurilor de clădiri
social-administrative precum şi ansamblurilor de locuinţe, necesare cir­
culaţiei obişnuite, se vor proiecta astfel încît să permită circulaţia şi
intervenţia maşinilor de luptă împotriva incendiilor (gabarite, trasee,
declivităţi etc.) avîndu-se în vedere ca:
— fiecare construcţie să fie deservită de un drum;
— clădirile înalte, clădirile industriale blindate precum şi cele mono­
bloc, să fie prevăzute cu drumuri pe cel puţin două laturi;
— clădirile depozitelor închise de materiale din clasele P2—P4 (con­
form N.P. 23-77) cu înălţimea stivelor mai mare de 4 m precum şi
fiecare sector al depozitelor uzinale deschise de materiale combustibile
solide, să fie deservite de drumuri pe cel puţin trei laturi;
— parcurile de rezervoare de lichide combustibile să îndeplinească:
condiţiile prevăzute în prezentul normativ.
2.124 Dacă din procesul funcţional nu rezultă necesitatea unor dru­
muri pentru circulaţie curentă la anumite obiective, accesul maşinilor
de intervenţie se poate asigura prin fîşii libere de teren cu lăţimea mi­
nimă de 3,5 m, astfel nivelate încît să se asigure scurgerea şi îndepărta­
rea apelor de pe ele. Atunci cînd terenul natural nu oferă condiţii de:
acces pe orice vreme, fîşiile de teren vor fi consolidate corespunzător
(balast, piatră spartă, etc).
Fîşiile libere de teren consolidat, destinate circulaţiei în caz de incen­
diu se vor releva în documentaţii, luîndu-se totodată măsuri pentru
protecţia construcţiilor subterane pe care le întretaie (canale, cămine,,
reţele subterane de termoficare, etc.) şi vor fi marcate vizibil.
2.125 Drumurile trebuie să formeze de regulă o reţea inelară (în
circuit închis) şi să asigure accesul fără obstacole pe distanţa cea maL
42
scurtă către toate construcţiile, depozitele deschise de materiale com­
bustibile şi sursele de apă (bazine, rezervoare, hidranţi, rampă de ali­
mentare, etc).
2.126 Dacă din diferite motive drumurile nu sînt în circuit închis
(reţea inelară), ci în sistem înfundat sau mixt, la capătul ramificaţiilor
trebuie să se prevadă spaţiile minime necesare pentru întoarcerea ma­
şinilor de incendiu.
Spaţiile minime de întoarcere pot fi asigurate prin executarea cape­
telor ramificaţiilor carosabile în formă de „T", cu aripile de minimum
15 X 4 m, racordate cu drumul. Raza de racordare măsurată pînă la
marginea părţii carosabile, trebuie să fie de minimum 9 m. Se pot exe­
cuta de asemenea, în acest scop platforme cu laturile de 15 X 15 m,
sau alte zone care să permită întoarcerea maşinilor de luptă P.S.I.
Prevederea platformelor de întoarcere nu este obligatorie la ramifi­
caţii care au lungimi mai mici de 100 m şi care au tăbliţe semnalizatoare.
2.127 Atunci cînd drumurile de acces la construcţii au încrucişări
de nivel cu linii de cale ferată pe care se pot gara vagoane, trebuie să se
prevadă o a doua posibilitate de traversare de nivel, situată faţă de prima
la o distanţă cel puţin egală cu lungimea unei garnituri care circulă
în mod obişnuit pe linia respectivă.
2.128 Un drum poate deservi o construcţie dacă distanţa dintre
marginea zonei carosabile pînă la construcţie este de maximum 25 m
şi dacă între construcţie şi drum nu există alte construcţii sau instalaţii
care să împiedice intervenţia pompierilor pe o lungime mai mare de
50% din latura construcţiei deservite de drum. '
2.129 Drumurile cu o singură bandă de circulaţie cu lungimi mai
mari de 150 m, vor fi prevăzute cu platforme de încrucişare cu partea
carosabilă de minimum 6 m lăţime şi 20 m lungime.
Distanţa dintre două spaţii de încrucişare (măsurată între axele lor
transversale) va fi de regulă egală cu 150 m, însă poate fi mărită la
maximum 200 m, atunci cînd se asigură vizibilitatea de la un spaţiu
de încrucişare la celălalt.
2.130 Ramificaţiile de drumuri pot fi considerate ca platforme de
încrucişare dacă se asigură pe unul din drumuri o parte carosabilă de
minimum 6 m lăţime şi 20 m lungime.
2.131 Deasupra părţii carosabile a drumurilor industriale trebuie să
se asigure un gard de liberă trecere cu o înălţime de cel puţin 4,50 m
43
şi cu o lăţime care să depăşească cu 0,50 m în fiecare parte marginile
părţii carosabile. Aceste condiţii pot să nu fie îndeplinite pe anumite
porţiuni ale reţelei de drumuri interioare, dacă există drumuri ve;ine
care asigură circulaţia maşinilor P.S.I., în condiţiile prevăzute în acest
capitol şi dacă se prevăd tăbliţe indicatoare. în curbe, spaţiile de 0,50 m
se majorează la 0,70 m. Acest gabarit va trebui să fie asigurat de toate
conductele aeriene, estacadele, pasarelele şi podurile ce traversează dru­
mul. La trecerea drumului pe poduri sau podeţe se vor respecta gabari­
tele pentru poduri stabilite în STAS 2924.
La traversarea drumurilor industriale de către liniile aeriene electrice
şi de telecomunicaţii, se vor respecta următoarele înălţimi libere, con­
siderate între punctul cel mai de jos al liniei electrice şi punctul cel mai
înalt al părţii carosabile:
— 5,50 m, la liniile de telecomunicaţii şi electrice de joasă tensiune;
— 6,00 m, la liniile de înaltă tensiune pînă la 110 kV;
— 7,00 m, la liniile de înaltă tensiune de 220 kV;
— 8,00 m, la liniile de înaltă tensiune de 400 kV.
- de calea ferată se face conform prescripţiilor P.S.I. specifice, din pre­
2.132 Se recomandă să se prevadă paralel cu drumurile interioare
şi acostamentul lor de fîşie de teren cu o lăţime suficientă în vederea
instalării eventuale a unor trasee de conducte de produse, conducte de
abur, apă, canalizare sau cabluri electrice.
2.133 Pe drumurile industriale din zonele cu pericol de explozie
(vezi Normativul departamental I.D.17-1973 — M.I.Ch.), circulaţia va
fi supusă restricţiilor şi se vor folosi în mod obligatoriu indicatoarele
legate de semnalizare, inclusiv panourile de interzicere temporară a
circulaţiei autovehiculelor.
Căi ferate
2.134 Distanţele minime dintre construcţii, instalaţii sau depozite
şi axul liniei de cale ferată vecină se vor stabili în funcţie de gradul de
rezistenţă la foc şi de categoria de pericol de incendiu a construcţiilor,
respectiv de destinaţia lor, natura depozitelor şi specificul mijlocului
de transport, folosit conform prevederilor din anexa I I I .
2.135 Fac excepţie de la prevederile privind distanţele din anexa I I I
şi pot fi amplasate la distanţe nenormate faţă de căile ferate, clădirile
şi instalaţiile care deservesc liniile ferate, cu condiţia ca să fie de gradul I
şi II rezistenţă la foc şi cu învelitori necombustibile sau combustibile
pe placă de beton armat, ca de exemplu: cabinele pentru acari, cabinele
de comandă, cabinele podurilor basculă, gheretele de pază, adăpos­
turile pentru lucrătorii la căile ferate.
44
2.136 Clădirile amplasate la mai puţin de 20 m de căi ferate uzi­
nale sau 30 m de căi curente pe care se folosesc mijloace de tracţiune
cu abur, vor avea învelitoarea necombustibilă sau greu combustibilă.
Acoperişul din placă de beton armat cu învelitoare combustibilă urmează
regimul construcţiilor cu învelitori necombustibile.
2.137 Distanţa între axul liniei de cale ferată uzinală şi construcţii,
instalaţii, depozite, nu se normează în cazul cînd circulaţia se asigură
exclusiv prin locomotive electrice cu acumulatori, indiferent de gradul
de rezistenţă la foc al construcţiilor şi de categoria de pericol de incen­
diu a fabricaţiei sau destinaţia clădirilor.
2.138 Pentru amplasarea faţă de liniile ferate uzinale, clădirile social-
administrative necesare exploatării liniilor ferate respective vor fi
asimilate cu clădiri industriale de categoria E pericol de incendiu.
2.139 Amplasarea conductelor de lichide şi gaze combustibile faţă
zentul normativ.
2.140 Rezervoarele de combustibil lichid şi depozitele de combustibil
solid pentru alimentarea locomotivelor se pot amplasa la minimum
5m de linia de alimentare.
2.141 Distanţele de siguranţă de la liniile căilor ferate pînă la depo­
zitele de acetilenă şi carbid sau pînă la depozitele de recipienţi de oxi­
gen sînt indicate la prevederi specifice din normativele departamentale.
2.142 Distanţele de la axul liniei de cale ferată uzinală de încărcare-
descărcare a produselor în sau din depozitele de consum de lichide
combustibile pînă la rampă nu se normează, ele stabilindu^e pe baza
considerentelor tehnologice.
2.143 Platformele, rampele de încărcare-descărcare lichide combus­
tibile ale depozitelor de consum vor fi prevăzute cu rigole de scurgere
a produselor şi reziduurilor provenite de la spălare.
Fac excepţie platformele rampelor de descărcare ale depozitelor de
consum, a căror capacitate de descărcare nu depăşeşte două guri.
2.144 Distanţele dintre axul liniei de cale ferată uzinală şi punctele
(cabinele) de alimentare cu lichide combustibile a locomotivelor se
normează.
45
 CAPITOLUL 3
2.145 în clădirile industriale nu se admit linii de cale ferată uzinale
în următoarele cazuri:
PRESCRIPŢII SPECIFICE
a) în încăperile cu fabricaţii de categoria A şi B pericol de incendiu,
cu excepţia tracţiunii cu locomotive de siguranţa. PENTRU INDUSTRIA CHIMICĂ
b) în încăperile cu fabricaţii de categoria C pericol de incendiu, în RAFINĂRII, PETROCHIMIE
cazul tracţiunii cu locomotive cu abur, precum şi în încăperile cu ele­ Şl DEPOZITE PENTRU APROVIZIONARE
mente combustibile sau neprotejate ale planşeului şi acoperişului, indi­
ferent de categoria de pericol de incendiu a fabricaţiei ce se desfăşoară Şl DESFACERE (PECO)
în încăperi.

AMPLASARE Şl PLAN GENERAL

3.01 întreprinderile industriei chimice se amplasează de preferinţă

în afara centrelor populate, în cadrul zonelor sau platformelor indus­
triale.
Distanţele minime de siguranţă faţă de obiectivele din cadrul zonei
industriale vor fi cele arătate în anexa I.

3.02 La întreprinderile de prelucrare a hidrocarburilor care se

află la o distanţă mai mică de 200 m de malul rîurilor, amplasamentul
va fi în aval de centrele populate sau de construcţiile industriale vecine,
la o distanţă de minimum 300 m.
Dacă totuşi amplasarea trebuie făcută în amonte, distanţa se mă­
reşte la minimum 1.000 m.
Distanţele de mai sus se referă la fîşia de teren lată de 200 m, para­
lelă cu rîul.
în cazul cînd întreprinderea se amplasează la mai mult de 200 m de
la malul rîului, distanţele de mai sus nu sînt obligatorii.
în spaţiile de siguranţă dintre unităţile de prelucrare şi depozitare
a hidrocarburilor şi alte întreprinderi industriale vecine, centre populate,
etc. pot fi amplasate depozite în aer liber de materiale necombustibile
şi se pot cultiva plante care nu prezintă pericol de incendiu.

3.03 Clasificarea lichidelor combustibile şi a hidrocarburilor lichide

după temperatura lor de inflamabilitate şi după temperatura la care
se găsesc depozitate sau vehiculate este dată în art. 4.54 din prezentul
normativ.

47
 3.04 La amplasarea generală a instalaţiilor din întreprindere
se va ţine seama de direcţia vînturilor dominante, pentru a se
evita propagarea pînzei de gaze combustibile accidentale spre
focurile deschise.
Fiecare întreprindere din industria chimică şi de prelucrare a hidro­
carburilor trebuie să fie împrejmuită cu un gard care să nu constituie
un obstacol pentru aerisirea terenului ocupat.
3.05 Incinta unei întreprinderi noi se recomandă a fi organizată
pe sectoare de fabricaţie şi deservire şi anume: instalaţii de producţie
cu obiectele de deservire aferente, depozite de hidrocarburi, instalaţii
auxiliare (rampe de încărcare-descărcare hidrocarburi, facle, separa­
toare de produse petroliere şi instalaţii de epurare ape reziduale etc),
obiecte de deservire centrală (ateliere, magazii de materiale, chimicale,
catalizatori etc.) şi anexe.
Obiectele auxiliare şi de deservire centrale vor fi amplasate în funcţie
de natura terenului, condiţiile climatice, vecinătăţi şi mărimea unităţii,
astfel încît din punct de vedere tehnico-economic şi al securităţii să
corespundă necesităţilor întreprinderii.
3.06 în cadrul unei întreprinderi există zone cu pericol de explozie
şi incendiu.
în funcţie de zonele cu pericol de explozie şi incendiu se vor stabili
măsuri de prevenire corespunzătoare la proiectarea, alegerea utilajelor,
exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor şi aparatelor (instalaţii electrice
surse de foc deschis, ventilaţie etc.) cu respectarea Normativului I.D.
17-1973 — M.I.Ch şi STAS nr. 9954/1-1974.
3.07 Clădirea F.C.P. se poate amplasa, după necesităţi, în preuzinal
sau în uzinal. La amplasarea în uzinal se vor asigura distanţele minime
de siguranţă faţă de instalaţiile tehnologice şi alte obiecte indicate în
tabelele din anexa I.
Pompe
3.08 Pompele, ca agregate de vehiculare a lichidelor şi gazelor com­
bustibile din rezervoare, pot fi amplasate în aer liber la distanţă ne­
normată faţă de rezervoarele pe care le deservesc.
întregul aparataj al acestor pompe va fi de tip antiexploziv, cores­
punzător mediului.
48
3.09 în cazul cînd necesităţile tehnologice impun amplasarea pom­
pelor sau a platformelor de pompe în imediata apropiere a rezervoarelor,
acestea vor fi grupate şi pozate de preferinţă în exteriorul cuvei de
retenţie.
A p a r a t e şi utilaje
3.10 Construcţiile metalice destinate susţinerii aparatelor şi utila­
jelor care conţin lichide combustibile, vor fi protejate cu un strat de
beton de minimum 5 cm, sau prin cămăşuire cu materiale necombustibile
de eficacitate echivalentă, pînă la înălţimea de rezemare a primelor
utilaje, dar nu mai mult de 10 m de la nivelul solului.
Toate utilajele autoportante care conţin lichide combustibile vor
avea baza de susţinere protejată printr-un strat din beton de minimum
5 cm grosime sau prin cămăşuire cu cărămidă sau materiale necombusti­
bile echivalente, de la fundaţie pînă la utilajul propriu-zis.
La estacadele de conducte amplasate în perimetrul instalaţiei şi care
nu susţin şi alte echipamente tehnologice (răcitoare cu aer, vase etc),
se vor proteja antifoc conform aliniatului precedent riglele etajului
inferior şi stîlpii pe toată înălţimea pînă la aceste rigle.
în cazul în care pe estacadă se amplasează răcitoare cu aer sau alte
echipamente, în zona respectivă protecţia antifoc se extinde la riglele
etajelor superioare şi la stîlpi pînă la punctul de susţinere al echipa­
mentului.
în afara limitelor platformelor tehnologice, estacadele nu se prote­
jează antifoc cu excepţia zonelor în care aceste estacade prin distrugere
sau răsturnare pot afecta echipamente situate pe platforme apropiate.
Alegerea materialelor pentru protecţia antifoc, trebuie să asigure
o rezistenţă la foc'de minimum 2 ore.
Observaţii
Stîlpii din oţel neprotejaţi au o limită de rezistenţă la foc de 15 minute,
în caz de protejare antifoc, rezistenţa creşte în funcţie de materialul
de protecţie şi de grosimea acestuia.
3.11 Spaţiile dintre aparatele şi utilajele tehnologice vor fi determi­
nate prin proiect, în funcţie de tehnologia respectivă şi de pericolul de
incendiu pe care-1 prezintă, ţinîndu-se seama şi de spaţiul de acces
necesar pentru montare-demontare, întreţinere şi exploatare, precum
şi pentru intervenţie în caz de incendiu.
"3.12 în cazul aparatelor tehnologice din instalaţiile care produc sau
consumă hidrogen, se vor prevedea instalaţii de purjare cu gaz inert,
pentru a se evacua aerul din aparate, pînă ce gazele din sistem au
un conţinut de oxigen sub 0,5% şi deoxidde carbon sub 0,5%. Pentru
4 — N o r m a t i v d e p a r t a m e n t a l — c. 2497 49
 celelalte aparate tehnologice, inclusiv conductele care lucrează cu hidro­
carburi, se va prevedea prin proiect posibilitatea purjării aerului cu gaz
inert sau abur.
Cuptoare şi coloane
3.13 Cuptoarele şi aparatura instalaţiilor tehnologice care funcţio­
nează la presiune, vor fi prevăzute după necesităţi şi cu posibilitatea de
suflare cu abur sau gaz inert şi eventual golire.
3.14 Cuptoarele vor avea dispozitive pentru stingerea incendiilor cu
abur în camera de combustie, în cutiile coturilor de întoarcere, la baza
coşurilor amplasate la sol. , 3.21 Rezervoarele ce conţin lichide combustibile la presiunea atmo­
Conductele de abur vor fi dimensionate pentru a asigura umplerea
camerei de combustie în cel mult 4 minute.
3.15 Toate conductele de abur prevăzute pentru stingerea incendiilor
în diferite secţii, vor fi aduse la unul sau mai multe distribuitoare cen­
trale amplasate la minimum 10 m faţă de cuptoare şi coloane, în locuri
ferite de pericol şi uşor accesibile. Robinetele de acţionare vor fi prevă­
zute cu o tăbliţă indicatoare.
3.16 Coloanele vor fi astfel montate încît să asigure între ele un spaţiu
suficient pentru desfăşurarea procesului tehnologic, a lucrărilor de
întreţinere şi de intervenţie în caz de incendiu.
3.17 Pentru intervenţie la coloane în caz de incendiu se vor prevedea,
în cazuri bine justificate, conducte de abur cu racord de 1" şi cu robinet
pentru montarea furtunurilor flexibile în dreptul fiecărui podeţ.
Reactoare, agitatoare şi vase
3.18 Reactoarele care au o încălzire proprie prin foc sau rezistentă
electrică, vor fi amplasate către marginea instalaţiei tehnologice,
într-o încăpere separată în cazul clădirilor închise la distanţele prevăzute
în tabelul pentru distanţe la cuptoare (anexa 4) sau separate cu pereţi
(antifoc), rezistenţi la explozie. ' ' '
Pentru celelalte reactoare încălzite cu agent termic (abur, difil, mobil-
term etc.) se vor respecta, la amplasarea lor, prevederile din art. 3.11.
şi din tabelul pentru distanţe la cuptoare, atunci cînd cuptoarele de
încălzire a agentului termic sînt cu foc deschis.
50
3.19 Agitatoarele pentru rafinarea cu acid sulfuric şi baze a produ­
selor petroliere care folosesc aerul pentru agitare, vor fi montate astfel
încît suportul lor de susţinere să nu formeze spaţii închise.
Distanţele minime dintre mantalele a două agitatoare vor asigura
spaţiul suficient pentru desfăşurarea procesului tehnologic şi intervenţii
în caz de incendiu. Aceste agitatoare vor fi prevăzute cu clapete pentru
evacuarea suflului de explozie.
3.20 Montejusurile vor fi montate în cuve betonate şi vor fi prevă­
zute cu supape de siguranţă, dispozitive de spălare şi scurgere la canali­
zarea industrială prin închideri hidraulice.
sferică (agitatoare, vase etc.) montate la o înălţime mai mare de 3 m
de la sol, vor fi prevăzute cu dispozitive de preaplin şi cu scurgere la
canalizarea industrială prin închidere hidraulică, sau la vasele din care
este pompat.
Laboratoare
3.22 Se admite amplasarea laboratoarelor de secţie în clădiri cu altă
destinaţie, cu condiţia să fie separate de încăperile vecine prin pereţi
antifoc,' ţinînd seama de zonele cu pericol de explozie şi incendiu exis­
tente pe platformă.
3.23 încăperile laboratoarelor pentru analize chimice în care se
lucrează cu substanţe inflamabile şi cu foc se pot încadra în categoria C
pericol de incendiu, cu condiţia să fie prevăzute cu nişa de laborator de
tip antiexploziv (se utilizează proiectele tip).
3.24 Pardoselile din încăperile de lucru ale laboratorului şi din încă­
perile de spălare se fac din materiale necombustibile sau greu combusti­
bile care să nu absoarbă lichidele cu care se lucrează în laborator.
3.25 Generatoarele de gaze se instalează în încăperi separate cu ieşiri
independente în exterior. Pardoselile din aceste încăperi se fac din mate­
riale necombustibile care nu produc scîntei la lovire.
3.26 Reţeaua de gaze trebuie să aibă un robinet general care să per­
mită oprirea alimentării cu gaze în toate încăperile laboratorului.
3.27 Recipienţii transportabili de gaze sub presiune, necesari pentru
lucrul de laborator, vor respecta prevederile instrucţiunilor I.S.C.I.R. în
vigoare.
51

Ei trebuie să fie bine aşezaţi şi ancoraţi spre a nu se răsturna în timpul
lucrului.
3.28 Este interzisă depozitarea în încăperile laboratorului a unor
cantităţi mari de produse inflamabile sau combustibile. în laboratoare
se vor introduce numai cantităţi - de substanţe-reactivi necesare lu­
crărilor zilnice pentru un schimb,' care vor fi păstrate în vase închise şi
ferite de surse de foc. Se va evita păstrarea în acelaşi loc a substanţelor
care prin amestec pot da naştere la reacţii violente şi care pot forma
amestecuri explozive.
3.29 Camera de spălare a vaselor va fi separată de încăperile de
lucru prin încăperi tampon şi va fi ventilată.
Evacuarea de siguranţă, golirea rapidă şi f a d a
3.30 Instalaţiile de evacuare de siguranţă cuprind dispozitivele de
evacuare a gazelor la faclă şi dispozitivele pentru evacuarea produselor
lichide.
Gazele şi vaporii care scapă prin supapele de siguranţă ale coloanelor,
vaselor şi echipamentelor, a rezervoarelor de depozitare GPL, se vor
colecta în conducta de evacuare de siguranţă la faclă sau se vor evacua
în atmosferă, după caz.
Cuptoarele şi aparatura tehnologică unde caracteristicile şi cantităţile
produsului vehiculat necesită şi permit evacuarea rapidă în caz de avarie,
vor fi prevăzute cu dispozitive pentru a asigura golirea rapidă. în acest
caz, acţionarea dispozitivelor de evacuare rapidă se va face cu sisteme
automate sau comandate de la distanţă.
3.31 Instalaţiile de evacuare de siguranţă se vor amplasa în exteriorul
instalaţiilor tehnologice la o distanţă minimă, conform tabelului din
anexa I.
Vasele de golire rapidă pentru lichide cu o capacitate de maximum
3
35 m , pot fi amplasate la o distanţă de minimum 20 m de instalaţiile
tehnologice din categoria A, B, C pericol de incendiu. Aceste vase vor
fi amplasate într-o cuvă de retenţie cu pereţi (diguri) avînd o rezistenţă
la foc de minimum 4 ore.
3.32 Bazinul şi / sau rezervoarele instalaţiei de golire rapidă se
calculează astfel încît să cuprindă întreaga zestre a instalaţiei pe care
o deservesc.
52
în caz că instalaţia de golire rapidă deserveşte mai multe instalaţii
tehnologice, bazinul şi- / sau rezervoarele ei vor fi dimensionate pentru
a cuprinde produsele din instalaţia cu capacitatea cea mai mare.
3.33 Descărcarea produselor fierbinţi în condensatorul instalaţiei
de golire rapidă a produselor lichide se va face sub o perdea de apă şi
abur.
3.34 Conductele de golire rapidă de pe platforma instalaţiilor vor
fi montate cu pantă spre bazinele sau vasele de golire rapidă.
3.35 Pe toată lungimea conductelor de golire rapidă nu se vor monta
robinete, exceptînd robinetul din instalaţia tehnologică pe care o de­
serveşte.
3.36 Bazinul şi ccşul de golire rapidă vor fi prevăzute cu conducte
de stingere cu abur. Rezervoarele vor fi prevăzute cu instalaţii de stin­
gere, conform prevederilor din capitolul „Instalaţii pentru stingerea
incendiilor" din prezentul noimativ.
3.37 Distanţele de la bazinul şi vasul de golire rapidă la rezervoarele
de înmagazinar'e care servesc pentru tragerea produselor colectate de
instalaţia de evacuare de siguranţă, va fi de minimum 10 m.
3.38 La facla de gaze neintegrată în instalaţiile tehnologice se vor
respecta uimătoarele prevederi:
a) Terenul din jurul coşului faclei va fi nivelat şi împrejmuit cu un
gard de sîrmă pe o rază de minimum 25 m;
b) Coşul faclei va fi echipat cu o faclă de veghe şi un dispozitiv de
aprindere a faclei de veghe, comandat de la distanţa stabilită prin
proiect.
c) Conductele pentru transportul gazelor de la instalaţii şi rezevoare
pînă la coşul faclei se vor aşeza pe suporturi necombustibile şi vor avea
amenajări'speciale care să împiedice formarea de pungi de lichid.
d) Instalaţia faclei va fi prevăzută cu un vas separator de lichide,
înainte de ajungerea gazelor la coşul faclei.
Vasul separator va fi prevăzut pe circuitul de intrare a gazelor dinspre
instalaţia tehnologică, cu o clapetă de închidere executată dintr-un
material rezistent la coroziune şi care să aibă articulaţia astfel executată,
încît să nu permită blocarea acesteia şi să nu conducă la o cădere de
presiune sub 50 mm coloană de apă.
Vasul separator va fi prevăzut cu aparatura de automatizare aferentă
(manometru, termometru, sticlă de nivel, alarmă de nivel maxim),
serpentină de încălzire şi cu aerisire.
53
 în cazul în care cotele de montaj permit, este recomandabil ca vasul
să fie prevăzut cu domă, din care condensul să fie evacuat cu o pompă
comandată de un regulator de nivel montat pe domă.
e) în cazul faclelor cu sistem de recuperare a gazelor, între coşul
faclei şi vasul separator se va prevedea o închidere hidraulică pentru
600—700 mm coloană de apă. Vasul de închidere hidraulică va fi pre­
văzut cu serpentină de încălzire, indicatoare de nivel la ambele capete,
termometru şi manometru.
f) Se recomandă să se prevadă un sistem de închidere moleculară care
să prevină pătrunderea aerului spre coşul faclei, în special în cazurile în
care la faclă sînt dirijate şi gaze cu greutate moleculară mai mică decît
a aerului.
g) La capătul coşului faclei, se va prevedea de regulă un sistem de
injecţie cu abur prin duze, care să asigure o ardere fără fum, cît şi pentru
protejarea vîrfului coşului faclei.
în aceste cazuri, debitul de abur trebuie reglat automat sau manual,
în funcţie de debitele de gaze ce ajung la coşul faclei.
h) Facla neintegrată va fi amplasată faţă de instalaţii tehnologice,
rezervoare şi alte obiecte la distanţele prevăzute în tabelele din anexa I.
i) Amplasarea faclei se face astfel ca vîntul dominant să nu aducă
gazele inflamabile spre instalaţiile tehnologice sau alte construcţii cu
foc în cazul stingerii accidentale a faclei. Dacă direcţia vîntului dominant
şi configuraţia terenului nu pot fi cele recomandate, distanţa minimă
pînă la instalaţiile tehnologice sau alte construcţii cu foc deschis, va fi
mărită cu 50%.
j) Aceste facle vor fi dimensionate astfel încît să preia întreaga canti­
tate de gaze pentru cazurile de avarii din instalaţiile pe care le deser­
vesc.
k) La dosarul de serviciu al proiectului se va anexa şi breviarul de
calcul al radiaţiei faclei care a condus la stabilirea înălţimii şi ampla­
sarea ei.
Staţii pilot
3.39 Staţiile pilot pot fi grupate pe o platformă tehnologică, formînd
un grup de instalaţii integrate.
3.40 Distanţele de siguranţă prevăzute de pe platforma staţiei pilot
vor fi suficiente pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare pentru
exploatare, întreţinere şi intervenţii în caz de incendiu.
3.41 La amplasarea staţiilor pilot se va ţine seama de prevederile
privind zonele cu pericol de explozie si incendiu si de Normativul
departamental I.D. 17 — 1973 M.I.Ch. '
54
CAPITOLUL 4
DEPOZITE
PREVEDERI GENERALE
4.01 La proiectarea şi executarea [depozitelor se vor avea în ve­
dere:
a) Limitarea posibilităţilor ca un incendiu produs la depozit să pună
în pericol Construcţii sau instalaţii cu procese importante ale întreprin­
derilor sau care condiţionează continuitatea desfăşurării acestora, ori
centre populate din vecinătatea sa. De asemenea, se va înlătura posi­
bilitatea aprinderii materialelor sau a substanţelor depozitate, datorită
unui incendiu produs în vecinătatea depozitului.
b) Amplasarea, pe cît posibil, a depozitelor deschise de produse com­
bustibile, astfel încît vîntul dominant să nu bată dinspre depozit spre
construcţiile vecine.
c) Evitarea întreruperilor îndelungate ale proceselor tehnologice sau
funcţionale, ca urmare a distrugerii întregului stoc de materii prime,
semifabricate, precum şi reducerea pierderilor posibile în caz de incendiu,
printr-o compartimentare adecvată a depozitelor închise (în funcţie de
gradul de rezistenţă la foc asigurat, pericolul de incendiu şi valoarea
sau importanţa produselor) şi prin organizarea judicioasă a depozitelor
deschise (gruparea pe sorturi a materialelor şi produselor, stabilirea
capacităţii stivelor sau rezervelor, a grupurilor, secţiilor etc).
d) Evitarea trecerii prin încăperile de depozitare a conductelor ce
transportă fluide combustibile de încălzire şi a cablurilor electrice care
deservesc alti consumatori.
e) Interzicerea trecerii conductelor pentru apă prin depozitele în care
se află nraţeriale şi substanţe care reacţionează cu apa (carbid, praf de
aluminiu şî^magneziu etc). .
55
 f) Stabilirea duratei de depozitare a materialelor care prezintă pericol
de autoaprindere şi luarea măsurilor necesare verificării creşterii tempe­
raturilor în interiorul stivelor.
g) Asigurarea acceselor necesare şi organizarea depozitării materia­
lelor (modul de depozitare, dimensiunile stivelor, spaţiile de circulaţie etc),
astfel încît să se reducă posibilităţile de propagare a incendiului şi să se
poată realiza o intervenţie operativă în paralel cu evacuarea materiale­
lor periclitate.
h) Prevederea depozitelor închise cu ferestre, deschideri în acoperiş
sau cu canale pentru evacuarea din încăperile de depozitare a fumului
şi gazelor fierbinţi, produse în timpul incendiului.
i) Dotarea cu instalaţii automate de semnalizare şi de stingere a
incendiilor, cu instalaţii de protecţie împotriva electricităţii statice şi
a descărcărilor atmosferice, în funcţie de natura produselor depozitate,
cantitatea, valoarea şi importanţa acestora.
Depozite închise de substanţe solide
4.02 Clădirile în care se depozitează substanţe solide combustibile
sau necombustibile, se vor proiecta conform prevederilor de la capitolul
„Clădiri industriale" din prezentul normativ.
4.03 Clădirile depozitelor principale sau de bază se amplasează
independente sau alipite de clădiri de producţie, dacă fluxul tehnologic
şi cerinţele economice impun acest lucru. în cazul alipirii, separarea se
face prin pereţi antifoc sau rezistenţi la explozie, în funcţie de categoria
de pericol de incendiu.
4.04 Depozitele independente sau alipite se amplasează faţă de veci­
nătăţi la distanţe, în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al acestora.
4.05 în secţiile de producţie se vor păstra numai cantităţile de mate­
riale strict necesare asigurării continuităţii procesului de producţie.
Cantităţi mai mari necesare, ca stocurile tampon, se vor păstra în încăperi
complet separate de restul clădirii şi cu ieşiri direct în exterior. Pereţii,
planşeele şi elementele de protecţia golurilor vor fi rezistente la foc
conform art. 02 din NP 23-77.
4.06 Clădirile depozitelor se pot comasa cu alte obiecte de pe pl?*-
formă, în condiţiile prescrise în normativele de specialitate (fabripi de
oxigen, acetilenă, staţii de îmbuteliere, centrale termice, denozlte de
azotaţi de amoniu etc). /"
Nu pot fi comasate cu clădiri publice sau de locuit. / de la un nivel la altul.
56
4.07 Depozitele cu stive sau stelaje cu înălţimi mai mari de 6 m,
pot fi numai alipite de clădiri cu altă destinaţie dar nu înglobate.
4.08 Nu se admite depozitarea în subsolul clădirilor a produselor
j care prezintă pericol de explozie.
4.09 La depozitarea materialelor diferite în încăperi sau comparti-
, mente se va urmări ca ele să fie compatibile, să prezinte acelaşi pericol
de incendiu, să aibă acces şi aceeaşi comportare la foc (periculozitate)
. şi să se stingă cu acelaşi mijloc.
4.10 Clădirile în care se vor depozita produse combustibile sau în
ambalaje combustibile de valoare sau importanţă deosebită, conform
art. 52 din Decretul 290/77 vor avea gradul I rezistenţă la foc şi com­
partimente de 750 m 2 . Suprafeţe mai mari se admit dacă se prevede
o instalaţie automată de stins incendiu.
1
4.11 Stabilirea faptului că produsele sînt sau nu de valoare deosebită
se face de beneficiar, proiectant sau M.I.Ch.
|Ii 4.12 Suprafaţa compartimentelor de incendiu din clădiri de gradul I—
i II rezistenţă la foc pentru depozitarea materialelor combustibile solide
4 care sînt prevăzute cu instalaţii automate de stingerea şi semnalizarea in­
cendiului se stabileşte conform prevederilor normelor generale (Decretul
290/1977).
^ Clasificarea materialelor combustibile solide depozitate se va face
:ff 4 conform criteriilor din normele generale NP-22/77.
*'
1
H
1* ! 4.13 Aria compartimentelor prevăzută la articolul 4.12 poate fi
• mărită cu 25% în cazul depozitelor independente.
$ 4.14 în spaţiul de depozitare nu sînt permise lucrări de finisare, de
\< ambalare-dezambalare sau spaţii pentru blocuri. Acestea vor fi executate
£ în încăperi separate în cadrul depozitului prin pereţi cu limită de re-
îzistenţăla foc de 3 ore, iar pentru planşee şi uşi de o oră.
4.15 Compartimentele de depozitare a materialelor solide, aşezate
* în stive sau stelaje cu înălţimea mai mare de 4 m, vor fi prevăzute cu
ferestre sau trape de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi degajate
| prin incendiu. în cazul cînd se prevăd ferestre la clădirile de depozitare
etajate, ele vor fi dispuse astfel ca să împiedice propagarea incendiului
57

4.16 Distanţele dintre depozite şi obiectele vecine se stabilesc ca la
clădirile industriale, după gradul de rezistenţă la foc şi categoria de peri­
col de incendiu sau explozie.
4.17 Pentru depozitele de azotat de amoniu se vor respecta preve­
derile din Normativul departamental P.D. 103-72 — M.I.Ch.
4.18 Uşile de acces în spaţiile de depozitare vor fi amplasate astfel
încît distanţa de la o uşă respectiv scară, să nu fie mai mare de 100 m
respectiv 75 m pentru clădiri etajate, în depozitele cu produse cu putere
calorică de pînă la 6500 Kcal/kg, şi de 50 m respectiv 30 m în clădiri
etajate pentru produsele cu putere calorică peste 6500 Kcal/kg.
4.19 Sînt interzise trecerile de conducte prin încăperile depozitelor
prin care se transportă fluide combustibile de încălzire şi cabluri electrice
care deservesc alţi consumatori.
4.20 Se interzice trecerea conductelor pentru apă prin depozitele
unde sînt depozitate substanţe care reacţionează cu apa (carbid, praf
de aluminiu şi magneziu etc).
4.21 Este necesar să se asigure căile de acces interioare şi exterioare,
atît pentru circulaţie, cît şi pentru intervenţie în caz de incendiu, conform
prevederilor de la capitolele respective din prezentul normativ.
4.22 în depozitele de materiale combustibile solide, nu se vor păstra
lichide combustibile.
Depozite deschise de m a t e r i a l e solide
4.23 Depozitele deschise de materiale solide se amenajează sub
şoproane sau în aer liber.
4.24 La amplasarea depozitelor cu materiale combustibile solide pe
platformele industriale se recomandă a se avea în vedere ca vîntul domi­
nant să vină dinspre clădirile vecine spre depozit; în sens contrar, vor
fi amplasate la distanţe mai mari cu 20% decît cele normale.
4.25 La dispunerea materialelor combustibile solide în stive, grămezi
sau grupe de stive se va urmări ca produsele să fie compatibile, să se
poată stinge cu acelaşi mijloc şi să se asigure căile de circulaţie şi de
acces, astfel ca să se poată interveni în caz de incendiu cu utilaje mobile
şi maşini de stins.
58
Drumurile de acces se vor proiecta conform prevederilor de la capitolul
„Drumuri" din prezentul normativ.
4.26 în cazul în care depozitarea materialelor combustibile se face
sub şoproane, suprafeţele ocupate şi amplasamentul se vor stabili după
categoria de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc.
Distanţele dintre depozite şi obiectele vecine vor fi cele prevăzute în
tabelul l-anexa I şi tabelul 3-anexa II.
4.27 Depozitele cu materiale necombustibile amplasate în aer liber
se amplasează faţă de alte depozite şi construcţii la distanţe nenormate.
Dacă în depozite sînt materiale necombustibile, care însă produc scîntei
prin loviri sau pot radia căldură, ele se amplasează faţă de clădiri şi
instalaţii de categoria A, B pericol de incendiu la distanţa minimă de
10 m. '
Depozite închise de lichide combustibile
în ambalaje, la presiune atmosferică
4.28 Depozitarea lichidelor combustibile în ambalaje (butoaie, bi­
doane etc.) se poate face în clădiri independente, în clădiri comune sau
pe platforme deschise.
Capacitatea maximă a depozitelor închise de lichide combustibile
în ambalaje, amenajate în clădiri, este de 200 m3 pentru lichide din clasa I
şi II şi de 1000 m3 pentru cele din clasele III şi IV.
4.29 Cantitatea maximă de lichide combustibile în ambalaje, depo­
3
zitată într-un compartiment de incendiu este de 50 m , pentru lichide
3
combustibile din clasa I — I I sau 250 m pentru clasele III şi IV.
4.30 Capacitatea admisă a unui compartiment de incendiu se poate
dubla, dacă clădirea se prevede cu instalaţii automate de semnalizare
a apariţiei concentraţiilor periculoase de vapori în aer şi cu instalaţii
de stingere (depozite protejate).
De la prevederile de mai sus fac excepţie depozitele întreprinderilor
producătoare precum şi cele de desfacere a lichidelor combustibile în
ambalaje, în specialcele de lacuri, vopsele şi răşini sintetice.la care capa­
citatea de depozitare poate fi stabilită de proiectant pe considerente
tehnologice şi tehnico-economice, cu acordul consiliului de conducere al
ministerului, în condiţiile asigurării unor măsuri şi sisteme corespun­
zătoare de prevenirea şi stingerea incendiilor.
59
 4.31 Se admite depozitarea în aceeaşi clădire a lichidelor combusti­
bile din clase diferite, cu condiţia depozitării lichidelor din clasa I — I I
în compartimente separate prin pereţi antifoc de cele din clasele I I I —
IV.
4.32 în cazul cînd capacitatea totală a depozitului nu depăşeşte
cantitatea echivalentă admisă pentru un compartiment de incendiu,
depozitarea acestor lichide se poate face în acelaşi compartiment, însă
în încăperi separate, avînd pereţi despărţitori necombustibili.
4.33 Depozitarea în aceeaşi încăpere a lichidelor combustibile în
ambalaje, făcînd parte din clase diferite, se admite numai atunci cînd
capacitatea totală a depozitului nu depăşeşte 50 m3 şi numai dacă din
punct de vedere chimic amestecul lor sau al vaporilor respectivi nu pre­
zintă pericol de incendiu sau explozie.
4.34 Clădirile depozitelor închise pentru păstrarea lichidelor com­
bustibile în ambalaje trebuie să fie de gradul I — I I de rezistenţă la foc.
Depozitele de lichide din clasa a IV-a, avînd o capacitate maximă de
500 m 3 , pot fi instalate în clădiri de gradul III rezistenţă la foc.
4.35 Numărul maxim de caturi admis pentru clădirile depozitelor
va fi de: 3 caturi pentru cele în care se păstrează lichide combustibile
din claseie I I I — I V ; 2 caturi pentru clădirile în care se depozitează lichide
combustibile din clasa a II-a; un cat pentru cele în care se păstrează
lichide combustibile din clasa I, I I . Atunci cînd capacitatea depozitelor
din clasa I nu depăşeşte 30 m 3 , se admite ca depozitul să fie amenajat
într-o clădire proprie cu două caturi.
4.36 Clădirile depozitelor vor fi considerate: supraterane, cînd cota
pardoselilor încăperilor de depozitare se află deasupra terenuluHncon-
jurător sau la o adîncime mai mică decît jumătate din înălţimea încăpe­
rilor; semiîngropate, cînd cota pardoselilor încăperilor de depozitare
se află sub cota terenului înconjurător cu mai mult de jumătate din înăl­
ţimea încăperilor; îngropate, cînd încăperile de depozitare se află în
întregime sub nivelul terenului.
4.37 Depozitarea lichidelor din clasele I — I I nu se admite a s e face
în clădiri îngropate sau semiîngropate, cu excepţia unor depozite in­
dependente, pentru'maximum 2 m 3 .
4.38 Distanţa de la cel mai îndepărtat punct al compartimentelor
de depozitare pînă la ieşirea în exterior nu va fi mai mare de 30 m.
60
4.39 în dreptul fiecărei uşi se va prevedea un prag, realizat astfel
încît să se evite împrăştierea lichidului revărsat în caz de avarie şi să se
asigure evacuarea uşoară a ambalajelor transportabile.
4.40 La stabilirea lăţimii minime a ieşirilor, se vor avea în vedere
_ şi dimensiunile ambalajelor în care se păstrează lichide combustibile.
4.41 Amplasarea clădirilor în care se depozitează lichide combustibile
în ambalaje se face conform tabelelor de distanţe, în funcţie de canti­
tatea depozitată şi de clasa produsului depozitat (v. tabelul 2 — anexa
V: Distanţe pentru lichide combustibile în rezervoare).
4.42 Prevederile pentru depozitele închise pentru depozitarea lichi­
delor combustibile în ambalaje se aplică şi depozitelor de desfacere cu
amănuntul pentru populaţie.
4.43 Desfacerea produselor către populaţie se va face în afara încăperii
în care se găsesc depozitate produsele.
Depozite deschise de lichide combustibile
în ambalaje, la presiune atmosferică
4.44 Depozitele deschise de lichide combustibile în ambalaje se pot
amenaja pe platforme sau sub şoproane.
4.45 Capacitatea totală a unui depozit deschis de lichide combusti­
bile în ambalaje nu trebuie să depăşească 600 m3, la depozitele inte­
grate în staţiile de umplere (ambalare) şi 3.000 m3 la depozitele
neintegrate (altele decît cele de mai sus). '
4.46 Depozitarea în ambalaje a lichidelor combustibile din clasele I—
II se face pe platforme independente, separat de lichidele combustibile
din clasele III—IV.
4.47 Butoaiele se aşază pe platformă în stive, compuse din două
rînduri de butoaie pe lăţime şi din maximum 30 butoaie pe lungime.
între stive se lasă un spaţiu liber de minimum 1 m. Stivele se amplasează
în grupe. Cantitatea de lichide combustibile depozitate într-o grupă nu
3 3
va depăşi 50 m pentru lichide din clasa I—II şi 250 m pentru cele din
clasele III—IV. După capacitatea maximă a depozitului deschis arătată
mai suSj pe o platformă se pot amplasa maximum 10 şi respectiv 50
grupe pentru depozitele integrate în staţia de umplere, respectiv pentru
cele neintegrate.
61
 Toate construcţiile speciale şi încăperile acestora sau cele adăugate la
4.48 Grupele se constituie pe platforme a căror capacitate nu va jdte construcţii trebuie să îndeplinească condiţiile de ventilare, încălzire,
depăşi 200 m 3 , respectiv 1.000 m 3 . Distanţele între grupe sînt de 8 m, compartimentare şi rezistenţă, prevăzute în instrucţiunile tehnice
iar între platforme de 12 m. I.S.C.I.R,
4.53 Amplasarea şi distanţele de siguranţă ale depozitelor deschise
4.49 Distanţele dintre platformele de depozitare şi rezervoarele de butelii G.P.L., fără transvazare, se va face conform instrucţiunilor
vecine, precum şi faţă de alte construcţii şi instalaţii vor fi conform pre­ I.S.C.I.R.—C3 şi tabelului de distanţe pentru PECO (v. anexai—tabel 5).
vederilor din anexa I.
DEPOZITAREA LICHIDELOR COMBUSTIBILE ÎN REZERVOARE
4.50 în cazul lichidelor combustibile din clasa I—II se vor lua mă­
Prevederi generale
suri speciale de protecţie, pentru a se evita ridicarea temperaturii aces­
tora datorită razelor soarelui, cum ar fi: construirea de şoproane incom- 4.54 Substanţele combustibile în stare lichidă la presiune atmosferică,
bustibile, stropirea cu apă etc. se clasifică după temperatura lor de inflamabilitate, conform Normati­
vului privind stabilirea gradului de rezistenţă la foc, categoriei şi clasei
Depozitarea recipientelor-butelii de pericol de incendiu a construcţiilor, instalaţiilor si depozitelor
t r a n s p o r t a b i l e sub presiune (NP 22/77):
T A B E L 4.54
4.51 Condiţiile de depozitare a recipientelor-butelii transportabile sub Clasificarea lichidelor combustibile
presiune — cu gaze comprimate sau lichefiate, combustibile sau necom­
bustibile sînt stabilite în instrucţiunile tehnice I.S.C.I.R şi indicate în Temperatura de
Clasa Temperatura de depozitare
normativele de specialitate după cum urmează: nr.
inflamabilitate
°C °C
Exemple de produse petroliere OBS.

a) Depozitarea buteliilor transportabile de gaze petroliere lichefiate

1 2 3 4 5
de uz casnic se face conform instrucţiunilor I.S.C.I.R. — C3.
b) Depozitarea recipienţilor — butelii transportabile cu gaze compri­ I s u b 28°C temperatura mediului am­ benzină, b e n z e n , e t e r
mate sau lichefiate (cu excepţia buteliilor încărcate cu gaze petroliere biant etilic, t o l u e n , l a c u r i d e
lichefiate de uz casnic) se face conform prevederilor din instrucţiunile spirt, a l d e h i d ă a c e t i c ă ,
tehnice I.S.C.I.R.—C5. gazolină, e t i l - b e n z e n , al­
c o o l etilic, x i l e n i e t c .
Depozitarea acetilenei în recipienţi transportabili se face conform pre­
vederilor specifice din Normativul departamental pentru instalaţii care II de l a temperatura mediului b e n z i n e grele, p e t r o l u r i
produc sau utilizează acetilenă CD 40—71. 28-55°C ambiant a l c o o l butilic, d i a c e t o n ă ,
terebentină, acid acetic

4.52 în cazul depozitării ambalajelor cu gaze petroliere lichefiate . in 55- egală sau superioară m o t o r i n e , uleiuri uşoare, X
(G.P.L.) în magazii speciale închise, acestea trebuie să fie împărţite în a s u b 100°C t e m p e r a t u r i i d e inflama­ combustibili speciali
secţiuni prin pereţii rezistenţi la foc, astfel ca fiecare secţiune să aibă o bilitate

capacitate de maximum 1.200 butelii (I.S.C.I.R. — C3). III. 55- inferioară t e m p e r a t u r i i m o t o r i n e , uleiuri u ş o a r e , X
Fiecare secţiune trebuie să aibă ieşirea direct spre exterior. Aşezarea b s u b 100°C de inflamabilitate combustibili speciali
buteliilor în magazii se va face în stive în poziţie verticală, de cel mult
IV 100°C şi egală sau superioară uleiuri grele, p ă c u r ă
două rînduri de butelii pline sau cel mult trei rînduri de butelii goale, a p e s t e 100°C t e m p e r a t u r i i d e inflama­
între stive şi între acestea şi pereţi se vor lăsa spaţii de deservire de cel bilitate
puţin 0,8 m.
IV 100°C şi inferioară t e m p e r a t u r i i uleiuri grele, păcură
Clădirile speciale sau încăperile pentru depozitarea ambalajelor cu b p e s t e 100°C de inflamabilitate
G.P.L. nu pot fi amplasate lîngă limita terenului ocupat de şcoli, biserici,
spitale, terenuri sportive şi alte locuri publice aglomerate.
63
62
 După capacitatea de înmagazinare, depozitele de lichide combustibile 4.58 Se recomandă ca amplasarea rezervoarelor izolate sau a grupu­
se clasifică conform tabelului de mai jos: rilor de rezervoare să se facă pe un teren mai jos în raport cu construcţiile
vecine.
Capacitatea depozitului în m'- produse din:
Categoria
clasa III şi IV
4.59 Pe teritoriul unităţilor de prelucrare a hidrocarburilor, se inter­
depozitului clasa I şi II
zice depozitarea în bazine sau batale deschise a lichidelor combustibile
din clasele I, I I , l i l a şi IVa.
I peste 100.000 peste 500.000
II 30.001 — 100.000 150.000-500.000 Diguri şi cuve de r e t e n ţ i e
III 2.501-30.000 12.501 — 150.000
IV 501-2.500 - 2.501-12.500
*v 51-500 251-2.500 4.60 Fiecare rezervor suprateran, semiîngropat sau grup de astfel
"vi 11-30 ' 51-250 de rezervoare trebuie să fie prevăzut cu diguri care constituie cuva de
VII p î n ă la 10 p î n ă la 50 retenţie.
Aceeaşi cuvă de retenţie nu poate cuprinde rezervoare cu gaze petro­
Observaţii liere lichefiate şi rezervoare cu lichide combustibile din clasele I, II
III şi IV.
1. Capacitatea rezervoarelor şi a depozitelor se stabileşte luînd în Principala funcţiune a digului este să protejeze împotriva scăpărilor
considerare capacitatea utilă a rezervoarelor. neControlate din rezervoare cu ţiţei a produselor petroliere sau a altor
2. Pentru rafinării se folosesc depozite de categoria I — I I I , iar pentru lichide combustibile, fie datorită unor neetanşeităţi la rezervor sau la
industria chimică şi petrochimică, depozite de categoria IV—VII. racordurile sale, fie din cauze accidentale.
încadrarea depozitelor din rafinării şi petrochimie ca în aliniatul de Digul protejează, de asemenea, rezervoarele contra lichidelor combusti­
mai sus, se face ţinînd seama de amplasarea rezervoarelor din unitatea bile şi a apei care ar veni din exterior în mod accidental.
respectivă, cu excepţia rezervoarelor şi a vaselor de pe platformele
instalaţiilor tehnologice. 4.61 Volumul util al cu vei de retenţie la rezervoarele pentru lichide
3. Cînd se depozitează în acelaşi depozit lichide combustibile din cla­ combustibile din clasele I, II, I I I , IV, se va determina în funcţie de
sele I şi II cu lichide combustibile din clasele III—IV, 1 m3 lichid din capacitatea totală a rezervoarelor pe care le conţine potrivit prevederilor
din tabelul 4.61.
clasele I, II se echivalează cu 5 m3 de lichid combustibil din clasele I I I —
IV. înălţimea digului se determină prin împărţirea volumului util, deter­
minat conform tabelului 4.61 la suprafaţa utilă a cuvei. Suprafaţa utilă
4.55 La proiectarea, construcţia şi exploatarea depozitelor de lichide a cuvei este egală cu suprafaţa ei reală din care se scade suprafaţa ocu­
combustibile vor fi respectate prevederile din Normativul departamental pată de rezervoarele neavariate luate în calcul la determinarea volumului
I.D. 17—73-M.I.Ch şi din STAS,nr. 9954/1-74. util.
4.56 După poziţia rezervoarelor faţă de teren, depozitele pot fi
supraterane, semiîngropate sau îngropate. T A B E L 4.61

4.57 La amplasarea depozitelor de produse petroliere de categoria I

Clasa lichidului depozitat şi volumul util al
şi II, cît şi a bazelor fluviale se vor respecta distantele prevăzute la Numărul de rezervoare cuprinse de cuva de cuvei. % din capacitatea rezervoarelor. - .
retenţie
art. 3.02.
clasa I şi II
Depozitele de categoria III—IV de pe malul rîurilor se pot amplasa clasa III şi IV

la minimum 500 m, cele de categoria V la 200 m şi cele din categoria VI

la 100 m, în amonte de construcţiile portuare.
1 rezervor 100% 100%
2 rezervoare 60% 50%
Distanţele la care se amplasează rezervoarele de lichide combustibile 3 rezervoare sau mai multe 50% 40%
din rafinării şi combinate petrochimice faţă de obiective străine sînt date depozite produse petroliere P E C O
33
%f;
33%
în tabelele din anexa I.
5 — N o r m a t i v d e p a r t a m e n t a l — c. 2 4 9 7 A e=
64
Observaţii
a. Volumul util astfel calculat, nu trebuie să fie mai mic decît capaci­
tatea celui mai mare rezervor din cuvă.
b. Digurile pot fi din pămînt, oţel, beton armat sau zidărie, construite
astfel încît să fie etanşe pentru lichide şi să reziste la solicitările hidro­
statice.
c. înălţimea digurilor, cu excepţia celor prevăzute mai jos (la ali­
niatul d), va fi cuprinsă între 1 m şi 2 m deasupra nivelului terenului
din interiorul cuvei de retenţie.
d. Se admit înălţimi mai mari de diguri decît 2 m în situaţiile în care
există restricţii de teren. în aceste cazuri trebuie să fie luate măsuri
pentru ca atît în situaţii normale cît şi în cele de accidente să se asigure
pe lîngă accesul la rezervoare, robinete şi alte echipamente şi o ieşire
de siguranţă din cu va de retenţie.
în cazurile cînd înălţimea medie a îndiguirii, în care sînt rezervoare cu
produse din clasa I şi II, este mai mare de 3,5 m faţă de nivelul spaţiului
îndiguit, sau cînd distanţa dintre fiecare rezervor şi partea superioară
a digului este mai mică decît înălţimea digului, trebuie să fie luate măsuri
pentru o manevrare normală a robinetelor şi pentru accese la capacul
rezervorului, fără intrarea sub înălţimea digului. Aceste măsuri pot fi
luate prin folosirea de robinete manevrate de la distanţă (dispozitive
de telecomandă sau robinete cu tijă prelungită pînă la cel puţin înălţimea
digului), podeţe sau aranjamente similare.
4.62 Hidrocarburile lichide la presiune atmosferică din clasele I,
II, III şi IV se pot depozita astfel:
a. Cînd îndiguirea cuprinde două sau mai multe rezervoare, capacitatea
lor totală nu trebuie să depăşească 150.000 m 3 .
b. îndiguirile care cuprind mai multe rezervoare trebuie să fie com­
partimentate printr-un dig de pămînt de minimum 0,5 m înălţime, astfel
că fiecare compartiment să conţină un rezervor sau un grup de rezervoare,
cu o capacitate egală sau mai mare de 20.000 m .
3
3
Pentru rezervoarele cu capacitate unitară de 2000 m sau mai mult,
digurile intermediare de compartimentare se vor dimensiona din punct
de vedere al rezistenţei ca şi digurile exterioare şi vor fi cu 0,3 m mai
mici decît digurile exterioare.
4.63 Condiţiile de depozitare pentru toate clasele de lichide combusti­
bile şi hidrocarburi sînt:
a. Cuva de retenţie va cuprinde pe cît este posibil rezervoare cu pro­
duse din aceeaşi clasă. 0
b. Dacă îndiguirea cuprinde-totuşi produse din clase diferite, condiţiile
de depozitare vor fi ale clasei celei mai periculoase.
66
4.64 în cazul amplasării rezervoarelor la înălţime în raport cu con­
strucţiile vecine, se vor lua măsuri de evitare a pătrunderii lichidelor
combustibile spre instalaţiile tehnologice şi căile de comunicaţie. Astfel
de măsuri suplimentare vor fi ;
— dimensionarea digurilor, pentru a preveni deversarea lichidelor
în exteriorul cuvei de retenţie;
— drenarea cuvelor de retenţie spre rezervoare, bazine, gropi, care să
poată prelua cantităţile de produse deversate;
— supraînălţarea drumurilor.
4.65 Pentru evacuarea apei şi a lichidelor combustibile din îndiguiri,
se vor respecta următoarele prevederi:
Rezervoare pentru produse lichide
din clasele I, II, III şi IV
Evacuarea scurgerilor de produse petroliere de la căminele de robineţi
adiacente rezervoarelor, se va face la canalizarea industrială a întreprin­
derii care conduce apele uzate la separatoarele de produse petroliere.
La ieşirea din îndiguire a racordurilor de canalizare se vor prevedea cămine
cu închidere hidraulică. Secţiunea racordurilor va fi aleasă spre a permite
evacuarea produsului petrolier şi a apei de răcire în caz de avarie sau in­
cendiu, în corelare cu posibilităţile de transport ale canalizării industriale.
în cazurile cînd digurile permit înmagazinarea unei părţi din apa de
incendiu, la dimensionarea canalizării se va ţine seama de aceasta.
Rezervoare pentru gaze petroliere lichefiate
sub presiune
Panourile de rezervoare pentru gazele lichefiate depozitate sub pre­
siune vor fi prevăzute fie cu cuvă de retenţie, fie cu groapă colectoare,
respectîndu-se indicaţiile specifice fiecărui tip de construcţie.
Rezervoare pentru gaze petroliere lichefiate,
depozitate răcite (de tip criogenie)
Soluţia precedentă se poate aplica şi în cazul depozitării gazelor petro­
liere lichefiate şi depozitate răcite în rezervoare atmosferice de tip crio­
genie, neîndiguite.
La rezervoarele îndiguite, cuva de retenţie va fi racordată la canalizarea
convenţional curată prin intermediul unui robinet normal închis; .
67
 4.66 Nu se admite ca în aceeaşi îndiguire să se amplaseze:
— rezervoare cu produse combustibile lichide la presiune atmosferică
şi temperatură normală, împreună cu rezervoare cu gaze petroliere
lichefiate;
— rezervoare cu gaze petroliere lichefiate sub presiune, împreună cu
rezervoare cu gaze petroliere lichefiate răcite (criogenie).
4.67 Distanţa de la axul digului pînă la marginea carosabilă a drumului
de acces va fi cuprinsă între 3,50 m şi 25 m, în funcţie de necesităţile
amplasării de clădiri pentru adăpostirea staţiilor de spumă, a estacadelor
de conducte tehnologice, abur, aer, a reţelelor subterane de cabluri elec­
trice, canalizări, conducte pentru hidranţi, tipul de diguri adoptat etc.
îndiguiri pe t e r e n relativ orizontal
4.68 La hidrocarburi lichefiate şi depozitate în stare răcită se vor
respecta următoarele condiţii:
a. înălţimea digurilor trebuie să fie cît mai mică posibil, pentru a nu
se împiedica ventilarea naturală. Terenul din interiorul îndiguirii trebuie
să aibă o astfel de pantă, încît produsul râspîndit să se scurgă repede
către un punct cît mai îndepărtat posibil faţă de rezervoare, de conductele
şi organele de comandă ale reţelei de incendiu.
b. Cînd în îndiguire se găseşte un singur rezervor, capacitatea îndi­
guirii trebuie să fie cel puţin egală cu capacitatea rezervorului.
Cînd în îndiguire se găsesc mai multe rezervoare, capacitatea îndi­
guirii trebuie să fie egală cu cea mai mare valoare din următoarele:
100% din capacitatea celui mai mare rezervor;
50% din capacitatea totală a grupului de rezervoare.
c. Fiecare rezervor trebuie să fie separat de rezervoarele vecine
printr-un dig sau zid de compartimentare. Această apărare trebuie
să fie astfel realizată, încît capacităţile compartimentelor să fie pro­
porţionale cu capacităţile rezervoarelor respective.
d. La partea superioară a digurilor cuvei de retenţie se vor preve­
dea, după caz, perdele de apă pulverizată sau de abur pentru protecţie.
e. Gazele care debuşează din rezervor la creşterea presiunii, atît
prin ventilul regulator cît şi prin ventilul telecomandat vor fi dirijate
la o faclă de siguranţă prin intermediul unui vas separator de lichid.
f. La rezervoare se vor monta paratrăznete care vor fi de tip clasic.
g. La parcurile de rezervoare, pentru constatarea scăderilor de gaze,
se vor prevedea instalaţii sesizoare automate fixe cu 4 puncte detec­
toare.
h. La rezervoare şi la vasele intermediare de la sistemul de compresie-
răcire se vor prevedea dispozitivele de semnalizare a nivelului maxim
de lichid.
68
4.69 La hidrocarburi lichefiate nerăcite şi depozitate sub presiune
se vor respectea următoarele condiţii:
a. Terenul îndiguit trebuie să aibă o astfel de pantă încît produsul
deversat să nu se dirijeze spre rezervorul vecin şi să se scurgă repede
spre un punct cît mai îndepărtat posibil faţă de rezervoare, de conductele
şi de organele de comandă ale reţelei de incendiu.
b. Rezervoarele trebuie să fie amplasate într-o îndiguire a cărei ca­
pacitate să fie de cel puţin 20% din capacitatea totală a rezervoarelor
din îndiguire.
c. Cînd rezervoarele amplasate într-o îndiguire au o capacitate uni­
tară mai mare de 200 m 3 , înălţimea maximă a digurilor este de 1 m
deasupra terenului îndiguit iar înălţimea minimă este de 0,50 m,
pentru digul de pămînt şi 0,30 m cînd este de zid.
îndiguiri pe un t e r e n în pantă
4.70 Atunci cînd terenul pe care se realizează îndiguiri este în pantă,
prevederile relative la înălţimea minimă a digurilor nu sînt aplicabile
la părţile îndiguirii situate la partea cea mai ridicată a terenului.
Dacă panta se opune în mod natural la ieşirea produselor conţinute
în îndiguire, cuva de retenţie se poate să nu aibă nevoie de dig în părţile
ridicate ale terenului.
în cazurile cînd, datorită pantei, digurile din partea de jos a tere­
nului trebuie să fie mai înalte, ele putînd constitui o piedică în caz de
intervenţie, drumurile de acces trebuie să se găsească pe latura unde
înălţimea digurilor este mai mică.
Celelalte prevederi din articolele precedente se aplică şi la îndiguirile
în pantă.
Groapa colectoare
4.71 Cînd nu se realizează cuva de retenţie a rezervoarelor prevă­
zute în articolele precedente, se va prevedea o groapă colectoare spre
care se vor dirija scurgerile accidentale de la rezervoare. Capacitatea
acestei gropi colectoare va fi cel puţin egală cu cea prevăzută în artico­
lele precedente pentru cea mai mare cuvă de retenţie a grupurilor de
rezervoare deservite, dacă nu se prevăd posibilităţi de evacuare simul­
tană a acesteia.
în cazul soluţiei cu groapă colectoare, se prevăd următoarele condiţii:
a. Forma şi panta solului din jurul rezervorului trebuie să fie astfel
ca, în cazul scăpării de produse, acestea să fie dirijate numai spre groapa
colectoare.
69
 b. Traseul urmat de scurgerile accidentale prin rigole deschise dintre
rezervoare şi groapa colectoare, nu trebuie să traverseze zone în care
există foc deschis, nici să intersecteze căile de acces la rezervoare.
:C Suprafaţa de scurgere a produselor scurse accidental de la mai
multe rezervoare deservite de aceeaşi groapă colectoare, trebuie să fie
separată prin praguri de 0,15 m înălţime, astfel dispuse ca scurgerea
accidentală să afecteze în trecere un număr cît mai mic de rezervoare.
d. Groapa colectoare va fi racordată la canalizarea de ape conven­
ţional curate, prin intermediul unui robinet normal închis pentru scurge­
rea apelor meteorice. în cazul produselor lichide la presiune atmosferică
şi temperatură ambiantă, groapa va fi racordată şi la canalizare indus­
trială tot prin intermediul unui robinet normal închis.
Construcţia şi a m p l a s a r e a digurilor şi
pereţilor cuvelor de r e t e n ţ i e
4.72. în acest caz, se vor lua în considerare:
a. Cuvele de retenţie se pot construi în debleu, în rambleu sau în
profil mixt.
b. Digurile trebuie să fie etanşe la lichide şi să reziste la solicitările
mecanice şi termice în timpul avariilor şi incendiilor.
c. Digurile de pămînt vor avea lăţimea la partea superioară de cel
puţin 0,50 m şi o pantă corespunzătoare a taluzului pentru a nu fi
deteriorate de apele interioare şi de apa utilizată la stingerea incen­
diilor.
d. Pereţii cuvei de retenţie vor avea o limită de rezistenţă la foc de
minimum 4 ore. în pereţi nu se admit goluri decît cele necesare trecerii
conductelor, cu condiţia etanşării lor cu materiale necombustibile, astfel
încît să se evite scurgerea lichidelor în exteriorul cuvei de retenţie.
Digurile vor fi prevăzute cu cel puţin două scări, fiecare asigurînd
astfel accesul din ambele părţi ale digului.
e. Pentru depozitarea hidrocarburilor lichide, baza inferioară a di­
gului de pămînt trebuie să se găsească la o distanţă minimă de 1,5 m
de la mantaua rezervorului din îndiguire (protecţie verticală pe sol a
rezervorului). Cînd digul este de zid, distanţa minimă de la dig pînă
la mantaua rezervorului trebuie să fie de 3 m ; această distanţă poate
fi redusă la 1 m dacă în rezervoare se depozitează hidrocarburi din
clasa IV — a, b.
Pentru depozitarea gazelor petroliere lichefiate în rezervoare cu capa­
cităţi mai mari de 200 m 3 , baza inferioară a digului trebuie să fie la o
distanţă minimă de 3 m de la mantaua rezervorului. Această distanţă
poate fi redusă la 2 m pentru rezervoarele cu o capacitate mai mică sau
egală cu 200 m s .
70,
f. Rezervoarele cu hidrocarburi din clasele I, II, l i l a şi IVa, aflate
în aceeaşi cuvă de retenţie, trebuie să fie adiacente la un drum de acces,
care să permită intervenţia mijloacelor mobile contra incendiilor.
Rezervoarele cu hidrocarburi din clasele III b sau IV b aflate în
aceeaşi cuvă de retenţie pot fi dispuse în trei rînduri, însă nici un rezer­
vor nu trebuie să fie separat de un drum de acces de mai mult de un
rînd.
Cînd în aceeaşi cuvă de retenţie se amplasează rezervoare în care se
depozitează hidrocarburi din clasele I, II, III a şi IV a şi rezervoare
cu hidrocarburi din clasele III b şi IV b, aceste rezervoare trebuie să
fie dispuse aşa cum se arată în primul aliniat.
g. în interiorul îndiguirii (cuvei de retenţie) este interzisă folosirea
permanentă a tuburilor flexibile, care nu prezintă o rezistenţă la foc
echivalentă cu cea a conductelor. Folosirea temporară a tuburilor flexi­
bile trebuie redusă numai în operaţii excepţionale.
h. Conductele pozate la sol aferente rezervoarelor vor fi montate
astfel ca să fie scoase din cuva respectivă de retenţie cît mai direct
posibil. în interiorul unei cuve de retenţie se pot poza numai conductele
care deservesc rezervoarele din cuva de retenţie respectivă, inclusiv
colectoarele acestora.
i. La trecerea conductelor prin pereţii digurilor, etanşeitatea trebuie
să fie asigurată prin dispozitive rezistente la foc. Trecerea prin digurile
de zid sau de beton trebuie să permită dilatarea liberă a conductelor.
j. Pompele fixe, cu excepţia pompelor de golire a fundului rezer­
vorului, sînt amplasate de preferinţă în exteriorul îndiguirii.
Amplasarea rezervoarelor cu lichide combustibile
la presiune atmosferică
4.73 Distanţa dintre rezervoarele vecine se măsoară orizontal între
mantalele acestora. în calcule trebuie luat în considerare cazul cel mai
defavorabil, în funcţie de diametrul rezervoarelor şi de natura produ­
selor depozitate.
a. Rezervoare cu capac plutitor
Cînd rezervoarele sînt grupate în aceeaşi îndiguire, distanţa minimă
dintre mantalele rezervoarelor trebuie să fie de 0,5 D.
Pentru rezervoarele cu un diametru mai mare de 40 m această dis­
tanţă poate să fie micşorată la 20 m în cazul rezervoarelor legate la
groapa colectoare.
Distanţele între mantalele a două rezervoare care se află în îndiguiri
distincte (grupuri de rezervoare diferite) trebuie să fie de minimum
0,65 D dar nu mai puţin de 25 m.
71
 Î11 cazurile cînd capacitatea totală a rezervoarelor cuprinse în fiecare
euvâ de retenţie nu depăşeşte 15.000 m 3 , distanţa se poate reduce la
15 m.
b. Rezervoare cu capac fix
... Cînd rezervoarele sînt grupate în aceeaşi îndiguire, distanţa minimă
dintre mantalele rezervoarelor trebuie să fie:
— pentru rezervoare cu diametrul pînă la 5 m: 1 D
— pentru rezervoare cu diametrul cuprins între 5—10 m: 0,75 D.
— pentru rezervoare cu peste 10 m: 0,5 D.
Pentru rezervoare cu un diametru mai mare de 50 m, această distanţă
poate fi micşorată la 25 m, în cazul rezervoarelor legate la groapa
colectoare.
Distanţa dintre mantalele a două rezervoare care se află în îndiguiri
distincte (grupuri de rezervoare diferite) trebuie să fie de minimum 1 D
dar nu mai puţin de 30 m. Cînd capacitatea totală a rezervoarelor cu­
prinse în fiecare cuvă de retenţie nu depăşeşte 15.000 m 3 , distanţa
poate fi redusă la 15 m.
• excepţie rezervoarele din depozitele PECO).
în cazul produselor din clasa III b şi IV b, distanţa dintre mantalele
rezervoarelor amplasate în aceeaşi îndiguire trebuie să fie de
minimum 0,3 D dar nu mai mică de 2 m.
4.74 Rezervoarele orizontale supraterane cu o capacitate de maxi­
mum 200 m3 fiecare, servind pentru depozitarea lichidelor combustibile,
pot fi amplasate în grupuri cu o capacitate totală de 2.000 m 3 .
Distanţa dintre grupuri va fi de minimum 10 m, iar între mantalele
rezervoarelor dintr-un grup va fi de minimum 1,5 m (v. tabel PECO
— anexa I).
4.75 Capacitatea unui grup de rezervoare amplasate subteran nu se
limitează.
4.76 Rezervoarele ce conţin lichide combustibile la presiune atmos­
ferică trebuie să respecte din punct de vedere constructiv următoarele
condiţii:
a. Vor fi construite numai din materiale necombustibile, cu excep­
ţia sistemului de etanşare la rezervoarele cu capac plutitor.
b. Conducta de umplere a rezervoarelor trebuie să fie prevăzută pînă
la o distanţă, de maximum 50 cm de la fundul rezervorului, atunci cînd
încărcarea se face pe sus.
c. Vor fi prevăzute cu indicatoare de nivel, dar nu din tub de sticlă,
pentru a se elimina posibilitatea revărsării lichidului din rezervor.
d. Toate, rezervoarele cu capac fix vor fi prevăzute cu supape de
respiraţie şi cu opritori de flăcări, cu excepţia acelor rezervoare în care
72
se depozitează produse din clasele III b şi IV b. Dimensiunile acestor
dispozitive se vor stabili în funcţie de debitele de tras-împins. Rezer­
voarele subterane atmosferice, cu capacităţi pînă la 50 m3 pot avea
numai ţevi de aerisire cu înălţimea de 2 m deasupra solului, prevăzute
cu orpitori de flăcări tip sită Davy.
e. Rezervoarele cu capac fix ce conţin lichide din clasele I, II, pot fi
prevăzute cu dispozitive de captare a vaporilor degajaţi, în măsura
în care acest lucru se impune şi din punct de vedere tehnico-economic.
f. Orificiile pentru luat probe şi efectuarea.măsurilor vor fi etanşate
şi prevăzute în interior şi la capac cu bucşă din bronz sau alt material
antiscîntei.
g. Toate rezervoarele vor avea robinete de închidere pe conductele
de tras şi împins.
h. Rezervoarele vor fi dotate cu legături care să permită transvazarea
produselor în alte rezervoare în caz de nevoie (incendii, avarii etc).
în acest scOp, fiecare rezervor va fi prevăzut cu cel puţin un robinet
montat în exteriorul cuvei respective de retenţie, uşor accesibil; (fac
i. Rezervoarele cu capac fix vor fi construite astfel ca, în caz de
suprapresiune accidentală, să nu se producă o rupere sub nivelul maxim
de utilizare.
j. Toate rezervoarele ce conţin lichide combustibile vor fi legate la
priza de pămînt şi protejate contra descărcărilor electrice, atmosferice
şi electricităţii statice conform normativelor în vigoare.
k. Rezervoarele ce conţin produse din clasele I şi II, trebuie vopsite
în culori deschise spre a se micşora efectele radiaţiei solare.
• 4.77 Atunci cînd depozitarea lichidelor combustibile se face în re­
zervoare mici pînă la 100 m3 inclusiv, în cadrul unui grup a cărui capa­
citate nu depăşeşte 500 m3 pentru lichidele din clasa I, II, sau 2.500 m3
pentru lichidele din clasele I I I şi IV, rezervoarele pot fi amplasate
la distanţe nenormate.
Distanţa dintre două astfel de grupuri va fi egală cu diametrul celui
mai mare dintre rezervoarele vecine, însă nu mai mică de 15 m.
4.78 Rezervoarele pentru depozitarea hidrocarburilor lichefiate vor
fi amplasate pe terenuri special destinate, pe cît posibil la o cotă mai
joasă decît cele învecinate pe care sînt clădiri sau instalaţii şi în partea
. opusă direcţiei vînturilor dominante, pentru ca în cazuri de scăpări
accidentale de gaze, acestea să nu fie transportate de vînt spre insta­
laţiile cu foc deschis.
73
 Rezervoarele pot fi supraterane, semiîngropate sau îngropate, cu
condiţia să fie excluse spaţiile în care să se poată acumula vapori-sau
gaze combustibile.
Se recomandă folosirea avertizoarelor automate pentru atmosferă
explozivă, aşezate la limita parcurilor de rezervoare de gaze petroliere
lichefiate, către zona instalaţiilor tehnologice şi auxiliare unde există
foc deschis.
4.79 Rezervoarele cilindrice orizontale cu capacitatea unitară cel
3
mult egală cu 200 m se pot amplasa în grupe cu o capacitate maximă
3
de 2.000 m . Distanţa între grupe va fi de minimum 10 m.
în fiecare, grupă, rezervoarele se vor amplasa în subgrupe cu o capa­
3
citate pînă la l.OOOm . Distanţa între mantalele a două rezervoare înve­
cinate din cadrul unei subgrupe va fi de 2 m şi distanţa între subgrupe
va fi de 5 m.
Rezervoarele sferice se pot amplasa în grupe cu o capacitate totală
3
de maximum 6.000 m .
4.80 Distanţa între grupe trebuie să fie cel puţin egală cu 1,5 D +5m,
iar distanţa între rezervoarele aceluiaşi grup va fi egală cu diametrul
celui mai mare rezervor al grupului.
4.81 Distanţa între mantaua rezervoarelor vecine cu gaze petroliere
lichefiate şi rezervoarele cu lichide combustibile la presiune atmosferică,
trebuie să fie cel puţin egală cu de 2 ori diametrul celui mai mare rezer­
vor din grupele vecine, dar nu mai mică de 40 m.
Distanţele dintre rezervoarele cilindrice orizontale sau sferice de gaze
petroliere lichefiate şi obiectele vecine sînt date în anexa I.
4.82 Proiectarea, construirea şi echiparea rezervoarelor pentru gaze
petroliere lichefiate sub presiune se vor face în conformitate cu pres­
cripţiile tehnice I.S.C.I.R în vigoare, precum şi cu prevederile prezentului
normativ.
4.83 La rezervoarele sub presiune se vor prevedea următoarele:
a. Rezervoarele nu trebuie să fie dispuse în mai mult de două rînduri,
pentru ca fiecare rezervor sa fie adiac'eni la un'^rum cteTirculaţîe inte­
rioară sau de acces, care să permită intervenţia cu mijloace mobile de
luptă contra incendiului.
b. Fiecare rezervor va fi prevăzut cu o instalaţie fixă pentru pulveri-
zarea apei de răcire care să îmbrace complet pereţii exteriori ai rezervo­
rului (răcire în caz de incendiu).
c Fiecare rezervor va fi prevăzut cu un recipient pentru colectarea
apei ce urmează a fi scursă din rezervor.
7,4
Recipientul va avea capacitatea de 50—100 litri şi "va fi construit
pentru o presiune de calcul cel puţin egală cu cea a rezervorului de gaze
petroliere lichefiate cu care este pus în legătură. Acest recipient va fi
prevăzut cu o legătură de golire, avînd două robinete pentru scurgerea
apei. De asemenea, va fi prevăzut cu toate legăturile şi armăturiler
cerute de funcţionalitatea şi securitatea recipientului.
d. Legăturile de luat probe din rezervoare, vor fi_ prevăzute cu două
robinete, am care unui curect pe racordul de Ia" vas.
e. Toate robinetele de pe legăturile de conducte racordurile de luat
probe şi de pe racordurile pentru aparatele indicatoare de nivel şi pentru
manometre, vor fi din oţel. Roţile de manevrare a robinetelor vor fi
fixate la tije. Este interzisă scoaterea roţilor.
f. Pentru stabilirea nivelului din rezervor se vor monta aparate de
nivel conform prevederilor I.S.C.I.R.
g. Aparatele automate pentru indicarea nivelului vor fi de tipul celor
care nu pot produce seîntei, iar legăturile electrice la aceste aparate,
în tot parcul vor, fi .de. tip ^antiexploziv.
h. Rezervoarele din parcuri vor fi puse electric la pămînt conform
Normativului departamental pentru instalaţii electrice m medii cu pericol
deTexplozie Ţ J X ^ T T i r ^ — "
Rezervoarele vor fi vopsite în exterior cu vopsea reflectantă sau anti-
solară.
i. Toate rezervoarele vor fi prevăzute cu' protectoare de termometre.
Ele vor fi, de asemenea, prevăzute cu manometre pentru controlul
presiunii, care vor fi montate pe un racord în spaţiul de vapori al
rezervorului. Racordul va fi prevăzut cu un robinet de închidere montat
pe vas pe care se va monta un robinet cu trei căi, la care se va ataşa
manometrul prin înfăşurare. Presiunea maximă de lucru a rezervoarelor
va fi marcată cu roşu pe cadranul manometrului.
j. Rezervoarele cu acelaşi conţinut dintr-un parc vor fi legate între
.^^^^^^-^^^^^^^^^
ele printr-o conductă de ecffliFrare"apresiunii, prevăzută cu robinete de
Fiecare rezervor va fi marcat cu uii__număr de ordine vizibil de la
minimum .w m a cu nrmilrînnarmv'eritarrpe "flecare rezervor se va
sene produsul conţinut şi temperatura maximă de depozitare.
4.84 Fiecare rezervor de gaze petroliere lichefiate va fi prevăzut cu
citg._dpuă supape de siguranţă, pentru limitarea presiunii interioare.
Prima supapă va fi legată de preferinţă la faclă. Cealaltă va avea eşa-
parea în atmosferă prin tr-o ţeava dirijată în sus la o înălţime de cel
13.utjfl,r2^m.la partea superioară; se admite, după caz, ca ambele supape
să se descarce în atmosferă.
75
 CAPITOLUL 5
VEHICULAREA LICHIDELOR Şl GAZELOR
COMBUSTIBILE
POMPE Şl CASE DE P O M P E
5.01 Categoria de pericol de incendiu a staţiilor de pompe se stabi­
leşte în funcţie de punctul de inflamabilitate cei mai scăzut al lichidelor
vehiculate şi de temperatura produselor care se vehiculează. Amplasarea
lor faţă de construcţiile şi instalaţiile din întreprindere sînt indicate în
tabelele din anexa I.
5.02 în rafinării, combinate petrochimice şi depozite se foloseşte
acţionarea pompelor cu abur sau cu motoare electrice, în ultimul caz cu
respectarea prevederilor din „Normativul departamental pentru insta­
laţii electrice în medii cu pericol de explozie" I.D. 17-1973—M.I.Ch.
Pentru acţionarea pompelor cu motoare termice (cu explozie şi Diesel)
sînt admise numai „motoarele de siguranţă" care nu prezintă pericol de
explozie.
5.03 Transmisia de la motoare la pompe se va face prin cuplare di­
rectă sau prin intermediul curelelor trapezoidale antistatice, asigurate
pentru lucrul în mediu cu pericol de explozie.
5.04 în cazul în care pompele pentru produse calde cu temperatura
de 250°C şi mai mare sînt montate în încăperi închise, ele vor fi separate
de încăperile pentru produse cu temperatura de inflamabilitate a vapo­
rilor mai mică de 250°C printr-un perete plin, cu o limită de rezistenţă
la foc de 2 ore.
5.05 în staţiile de pompe închise în care se pompează produse cii
temperatura de inflamabilitate mai mare de 55°C şi temperatura pro­
dusului pompat inferioară temperaturilor de inflamabilitate, se permite
76
aşezarea compresoarelor de aer în aceeaşi încăpere cu pompele. în cazul
produselor cu inflamabilitate sub 55°C, compresoarele se vor amplasa
într-o încăpere separată, despărţită de încăperea pompelor printr-un
perete plin rezistent la foc minimum 2 ore.
5.06 Toate conductele care transportă produse la staţia de pompe,
vor fi prevăzute cu robinete de închidere. în cazul în care claviatura
este montată în interiorul încăperii pompelor, se vor prevedea robinete
suplimentare de închidere, amplasate pe conducte în exteriorul staţiei
de pompe la o distanţă de minimum 3 m şi maximum 20 m faţă de clă­
dire.
5.07 în cazul cînd claviatura se montează în cămin, acesta trebuie să
fie betonat şi prevăzut cu pantă de scurgere şi cu închidere hidraulică
la canalizarea industrială. Dacă în incinta întreprinderii respective nu
există reţea de canalizare se va construi un bazin închis de colectare a
scurgerilor, cu posibilitatea de evacuare a lichidelor.
STAŢII DE COMPRESOARE P E N T R U GAZE COMBUSTIBILE
5.08 Staţiile de compresoare pentru gazele combustibile urmează re­
gimul construcţiilor cu pericol A de incendiu şi pot fi asimilate ca distanţe
de siguranţă cu staţiile de pompe cu motoare de acţionare care vehiculează
produse lichide la presiune atmosferică din clasa I.
5.09 Staţia închisă de compresoare va fi separată de încăperile cu
altă destinaţie prin pereţi plini, cu Urnite de rezistenţă la foc minimum
2 ore.
Dacă este necesară comunicarea între staţia închisă de compresoare
şi încăperile vecine, aceasta se va face numai prin încăperi tampon, cu
uşi rezistente la foc 45 minute.
5.10 Colectoarele de gaze pentru aspiraţie şi refulare se montează în
exteriorul clădirii staţiei de compresoare. în acest caz, decuplarea fie­
cărui compresor de colectorul de gaz trebuie să se facă cu ajutorul robi­
netelor montate pe conductele de aspiraţie, cît şi pe cele de refu­
lare.
5.11 Conductele de gaze care leagă staţiile de compresoare de celelalte
secţii vor fi prevăzute cu robinete de secţionare.
77
 STAŢII DE REGLARE A GAZELOR NATURALE
PENTRU C O N S U M
5.12 Prevederile acestui subcapitol se aplică numai staţiilor de reglare
pentru distribuţie la consum şi nu celor tehnologice (compresoare, dez-
benzinare etc).
Staţiile de reglare gaze se vor construi suprateran. în mod cu totul
excepţional, cu avizul celor în drept, se vor construi staţii de reglare
în demisol, asigurîndu-se o ventilaţie corespunzătoare.
5.13 Distanţele de siguranţă între staţiile de reglare (clădirea aces­
teia, cînd există) a gazelor şi clădirilor învecinate sînt în funcţie de pre­
siunea gazelor la intrarea în instalaţie.
5.14 Pentru cazurile în care distanţele nu se normează, staţiile de
reglare a gazelor pot fi prevăzute chiar în clădirile respective, cu condiţia
ca aparatura să fie amplasată într-o încăpere complet separată de rest,
situată la parterul clădirii, avînd ieşirea direct în exterior şi prevăzută
cu ventilaţie naturală sau artificială. Casa de reglare a gazelor va fi pre­
văzută cu sensul de deschidere a uşilor către exterior.
5.15 Staţiile de reglare a gazelor cu presiunea de intrare mai mare
de 2 atm. nu sînt admise în interiorul clădirilor cu altă destinaţie.
5.16 încăperile staţiilor de reglare a gazelor vor avea asigurată
ventilarea naturală cu ajutorul unor orificii prevăzute în partea inferioară
şi sub acoperiş, avînd o secţiune de minimum 4% din suprafaţa încăperii,
astfel încît să fie evacuate în permanenţă eventualele 'scăpări de
gaze.
_ 5.17 Clădirile staţiilor de reglare a gazelor vor fi executate din mate­
riale incombustibile şi nu vor fi prevăzute cu etaj.
5.18 Proiectarea şi executarea staţiilor de reglare şi măsură a gazelor
naturale se vor face conform prevederilor Normativului 1.6/69.
/ RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE
CĂI FERATE Şl A U T O
5.19 Terenul pe care se amplasează rampele de încărcare-descărcare
trebuie să fie bine nivelat şi cu pantă de scurgere la colectorul separato­
rului de produse sau către un recipient de colectare prevăzut cu închidere
7&
hidraulică, de unde produsele colectate se vor pompa sau se vor transporta
cu alte mijloace.
5.20. Rampele de cale ferată şi rampele auto se vor amplasa conform
tabelelor din anexa pentru rafinării şi petrochimie şi respectiv pentru
depozite din alte întreprinderi (v. anexa I).
Pentru unele părţi componente ale rampelor de încărcare-descărcare
căi ferate şi auto se prevăd următoarele:
a) Distanţele rezervoarelor de serviciu pentru rampele auto, faţă de
celelalte părţi ale rampei, nu se normează.
b) Vasul tampon în care se descarcă produsele petroliere sau ţiţeiul
precum şi pompele de transfer de la vasul tampon la rezervoare se am­
plasează la distanţe nenormate faţă de celelalte părţi ale rampei.
c) Pompele de transfer se amplasează în exteriorul îndiguirii rezervoa­
relor, la distanţele rezultate din necesităţile tehnologice, lîngă vase,
rampă încărcare-descărcare etc.
5.21 Platformele instalaţiilor de încărcare-descărcare a produselor
petroliere vor fi betonate şi prevăzute cu rigole pentru scurgerea
produselor şi a apei meteorice şi a celei rezultate de la spălarea
platformelor.
înclinarea platformelor pavate de lîngă gurile de încărcare a produ­
selor în cisternele auto, trebuie să fie de cel puţin 0,5%. Canalele şi
cuvele trebuie să aibă o pantă de minimum 0,2%, în funcţie de viscozi-
tatea produselor scurse.
5.22 De-a lungul platformelor şi în apropierea lor se vor prevedea,
după caz, conducte de apă rece, apă caldă şi abur pentru spălarea lichi­
delor combustibile revărsate.
5.23 încărcarea ţiţeiului şi a altor produse petroliere se va face cu
prelungitoare care nu fac scîntei, executate din materiale neferoase,
introduse în cisternă pînă la o distanţă de cel mult 0,30 m de fund.
Descărcarea se va face prin furtun flexibil corespunzător.
5.24 Descărcarea prin jgheaburi şi canale deschise se permite în ca­
zuri speciale, numai pentru păcură. în acest caz jgheaburile sau canalele
pentru scurgerea produsului se vor executa din materiale incombustibile,
vor fi acoperite cu plăci incombustibile şi vor fi prevăzute cu o conductă
de abur perforată pentru intervenţie în caz de incendiu.
;
5.25 Instalaţiile de încărcare-descărcare pentru produse petroliere
cu temperatura de inflamabilitate diferită se pot construi şi împreună,
79
 cu condiţia ca măsurile constructive şi de prevenire să fie cele necesare
pentru produsul cel mai periculos de incendiu.
5.26 Toate rampele şi instalaţiile de încărcare-descărcare vor fi legate
la pămînt, pentru asigurarea scurgerii electricităţii statice formate în
timpul transportului pe conducte şi în timpul încărcărilor-descărcărilor.
Se vor prevedea dispozitive de legare la pămînt prin legături flexibile,
a vagoanelor-cisternă şi a autocisternelor. Legarea la pămînt se va face
înainte de începerea operaţiilor de încărcare-descărcare.
La proiectarea şi executarea prizelor pentru legare la pămînt se vor
respecta prescripţiile normativelor de specialitate în vigoare.
5.27 Rampele de tip perpendicular pe calea ferată şi cele de tip paralel
cu calea ferată, pentru încărcarea şi descărcarea produselor petroliere,
vor fi executate din materiale necombustibile şi vor putea fi deservite
de una sau mai multe linii de cale ferată.
Lungimea rampei va fi în funcţie de volumul încărcărilor. Această
lungime, în cazul rampei de tip paralel, nu trebuie să depăşească în orice
caz lungimea maximă a unei garnituri de vagoane-cisternă.
5.28 La rampele pentru încărcarea şi descărcarea produselor petro­
liere se pot prevedea linii de cale ferată pentru gararea si manevrarea
vagoanelor-cisternă. Distanţele între axul liniei de cale ferată de la rampa
de încărcare-descărcare pînă la axul liniei de garare cea mai apropiată
vor trebui să fie de minimum 10 m.
5.29 Conductele de produse petroliere care alimentează rampa vor
fi prevăzute cu robinete de secţionare, amplasate la minimum 15 m
distanţă de la rampă.
5.30 Colectorul în care se descarcă produsele petroliere sau ţiţeiul
prin cădere liberă se va monta paralel cu rampa.
Racordarea între vagoanele-cisternă şi colector se va face prin furtu­
nuri flexibile armate, iar îmbinarea lor la racordul vagonului-cisternă
şi colector se va face printr-un sistem etanş.
5.31 Pasarela pentru manevrarea încărcătoarelor va avea o lăţime
de minimum 1 m şi va fi prevăzută din 60 în 60 m cu scări înclinate.
5.32 La rampele de tip perpendicular pe liniile de cale ferată, pe care
se pot încărca simultan mai multe feluri de produse, rampa şi platforma
liniilor ferate de acces vor fi betonate, cu pantă şi rigole de scurgere la
80,
canalizarea reziduurilor, pe o lungime minimă de 50 m de o parte şi
ele alta a axului rampei.
5.33 Locomotivele de cale ferată cu foc sau cele Diesel folosite pentru
manevrarea vagoanelor-cisternă la rampele de încărcare-descărcare
a produselor petroliere şi ţiţeiului, precum şi a altor lichide combustibile
care se asimilează cu clasele respective de produse petroliere, nu se vor
apropia în timpul operaţiilor de încărcare-descărcare, ^faţă de cel mai
apropiat încărcător al rampei la distanţe mai mici decît:
a) La rampele de încărcare sau descărcare gaze petroliere lichefiate
şi gazolină sub presiune:
— locomotivele cu abur 100 m
— locomotivele Diesel 40 m
b) La rampele de încărcare sau descărcare a benzinei, hidrocarburilor
aromatice, ţiţeiului, petrolului şi white-spirituhii:
— locomotivele cu abur 30 m
— locomotivele Diesel 15 m
c) La rampele de încărcare sau descărcare pentru celelalte produse
petroliere lichide (motorină, păcură, combustibil greu şi uleiuri):
— locomotivele cu abur 20 m
— locomotivele Diesel 10 m
• Manevrarea vagoanelor-cisternă pentru încărcare sau descărcare se va
face cu cabestane sau cărucioare speciale, acţionate cu motoare electrice
de tip antiexploziv sau cu locomotive, cu respectarea condiţiilor de mai
sus. .
în cazul locomotivelor Diesel prevăzute cu dispozitive antiexplozive
distanţele de mai sus nu se normează.
5.34 La depozitele petroliere de categoria III—VII şi cele de des­
facere către consumatorii interni, instalaţiile de descărcare se pot aşeza
pe o singură linie de cale ferată şi pot fi folosite pentru toate produsele
petroliere.
Colectorul de descărcare va fi montat pe chituci sau în canal betonat
care va avea posibilitatea de captare a eventualelor scurgeri la canalizarea
depozitului sau la bazine de scurgere acoperite, amplasate la o distanţă
minimă de 10 m de la canal.
5.35 Rezervorul de etalonare cu o capacitate de maximum 50 m
se poate amplasa la o distanţă de 2 m faţă de peretele plin al instalaţiilor
de distribuire şi încărcare în ambalaje.
6 — Normativ departamental — c. 2497 81
 în cazul în care există o singură instalaţie de distribuire, capacitatea
totală a rezervoarelor de etalonare nu trebuie să depăşească 100 m 3 .
5.36 Rampele pentru autocisterne se pot construi pentru încărcarea
simultană a mai multor autocisterne, cu acelaşi produs sau cu produse
diferite,
5.37 Accesul manipulantului pe podeţul rampei auto se va face prin
două scări necombustibile, situate la capete.
La conductele de încărcare de pe podeţ se vor prevedea robinete de
închidere.
5.38 La rampele de descărcare din autocisterne în rezervoare supra-
terane se vor prevedea guri de descărcare cu racorduri etanşe şi furtun
flexibil, avînd conducte diferite pentru fiecare clasă de produse în parte.
Gurile de descărcare vor fi montate în cămine betonate, situate la mini­
mum 3,75 m distanţă de la drumul de acces şi minimum 15 m de la
basculă. Pentru rampele cu rezervoare semiîngropate, aceste distanţe
se reduc cu 25%, iar pentru cele cu rezervoare îngropate, cu 50% (fac
excepţie instalaţiile tip PECO).
5.39 Operaţiile de încărcare-descărcare a gazelor petroliere lichefiate
se face în sistem etanş, atît la rampele căilor ferate, cît şi auto.
Pentru operaţiile de încărcare-descărcare a gazelor petroliere lichefiate
nu se aplică prevedererile din art. 5.19, 5.21, 5.22, privind scurgerea
produselor la separator sau alt recipient de colectare.
Distanţele de siguranţă vor fi cele prevăzute în anexa I.
în cazul cînd vagoanele-cisternă sînt dotate cu dispozitive speciale
de măsurare a nivelului lichidului în timpul încărcării sau cu un sistem
de semnalizare a nivelului maxim admisibil, încărcarea pe podul basculă
nu este obligatorie. Verificarea cantităţilor încărcate va fi făcută prin
cîntărire pe un pod basculă, aflat în exteriorul rampei de încărcare.
D A N E MARITIME Şl FLUVIALE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE
5.40 Danele pentru încărcarea-descărcarea produselor petroliere pe
fluvii se vor construi pe mal, în javal de celelalte instalaţii portuare, în
sectoare separate.
Danele petroliere maritime se amplasează la una din extremităţile
portului, în bazin separat. Distanţa minimă dintre danele maritime şi
fluviale (în aval) şi cea mai apropiată instalaţie sau construcţie por­
tuară, va fi de 1000 m.
82
în cazul în care nu este posibilă amplasarea danelor fluviale pentru
încărcarea şi descărcarea produselor petroliere în aval de instalaţiile
portuare sau de punctele de staţionare a flotei, se admite amplasarea
lor si în amonte, cu condiţia de a se asigura o distanţă minimă de 5000 m
între aceste dane şi restul obiectivelor.
Faţă de debarcader sau faţa de prizele de apă situate în aval de dane,
se admite reducerea acestei distanţe la numai 2000 m.
5.41 La amplasarea danelor petroliere se vor respecta următoarele:
a) Distanţa între danele alăturate va fi de minimum 200 m, pentru
ţiţei şi produsele petroliere din clasa I şi II, şi de 50 m pentru celelalte
produse.
b) Rezervoarele tampon de etalonare de la danele petroliere se pot
amplasa la minimum 50 m distanţă faţă de încărcătoare-descărcătoare.
c) Distanţa dintre danele petroliere şi şantierele navale va fi de mini­
mum 1000 m.
d) Distanţa de la clădirile în care se lucrează cu foc deschis pînă la
vasele petroliere în care se încarcă sau din care se descarcă produse
petroliere din clasa I şi II trebuie să fie de minimum 100 m, indiferent
de gradul de rezistenţă la foc al clădirilor respective.
5.42 întregul proces tehnologic de încărcare-descărcare a produselor
petroliere din vapoare sau tancuri se va face numai în sistem închis
etanş şi mecanizat.
5.43 Conductele de produse petroliere trebuie să permită golirea lor
totală după terminarea operaţiilor de încărcare-descărcare.
5.44 Bazinele maritime şi fluviale de produse petroliere vor fi prevă­
zute cu dispozitive de ecranare etanşe şi ignifuge, care să împiedice ie­
şirea din bazin a produselor petroliere.
Bazinele petroliere vor fi dotate cu instalaţii pentru captarea produselor
petroliere ce s-ar scurge pe suprafaţa apei.
C O N D U C T E PENTRU TRANSPORTUL
P R O D U S E L O R PETROLIERE LICHIDE Şl GAZOASE
- —
f
Prevederi generale
5.45 Conductele de transport ţiţei, produse petroliere şi alte lichide
şi gaze combustibile se împart în prezentul normativ în conducte in­
terioare, exterioare şi magistrale:
83

a) conductele interioare (tehnologice) sînt cele prin care se transportă
produse în interiorul întreprinderilor de prelucrare şi de depozi­
tare;
b) conductele exterioare sînt cele prin care se face transportul lichi­
delor şi gazelor combustibile în exteriorul întreprinderilor de prelucrare
sau de depozitare (între diferite întreprinderi);
c) conductele magistrale sînt cele prin care se face transportul ţiţe­
iului sau produselor petroliere din schele la întreprinderile de prelucrare,
de la întreprinderile de prelucrare la depozite de desfacere sau la bazele
de export, precum şi din schelele producătoare de gaze naturale la cen­
trele de consum (oraşe şi întreprinderi industriale).
5.46 îmbinarea conductelor de ţiţei, produse petroliere şi alte lichide
şi gaze combustibile, care intersectează drumuri sau căi ferate, se va face
numai prin sudură în zona de intersectare.
5.47 Conductele şi armăturile pentru produse calde cu o temperatură
mai mare de 200°C precum şi cele pentru gaze petroliere lichefiate, indi­
ferent de temperatura lor, vor fi din oţel.
5.48 Subtraversările conductelor îngropate pentru ţiţei, produse
petroliere lichide şi gaze combustibile, la intersecţia acestora cu căi
ferate şi drumuri se vor proiecta si executa cu respectarea Fprevederilor
din STAS 9312.
5.49 Robinetele de pe ramificaţiile de conducte îngropate vor fi
montate în cămine construite din materiale incombustibile sau vor fi
protejate cu bitum (fără cămin).
Nu se admite aşezarea căminelor de robinete pe conductele îngropate
în interiorul îndiguirilor de protecţie a rezervoarelor.
5.50 Toate conductele ce traversează aerian liniile de cale ferată sau
drumurile vor fi montate pe stîlpi sau estacade necombustibile.
Pe tronsonul de traversare, conductele nu vor fi prevăzute cu robinete
de secţionare, separatoare, compensatoare cu cutii de etanşare, îmbinări
cu flanşe sau alte dispozitive care să facă posibilă scurgerea produselor
pe căile de comunicaţii respective.
La traversarea căilor ferate curente şi a drumurilor publice, conductele
magistrale şi exterioare vor fi protejate suplimentar, fiind introduse în
tub de protecţie.
84
5.51 Conductele aeriene se vor monta la locul de traversare, la o
înălţime liberă de minimum:
5,50 m deasupra liniilor de cale ferată
4,50 m deasupra drumurilor
2^50 m deasupra aleilor de pietoni
5.52 Se va evita montarea conductelor aeriene sub liniile de înaltă
si joasă tensiune. Faţă de ele se va respecta distanţa de 1,5 H (H^este
înălţimea suportului liniei), dar nu mai mică de 20 m faţă de axul stîlpu-
lui în cazul liniilor de înaltă tensiune sau 15 m în cazul celor de joasă
tensiune (v. şi art. 2.101)
în cazurile extreme în care aceste distanţe nu se pot respecta, se vor
lua măsuri constructive spre a se evita ruperea sau desprinderea liniilor
electrice şi căderea peste conducte etc.
5.53 Conductele aeriene vor fi legate electric la pămînt cu respectarea
prevederilor din STAS 6119 şi 7335/9.
5.54 Conductele spre şi de la rezervoarele de gaze petroliere lichefiate
în care se pot crea presiuni mai ridicate decît presiunile nominale ale
conductelor, vor fi echipate cu supape de siguranţă corespunzătoare, care
să funcţioneze în cazurile de depăşire a presiunii nominale a conductei
si a rezervorului respectiv.
Conducte i n t e r i o a r e
5.55 Conductele interioare se pot monta de regulă pe chituci sau pe
estacade executate din materiale necombustibile.
Conductele sub nivelul terenului se pot monta îngropat sau în canale
de conducte.
Conductele îngropate vor fi protejate în mod corespunzător împotriva
acţiunii corosive a terenului.
5.56 Canalele în care se montează conductele interioare se recomandă
să fie betonate. Ele vor fi prevăzute cu pantă de scurgere. Canalele de
pe platforma instalaţiilor tehnologice vor fi secţionate la fiecare 25—50 m
cu mijloace corespunzătoare, pentru oprirea scurgerii hidrocarburilor
şi propagării incendiilor. în afara instalaţiilor tehnologice, această dis­
tanţă poate fi mărită la 100 m în acele părţi ale canalelor în care produse
scurse accidental nu se pot răspîndi decît în zona care nu prezintă pericol.
Distanţa mai poate fi mărită la 100 m, cînd capacitatea totală a depo­
zitului este mai mare de 30.000 m3 (categoria I şi II).
85
 Canalele acoperite de co e duete de pe platformele instalaţiilor tehno­
logice vor fi prevăzute cu o conductă de înăbuşire cu abur, acţionată
de la o claviatură de robinete, montată suprateran.
5.57 în incinta instalaţiilor tehnologice şi în jurul platformelor aces­
tora, conductele interioare de produse şi abur vor fi montate fie în canale,
fie pe estacade de cel puţin 2,50 m înălţime, astfel executate încît să nu
împiedice circulaţia în instalaţie pentru operare şi intervenţie la in­
cendiu.
Canalele de conducte de pe platformele instalaţiilor tehnologice vor fi
acoperite la nivelul platformei cu plăci din materiale necombustibile.
5.58 Traversarea drumurilor de către conductele interioare se va
face fie subteran, fie aerian la o înălţime de minimum 4,50 m deasupra
drumului.
Pentru trecerea peste conductele interioare montate la suprafaţa
solului şi peste canalele conductelor s"e vor prevedea pe căile de acces ale
construcţiilor sau instalaţiilor podeţe de beton sau metal.
5.59 Conductele interioare neintegrate în instalaţiile tehnologice ce
se montează la suprafaţă, vor fi aşezate faţă de clădiri la o distanţă
de minimum 1 m, cînd pereţii acestora au goluri (uşi sau ferestre) spre
conducte. în cazul pereţilor lini, această distanţă nu se normează.
Distanţele conductelor interioare integrate în instalaţie nu se normează;
ele fiind stabilite de proiectant pe bază de considerente tehnologice.
5.60 Nu este permisă montarea conductelor interioare de produse
petroliere şi alte lichide combustibile deasupra sau sub clădiri, instalaţii
şi construcţii (altele decît estacadele de conducte).
Fac excepţie conductele care deservesc construcţia sau instalaţia
respectivă.
5.61 La conductele din interiorul îndiguirilor se vor respecta prevede­
rile din articolul 4.72 punctul h, privind scoaterea conductelor din îndi­
guire şi condiţiile de trecere a conductelor prin diguri.
Nici o conductă aeriană străină de rezervor nu trebuie să traverseze
îndiguirea.
Traversarea îndiguirii de conducte îngropate existente, străine de re­
zervor, poate fi admisă sub rezerva luării următoarelor măsuri speciale:
semnalarea conductelor îngropate prin plăci avertizoare sau dispozitive
similare, jalonarea conductelor, indicarea adîncimii de îngropare.
86
Este interzisă amplasarea rezervoarelor deasupra conductelor sau ca­
blurilor electrice îngropate, în funcţiune.
5.62 Conductele interioare neintegrate pentru produse lichide com­
bustibile ce se montează subteran se pot îngropa direct în pămînt sau
se pot aşeza în canalele necombustibile la o distanţă de minimum 1 m
de la pereţii clădirilor învecinate.
Distanţele conductelor interioare faţă de clădiri nu se normează.
5.63 Conductele interioare neintegrate de gaze, îngropate, amplasate
la o distanţă mai mică de 5 m de la clădiri, se vor monta în tuburi pro­
tectoare ale căror capete vor depăşi clădirile în ambele părţi cu minimum
3 m. Aceste tuburi de protecţie trebuie să fie închise ermetic la capete
si să aibă ţevi de aerisire de 2 m înălţime.
Distanţa faţă de clădiri a conductelor de gaze integrate, montate îngro­
pat, nu se normează.
5.64 Conductele interioare de gaze şi de combustibili lichizi, care
alimentează injectoarele, vor fi prevăzute cu robinete de secţionare,
montate pe colectoare. Aceste robinete vor fi montate la minimum 10 m
de injectoare, în locuri uşor accesibile.
Este obligatorie reperarea conductelor de distribuţie a gazelor prin
semne marcate cu vopsea pe suprafeţe fixe ca stîlpi, construcţii etc. şi
indicarea distanţei pînă la robinetul cel mai apropiat.
5.65 Conductele de gaze combustibile pentru injectoare vor fi pre­
văzute cu separatoare de condens pe grupuri de instalaţii sau pentru
fiecare instalaţie în parte şi cu racorduri de purj are.
Pentru purjarea fără pericol a condensului evaporat din separatoare,
evacuarea trebuie să se facă în afara clădirilor, la instalaţia de ardere
(faclă), dacă există această posibilitate, sau la coş prevăzut cu injecţie
de abur.
în interiorul rafinăriilor, combinatelor petrochimice şi depozitelor
PECO nu este admisă montarea conductelor interioare în tuneluri.
Conducte e x t e r i o a r e şi magistrale
5.66 Nu este admisă traversarea de către conductele magistrale şi
cele exterioare a centrelor populate de tip orăşenesc şi comunal, a între­
prinderilor industriale şi a teritoriului staţiilor de cale ferată, precum şi
instalarea acestor conducte paralel cu calea ferată în interiorul zonelor
de siguranţă ale acestora.
87
 5.67 Cînd o ramificaţie din sau spre o conductă exterioară sau magis­
trală deserveşte o întreprindere situată pe teritoriul unei localităţi, se
permite trecerea conductei de derivaţie prin localitatea respectivă, cu
respectarea distanţelor de siguranţă faţă de construcţii prevăzute la
art. 5.62 şi 5.63.
în acest caz, conducta va fi prevăzută, la intrarea şi la ieşirea din lo­
calitate, cu robinete de secţionare.
5.68 Traversarea aeriană a conductelor peste obstacolele naturale
{depresiuni, văi adînci etc.) trebuie făcută pe rampe, poduri sau alte
sisteme destinate numai acestui scop şi executate din materiale necom­
bustibile.
Se vor prevedea robinete de secţionare înainte şi după traversare pre­
cum şi cămine pentru colectarea produsului scurs. De asemenea, se vor
prevedea măsuri suplimentare de protecţie pentru cazurile cînd conductele
magistrale exterioare sînt montate în terenuri alunecătoare.
5.69 Traversarea conductelor magistrale şi exterioare de hidrocarburi
lichide se va face la cel puţin 30 m în aval sau la 150 m în amonte
faţă de axul podurilor feroviare şi rutiere.
în cazul conductelor de gaze, distanţa faţă de poduri va fi de mini­
mum 30 m.
5.70 ^ De-a lungul traseelor conductelor de gaze îngropate se vor
instala în mod obligatoriu borne de reperare, vopsite cu o culoare care să
le facă cît mai vizibile.
Robinetele principale de gaze vor fi instalate în locuri uşor accesibile.
5.71 în exteriorul întreprinderilor, de la marginea traseelor de con­
ducte exterioare şi pînă la construcţiile şi instalaţiile vecine se vor res­
pecta următoarele distanţe minime:
— 10 m pînă la clădiri şi instalaţii de gradul III—V rezistenţă la
foc, pînă la rezervoare şi pînă la depozitele de produse combustibile în
ambalaje ;
— 5 m pînă la clădiri sau instalaţii de gradul I — I I rezistenţă la foc;
— 3 m pînă la liniile de cale ferată;
— 1,5 m pînă la drumuri şi treceri de pietoni.
Distanţele se măsoară de la cea mai apropiată conductă pînă la obiectul
învecinat respectiv.
5.72 Pe conductele magistrale ce transportă ţiţei, gazolină si gaze
petroliere lichefiate se vor prevedea robinete de secţionare la intervale
de 10—15 km.
88
Pe conductele magistrale de gaze, distanţa între robinetele de secţio­
nare poate fi de 15—20 km.
în cazuri deosebite, în funcţie de distanţe şi diametrul conductei,
proiectantul poate adopta distanţe mai mari între robinete, justificînd
soluţia preconizată.
5.73 Conductele magistrale se vor poza îngropat, cu excepţia tra­
versărilor de obstacole naturale şi artificiale obligatorii, cînd se vor
putea monta şi aerian în condiţiile arătate în prezentul normativ.
5.74 De-a lungul traseului conductelor magistrale se va prevedea
o zonă de protecţie lată de minimum 10 m, cîte 5 m de fiecare parte
a axului conductei şi de cîte 5 m de fiecare parte a axelor conductelor
de margine în cazul unui fascicol de conducte instalate în şanţ comun.
5.75 De-a lungul traseului conductelor magistrale de ţiţei, produse
petroliere si gaze combustibile se vor respecta distanţele de siguranţă
din normativul NPCIEP-1976 (Normativul departamental pentru proiec­
tarea şi executarea construcţiilor şi instalaţiilor din punct de vedere al
prevenirii incendiilor în industria petrolului şi gazelor naturale), în
care se menţionează următoarele distanţe minime măsurate de la axul
conductei:
— 250 m, de la limitele poligoanelor de tragere ale unităţilor militare
şi de la construcţiile miniere de suprafaţă;
— 30 m, de la axul liniei de cale ferată curentă.
5.76 în zona de protecţie a conductelor magistrale sînt interzise
următoarele:
— efectuarea oricăror lucrări de construcţii şi montaje chiar cu
caracter provizoriu;
— montarea oricăror reţele electrice sau telefonice, cu excepţia celor
de deservire a conductei respective.
 CAPITOLUL 6
INSTALAŢII DE SEMNALIZARE
A INCENDIILOR
GENERALITĂŢI
6.01 Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se stabilesc prin normele
de dotare şi se prevăd de organizaţia de proiectare, în funcţie de: impor­
tanţa, destinaţia, amplasarea, dimensiunile şi gradul de rezistenţă la foc
al construcţiilor; pericolul de producere a'unui incendiu, posibilitatea
de detectare şi combatere a acestuia, viteza de propagare a arderii şi
de degajare a fumului, urmările pe care incendiul le poate avea asupra
vieţii oamenilor din clădire, numărul şi starea persoanelor adăpostite;
valoarea, natura, cantitatea şi caracteristicile echipamentului tehnologic
şi ale materialelor care se montează, prelucrează, manipulează sau depo­
zitează; vulnerabilitatea şi posibilităţile de înlocuire a utilajelor, pro­
duselor şi materiilor prime ce pot fi determinate de incendiu, efectele
economice ale întreruperii proceselor tehnologice sau funcţionale pînă la
refacere etc.
6.02 în funcţie de necesitate, se prevăd următoarele instalaţii de
semnalizare a incendiilor:
— instalaţii de detectare automată a incendiului ;
— instalaţii de anunţare a incendiului la formaţia civilă de pompieri
sau la diferite puncte de comandă (transmiterea sau retransmiterea
semnalului de incendiu) ;
— instalaţii de alarmare a membrilor formaţiei civile de pompieri a
obiectivului;
— instalaţii de avertizare a oamenilor asupra pericolului.
_ în funcţie de importanţa instalaţiilor sau a secţiilor de categoriile A
şi B pericol de incendiu şi de consecinţele unei eventuale explozii, se va
stabili de la caz la caz, necesitatea prevederii unor detectoare sau anali-
90
zoare care să semnalizeze la timp atingerea concentraţiei limită admise,
centru a se lua măsuri de înlăturare a pericolului de explozie.
6.03 Obiectivele cu pericol de incendiu şe prevăd cu mijloace de tele­
comunicaţie pentru asigurarea anunţării incendiului la unitatea de
pompieri a Ministerului de Interne.
INSTALAŢII DE SEMNALIZARE
6.04 Prevederea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor este obli­
gatorie în cazurile menţionate de normele de dotare, specifice industriei
chimice.
6.05 Butoanele manuale de avertizare se vor utiliza în special în
clădirile sau secţiile de fabricaţie unde există o permanentă supraveghere,
orice început de incendiu putînd fi observat în timp util de către personal.
Butoanele manuale se vor monta în locuri vizibile şi uşor accesibile.
De preferinţă ele se vor monta la posturile de comandă, posturi AMC,
în lungul traseelor de evacuare, lîngă uşi, podestele scărilor şi în general
în punctele de circulaţie obligatorie în caz de evacuare, pe pereţi sau
stîlpi, la înălţimea de circa 1,40 m.
Spaţiile în care se prevăd detectoare automate vor fi dotate în mod
obligatoriu şi cu butoane manuale de semnalizare. Distanţele între
butoanele manuale vor fi de circa 25 m.
6.06 Avertizoarele automate se vor instala în clădirile sau în încă­
perile unde din cauza circulaţiei reduse de persoane nu există o perma­
nentă supraveghere, acolo unde un eventual incendiu nu ar putea fi
uşor observat din exteriorul clădirii respective sau atunci cînd efectele
unui incendiu nesemnalizat la timp ar fi foarte grave.
Tipul elementelor detectoare (termice, optice, de fum etc.) se va stabili
de către proiectant, în funcţie de particularităţile incendiilor la clădirile
respective şi de inerţia instalaţiei de semnalizare.
' La obiectele în care se prevăd instalaţii de semnalizare cu avertizoare
automate, se vor monta în mod obligatoriu şi avertizoare manuale.
La alegerea tipurilor de detectoare se vor avea în vedere caracteristici­
le incendiului în fază incipientă (ardere mocnită, ardere lentă, ardere
rapidă), posibilitatea de propagare a incendiului, parametrii mediului
ambiant care ar putea provoca alarme false (temperaturi, umiditate, viteză
maximă a curenţilor de aer, concentraţia suspensiilor în aer) precum şi
gradul de protecţie ce trebuie realizat pentru oameni şi bunuri mate­
riale.
91
 Tipurile de detectoare se aleg în funcţie de parametrul susceptibil,
care trebuie să se manifeste mai puternic la începutul incendiului, astfel;
— detectoare termice (termostatice sau velocimetrice), pentru in­
cendiile al căror început se manifestă prin ridicarea temperaturii;
— detectoare de fum sau gaze de ardere, pentru incendiile ce ard moc­
nit cu degajare de fum sau gaze în faza incipientă;
— detectoare de flacără (infraroşii sau ultraviolete), pentru incendiile
care izbucnesc cu flacără.
Observaţii
Detectoarele termostatice se pot utiliza numai pentru supravegherea
spaţiilor închise, cu suprafeţe relativ reduse, unde incendiul luînd pro­
porţii lente în timp nu provoacă pagube mari şi nu are posibilităţi de
extindere pînă la sosirea forţelor de intervenţie.'
6.07 Numărul şi amplasarea detectoarelor se vor stabili, de la caz la
caz, în funcţie de zona de supraveghere a unui detector si de caracte­
risticile acestora.
^ 6.08 Detectoarele termice şi de fum montate la nivelul plafonului
(în cazul montării sub acoperişuri uşoare se vor monta la distanta de
30 cm de plafon) vor fi amplasate la minimum 40 cm fată de pereţi sau
grinzi aparente. Se va evita instalarea detectoarelor în' apropierea col­
ţurilor.
Detectoarele de flacără se vor monta astfel încît să se asigure vizibi­
litatea directă sau prin reflexie a flăcării. Aceste detectoare se pot instala
şi în mediu liber.
Observaţii
Detectoarele optice de flacără se vor monta pe plafon. Cînd este necesar,
se vor lua măsuri de protecţie termică a tavanelor.
6.09 Centrala de semnalizare se instalează în clădirea formatiilor
civile de pompieri din obiective şi, cînd nu există clădiri pentru formaţie,
în camera de comandă sau alte încăperi în care este asigurată suprave­
gherea permanentă şi de unde poate fi anunţată unitatea de pompieri
a M.I-. (prin telefon, semnalizare directă, radio etc).
6.10 Instalaţiile trebuie să prezinte siguranţă mărită în exploatare,
să asigure detectarea rapidă a incendiului, indicînd totodată zona
apariţiei acestuia şi să transmită corect şi fără întrerupere semnalul de
incendiu (optic şi acustic); posibilitatea emiterii semnalelor false sau
intempestive trebuie să fie redusă pe cît posibil.
92
Pentru supravegherea permanentă a integrităţii circuitelor, instala­
ţiile de semnalizare se prevăd aşa încît să funcţioneze cu curent de repaus.
•' Sistemul A.M.C. (automatizâre-măsură-control) al instalaţiei trebuie
să exercite un control automat şi permanent asupra bunei funcţionări,
semnalizînd automat (optic şi acustic) eventualele defecţiuni.
Cînd instalaţia are contactoare cu piese în mişcare, semnalizarea se
va face, în principiu, prin deschiderea contactului. Butoanele de semnali­
zare manuală se vor utiliza numai cu contactul normal închis.
Instalaţia va fi astfel proiectată încît să se asigure posibilitatea veri­
ficării periodice a stării de funcţionare.
6.11 La proiectarea şi executarea instalaţiilor interioare pentru
semnalizarea incendiilor se respectă prevederile Normativului pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor interioare de telecomunicaţii din
clădirile civile şi industriale-1.18.
6.12 Reţelele exterioare ale instalaţiei de semnalizare vor fi, de regulă,
executate subteran. Reţelele exterioare aeriene pentru semnalizare se
admit numai în cazul în care nu se pot monta reţele subterane, din cauza
particularităţilor solului sau la sisteme radiale, pentru detectoare sau
butoane de semnalizare situate la o distanţă mai mare de 500 m de
centrala de semnalizare, cu condiţia ca pe suporţii respectivi ai liniei
aeriene să nu se aşeze mai mult de trei perechi de conductoare.
6.13 Se vor lua măsuri pentru protecţia reţelelor aeriene de semnali­
zare contra descărcărilor electrice atmosferice şi contra influenţelor
perturbatoare ale liniilor de înaltă tensiune (la încrucişări, traversări
etc).
Nu se admite montarea liniilor pentru instalaţiile de semnalizare pe
stîlpi şi pe suporţi comuni cu liniile de înaltă sau joasă tensiune.
Se admite aşezarea liniilor pentru instalaţiile de semnalizare pe stîlpi
şi pe suporţi comuni cu alte linii de curenţi slabi, cu condiţia ca liniile
de semnalizare să fie aşezate deasupra celorlalte conductoare.
6.14 întreg aparatajul şi echipamentul electric al unei instalaţii
de semnalizare a incendiilor, cu excepţia cazurilor cînd instrucţiunile
furnizorului interzic acest lucru, se leagă la pămînt.

CAPITOLUL 7
INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILOR
GENERALITĂŢI
7.01 Instalaţiile de stingere, agentul de stingere precum si utilajele si
materialele tehnice de luptă contra incendiilor se stabilesc conform norme­
lor de dotare,în funcţie de: importanţa, destinaţia, amplasarea, dimensi­
unile şi gradul de rezistenţă la foc a construcţiilor, numărul si starea per­
soanelor adăpostite, valoarea, natura, cantitatea si caracteristicile echi­
pamentului tehnologic şi ale materialelor care se prelucrează, manipu­
lează sau depozitează.
7.02 Este interzisă folosirea substanţelor stingătoare care ar putea
contribui la propagarea incendiilor, la deteriorarea utilajelor, la accidente
sau explozii.
7.03 Se pot utiliza ca agenţi de stingere: apă sub formă de jeturi
compacte, apă dispersată în_picături_jaii_pulyerizată, spurnăgreiTmecHe"
sajL-UŞoară, bioxB^dVcarbon, abur7pulTerrsLiiigai.oare, hidrocarburi
na^enat&ThaloniTT " — — .
In anumite cazuri, cînd condiţiile permit, se utilizează azot, gaze de
ardere purificate etc.
7.04 Apa utilizată ca agent de stingere nu trebuie să aibă suspensii
care să înffunfs instalaţiile care se utilizează.
De asemenea, ea nu trebuie să aibă caracter de agresivitate pentru
materiale şi nici să fie amestecată cu lichide combustibile în proporţii
care să intensifice arderea.
7
- 0 5 ^Ap_â,sub formă de jeturi compacte s e j o a t e utiliza la stingerea,
incendiilor de materiale combustibile solide ŢJemn, ţesăturXIuHleetcX"
94
(jar este ineficace la stingerea produselor petroliere lichide, deoarece
acestea plutesc deasupra apei şi continuă să se vaporizeze şi să ardă.
Jeturile compacte de apă pot fi obţinute cu ajutorul ţevilor de refulare
alimentate de la hidranţii de incendiu sau de la pompele mobile de in­
cendiu.
7.06 Apajdişpersaţă. în p_ică±uri se utilizează la stingerea materialelor
combustibile solide (în special cele fibroase).
Dispersarea apei se realizează prin instalaţii fixe (sprinklere şi drencere)
sau prin ţevi speciale mobile de refulare.
' 7*07 •^£LP iY ^ ^ă se utilizează la stingerea incendiilor de materiale
u er za
combustibiIe~sWde"^ăTunci cînd există posibilitatea de apropiere de zonele
d"e ardere), lichide insolubile în apă cu temperaturi de inflamabilitate
a vaporilor mai mari decît 55°C, gaze ce se scurg la presiuni reduse prin
orificii sau neetanşeităţi, instalaţii electrice (gospodării de cabluri,
transformatoare) etc. în condiţiile prevăzute în normele specifice.
Apa pulverizată se realizează cu ţevi de refulare dotate cu utilaje de
pulverizare sau cu pulverizatoare fixe.
• 7.08 Aburul se utilizează la stingerea incendiilor de substanţe solide/
lichide, atunci cînd folosirea altoTmijloace de stingere nu este indicată
'3In^mict de vedere tehnico-economic sau nu este eficace, după cum
urmează: :
— pjjgjeturi de abur, la substanţe solide sau lichide cu suprafaţă re-
*• dusă precum şi la gaz^c^jg_şjcurg_prin orificuj ~ ~~ *
— prin inundarea cu abur a spaţiilor închise cu volum limitat.
7.09 .Spuma se foloseşte pentru:
— stingerea lichidelor combu^bile_Jîn rezervoare, instalaţii tehno-
logice|Tă5pe de încărcafe^clescărcare, depozite de lichide în ambalaje,
cuve de retenţie şi alte spaţii în care există posibilitatea~scufgerii sau
acumulării lichidelor combustibile);
— stingerea sau protecţia contra' căldurii a materialelor, elementelor
de construcţie, utilajelor sau instalaţiilor tehnologice;
— prevenirea aprinderiHicMd^kTrcombustibile ce se scurg în caz de
avarieT^ ~ " '
' "Pentru lichidele combustibile care distrug peliculele bulelor de spumă
obişnuită se folosesc spume speciale (universale sau antialcool).
Spuma cu coeficient mediu sau mare de înfoiere se utilizează, de regulă,
în spaţii închise, pentru stingerea incendiilor prin inundare.
95
 Spuma nu se utilizează la stingerea incendiilor de produse care pot da
reacţii periculoase cu substanţele din compoziţia'ei şi nici la stingerea
recipientelor sub presiune. ' "~ STAL AŢII DE STINGERE CU APĂ A INCENDIILOR

7.10 Bioxidul de carbon şi alte gaze inerte se utilizează la stingere? talatii de hidranţi interiori
oricăror feluri de^ncendilT^uexcepţia celor de^ubstănţe care ard îr
mediu inert. ~ ~ ~ ""^ Mente comune tuturor instalaţiilor de hidranţi interiori:

•7.16 Prevederea hidranţilor de incendiu interiori se face conform

7.11 Hidrocarburile halogenate (halonii) se folosesc în anumite cazuri Vmei de dotare departamentală.
cînd este necesară o eficacitate mărită a agentului de stingere a incendiilor
de mici proporţii.
"<17 în cazul clădirilor împărţite în compartimente de incendiu prin
Halonii se folosesc şi ca aditivi la substanţele spumogene obişnu­ , ireti antifoc, necesitatea prevederii hidranţilor interiori se stabileşte
ite. .' ' filtru fiecare compartiment în parte.
7 12
- . P u e r i l e stingătoare se utilizează la stingerea incendiilor de 7.18 Debitul minim al unui jet de apă, precum şi numărul de jeturi
materiale solide, lichide sau gazoase. Sînt indicate în special la aparafrTT5~~ ^funcţiune simultană, necesare pentru stingerea incendiilor cu ajutorul
electrică sub tensiune sau^ţuncTcînd alte substanţe stingăfoarirpor~?ra 'arantilor interiori la construcţiile ce se prevăd cu astfel de instalaţii,
reacţu~p^nculcj£e^J uIberile stingătoare nu se recomandă în cazuri}
J
indicate în STAS 1478.
în care pot provoca deteriorări importante aparaturii sensibile la prai
(calculatoare, climatizoare, centrale telefonice automate etc). 7-:19 în clădirile monobloc la care se prevăd hidranţi interiori pe cori-
e sau tuneluri speciale de evacuare, se vor prevedea hidranţi inte-
7
- ? 3 I iagtâkţjile de stingere a incendiilor pot fi: fixe, semifixe sau care să funcţioneze în condiţiile prevăzute pentru reţelele exterioare,
JSPlîkt 5 f ţ ^ ^ atunci cînd"! "acordarea acestor hidranţi la reţelele exterioare de joasă presiune
datonţ^^^
s a u
cerTrîî^bT^e^curîtate a oarn ' făcută cu racorduri fixe exterioare şi robinete de reţinere, pentru
^^JLlgjgr^Igg necesllCFlntervenţie 'rapidă în caz de ince i putea cupla pompele de incendiu în vederea ridicării presiunii,
aîu. ' ~— : : " : ; : casa scărilor la clădirile industriale înalte se va respecta STAS
Instalaţiile automate se prevăd şi cu posibilitatea acţionării manuale H/77.
în caz de incendiu. '
dO în clădirile închise ale depozitelor cu stive înalte se admite ca
7.14 în cazul cînd un singur tip de instalaţie nu poate da rezultate /fanţii necesari pentru stropirea zonelor ce nu pot fi acoperite cu jetu-
satisfăcătoare, se proiectează sisteme mixte (apă-spumă, apă-pulbere «feelor montaţi pe pereţi sau stîlpi, să fie amplasaţi la nivelul pardoselii
spumă-pulbere, spumă-haloni_ete.). u'îngropaţi în pardoseală în cutii special executate:
Nujpo,Lii,„u,j;ili^ate concomitent sau consecutiv substanţe de stingere "7.21 Presiunea minimă necesară la robinetele hidranţilor interiori
incompj:tibileJ_ .-. . ~" / ' ~ — — ' -—•
rebuie să asigure realizarea unor jeturi compacte, avînd ca debite minime
'e cele indicate mai jos cu o lungime calculată astfel încît să atingă
7.15 în documentaţia de investiţie se vor prevedea elementele şi unctele combustibile cele mai înalte şi îndepărtate, fără să fie însă mai
materialele de rezervă necesare întreţinerii în bună stare de funcţionare ică de 6 m.
a instalaţiilor de stingere a incendiilor sau înlocuirii componentelor ce
se pot deteriora la exerciţii sau intervenţii la incendii. De regulă, rezervi:
4-"-22 Hidranţii interiori (STAS 2501) se dotează după necesităţi, cu
va reprezenta un procent de 2—5% dacă nu se precizează cantităţi mai un din fibre sintetice (STAS 703) tip C (050 mm) sau tip B (075mm),
mari în normele sau în prescripţiile furnizorului. i'P lungime de maximum 20 m, precum şi cu tevi de refulare de mînă,
ple sau cu robinet, varianta II tip C sau B (STAS 6264).
96
— N o r m a t i v d e p a r t a m e n t a l — c. 2497 97
 CAPITOLUL 7
INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILOR
GENERALITĂŢI
7.01 Instalaţiile de stingere, agentul de stingere precum şi utilaje
materialele tehnice de luptă contra incendiilor se stabilesc conform not
lor de dotare, în funcţie de: importanţa, destinaţia, amplasarea, dim
unile şi gradul de rezistenţă la foc a cşrjstrucţiilor, numărul şi starea
soanelor adăpostite, valoarea, natura,-cantitatea şi caracteristicile
pamentului tehnologic şi ale materialelor care se prelucrează, m
lează sau depozitează.
7.02 Este interzisă folosirea substanţelor stingătoare care ar pu
- contribui la propagarea incendiilor, la deteriorarea utilajelor, la accide
sau explozii.
7.03 Se pot utiliza ca agenţi de stingere: apă sub formă de jet
compacte, apă dispersată în picături sau pulverizată, spumă grea, me
sau uşoară, bioxid de carbon, abur, pulberi stingătoare, hidrocarb
halogenate (haloni).
în anumite cazuri, cînd condiţiile permit, se utilizează azot, gaze
ardere purificate etc.
7.04 Apa utilizată ca agent de stingere nu trebuie să aibă suspen
care să înfrunte instalaţiile care se utilizează.
De asemenea, ea nu trebuie să aibă caracter de agresivitate pent
materiale şi nici să fie amestecată cu lichide combustibile în propoi
care să intensifice arderea.
7.05 Apa sub formă de jeturi compacte se poate utiliza la stingeri
incendiilor de materiale combustibile solide (lemn, ţesături, hîrtie etc
94
7.23 în clădirile în care intervenţia cu apă sub formă de jet co
poate produce pagube sau distrugeri de aparataje, ţevile de refu:
prevăd cu ajutaje de 0 14 mm, pentru pulverizarea apei sau cu s
reglabile.2 în aceste cazuri presiunea apei la dispozitiv se ia de mii
25 N/cm (25 m H a O).
La clădirile industriale în care se cer intervenţii cu spumă (c)
sau aeromecanică) se vor utiliza hidranţi interiori cu apă şi s
specifici industriei chimice. în aceste cazuri, presiunea apei la disr
se ia de minimum 5—7 N/cm2 (50—70 mm H 3 0).
7.24Pierderile de sarcină în furtun se determină cu formula:
Hf = A • 1 • q2, în care:
A == coeficient egal cu 0,0154 pentru furtun din fibre sintetice
şi cu 0,0015 pentru tip B;
1 = lungimea furtunului în metri;
q = debitul în l/sec. (2,5—5 l/sec).
7.25 Determinarea presiunii Hf necesară la ajutajul ţevii de re
precum şi a mărimii debitelor corespunzătoare (q) se vor face în f
de lungimea jetului compact (L) şi diametrul ajutajelor, conform
1478/77.
7.26 Amplasarea hidranţilor interiori se face astfel încît fiecare
din interiorul încăperilor să fie deservit de cel puţin: ;
a. două jeturi, în încăperi sau grupe de încăperi ce comunică pi
luri neprotejate, pentru care se prevede, conform STAS 1478, fţ
narea a două eturi simultane atunci cînd acestea se încadrea
încăperi din categoria A, B sau C pericol de incendiu, cu un voi;
peste 1000 m3 • 1; .
b. un jet; în celelalte încăperi, inclusiv în cele prevăzute cu ins
de sprinklere sau drencere automatizate. Aceste jeturi trebuie ob;
din hidranţi situaţi pe acelaşi palier şi în acelaşi compartiment i
-cendiu.
Observaţii
1. în clădirile industriale de gradul I—II rezistenţă la foc, î;
există încăperi cu pericol de incendiu diferit, hidranţii de incenc
teriori se prevăd pentru a deservi numai zonele în care există mat
elemente sau utilaje combustibile.
2. Prin goluri neprotejate se înţeleg acele goluri care nu sînt î
prin uşi pline, obloane etc. sau prin geamuri armate.
98
 7.38 Instalaţia de sprinklere se va ţine permanent sub presiune şi se
va proiecta în următoarele sisteme: cu apă, cu aer, cu aer-apă.
Sistemul cu apă se aplică numai în cazul cînd temperatura încăperilor
nu scade sub 4°C.
7.39 Instalaţia de sprinklere cuprinde:
— sursa de alimentare cu apă;
— conducta de alimentare principală, cu robinet de închidere;
— aparatul de control şi semnalizare montat pe conducta principală
de alimentare, după robinete;
— reţeaua de conducte de distribuţie, capetele de sprinklere.
Fiecare instalaţie va avea cartea instalaţiei cu instrucţiuni de exploa­
tare.
7.40 Sprinklerele utilizate vor avea certificate de garanţie şi proces
verbal de omologare.
7.41 Sprinklerele se vor proteja împotriva:
— deteriorărilor mecanice, atunci cînd sînt expuse pericolului de lovire
(fără a se stânjeni funcţionarea lor corespunzătoare);
— coroziunilor, în cazul în care se montează în încăperi cu mediu corosiv
(prin vopsire corespunzătoare). Dispozitivul de declanşare a capetelor
de sprinklere nu se va vopsi;
— efectelor termice locale datorate unor surse învecinate cu temperatură
mai ridicată.
7.42 Pentru înlocuirea capetelor de sprinklere deteriorate sau de­
clanşate în caz de incendiu, se va prevedea o rezervă de sprinklere cal­
culată separat pentru fiecare tip din cele montate, astfel:
— dacă instalaţia are pînă la 30 de sprinklere, rezerva va fi egală cu
numărul celor montate;
— dacă instalaţia are peste 30 de sprinklere, se-va asigura o rezervă
de 5—25% din totalul sprinklerelor (în funcţie de tipul acestora), însă
nu mai puţin de 30 de bucăţi (procentul care se aplică la instalaţiile
cu un număr mic de capete).
Atunci cînd instalaţia are sprinklere rezistente la coroziune, care se
declanşează la temperaturi mai mari de 90°, rezerva acestora trebuie să
fie egală cu numărul capetelor de sprinklere, montate în sectorul cel
mai mare.
7.43 Amplasarea sprinklerelor trebuie să se facă în funcţie de pericolul
de incendiu existent, gradul de rezistenţă la foc al încăperilor, poziţia
şi dimensiunile grinzilor, a diferitelor instalaţii, utilaje sau stive de ma-
101
7.27 Hidranţii interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor accesi-
j bile în caz de incendiu, în funcţie de raza lor de acţiune şi de necesităţi,
de preferinţă în următoarea ordine: lîngă intrări în clădiri, în casa scărilor,,
în goluri sau în vestibule, pe coridoare lîngă intrarea în încăperi şi în
interiorul acestora la locuri protejate de îngheţ.
Nişele hidranţilor nu trebuie să străpungă pereţii antifoc, pe cei care
despart încăperi cu pericol de incendiu diferit sau care delimitează căi
de evacuare.
Se recomandă ca hidranţii interiori să fie amplasaţi astfel încît eva­
cuarea persoanelor să nu împiedice deservirea lor.
7.28 Robineţii hidranţilor se vor monta la maximum 1,50 m de la
pardoseală, înălţimea minimă stabilindu-se astfel încît să se manevreze
uşor, iar cutiile lor să fie protejate împotriva loviturilor. Cutiile hidranţilor
se execută în conformitate cu prevederile STAS 3081 şi STAS 297 sau
cu detaliile pentru hidranţii cu apă şi spumă.
7.29 Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori din con-
| strucţiile prevăzute cu instalaţii de apă potabilă sau industrială se face,
' de regulă.prin reţele comune. în acest caz, debitul de calcul al conductelor
se determină adăugind la debitul de incendiu, debitul maxim de apă
potabilă sau industrială (conform STAS 1478 sau altor prescripţii tehno­
logice), cu excepţia a 85% din debitul de calcul necesar duşurilor şi a
debitului pentru spălări tehnologice şi pardoselilor, care nu se iau în calcul.
7.30 Reţelele instalaţiilor interioare de apă pentru stingerea incen­
diilor nu se execută din policlorură de vinii sau din alte materiale plastice..
7.31 Reţelele de conducte interioare din clădirile cu mai mult de
8 hidranţi de incendiu pe nivel vor avea două racorduri, executîndu-se
fie inelar, fie cu circuit închis cu ajutorul branşamentelor şi al reţelei
exterioare.
Fac excepţie încăperile sau clădirile industriale neîncălzite, în care se
prevăd reţele separate pentru hidranţi în -sistem de aer sau apă-aer,
cînd reţelele se pot executa ramificat cu un singur branşament.
Calculul reţelelor de apă alimentate prin două sau mai multe branşa­
mente se face presupunînd că unul din acestea este în curs de reparaţie.
Reţelele inelare de conducte se prevăd cu vane, astfel încît în caz de
avarii să nu se întrerupă funcţionarea a mai mult de 5 hidranţi pe nivel
de clădire. Robinetele, vanele de pe conductele care alimentează hidranţii.
de incendiu, vor fi sigilate în poziţia deschisă, dacă nu sînt prevăzute cu
dispozitive de acţionare de la distanţă. :
99

Toată reţeaua de apă pentru stingerea incendiilor se proiectează
execută astfel încît să fie ferită de îngheţ iar reviziile şi eventualele re^
raţii să se poată face cu uşurinţă. ',
Conductele de alimentare cu apă vor avea la pozare o pantă cont],
de scurgere spre coloana de hidranţi, astfel ca să existe posibilitatea *
evacuare a apei din ele. Pozarea lor pe pereţi se va face astfel ca să eW
deteriorarea lor la montajul utilajelor.
7.32 Consumul de apă necesar hidranţilor de incendiu interic*-' Ui
determină conform prevederilor STAS 1478/77.
7.33 Instalaţiile vor asigura în permanenţă debitul şi presiunea minifle
necesară funcţionării hidranţilor (pînă la terminarea perioadei teorefy-
de funcţionare a acestora). ^ -ţfj&7.40 Sprinklerele utilizate vor avea certificate- de-garanţie şi proces
Pornirea pompelor de apă pentru incendiu se poate face şi de la distanţi
prin butoane amplasate lîngă hidranţii de incendiu, astfel încît să $|
poată acţiona imediat la izbucnirea incendiului.
7.34 în încăperile neîncălzite se ydf putea adopta conducte şi hidre J
uscaţi, prevăzîndu-se în spaţiul încălzit sau în căminele de vizitare x •, \
electromagnetice acţionate de la distanţă prin butoane amplass-L '
hidranţi.
Este obligatoriu ca după folosire, aceste instalaţii să fie golite de s<;
Vanele electromagnetice vor fi însoţite în paralel de vane my •
sigilate în poziţie manual închis. în dotarea beneficiarului vor <• <
în permanenţă în stoc un număr corespunzător de vane eiectromagnec!'
pe mărimi de diametre, cel puţin o bucată din fiecare mărime d" .
metru.
Instalaţii de sprinklere
7.35 Montarea sprinklerelor pentru combaterea incendiilor se prev '
conform normei de dotare departamentală.
7.36 încăperile prevăzute cu sprinklere se separă de spaţiile învecina1* v declanşează la temperaturi mai mari de 90°, rezerva acestora trebuie să'-
neprevăzute cu astfel de instalaţii, prin elemente necombustibile.
7.37 Pentru evitarea formării unor curenţi verticali în construcţii'
cu mai multe nivele, golurile din planşee se prevăd cu dispozitive ''
închidere sau cu ecrane necombustibile, conform normelor generale ; h
NP 22-77.
100
7.38 Instalaţia de sprinklere se va ţine permanent sub presiune şi: se­
va proiecta în următoarele sisteme: cu apă, cu aer, cu aer-apă.
Sistemul cu apă aplică numai în cazul cînd temperatura încăperilor
nu scade sub 4°C.
7.39 Instalaţia3^SpfinM,ej?&. cuprinde:
; ^sj— sursa de alimentaî^p^gpă; v-.
— conducta de alinîentaţş prJaeJfjala, cu robinet de închidere;
— aparatul de control- şi. s,emnaHza^mb^tat pe conducta principală
de alimentare, după robinete; >*.•:-•:>#£:?,.
• - — reţeaua de conducte de distribuţie!,,capetele;de sprinklere.
; r -Fiecare instalaţie va avea,cartea instalaţiei^ instrucţiuni'de exploa-
tare. *
v
. • .. ' ' X• " .
f
^>,ferbal de omologare. ' '
-'7.41 Sprinklerele se vor proteja împotriva:
, ţ • — deteriorărilor mecanice, atunci cînd sînt expuse pericolului de lovire
/ (fără a se stînjeni funcţionarea lor corespunzătoare);
• — coroziuniţpr^în cazul în care se montează în încăperi cu mediu corosiv
^rir^^vat^i^'qOiesbhpzătoare);,Dispozitivul de declanşare, a capetelor
^rmijei^^âaap.v>psi: , ( } '
— ef ectelâi iejigajp^^^e^^^rj|^^^^^fee învecinate cu temperatura
7.42 Pentru îrilc^^rfea capetelor de sprinklere deteriorate sau de­
clanşate în caz de incendiu, se va prevedea o rezervă de sprinklere cal­
culată separat-pentru-fiecare tip din cele montate, astfel:
— dacăin^taMia are pînă la 30 de sprinklere, rezerva va fi egală cu
numărul celor m o n t a t e ^
— dacă instalaţia are peste 30 de sprinklere, se va asigura o rezervă
de 5—25% din totalul sprinklerelor (în funcţie de tipul acestora), însă
nu mai puţin de 30 de bucăţi (procentul care se aplică la instalaţiile
cu un număr mic de capete). '
Atunci cînd instalaţia'fere sprinklere rezistente la coroziune, care se
' fi^ egală cu numărul^capetelor de sprinklere, montate în sectorul cel
mai mare. /* ^
7.43 Amplasarea sprrnklerelor'trebuie să se facă în functor de pericolul
de incendiu existent, gradul' de r%ăstenfă la foc al încăperilor, poziţia^
| şi dimensiunile grinzilor, a diferitelor instalaţii, utilaje sau stive da-iia^
j ' 101
teriale, precum şi de caracteristicile hidraulice ale sprinklerelor, astfel încît Capetele de sprinklere (drencere) se vor monta faţă de perete la o
să se asigure: distanţă corespunzătoare jumătăţii din cele indicate mai sus.
— sensibilitatea de declanşare a sprinklerelor; i Pentru sprinklere (drencere) cu orificiul mai mic, distanţele se micşo­
— protecţia elementelor portante de construcţie cutlimită de rezistenţă rează, iar pentru cele cu orificiul mai mare, distanţele se măresc, asigii-
la foc redusă; ' rîndu-se stropirea în limitele razei de dispersare prevăzută în i n s t r u i
ţiunile tehnice ale furnizorului. A
— dispersarea cît mai uniformă a apei pe- sun/^făţa protejată;
f
— intensitatea de atingere cu apă. ^J-^tSsT' f ' 7AS Intensitate^ de stropire cuprinsă între 0,7—0,5 1/sec.m* se va
Montarea capetelor de sprinklefj&^sf va fafee laţă de placa planşeului stabili în fiecare caz în funcţie de natura, cantitatea şi starea materia­
sau tavanului continuu la o distanţă-în plan yerticâf de minimum 8 cm lelor combustibile.
şi maximum 40 cm, ţinîndu--se seama de intensităţile de stropire impuse
si de diagrama jetulu|,iie«ropire a capetelor executate în R.S.R. şi avi­ în tabelul ce urmează se redau unele intensităţi de .stropire cu apă,
zate de M I . conform Sm;^9576/1 şi STAS 9576/2?' pentru materialele ce prezintă pericol mărit de incendiu.
în cazul existenţei uaor grinzi sau ecrane pline/cu înălţimi mari, se T A B E L 7.45
admite mărirea dista^el maxime dacă se respeotă'următoarele condiţii:
— rozeta (deflectorul), sprinklerelor să se afle cu- cel puţin 10 cm . mai Nr.
sus decît partea inferioară, a grinzii sau ecranul proeminent; crt,. Destinaţia încăperilor '
Intensităţi- de stropire
, .^minimă-.
Aria de calcul minimă
a suprafeţei totale de
/—aria proiecţiei orizontale a spaţiului delimitat de. elementele proe­ -; l/sec. m* stropire cu apă, m*
2 7 1
minente şjLnu depăşească 2(60-m .'..:- .'^./•; • , V
• Pentru*rf>tecţia locală (la st'iveiînalte,încăperi eu platforme de lucru, 1. S e c ţ i i de distilare a răşinei s a u tere>
depozite, spaţii închise care C&fîstituie căi -de propagare a incendiului, , , p e n t i n e i , s e c ţ i i de fabricare-"a .ne-
instalaţii tehnologice etc.) sprinklerele.se montează; după nevoie, şi la grului de fum, articole de c a u c i u c ,
s e c ţ i i de fabricare a lacurilor si
nivde intermediare, în interiorul acestora'sau, sub ele. ' . vopselelor J\'S'' 0,12
Poziţia de montare a sprmkfefekjv'cUiGapul însBS^uij^os->se^tabileste 260

în funcţie de forma defle£M^|£|lfc de „apă dispersată. ; 2. S e c ţ i i de distilare a "gudronului, -sec­

•*v' La instalaţiile cu aer sJA^^a^^utB3?|a^^W!taiNsr3rinklerele care au ) ţ i i de f a b r i t p f e ..-sAn; p r e l u c r a r e a
s p u m e i de m a t e r i a l e plasti:ee"'(fără
poziţia de montare cu' TOsetlTîQ sus.? •** / iL, / depozitare^ —, t
0,17. . . 260
7.44 Aria protejată (Ap) de un sprikkler (dreţicer) ,sc determină cu 3. S e c ţ i i de fabrieşire -şi prelucrare a
relaţia: , - * _ ' * * " * 'v' "." ' celuloidului sa.';, 0,25 260
în care: v; ' ^ : .
• % • ,^» = ^ K ) ' * . • Observaţii , ^
• '• **• . - - • ... :
• ^ . - . . ^ . ' . . .

qs = debitul.sprinklerului (drencerului) amplasat în punctul cel
marînalt şi depărtat, l/sec.;
is === intensitatea de stingere, 1/sec.m2. ' • .• •
• ^determinările de' lăboraţo^ autorizate.
Distanţele dintre ^capetele sprinklerelor (drencerelor) standardizate,
cu diametrul oriffcîului de 12,7 mm, nu vor depăşi:
— 4,00 m în încăperile cu pericol obişnuitffe^afiiadiu (cu încărcarea
termică de cel rrmlt 200 kg/m2 materiale comb\isUme^iar aria protejată
ajjpr^tâ.'unmisprinkler ţ|ţencer) ya.fi..de c<$ &«lr 12 m 2 ;
tsj — 3,00^3,60 m,-în încăperile cumericdt mai mare de incendiu, aria
'.aferentă unui sprinkler fiind de cel puţin 9 m 2 .
102 *
Intensităţile respective şînt orientative şi pot fi modificate corespunză­
tor/în-funcţie de,.datele din literatura tehnică de specialitate sau; de
.
,# Pentru.încăperile sau spaţiile în care se utilizează sau depozitează sol­
venţi sau lrahlde inflamabile, este' indicat să se adopte protecţia prin
dispozitivele care asigură o pulverizare mai fină a apei.
7v46 Pentru depozitele de materiale combustibile cu stive^|nalte, inten­
sitatea de stropire este de 0,1—0,5 1/sec.m2, în funcţie de mărimea stivei
şi de pericolul ce-1 prezintă materialul, conform tabelului ce urmează:
103
 Observaţii
1. Pentru stivele la care rezultă intensităţi mai mari de 0,3 l/sec. m2
se recomandă proiectarea unei instalaţii de sprinklere cu reţele plasate
T 1 la niveluri intermediare. în acest caz, debitul fiecărei reţele se va lua,
în funcţie de înălţimea porţiunii aferente de stivă protejată (prima reţea
O - în, raport cu înălţimea ei de amplasare, faţă de pardoseală, a doua faţă
oo. de prima reţea şi aşa mai departe), considerînd pentru fiecare reţea inter­
f> o" mediară o arie de calcul de 45 m 2 . Debitul reţelei de la partea superioară
a încăperii se determină considerînd intensitatea de stropire corespunză­
toare înălţimii faţă de reţeaua situată sub ea, pentru o arie de calcul de
300 m 2 .
2.. Pentru înălţimi de depozitare mai mari se vor proiecta, de la caz la
CI '
CV
ca?, instalaţii de sprinklere sau drencere (cu apă ••sau/spumă-), cu acţionare
rapidă. $y
[
I 7.47 Pentru asigurarea unei bune semnalizări, instalaţia de sprinklere
sie împarte în sectoare deservite fiecare de' gîte un aparat de control şi
semnalizare, sectoarele avînd un număr de sprinklere de maximum:
a. 800 b u c , în cazul instalaţiei cu^'âpă. în cazul cînd sprinklerele sînt
'montate în mai multe încăperi^'separate între ele prin pereţi şi uşi
incombustibile,' numărul sprinMerelor dintr-un sector poate fi mărit
• o_ la 1.200 b u c ;
10"
b. 600 b u c , în cazul instalaţiei cu aer sau cu apă-aer. în acest caz,
oo ;O volumul reţelei de conducte a unui sector nu trebuie să. fie mai mare
O de 2000 litri pentruîriristalaţiile fără accelerator şi de 3000 litri la cele
"O
cu accelerator. A .,
De regulă, sectoarele trebuie să grupeze numai sprinklere montate în
.§ , 2 6 acelaşi compartiment de incendiu al clădirii. în cazuri;speciale, cînd
(8
g< : &i .
""-'-o
ii
S-3
2 3 wS instalaţia cuprinde un : număr mic de sprinklere se pot grupa în acelaşi
§ Si « o ,1* w <ă .3

•5 "
o « g" .2x8*53
. 0 -H O -2 »Ş
. °>-
*
'c8 1 3
' "3 sector sp'rinklerele montate în mai muţt^compartimente: de incendiu
situaţg'în vecinătate, dacă considerentele de semnalizare a incendiilor
<yx8 H R n
° os. «-.d ti •# ™ tn c3 u > '•o - a o
-O ni •
a. a -2 f ' ! § nu .cer altfel. ^ '
• •43 -g -g - J « 8 „, 3 "
K
§3 a'-a ă -S 8 • & «s. S
• 3 N Tj: . j oo *oP
O t, .4 +>- -< J> cj a +> \ 3 7.48 Aparatele de control şi semnalizare ACS pot fi cu.apă şi apă-aer,
ori 13. «
3 ' eS. în funcţie de sistemele de instalaţii de sprinklere pe care le deservesc.
»S°£
S 1,3 ta 'S
rt
#.iî S § •a--o -3 d ^
O « 9+j§s p +j g 7.49 Aparatul de control şi semnalizare ACS cu dispozitive anexe,
.14+3 H
(«-n s J CD < se montează pe conducta principală de alimentare cu apă a fiecărui sector
5 3.
m
•fi £ a s O B l i +> w-.-i
PQ
a-s-a-.a •de sprinklere, în încăperi proprii sau în încăperi cu alte destinaţii, care
nu prezintă pericol de incendiu. ^ '
încăperile vor fi rezistente la foc şi încălzire, cu acces uşor din exterior,
sa 8 asigurîndu-se totodată spaţiul necesar pentru deservirea şi repararea.

105
aparatelor. Dacă încăperea are şi altă destinaţie, aparatele de control
şi semnalizare vor fi montate într-un dulap închis cu uşiţă cu geam, asU,
gurat cu încuietoare şi iluminat corespunzător. . ; ;, fetei toMe t t ţ & f f î t S S f t S S f f S . " * * S U P r a
"
s t r o p i l e
Clopotele sistemului de semnalizare se montează*ţ>1l peretele exterior- aZUl m S M a t f f l 0 r
al clădirii deservite, asigurîndu-se şi semnalizarea electrică (acustică) ac.Tt^ ^ « P « , în funejie de specificu!
la încăperea formaţiei civile de pompieri sau la un punct de comandă cu
— „ ^ „ „ p ^ ffiaca nu există clădire a formaţiei »de/pompieri).
T A B E L 7.52
Debitul instalaţiei de sprinkfere
. montate pe peretele a ^ ^ a , ,~ . - - V. •• din clădiri industriale monobloc.
7.50 Debitul unui cap de sprinkler se determină cu formuk\: Volumul clădirii m^/compartiment antifoc

.q1 = a • Hi
Pînă la 100.000 200.001

\
100.000 Peste
200.000 300.000 300.000
m -

care. • ,. . • D e b i t u l i n s t a l a ţ i e i d e sprinklere l / s e c .
30 . 35 40 50
qi = debitul m l/sec. rf c o l o a n â ^\
-tabelului ce-urmează:
7.53 Instalaţiile de sprinklere vor-trebui, şă aibă asigurată rezervai
TABEL ^ 5 0 intangibila de apă care să asigufe funcţionarea' lor.

. * 7/54 Ahmentarea cu apă a instalaţiilor de sprinklere se poate face

Diametrul 10 ~ i'O.S, 12 12,7'
1^- djn următoarele surse de bază: reţele inelare, rezervoare de înălţime,
fastele de apă, staţii de pompare, cate asigură în permanenţă debitul şi
0,460 s 'presiunea necesară acestei instalaţii, astfel, încît în cazul unor avarii să
0,280 O.&O/ j>. 0,355
0,210 nu «se întrerupă ahmentarea cu apă a-instalaţiei de sprinklere.

7.55 Alimentarea unui sector (aparat de control şi semnalizare) se

,<: ,7.51 Presiunea Hi•:disponibilă la orificiul sprinterelor trebuie să fie poate face printr-o singură conductă. Alimentarea mai multor sectoare
: de minimum 5 N/cm2 (5 m. I I 2 0 ) , iar debitul trebuie să asigure în punc­ se va face prin sistem inelar de conducte. . "
tele cele mai îndepărtate intensitatea de stropire prevăzută. '. Presiunea minimă în reţele şi sistem ^treBuie să asigure obligatoriu re- r
La ijdimensioriarea reţelei, ş.e^ vor evita ; variaţiile mari ale presiunilor gimul impus pentru funcţionarea sprinklerelor.
dispşriibile la capetele de sprinklere pentru a se realiza o stropirejeu apă
aproximativ uniformă. * , ...jJf.. 7.56 Pentru controlul permanent al presiunii apei sau aerului din
. Fiteza apei im .conducte se jrecomandă să;nu depăşească ' l i m/sec. sistem se vor monta manometre în diferite, pune te ale instalaţiei, cum ar
Pe' răspunderea proiectantului, care va verifica -efectele depăşirii ei, se fi: deasupra aparatului de control şi semnalizare, sub robinetul,principal
pot lua viteze mai mari darnu'ma-i mult de' lQto/sec. de închidere a apei (aval) pe conducte de alimentare cusapă; pe-GOnduCta •
de refulare a pompei, în amonte de ventilul de reţineţe^n punctul cel -x,
Î ••••••• • - ^ • .
mai înalt şi depărtat al fiecărui sector de sprinklere. tt^jjflŞB&.A.
7.52'. Debitul de-calcul ai^iiţBteggiţiei'se.-.â*al4l€^t-e .considerînd funcţio-
£ narea simultană a sprinklerelof^montate într'-uttVcompartiment de in-. 7.57 Reţelele de distribuţie ale instalaţiei de sprinklere". $ot fi inelare
| cendiu al citirilor (conf. STAS 1478). sau ramificate. Ramificaţiile se prevăd la capete' cu dispozitive care
permit revizia şi curăţarea conductelor. ..: ?< =
Debitul poate fi limitat după cum urmează:
— 30 l/sec, pentru construcţiile industriale obişnuite;
lt)7

7.58f Pentru a degaja aerul sau apa din ele, conductele se vor monta
cu pante de 0,002—0,005, pantele mai mari luîndu-se pentru conductele
cu diametrul mai mic. La montarea conductelor se va evita formarea .
sacilor de aer, iar acolo unde acest lucru nu este posibil, se vor lua măsuri
pentru golirea şi dezaerisireă lor.
7.59 în încăperile prevăzute cu sprinklere se vor prevedea posibili­
tăţi de evacuare a apei debitate de instalaţiei
7.60 Reţeaua^e conducte vafi prevăzută cu racorduri fixe,.amplasate .
la nivelul terenului; în locuri accesibile, apărate de îngheţ, pentru
eventiîala cuplare a pompelor mobile. Aceste racorduri se vor amplasa v
în funcţie deposibilităţile de cuplare a pompelor mobile, 'Surse de r apă,kv
posibilităţi de acces e t c , putîndîu-se face-montarea lor-în -cămine -tip
STAS 9342.. Numărul racordurilor: se stabileşte în funcţie;de debitul
instalaţiei, considerînd 15 l/sec: pentru fiecare racord.fLegăS:ura cu reţeaua
de sprinklere se face după aparatul de control şi semnalizare tip apă-apă
şi înaintea celui de tip Y aer-apă. ^ ;
Pe conductele de;l«găturărŞ.e;tooalează^entrle':dexeţin^K...v:i^-
Instalaţii, de" drencere^ji^tniI^tingeVe^f^^
-7.6-1 Dreneerele.:. penlruK stlnger^âif#îcendiilor; sevvor: prevedea»în
încăperile^ care?prezintăspeiiK©la maafe|^Sncendiu,3-unde din cauza pro- * •
"pagării rapide a -focului; inef icienţeiîulâ^ării altor .mijloace de combatere
sau dinalteconsiderente^nme^stăalte'posibilităţide intervenţie.:©ome-
niulde utilizare, a-'drericerelori este -«stabilit, -prin norma de* dotare. *
7.6j2;' Diencerele se vor; amplasa simŞar sprinklerelor'.
7 . 6 3 P e n t r u . fiecare instalaţie! de drencere trebuie să sj^asigure ;o ,
fezeryă\de .capete de drencer socotite separat pentru fiecarefEip-din cele:
montate', de 2^-5% din numărul drencerelor montate, însă- nu mai
mică dejde IO; buc. (procentul mare se aplică la instalaţiile cu un număr'
E&dus 3de capete): A...«s..-:
7.64 h în funcţie de cerinţele1 de stingere, dreneerele se montează în
grupe de maximum 72 capete, fiecare grupă avînd conducte de alimen­
tare cu robinetelsde acţionare separată.
7.65.'ţr^Q§9Ş3erea., robinetelor de alimentai e a instalaţiei, de drencere
se'poale**»?
a. manual; în cazul cînd dreneerele sînt utilizate pentru stingerea in­
cendiilor In încăperi industriale în care există în permanenţă personal,
108
obiectele care jiu sînt de importanţă deosebită sau vitale pentru func­
ţionarea obiebtivuhsi..i..
7.92 Rebelele., de apă pentru stingerea incendiilor trebuie să se îm­
partă în see^oare^, prin armături de închidere, astfel încît să nu se scoată
din .funqţiune în >caz <de avarie mai mult de 10 hidranţi de incendiu.
Vanele/se'vor "sigila în poziţia deschisă. * , -
-
: Alimentarea cu "apa a reţelelor inelare de la pompele de incen­
diu?, de la-rezervcs^rele de înălţime sau de ia reţelele publice se va face
pjl|n£F-o singură nductă (branşament), cu excepţia obiectivelor cu
:pnsumatofi vi tal t sau care necesită debite mari pentru intervenţie
&?'caz. de incendiu.
/Calculul şi execuţia reţelelor şi a instalaţiilor din staţiile de pompare
în cazul cînd^sînt necesare două conducte de alimentare, se va face
astfelîncît să se poată asigura pe fiecare conducă alimentarea cu apă la
debitele şi presiunile necesare.
, - 7.94 Reţelele de alimentare cu apă se vor poza în exteriorul construc­
ţiilor-, în pămînt'sau canale, la adîncimi corespunzătoare contra înghe­
ţului^ Se va evita'pozarea reţelelor în canalele în care se găsesc reţele
care^'ra^portă lichide^cu pericol de.incendiu saţr explozie.
; • I^stemul de t ^nduct0J; în actst caz, va: fi echipat cu "robinete de
golire^corespun7 ;oare (pentru reparaţie), cu dispozitive de aerisire,
manometre etc. -
- - 7.95 Tipul de hidranţiţiSubterani şi supraterani (0 70, 0 100, 0 125,
L*-' -0150), numărul şi ampla'sarealor se-vor stabili în funcţie de sistemul
de stingere şi de utilajul din dotare; astfel încît să se asigure posibili­
tatea folosirii la locul incendiului a debitelor de calcul rezultate conform
articolelor anterioare. v - '
Pentru intervenţia la instalaţiile tehnologice, staţiile de pompe, ram-' •
pele de -încarcare-descărcare şi danele- maritime şi fluviale se vor
utiliza hidranţi suprateiani cu apă şi spunjăj cu dotarea prevăzută în
- v .:\. proiectul, tip M.I.Ch.
Hidranţii exteriori trebuie să permită- deservirea tuturor, .punctelor
clădirilor sau obiectelor ce trebuie prot^iate, considerînd raza de ac­
ţiune a hidranţilor în raport cu lungimea furtunului. V
.-' La reţelele la care presiunea asigură lucrul direct de/' hvhidranţi, raza
de acţiune nu va depăşi 120 m, iar la cele la care se folosesc motopompe
(joasă presiune) faza de acţiune va fi de 100—150 m şi' dc!20O m în cazul
folosirii autopompelor* ,
8 — Normativ departamental"— c. 2497 J
 în rafinării, combinate petrochimice şi depozite de produse .petroliere Criterii d e dimensionare î | *
distanţa dintre hidranţi nu trebuie să fie mai mare de 6$ m.
—în calcule se-consideră că stingerea incendiilor se face cui furtun ţip a iristalaţiHor specifice d e p i n s incendii, .**-f
A 0 100 mm, cu lungime de cel mult 120 m, ţeava de refularea orificiul pentru platformele ins|ala|ifJor* tehnologice *V
ajutajului 0 20, acţionîndîn punctele cele mai inaltar şi deparfete; avind
*unJ'eonsjrm teoretic, corespunzător presiunii şi tipului de racorâ\ di&^iiîp-H şi combine ^ţrocMmice^ • :
'''^ "
X
•' ' «' »*""-,( ' •' • V''
în căznii clădirilor'^idustriale monobjdc, la care se prevăd-reţe|e*pen-
tru hidranţi- interiori, se vor monta îri coridoarele sau tunelurile d& eva­ 7,102 Debitele de apă,de ^ L f l i n n^esare-;;pil^fetftM^dte^&istala-
cuare hidranţi de incendiu 0, 70 £au 0 100 mm, alimentaţi din râţe&ua "ţiilor tehnologice, din unităţile intfMJfeifi chimtee. fafinărîirfşllc^mbinate
hidranţilor exteriori cu.-iebiiele corespunzătoare.'' - '''^kJ&L petrochimice sînt cuprinse în-itebelur%f}a|ifcpr;.-^^ .;,

7;96; Hidranţii' reţelelor .la care presiunea se'. *âsi^arăv.'''C!U/:''.£j[^^^y

pompelor, mobile se vor amplasa la cel mult 2m de marginea eăilorj,de • T A B K L 7.. 1 0 2
acces ale autopompelor. ,- " X~~,
Hidranţii de pe reţelele care au presiunea suficientă pentru asigurarea li"
Debit minim de apă de incendiu
intervenţiei directe (fără ajutorul pompelor mobîle^po^t:fi montaţi şi $*&»f<***^ţ^. tone £ pentru instalaţia cea mai per™, Capacităţi nK-
me de..D0nîpare
m p e
loasă
la: distanţe mai mari faţă de calea jde acces. •. • • a staţiilor de
apă de- incendiu
l/sec. m3/h
•Ite^T- Poziţia hidranţilor ^teriori va fi -semnalizată 'i>rin.--^bhţe>;
5
confora STAS 297/2. La fel" se vor semnaliza căminele d#vahe "de ţpe P î n ă la 2
i-
reţeleleţsentru incendiu. "' ' -, .-T '",'" P î n S la 4,5 680-910
190-250
.«Peste 4,5 910-1130 910-^*1360
2 5 2 - 315 1130-1820
-l» •
7.98 Vanele de pe conductele de.alim<^tare cu apă pentru corribaterea 1130-2250 315-625 1820-2270
incendiului se vor monta în" cămine la jh^ensiun; • corespunzătoare. '*•»
Capacele cărnirîeloR vor fi de dimensiuM ca're să permită manevrarea
uşoara, dg către personalul de intervenţie. ' ,
fou obţinerea materiilor p r i m e ce se supurfprelucrării.
Hidranţii ^exteriori vor fi dotaţi cu accesorii şi imateriale "d fl03 în dimensionarea reţelelor v de apţL'-'de incendiu din rafinării
intervenţie, ^jn funcţie de ip'otezele^de stingere^ a^incendiilor adoptate bmbinate petrochimice se recomandă ca dimensiunile acest©r|?' să
în prqject şi^ţ^ffegbuie să fie menţionate prin instrucţiuni ceVor însoţi «prinse între 6 şi 16 ţoii şi acestea vor«fi numai de înaltă presiune.
1
cumentaţiile- W^proiectare;,. ? ^ r * * ' .104 Tunurile ; fixe, care sînt -..prţ^i^jslde mijloace •: de profeoţie •
l*ra incendiilor în şi în jurul instalaţilor-tîejmologice, trebuie şa fie
7.100 Utilajele, accesoriile, şi -materialele
;accesoriile^si | de intervenţie se vortasîl
Siplasate la periferia platformei instalaţiei sau în jurul grupurilor de
ivit prevederilor; ncftjgteTc e dotare departamentală:
gura pptriv
W1,
Sulfilaje ale instalaţiei tehnologice, dar nil mai aproape de 15 nu de par-
7.101 Pentru protecţia c'ohîfeşa incendiilor a obiectelor industriale liiea periculoasă deservită de aceste "Ujtjfâje.^.L.'tf^'*^.. '
care necesită debite mari "de apă ila presiuni de lucru sau ptfticte de
stingere situate l a ^ e t e peste %0 m, pentru care utilizarea' hwtanţilor 7,105 în rafinăriile moderne, numărul rezonabil de tunuri dintr-o
exteriori nu'^t#jti(Mroientă, orrtţ obiectelor care se află la distariţe-mari instalaţie tehnologică periculoasă este de 8—10 bucăţi. , •
(pestejl5m), se vor prevedea tunuri de apă sau spumă situate la nivelul • y.Raza de acţiune a tunurilor se consideră 3de 25—30 m^-j
soluffjB^u *p^ platforme, la cota corespunzătoare,;,cerinţelor 'de inter- - *Se recomandă tunuri cu debite de 1-80 m /h pentru ceaţă sau j e t '
•compact cu apă.' Presiunea la fiecare tun trebuie să fie de 8 kg/cm2
ven iar racordul la fiecare tun va avea diametrul de 6 ţoii. . .

115
 Tunurile mobile, necesitînd un personal mai numeros, pot constitui
o completare a celor fixe în dotarea paltformei.
7.106 Hidranţii se amplasează de regulă la periferia platformei
tehnologice şi în jurul grupurilor de utilaje. Distanţa între hidranţi
nu va depăşi 60 m.
7.107 Hidranţii din interiorul platformei instalaţiei tehnologice vor
fi amplasaţi la circa 15m de staţiile de pompe sau compresoare teh­
nologice, cînd sînt în apropierea acestora.
7.108 Amplasarea tunurilor şi a hidranţilor pe platforma instala­
ţiei tehnologice se va face în aşa fel, încît fiecare obiect incendiat să fie
deservit din minimum două direcţii şi fiecare punct de cel puţin un jet.
7.109 în locurile unde acţionarea cu tunuri este greu accesibilă sau
mai puţin eficace, în special în locuri cu pericol de explozie sau cu
suprafeţe mai mari expuse radiaţiei unor incendii învecinate, se reco­
mandă a se utiliza sistemele fixe de stropire cu apă.
Zonele în care se recomandă folosirea acestor sisteme de stropire -sînt:
a. pompele care lucrează la presiuni şi temperaturi ridicate, montate
în apropierea utilajelor cu pericol potenţial de incendiu (cuptoare etc.);
debitul de apă de răcire va fi de 1,25 m3/h X m* sau 20,5 1/min X m 2 ;
b. estacadele cu un grad ridicat de expunere, claviaturile de robinete,
echipamentele de control; debitul de apă va fi 0,60 m3/h X m2 sau
10 1/min x m 2 ;
c. răcitoarele cu aer amplasate peste o platformă de pompe sau dea­
supra unor alte utilaje cu pericol potenţial de incendiu; instalaţiile
fixe de stropire vor fi montate sub răcitoarele cu aer şi vor avea un
3 3
debit de 0,60 m /h x m sau 10 1/min x m ;
2 •sau care poate să se evapore pe timp de vară.
d. vasele .neizolate termic din interiorul instalaţiei tehnologice cu
zestre mare de lichide combustibile; debitul de apă de răcire va fi de
3 2 2 în conducte, pompe, flanşe etc. pe perioada de funcţionare a instalaţiei,
0,60 m /h X m sau 10 1/min X m ;
e. rezervoarele sferice care vor fi prevăzute cu sisteme fixe de stro­
pire cu apă, cu debite de 0,60 m3/h X m 2 ; se recomandă utilizarea unui
singur racord de alimentare cu apă la partea superioară a sferelor, pre-
văzîndu-se deflectoare la partea inferioară, prin care să se asigure o
stropire eficientă a întregii suprafeţe a rezervorului; folosirea tunurilor
în acest scop este insuficientă;
f. vasele cu produse sub presiune, neizolate, pot fi prevăzute cu insta­
laţii fixe de stropire cu apă, cu debite de 0,60 m3/h x m2 (10 1/min x m 2 ).
116
C O N S U M DE APĂ, REZERVE DE APĂ DE I N C E N D I U ,
STAŢII DE POMPE
7.110 Necesarul total de-apă pentru un incendiu se determină con-
siderîndu-se durata de calcul a incendiului, conform STAS 1478-77.
7.111 în cazul cînd instalaţiile pentru stingerea incendiilor sînt
comune cu cele de apă potabilă sau industrială, se va lua în calcul şi
consumul de apă pentru alte nevoi (apă potabilă sau industrială) pe
durata teoretică a incendiilor.
Se admite utilizarea pentru incendiu şi a apei industriale din incinta
respectivă (zonă industrială) dacă procesul tehnologic permite acest
lucru, iar pentru utilizarea ei nu se manevrează mai mult de trei robi­
nete situate în staţia de pompare sau în cămine exterioare accesibile
în timpul incendiilor şi sînt astfel amplasate încît să poată fi acţionate
în cel mult 5 minute.
7.112 Atunci cînd obţinerea direct de la sursă a cantităţilor de'apă
necesare în timpul incendiilor nu este posibilă din punct de vedere
tehnic sau nu este raţională din punct de vedere economic, se va pre­
vedea o rezervă de apă pentru incendiu.
în cazul cînd alimentarea rezervorului de la sursă cu o parte din de-
hitul pentru incendiu poate avea loc fără întrerupere chiar în timpul
incendiului, rezerva poate fi redusă cu volumul asigurat de acest debit
minimal.
Fac excepţie instalaţiile de sprinklere şi drencere care trebuie să aibă
..asigurată rezerva intangibilă necesară funcţionării acestora.
7.113 Capacitatea bazinelor descoperite de apă pentru incendiu va
; fi majorată cu cantitatea de apă care poate îngheţa pe timp de iarnă
De asemenea, capacitatea bazinelor şi a rezervoarelor de apă de
incendiu trebuie să cuprindă şi volumele de apă ce rezultă la pierderile
conform STAS 1343, iar pe perioada de nefuncţionare 10% din pier­
derile de apă ale instalaţiei în funcţionare.
7.114' Cînd alimentarea cu apă a hidranţilor interiori sau exteriori
se face dintr-o reţea exterioară existentă, care asigură debitul şi pre­
siunea necesară în caz de incendiu, dar care funcţionează cu intermi­
tenţă, se va prevedea o rezervă de apă intangibilă care să poată asigura
funcţionarea hidranţilor interiori timp de 10 minute şi a hidranţilor
exteriori timp de 60 minute.
117

7.115 Rezerva de apă pentru incendiu poate fi păstrată în rezer­
voare împreună cu cantităţile de apă necesare consumului de apă
potabilă sau industrială, luîndu-se măsuri ca să se împiedice folosirea
în alte scopuri a volumului de apă necesar stingerii incendiilor.
7.116 în caz de avarie, se admite folosirea oricărei rezerve de apă
de incendiu, cu excepţia rezervei pentru instalaţia de sprinklere şi
drencere, cu luarea măsurilor tehnico-organizatorice prevăzute în in­
strucţiunile de exploatare, necesare pentru funcţionarea cu restricţii
a consumului în regim de avarie, remedierea operativă a avariei şi
întărirea măsurilor de prevenire a incendiilor în zonele afectate.
7.117 Durata maximă pentru refacerea rezervei de apă pentru
incendiu se va lua conform tabelului următor:
TABEL
D u r a t a m a x i m ă p e n t r u refacerea rezervei d e incendiu
Durata m a x i m a pentru
Denumirea obiectivelor alimentate
cu apa
i n t r e p . industriale de categoria A, B, C,
l — — • — — • | ş fîntîni cu debit suficient şi cu adîncime care permite montarea instala-
1 2 4 ore
pericol d e incenoiu
j I n t r e p . i n d u s t r i a l e d e caxeg
1 2 6 ora
pericol de incenuiu,
Canale d e c a b l u r i
1 12 ore
Observaţii
Refacerea rezervei de incendiu se poate face şi pe seama restrîngerii
consumului normal de apă, atunci cînd condiţiile de exploatare permit
acest lucru.
Pentru întreprinderile industriale cu un consum de apă pentru incen­
diu pînă la ,20 l/sec. (cu excepţia gospodăriilor de cabluri electrice) se
admite mărirea timpului de refacere a rezervei la 48 ore, pentru cele din
categoriile D şi E şi la 36 ore, pentru cele din categoria A, B şi C pericol
de incendiu.
în cazurile în care refacerea rezervei de incendiu în timpul normat
conduce la soluţii nejustificate din punct de vedere tehnico-economic
sau de securitate, sistemul de refacere şi durata se vor stabili de către
proiectant cu acordul beneficiarului.
Dacă debitul sursei de alimentare este. insuficient pentru refacerea
rezervei de apa în timpul prevăzut mai sus, se admite prelungirea tim­
pului
118 de refacere, mărindu-se rezerva cu volumul de apă ce nu poate fi
completat în timpul normal.
3
7.118 Atunci cînd rezerva de incendiu este mai mare de 1000 m
ea va fi păstrată în cel puţin două rezervoare sau compartimente pro­
iectate astfel încît să poată fi scoase individual din funcţiune (pentru
a fi spălate sau reparate).
. 7.119 în cazul în care rezervoarele de apă, conductele de apă teh­
nologică, bazinele, turnurile de răeire sau alte surse de apă rece sînt
situate la distanţe mai mici de 1000 m de construcţiile sau instalaţiile
ce le deservesc, se va asigura şi posibilitatea alimentării pompelor de
incendiu mobile direct din acestea sau prin intermediul unor cămine
tip STAS 9342.
7.120 Punctele de staţionare şi alimentare a pompelor mobile de
incendiu la bazine sau rezervoare se amplasează la minimum 10 m de
clădirile de gradul I — I I rezistenţă la foc şi la 20 m de cele de gradul
7.117 III—V rezistenţă la foc sau de depozitele deschise de materiale şi lichide
combustibile.
Amplasarea rezervoarelor (bazinelor) se va face astfel încît să fie asi­
, gurat accesul maşinilor de intervenţie la punctele de alimentare şi să
poată deservi clădirile, considerînd lungimea furtunului de 100—150 m,
în cazul motopompelor şi 200 m în cazul autopompelor.
Dacă în limita distanţelor de mai sus există rîuri, lacuri, iazuri sau
p E)
f ţiilor de pompare, acestea pot fi amenajate pentru a servi (în locul
*; .bazinelor) la alimentarea cu apă în caz de incendiu.
" 7.121 Rezervoarele şi castelele de apă ale instalaţiilor fixe de stin­
gere a incendiilor trebuie să fie prevăzute cu indicatoare de nivel şi cu
instalaţii de ocolire a lor în caz de avarie.
• Castelele de apă trebuie să fie prevăzute cu dispozitive pentru scoaterea
lor din circuit, în cazul cînd se prevăd pompe de incendiu pentru ridi­
carea presiunii în reţea, spre a evita revărsarea apei.
7.122 Dacă se prevăd pompe fixe de alimentare cu apă pentru stin­
gerea inceniilor, trebuie să se prevadă o pompă de rezervă egală cu cea
mai mare pompă din grupul celor în funcţiune, pentru următoarele
cazuri:
a. întreprinderile industriale la care debitele de apă ale instalaţiilor
exterioare de stingere a incendiilor depăşesc 20 l/sec. .
b. Clădirile industriale care sînt prevăzute cu instalaţii de sprinklere
sau drencere.
7.123 Montarea pompei de rezervă nu este obligatorie pentru depozi­
tele de substanţe lichide combustibile din categoriile IV-VII dacă se
asigură posibilitatea de acţionare cu pompe de incendiu mobile.
119
 7.124 în rafinării, combinate petrochimice şi depozite de categoria
I—III se vor prevedea prize pentru racordarea autopompelor şi moto-
pompelor de incendiu, la toate reţelele şi bazinele de apă care pot supli­
menta asigurarea cu apă în timp de incendiu (reţele apă industrială,
recirculată, rece etc.)
7.125 Instalaţiile de stingere a incendiilor vor avea asigurată alimen­
tarea cu energie de la surse corespunzătoare, care pot fi hidraulice,
pneumatice, electrice, motoare cu ardere internă, abur etc.
La obiectivele importante şi vulnerabile, alimentarea cu energie a
instalaţiilor se va proiecta astfel încît să se asigure parametrii funcţionali
şi în cazul unei avarii.
Proiectarea alimentării cu energie electrică a instalaţiilor pentru
stins incendiu se va realiza conform Normativului privind proiectarea
şi executarea instalaţiilor electrice la consumator, cu tensiuni pînă la
1000 V (1-7).
7.126 La utilizarea pompelor acţionate cu motoare cu ardere internă
se vor asigura şi următoarele condiţii tehnice:
— rezervoarele de combustibil vor avea capacitate pentru funcţionarea
agregatelor pentru cel puţin 8 ore şi vor fi amplasate în exteriorul staţiei
de pompare;
— motoarele se vor alimenta cu combustibil prin conducte indepen­
dente, direct de la rezervor;
— semnalizarea nivelului rezervorului se va face în staţia de pompare;
— se va asigura alimentarea cu aer necesar funcţionării motoarelor ;
— gazele de ardere de la eşapament vor fi evacuate direct în atmos­
feră;
— fiecare motor va avea bateria de pornire independentă, avînd
de regulă şi instalaţia fixă de încărcare;
— conductele de refulare ale pompelor cu piston vor fi prevăzute
cu ventil de suprapresiune, fiind montate înainte de robinetele de sec­
ţionare ;
— aparatura de comandă şi control se recomandă a fi montată la
un panou centralizat;
— la motoarele cu ardere internă se va asigura posibilitatea punerii
operative în funcţiune prin încălzirea lichidului din circuitul de răcire.
7.127 în cazul instalaţiilor de incendiu independente, prevăzute
cu pompe cu debit mare, în funcţie de presiunea apei trebuie să se
prevadă şi pompe mici automate pe hidrofor pentru acoperirea pierderi­
lor din reţea şi menţinerea acesteia în mod normal sub presiune.
120
7.128 Pompele de incendiu de bază ce deservesc numai reţelele
•vterioare care asigură apa la hidranţii exteriori, trebuie prevăzute cu
dispozitive care să permită acţionarea lor cel mai tîrziu după 5 minute
• ,jt. la darea semnalului de alarmă.
Acelaşi timp este necesar şi pentru manevrarea vanelor ce permit
utilizarea rezervei de incendiu din rezervoarele de acumulare.
'7:129 Pornirea pompelor de incendiu care lucrează în paralel cu
pompele de consum curent printr-un hidrofor, trebuie să fie automati-
z iţă. Presiunea inferioară la care lucrează hidroforul trebuie să fie su-
pc-rioară presiunii minime necesare funcţionării instalaţiei pentru stin-
* gcrea incendiilor. în cazurile cînd este necesară prevederea pompelor
do rezervă, se vor monta cel puţin doi recipienţi de hidrofor.
Acţionarea pompelor de incendiu care nu lucrjsazăj. pe^hidrofor se
'va face prin butoane de pornire din casa pcplp*gljpr şi eventual de la
^ d i s t a n ţ ă , din diferite puncte ale clădirilor-^âeservite, fiar / oprirea se
face numai din staţiile de pompare, jff ^ ^^fsţ... \ ^
7.130 Pompele fixe ale instalaţiilor Jpeciak/de iftins incendii (spfin-
' v '*iîiere şi drencere) vor fi prevăzute cu mijnira au^oata.7Po>ţnpele "de
-V.Prezervă ale acestor instalaţii pot fi corrRpdatel si manual. l
'':V 7.131 Pompele de incendiu cu pornwe>auto5qa<ţă se vdr proiecta
astfel încît nivelul rezervei de apă pentra|^eendiu > 's1H^mai sus decît
«Corpul pompei. \&
•»> • 7.132 Pentru încercarea periodică a pompelor, de incendiu se va
.asigura posibilitatea descărcării debitului liber la nivelul terenului,
la; canal sau înapoi în rezervor.
7.133 Aparatajul şi automatizarea instalaţiilor de incendiu din
'staţiile de pompare cu un debit mai mare de 20 l/sec. se vor prpteja
•corespunzător împotriva umidităţii.
7.134 Staţiile de pompare pentru incendiu vor avea asigurată tem­
peratura de gardă pe timp friguros.
7.135 La instalaţiile de pompare cu recipienţi pneumatici se vor
prevedea două compresoare, din care unul de rezervă.
La instalaţiile de hidrofor cu presiune variabilă se admite să se monteze
un singur compresor alimentat de la o singură sursă de energie sau să
se folosească staţia de compresoare a unităţii industriale, dacă aceasta
asigură o alimentare continuă cu aer comprimat.
121
 Compresoarele care asigură umplerea instalaţiei de sprinklere din
sistemele cu aer-apă, trebuie să asigure cantitatea de aer necesară insta­
laţiei în maximum 20 minute.
7.136 Atunci cînd este obligatorie montarea pompei de rezervă,
pompele de incendiu vor fi prevăzute cu cel puţin două linii separate
de aspiraţie, calculate fiecare pentru întreg debitul de apă necesar pe
timpul incendiului. Cînd numărul de pompe depăşeşte 2 bucăţi, atunci
cele două linii de aspiraţie vor uni colectorul de aspiraţie,al tuturor
pompelor cu colectorul din rezervor, prevăzîndu-se posibilităţi cores­
punzătoare de izolare a fiecărei linii, în caz de avarie, cu respectarea
art. 7.112.
7.137 Staţiile de pompare pentru apa de incendiu pot fi instalate
în clădiri independente sau pot fi înglobate în clădiri civile sau industriale
din categoriile C, D şi E pericol de incendiu.
încăperile staţiilor de pompare înglobate în clădiri cu alte destinaţii
trebuie să fie complet separate de restul clădirii, prin pereţi şi planşee
care să reziste cel puţin 3 ore la foc şi să aibă ieşirea separată, direct în
exterior.
Clădirile independente ale staţiilor de pompare vor fi de gradul
I-II rezistenţă la foc iar în cazul cînd există numai o singură pompă
de incendiu, ele pot fi de gradul III rezistenţă la foc.
7.138 încăperile în care se găsesc pompe de incendiu vor fi prevă­
zute cu legătură telefonică cu încăperea de serviciu a formaţiei civile
de pompieri, atunci cînd debitul de incendiu pentru hidranţii exteriori
este mai mare de 15 l/sec.
CAPITOLUL 8
INSTALAŢII SPECIALE
PENTRU STINGEREA INCENDIILOR
DE LICHIDE COMBUSTIBILE "
GENERALITĂŢI
8.01 Instalaţiile speciale de stingere a incendiilor sînt instalaţii
locale, care se folosesc în cazurile cînd instalaţiile de stingere cu apă
cu hidranţi, tunurile sau pompele mobile nu sînt eficace (este cazul
lichidelor combustibile) sau folosirea lor poate provoca pagube mari
(este cazul instalaţiei electrice).
8.02 în funcţie de natura lichidelor combustibile, de temperatura
lor de inflamabilitate, de temperatura la care se găsesc aceste lichide,
de amplasarea şi cantităţile în care se găsesc depozitate sau care se pot
împrăştia în caz de avarie, se prevăd după caz, instalaţii de stingere
cu spumă mecanică, spumă chimică, apă pulverizată, abur, hidrocar­
buri halogenate, pulberi stingătoare.
Spuma chimică este recomandabil să nu se utilizeze pentru rezervoare
cu capacitate mai mare de 5000 m 3 .
8.03 La instalaţiile cu spumă se folosesc numai substanţe spumante
omologate pentru stingerea lichidelor combustibile respective, iar pentru
produsele combustibile care distrug peliculele lichide ale spumelor
obişnuite, substanţele spumante trebuie să fie de tip special „antialcool"
sau „universale"^
8.04 Nu se folosesc simultan sau succesiv spume şi alţi agenţi de
stingere, dacă sînt incompatibile. De asemenea, nu se păstrează în acelaşi
depozit spumanţi care pot genera spume incompatibile.
8.05 Spuma nu se foloseşte la stingerea incendiilor de materiale
care reacţionează violent cu apa.
123
 8.06 La stingerea incendiilor de echipament electric sub tensiune
se foloseşte numai spuma uşoară, cu coeficient mare de înfoiere sau apă
pulverizată.
8.07 Tipul instalaţiei de spumă (fixă, semifixă sau mobilă) pentru
stingerea incendiilor la depozite (deschise, închise) şi rampe de
încărcare-descărcare lichide combustibile, se stabileşte în funcţie de
capacitatea depozitului, mărimea, construcţia şi amplasarea rezervoare­
lor şi rampelor, natura şi valoarea produselor depozitate, pericolul
prezentat pentru vecinătăţi, precum şi cerinţele unei intervenţii operative
în conformitate cu prevederile normei de dotare departamentală.
8.08 Protecţia cu spumă a rezervoarelor verticale cu capac fix, a
cuvelor de retenţie şi a produselor împrăştiate în caz de avarie, se reali­
zează prin acoperirea suprafeţei libere a lichidului combustibil cu un
strat continuu de agenţi de stingere.
La rezervoarele cu capac plutitor se acoperă cu spumă numai spaţiul
liber de etanşare, cuprins între mantaua rezervorului şi un perete de
dirijare metalic, cu înălţimea de cel puţin 0,5 m, fixat pe capac la distanţa
de 0,8—1,00 m de manta.
8.09 Pentru stabilirea instalaţiilor de stins incendiul de pe uscat
precum şi a cantităţilor de chimicale sau spumogen şi apă necesare
în cazul unui vas petrolier incendiat în timpul acostării la o dană, se
vor lua în considerare:
— suprafaţa orizontală a unui vas petrolier se asimilează cu su­
prafaţa unui rezervor suprateran vertical cu capac fix de aceeaşi
capacitate;
— suprafaţa bazinului în care se află vasul petrolier pentru operaţia
de încărcare-descărcare, pe porţiunea din jurul acestuia unde este
posibilă deversarea produsului petrolifer, la care în caz de incendiu ur­
mează să se intervină cu spumă medie sau grea, în funcţie de ipotezele
stabilite prin proiect;
— în calculul cantităţilor de apă şi agent spumant, precum şi al
instalaţiilor de stins incendiul se va considera că stingerea se realizează
jumătate de pe uscat, iar cealaltă jumătate de pe apă cu ajutorul unor
vase special amenajate în acest scop.
8.10 La instalaţiile cu spumă tip „antialcool" pentru protecţia
rezervoarelor cu produse hidrofile se vor utiliza deversoare de construc­
ţie specială (cu furtun poros de azbest, cu jgheab, cu tub vertical pre-
124
văzut cu şicane etc), care să introducă lin spuma pe suprafaţa lichidu­
lui incendiat, utilizarea deversoarelor simple admiţîndu-se în cazul cînd
eficacitatea de stingere a fost verificată prin încercări.
8.11 Debitul de calcul al instalaţiilor de spumă se exprimă în funcţie
de cantitatea de lichid conţinută de acestea (soluţie spumantă în cazul
spumei mecanice din lichid spumant, apă în cazul spumei mecanice
preparată din spumant uscat sau al spumei chimice).
Debitul minim de agent stingător (soluţie spumantă sau apă, la insta­
laţiile care folosesc spumanţi uscaţi) se stabileşte în funcţie de intensi­
tatea de stingere cu spumă is şi aria As (respectiv lungimea Ls la rezer­
voare cu capac plutitor) a zonei care se acoperă cu spumă.
Valorile intensităţii de stingere se stabilesc prin încercări de către
laboratoare autorizate.
Pentru spuma grea mecanică sau chimică se pot adopta valorile
intensităţii de stingere (debitul minim pe secundă si m2 sau m), indicate
în STAS 1478-77.
în cazul utilizării substanţelor de stingere cu eficacitate mărită (light
wâter etc.) valorile intensităţii de stingere vor fi acelea stabilite de fur­
nizorii acestora.
8.12 Debitul de soluţie spumantă (apă) necesar stingerii unui rezer­
vor se stabileşte în funcţie de suprafaţa lichidului incendiat şi de tem­
peratura de inflamabilitate a lichidului respectiv, calculîndu-se cu for­
mula :
qs = A-<Jis
în care:
qs = debitul de soluţie spumantă (apă), în l/sec.
A = secţiunea orizontală a rezervorului, în m 2 .
is = intensitatea de soluţie spumantă pe unitatea de timp
2
şi suprafaţă, în l/sec. m .
Observaţii
Pentru grupurile de rezervoare cu capacităţi mici şi amplasate la
distanţe nenormate între ele, la calculul instalaţiilor de stingere se va
considera incendierea simultană a tuturor rezervoarelor din grup.
8.13 Debitul minim de calcul, pentru un incendiu la parcurile de
rezervoare, se determină astfel încît să se poată acoperi cu spumă cuva
de retenţie sau rezervorul care necesită consumul cel mai mare din
125

cadrul cuvei respective, elementele instalaţiei dimensionîndu-se în ipo­
teza cea mai defavorabilă.
8.14 Timpul minim teoretic Tt de funcţionare a instalaţiilor pentru
o operaţie de intervenţie este de 10 minute.
8.15 în cazul cînd se aplică intensităţi de stingere mai mari decît
cele minime recomandate, timpul real de funcţionare Tr se reduce pro­
porţional, fără ca valoarea lui să coboare sub 0,7 Tt.
8.16 Pentru acţiuni de stingere de durată, la fiecare depozit se va
asigura o cantitate suficientă de spumant pentru funcţionarea instalaţiei
fixe sau semifixe de spumă în caz de incendiu, cu intensităţile minime de
la art. 8.11, pe o perioadă totală de timp egală cu:
— 30 minute, în cazul instalaţiilor interioare de stropire cu spumă
şi al rezervoarelor de depozitare;
— 15 minute, la cu vele de retenţie.
8.17 Consumul de apă necesar primei operaţii de stingere (repriză)
se determină cu formula:
în care;
Qa, = 1as-Tr
Qas = consumul de apă, în litri pentru spumă;
qas = debitul de apă, în litri/secundă, pentru spumă;
T, = timpul real de stingere, stabilit conform art. 8.15.
Pentru instalaţiile de apă pulverizată TT se determină conform STAS
1478-77.
8.18 Pentru intervenţii de durată se va asigura un consum total de
apă pentru stingere (<2i), de 5 ori mai mare decît cel necesar primei
operaţii, considerînd:
Qi = 5Qas
Pentru rezervoarele de capacitate mai mare de 5000 m3 se va asigura
apa necesară operaţiilor de stingere cu spumă timp de 2 ore.
8.19 Debitul total de apă al instalaţiei pentru incendiu se determină
prin însumarea debitului de apă pentru stingere cu debitul de, apă
pentru răcire.
Ia qas J
r Var
126
iar consumul total de apă pentru incendiu:
Qa= Ql+Q2 (& v. 8.66)
La stabilirea debitelor de apă se va lua în considerare ipoteza cea
mai defavorabilă.
8.20 Timpul de refacere a rezervei de spumant în instalaţie este de
24 de ore.
8.21 Instalaţiile fixe de spumă se prevăd cu acţionare automată
sau manuală.
Inerţia — durata tuturor operaţiilor de punere în funcţiune a insta­
laţiilor mobile, semifixe şi fixe acţionate manual, exprimată prin pe­
rioada de timp ce trece din momentul declanşării incendiului pînă cînd
spuma începe să fie debitată prin cel mai îndepărtat şi înalt capac dever-
sor de spumă — în zona protejată trebuie să fie cît mai mică, neputînd
în nici un caz depăşi:
— 10 minute, la instalaţiile interioare
— 15 minute, la parcurile de rezervoare.
8.22 Pentru intervenţie în zonele învecinate instalaţiilor fixe de
stingere se prevăd şi instalaţii mobile de spumă cu linii de furtun şi
ţevi de spumă tip C; pentru rezervoarele cu diametrul D mai mare de
20 m, debitul acestor instalaţii nu se va adăuga la cel calculat conform
art. 8.11. Se vor asigura utilaje mobile, dotate cu substanţele spumante
necesare. Ţevile vor fi alimentate din hidranţi de soluţie montaţi la
instalaţia fixă, debitul lor adăugîndu-se la cel calculat conform art.
8.11 sau din utilaje mobile, dotate cu substanţe spumante necesare.
8.23 Stocul de substanţe spumante, pompele de spumant lichid şi
dozatoarele instalaţiilor de preparare centralizată a soluţiei spumante,
precum şi generatoarele de spumă chimică se adăpostesc de intemperii
şi acţiunea incendiului (căldura, fumul şi gazele toxice) în case de spumă,
amplasate într-un loc ferit în raport cu poziţia rezervoarelor şi direcţia
vînturilor dominante, în afara cuvei de retenţie.
Căsuţele de spumă chimică sau alte dispozitive locale se vor amplasa
la minimum 6 m de axul digurilor, iar staţia centralizată de spumă
mecanică la maximum 30 m de acestea.
Casele de spumă trebuie să. aibă:
— rezistenţa la foc corespunzătoare (gradul I—II) ;
— pereţii incombustibili fără goluri (uşi, ferestre etc.) spre rezer­
voarele deservite;
127
 — fante (vizoare) cu deschidere liberă de 20 X 10 cm executate în
pereţii staţiei, astfel încît prin ele să se poată supraveghea evoluţia
incendiului' izbucnit la rezervoarele deservite, protejate la partea infe­
rioară cu obloane sau şibere metalice;
— pardoseala cu pantă de scurgere a apei, direct la trotuar sau către
sifoane de pardoseală ori recipienţi cu grătar;
— spaţiul de lucru şi circulaţie suficient, în ipoteza alimentării ma­
nuale cu praf unic a generatoarelor sau a dozatoarelor din ambalaje ;
— spaţiul de înmagazinare sau de păstrare în ambalajele originale
a stocurilor de praf unic, respectiv în rezervoare sau recipienţi a lichidu­
lui spumant, în condiţiile recomandate de furnizorul produsului spu­
mant ;
— instalaţia electrică de iluminat, pentru continuarea lucrului în
caz de avarie, proiectată în conformitate cu prevederile pentru insta­
laţii electrice cu tensiuni pînă la 1000 V — 1 7 ;
— instalaţii de încălzire a spaţiilor tehnologice;
— drum de acces pentru aprovizionarea din rezervă cu substanţe
spumante, deplasarea şi introducerea în dispozitive a maşinilor mobile
de incendiu, în cazul accidentelor tehnice la instalaţiile fixe;
— mijloace de legătură (agenţi, telefoane, radio etc.) necesare după
împrejurări pentru primirea sau transmiterea ordinelor şi informa­
ţiilor pe timpul intervenţiei la clădirea formaţiei de pompieri, staţia de
pompare a apei de incendiu sau alte puncte de comandă.
8.24 Distribuitoarele de apă, spumant, soluţie spumantă sau spumă
se prevăd cu manometre şi racorduri fixe tip B, pentru racordarea
pompelor mobile de incendiu în cazul accidentelor tehnice la instalaţia
de stingere pentru cel mai mare rezervor deservit de aceasta.
Numărul racordurilor fixe se stabileşte considerînd pentru fiecare
racord fix tip B, un debit de apă (soluţie,' spumant) de cel mult 15 l/sec.
Toate conductele care se leagă la distribuitoare se prevăd cu organe
de închidere.
Distribuitoarele de spumant, soluţie spumantă sau spumă se prevăd
cu conductă şi racord pentru verificarea calităţii acestora.
8.25 Camerele de spumă care se montează la capătul superior al
coloanelor de spumă mecanică sau chimică ale rezervoarelor cu capac
fix, dispuse vertical pe un traseu paralel cu generatoarea, trebuie să
satisfacă următoarele cerinţe principale:
— să contribuie, atît prin forma cît şi prin dimensiunile secţiunilor
de curgere mult mărite în raport cu cele ale conductelor de transport,
nu numai la maturizarea spumei ci şi la reducerea apreciabilă a energiei
cinetice a agentului de stingere, creînd astfel condiţii prielnice pentru
curgerea lui lină spre rezervoare;
128
— să permită, prin construcţia lor, montarea şi inspecţia periodică
uşoară a dispozitivului de etanşare, care separă în mod normal reţeaua
conductelor de spumă de spaţiul de vapori inflamabili aflat permanent
în rezervor deasupra suprafeţei libere a lichidului combustibil;
— să asigure, datorită alcătuirii lor din elemente detaşabile, posibi­
litatea refulării spumei în exteriorul rezervorului în timpul încercărilor
de probă efectuate la recepţia instalaţiei, la verificarea periodică a stării
de funcţionare sau la spălarea cu apă a conductelor de spumă ;
— să fie executate din materiale care să reziste la solicitările din timpul
incendiului ;
— cotul pentru intrarea spumei în rezervor să fie situat cu 20 cm mai
sus decît nivelul maxim al lichidului din rezervor.
8.26 Pentru evitarea pătrunderii gazelor din rezervorul cu capac
fix în conductele de spumă se prevăd dispozitive de etanşare (blinde).
Pe lîngă cele montate, în proiect se prevede şi procurarea unui stoc
de dispozitive de etanşare (blinde de rezervă).
8.27 Conductele pentru spumă sau soluţie spumantă ale instalaţiilor
semifixe se prelungesc pînă la exteriorul digului (peretelui cuvei de
retenţie), la minimum 4 m de axul acestora şi în apropierea hidranţilor
sau a punctelor de alimentare cu apă de incendiu.
Conductele pentru spumă sau soluţie spumantă se prevăd cu racor­
duri fixe tip B (racorduri înfundate) pentru cuplarea utilajelor mo­
bile direct sau prin distribuitor.
Distribuitoarele, precum şi racordurile fixe (racorduri înfundate)
se protejează împotriva radiaţiei (scuturi fixe, amplasate la distanţă
de protecţie etc).
Toate robinetele, racordurile şi conductele de soluţie sau spumă se
prevăd cu indicatoare, care să specifice rezervorul pe care îl deserveşte
fiecare.
INSTALAŢII DE SPUMĂ MECANICĂ
Instalaţii fixe
8.28 Instalaţiile fixe se compun din instalaţii de alimentare cu apă,
rezervoare (recipiente) pentru lichid spumant; pompe de spumant,
dispozitive dozatoare (amestecătoare), conducte de soluţie spumantă,
generatoare de spumă, conducte şi Capete de spumă.
9 — Normativ departamental — c. 2497
129
 Cantitatea de spumant depozitată va fi pentru cel puţin 10 minute
acţiune de stingere, atunci cînd în acest interval de timp se poate realiza
aprovizionarea cu substanţă spumantă, necesară funcţionării în con­
tinuare a instalaţiei.
8.29 Introducerea spumei pe suprafaţa lichidului combustibil in­
cendiat se poate face pe la partea superioară a rezervoarelor verticale
sau pe partea lor inferioară.
8.30 Spuma ce se introduce pe la partea superioară a rezervoarelor
verticale trebuie să aibă timpul de separare a 50% din faza lichidă, de
minimum 15 minute şi coeficientul de înfoiere 4—8.
8.31 Gurile pentru introducerea spumei de la partea superioara a
rezervoarelor verticale cu capac fix se compun din cameră de spumă,
dispozitiv de etanşare (blinda),: conductă de introducere a spumei, mon­
tată la partea superioară a mantalei rezervorului şi cap deversor.
Numărul minim al gurilor de spumă este dat, în funcţie de diametrul
rezervorului, în tabelul 8.31.
N u m ă r u l minim al gurilor de s p u m ă la rezervoare cu capac fix
Diametrul rezervorului, Pînă
m la 8 8-18 18-25 25-32 32-40
N u m ă r u l m i n i m a l gurilor
de spumă 1 2 3 4 5 6
La rezervoare cu diametrul mai mare de 57 m se montează o gură
de spumă în plus pentru fiecare 450 m2 din aria suprafeţei libere a li­
chidului combustibil.
8.32 Introducerea spumei pe la partea inferioară a rezervorului
se poate face prin două sisteme:
— dispozitive cu conducte de şoc pentru deschiderea capacului şi
furtun etanş de spumă din materiale sintetice, rezistente la hidro­
carburi, montate în interiorul sau exteriorul rezervorului;
— injecţie de spumă sub suprafaţa lichidului combustibil hidrofor.
8.33 Pe conducta de alimentare cu spumă a dispozitivului cu furtun
etanş se montează un clapet de reţinere lîngă rezervor şi un robinet
de închidere în exteriorul cuvei de retenţie.
130
Lungimea furtunului se stabileşte în raport cu înălţimea rezervorului.
Generatoarele de spumă se amplasează în afara' cuvei de retenţie
şi trebuie să aibă presiunea de ieşire ridicată.
8.34 Injecţia de spumă sub suprafaţa lichidului combustibil hidro­
for se face prin conductele de produse sau prin conducte de spumă
special prevăzute în acest scop şi uniform distribuite.
Spuma trebuie să aibă coeficientul de înfoiere 2—4,25, timpul de
separare a 25% din faza lichidă de minimum 1,5 minute şi pentru res­
tul de 75% de minimum 10 minute.
Viteza spumei la ieşirea din capetele de spumă nu trebuie să depă­
şească 3 m/sec. la lichidele combustibile care au temperatura de infla­
mabilitate a vaporilor mai mică de 28°C şi 6 m/sec. pentru celelalte lichide
combustibile.
Injecţia spumei se face deasupra nivelului stratului de apă acumulat
la fundul rezervorului.
8.35 La rezervoarele cu capac plutitor trebuie să se prevadă o
T A B E L 8.31 gură de spumă la cel mult 26 m din circumferinţa rezervorului.
Numărul minim de guri de spumă este dat în funcţie de diametrul
rezervorului, în tabelul 8.35.
T A B E L 8.35
N u m ă r u l minim al gurilor de s p u m ă
40-45 45-52 52-57
la rezervoarele cu capac p l u t i t o r
7 8 Diametrul rezervorului, Pînă la
m 17 17-25 25-33 33-42 42-50 50-58 58-66
N u m ă r u l gurilor s p u m ă 2 3 4 5 6 7 8
Gurile de spumă necesită un ecran de 1,75 m înălţime şi 1,5 m lăţime,
montat în prelungirea mantalei rezervorului şi astfel executat încît să
dirijeze spuma de la deversor în spaţiul inelar de etanşare a capacului.
8.36 Cînd se montează două sau mai multe guri de spumă, acestea
se distribuie la distanţe egale între ele.
Fiecare cap deversor de spumă al rezervoarelor cu diametrul mai
mare de 6 m se prevede cu un generator de spumă mecanică.
Generatorul este alimentat cu soluţie spumantă printr-o conductă
separată, prevăzută cu robinet de închidere în afara cuvei de retenţie.
Generatoarele de spumă ale rezervorului vor avea aproximativ ace­
laşi debit.
131
 Conductele de soluţie se montează de regulă îngropate şi se prevăd
cu pantă şi robinet de golire montat în cămin, în afara cuvei de retenţie.
Pentru a se evita deteriorarea instalaţiei în caz de explozie la rezer­
vor, conductele verticale de soluţie spumantă vor fi realizate astfel
încît să nu permită distrugerea acestora (smulgerea).
Pentru probele hidraulice, fiecare conductă verticală va fi prevăzută
cu o legătură prin flanşe, situată la o înălţime de cel mult 1,70 m de la
nivelul solului.
8.37 Stingerea incendiului în cuvele de retenţie dotate cu instalaţii
fixe se face prin generatoare cu cameră de spumă şi cap deversor special
sau tunuri de spumă (orientate fix sau autoreglabile) dispuse uniform
pe perimetrul digului sau peretelui cuvei.
Introducerea spumei se va face astfel încît să se evite turbionar ea
lichidului combustibil sau degradarea digurilor executate din pămînt.
8.38 Prepararea soluţiei spumante se poate realiza:
— centralizat, pe zone, la o staţie de dozare, soluţia fiind transpor­
tată şi distribuită printr-6 reţea de conducte la generatoarele de spumă;
— descentralizat, pe teren, în apropierea generatoarelor, apa şi spu­
mantul lichid fiind transportate pînă la punctele de amestec prin reţele
separate.
8.39 Centrala de lichid spumant a sistemului descentralizat de
preparare a soluţiei spumante se montează într-o clădire executată
conform art. 8.23 şi cuprinde rezervoarele de lichid spumant, pompele
de spumant şi distribuitorul de spumant cu robinete de acţionare a
fiecărei linii.
8.40 Lichidul spumant se păstrează în rezervoare sau recipiente
închise etanş, prevăzute cu indicator de nivel, conductă de umplere,
robinete de golire şi capac de vizitare.
Rezervoarele de spumant vor fi prevăzute cu conductă de recircu-
lare şi dispozitive de ventilare (supape de respiraţie).
8.41 Reţeaua conductelor de soluţie spumantă sau de spumant va
fi protejată contra acţiunii focului şi degradărilor mecanice şi înghe­
ţului.
Fiecare generator va fi alimentat printr-o linie independentă, prevă­
zută la distribuitorul principal din casa de spumă cu robinet de acţionare
normal închis; generatoarele unui obiect pot fi alimentate şi printr-un
distribuitor secundar cu robinete normal deschise, amplasat'în exterio-
132
rul cuvei de retenţie, protejat contra radiaţiei termice şi legat la distri­
buitorul principal printr-o linie principală şi un robinet de acţionare
normal închis.
Conductele vor fi prevăzute cu pante de scurgere şi robinete de golire.
Presiunea disponibilă la generatoarele de spumă montate la partea
superioară a rezervorului, sub capul deversor de spumă, trebuie să fie
de minimum 50 N/cm2 (50 m H 2 0).
La celelalte generatoare presiunea se va justifica prin calcul hidraulic.
8.42 Schema instalaţiilor din casa de spumă şi a reţelelor de con­
ducte va fi prevăzută cu legături şi robinete pentru spălarea cu apă
după utilizare, a conductelor şi pompelor de spumant, a dispozitivelor
de dozare şi a conductelor de soluţie spumantă, care în mod normal
sînt prevăzute a fi uscate (goale).
Instalaţii semifixe
8.43 La instalaţiile semifixe, rezervoarele de spumant şi dozatoarele
sînt mobile iar capetele deversoare de spumă, generatoarele şi conductele
de spumă şi conductele de soluţie spumantă pînă la 6 m în exteriorul
cuvei de retenţie sînt fixe.
în cazul folosirii amestecătoarelor de linie fixe sau mobile pentru
prepararea soluţiei spumante, acestea se montează în serie cu un singur
generator de spumă care are caracteristici funcţionale corelate cu cele
ale amestecătorului respectiv.
Instalaţii mobile
8.44 Toate elementele componente ale sistemului mobil se păstrează
la clădirea formaţiei civile de pompieri, fiind aduse la locul de utilizare
şi montate imediat după darea semnalului de incendiu.
INSTALAŢII DE SPUMĂ CHIMICĂ
8.45 Instalaţiile fixe de spumă chimică pentru stingerea incendiilor
se compun din:
— reţele de apă care asigură lucrul direct de la hidranţi;
— accesorii fixe pentru producerea spumei (generatoare de spumă
chimică);
— conducte pentru transportul spumei;
— cameră de spumă, dispozitive de etanşare (blinde la rezervoarele
cu cap fix) ;
— cap deversor la intrarea spumei în rezervor.
133
 8.46 Generatoarele de spumă chimică se montează în casa de spumă
(art. 8.23), în paralel (baterie) avînd un distribuitor pentru alimentarea
cu apă şi unul pentru spumă.
8.47 Numărul de generatoare în funcţiune simultană Ng la rezer­
voare se determină cu formula:
în care:
q, — debitul de apă necesar stingerii, în l/sec, calculat conform
art. 8.11.
qsg = debitul de apă al unui generator, în l/sec.
Numărul de generatoare rezultat din calcul se rotunjeşte la numărul
imediat superior.
în cazul în care Ng > 1 se prevede un generator de rezervă.
' 8.48 Consumul de substanţe chimice pentru o operaţie de stingere
se va determina după formula:
m care:
C — consum de substanţă chimică pentru o operaţie de stingere
(repriză), în kilograme pentru praf unic şi în litri pentru
spumogen
Ng = numărul de generatoare în funcţiune simultană
c = consumul de substanţe chimice al unui generator (în
kgf/sec. sau l/sec.)
TT — timpul real de stingere, în secunde, calculat cu formula:
în care:
qs = debitul de spumă în l/sec, calculat conform art. 8.12
Tt = timpul teoretic cît durează o operaţie de stingere, con­
form art. 8.14
Ng — numărul de generatoare în funcţiune simultană
qtg = debitul de spumă al unui generator, în l/sec.
8.49 Presiunea de intrare a apei în generator (Hi) se stabileşte în
funcţie de presiunea necesară la ieşire (H„), care poate fi între 50—90N/cm
2 indicatoare care să specifice rezervorul pe cate îl deserveşte fiecare;
{50—90mH 2 O).
134
Presiunea minimă necesară la ieşirea din generator, corespunzătoare
debitului de calcul, trebuie să fie:
Hc min. = # ! + H2 + H3 (m H 2 0)
în care:
H1 — presiunea de utilizare, necesară ruperii membranei obturatoare
a dispozitivului de etanşare a camerei de spumă, în m H 2 0 ;
H2 — înălţimea de amplasare a membranei obturatoare în raport cu
axa ejectorului aparatului generator de spumă, în m H 2 0 ;
Hs — suma pierderilor de presiune (liniare şi locale) pe traseul con­
ductei de spumă, în m H 2 0.
Pierderile de presiune, liniare şi locale, se determină prin calculul
hidraulic al conductelor, care se efectuează, în lipsa altor date, cu for­
mulele, tabelele, diagramele sau nomogramele utilizate la calculul
conductelor interioare de apă rece, pentru conducte fixe şi la calculul
liniilor de furtun pentru cele mobile.
8.50 Lungimea conductelor pentru spumă trebuie să fie de mini­
mum 30 m şi maximum 80 m.
8.51 La proiectarea şi execuţia conductelor de spumă se respectă
următoarele:
— traseul conductelor să fie cît mai drept posibil.
Se pot utiliza curbe sau coturi cu unghiuri de racordare mai mari
de 90°;
— conductele vor avea de regulă diametrul de 80—100 mm, numărul
şi diametrul acestora stabilindu-se în funcţie de cantitatea de spumă
necesară stingerii;
— la montarea pe partea exterioară a rezervorului, conductele vor urma
un traseu paralel cu generatoarele, fiind dispuse cît mai uniform pe
contur;
— cotul pentru intrarea în rezervor va fi situat cu 20 cm mai sus
decît partea superioară a mantalei iar intrarea în rezervor se va face
printr-un cap deversor montat sub capac, la partea superioară a ulti­
mei virole, astfel încît spuma să fie dirijată pe faţa interioară a mantalei
rezervorului;
— pentru evitarea pătrunderii gazelor din rezervor în conducte, se
vor prevedea blinde corespunzătoare (care vor fi sparte de jetul de
spumă);
— vanele, racordurile şi conductele de spumă vor fi prevăzute cu
— conductele se prevăd cu dispozitive de scurgere pentru a se asi­
gura spălarea şi golirea lor după utilizare. I
133
 8.52 Numărul minim şi mărimea conductelor de spumă pot fi luate
în funcţie de mărimea rezervoarelor şi natura lichidului combustibil
o o" 2 o" 2 o" ° o" ° şi a generatoarelor active de 3000 1/min, conform tabelului 8.52.
2 82. 222. 2s 2» S

INSTALAŢII FIXE DE APĂ PULVERIZATĂ

8.53 Aceste prevederi nu se referă la protecţia cu apă stropită din

aparate portabile, sprinklere şi drencere, tunuri de apă sau alte mij­
loace.

o^o ca­ 8.54 Domeniile de utilizare a instalaţiilor fixe de apă pulverizată

sînt precizate în normele de dotare departamentale.

8.55 Valorile intensităţii de stingere cu apă pulverizată (*',) se sta­

bilesc în funcţie de temperatura de inflamabilitate a lichidului combus­
tibil, conform tabelului 8.55.
« H CE
TABEL 8.55
s s a s?
Valoarea intensităţii de stingere cu a p ă pulverizată
| 8 § *
S 0) ^
H

Temperatura de inflamabilitate a vaporilor degajaţi de lichid,

« S g 55 - 100 °c peste 100 °C
2S«« *c
a co o
III I n t e n s i t a t e a de stingere cu apă pulverizată i5,
O - ?

sau 1/sec.m 2 0,25 0,20

so
o"
8.56 Amplasarea pulverizatoarelor fixe de apă pentru stingerea
incendiilor se face astfel încît să asigure cît mai uniformă intensitatea
de stropire cu apă, pe întreaga arie a suprafeţei libere a lichidului com­
bustibil.
•JLH « Se vor folosi numai pulverizatoare omologate respectîndu-se in­
o strucţiunile de exploatare.
.as ~
I N

8.57 în timpul funcţionării instalaţiei, presiunea disponibilă la

duzele de pulverizare trebuie să fie de minimum 50—60 N/cm2
2 2 "aS o o O o o o (50—60 m H 2 0).
•3 g o o O O o o o
8 ta o o o o
o CI
8.58 Instalaţia fixă de stingere cu apă pulverizată se prevede cu
comandă automată sau manuală.

136 137
 Acţionarea robinetelor de punere în funcţiune a instalaţiei, se admite
să se facă numai manual, cu condiţia ca timpul de acţionare să nu depă­
şească 5 minute de la semnalizarea începutului de incendiu.
8.59 La amplasarea şi montarea robinetelor de acţionare se respectă
condiţiile specificate la instalatiilei.de drencere pentru stingere.
în toate cazurile, după robinetele de acţionare se prevăd legături
cu racorduri fixe, pentru cuplarea pompelor mobile de incendiu.
8.60 Intrarea în funcţiune automată a instalaţiei fixe de pulveri­
zare se semnalizează acustic şi optic la clădirea formaţiei de pompieri
şi la camera de comandă a instalaţiilor deservite (cînd acestea există).
8.61 Numărul minim de pulverizatoare în funcţiune simultană se
determină cu formula:
"P — Prin rezervoare învecinate expuse radiaţiei termice se înţeleg rezer­
4aj>
în care:
As = aria secţiunii orizontale maxime a rezervorului în m 2 .
is = intensitatea de stingere cu apă pulverizată în 1/sec.m2, deter­
minată conform tabelului 8.55.
qap — debitul de apă al unui pulverizator, în l/sec.
8.62 ' Debitul de calcul qa în timpul de funcţionare al instalaţiei se
stabileşte similar instalaţiilor de drencere pentru stingerea incendiilor.
INSTALAŢII DE RĂCIRE
8.63 Depozitele de lichide combustibile trebuie să aibă asigurată
posibilitatea răcirii rezervoarelor, conform normelor de dotare depar­
tamentale.
8.64 Robinetele de acţionare a instalaţiilor de răcire cu apă. vor fi
montate în exteriorul cuvelor de retenţie, în locuri vizibile, uşor acce­
sibile în caz de incendiu.
,8.65 Debitul de apă pentru instalaţiile fixe de răcire a rezervoarelor
de lichide combustibile cilindrice, verticale se determină considerînd
o intensitate de răcire de 0,25 1/sec.m pentru fiecare metru liniar din
circumferinţa.rezervorului incendiat şi semisuma circumferinţelor celor
învecinate supuse radiaţiei.
138
Debitul pentru instalaţiile mobile de răcire se consideră de 0,5 l/sec.
pentru fiecare metru liniar din circumferinţa rezervorului incendiat
şi de 0,25 l/sec. pentru semisuma circumferinţelor celor învecinate
supuse radiaţiei termice.
Debitul de apă pentru instalaţiile fixe de răcire a rezervoarelor ci­
lindrice orizontale ce conţin lichide combustibile2 se determină consi­
derînd o intensitate de răcire de 0,8—0,1 l/sec. m , pentru fiecare metru
pătrat din suprafaţa laterală totală a rezervorului incendiat şi pentru
un sfert din suprafeţele laterale totale a celor învecinate supuse radiaţiei
termice.
în cazul instalaţiilor mobile de răcire a rezervoarelor cilindrice ori­
zontale, intensităţile de răcire se majorează cu 30%.
Pentru rezervoarele cilindrice orizontale învecinate, neizolate termic,
ce conţin lichide combustibile din clasele III b şi IV b, intensităţile
de răcire se reduc cu 50%, iar pentru cele izolate termic cu izolaţii in­
combustibile nu se va prevedea răcirea rezervoarelor.
voarele situate la o distanţă mai mică de 1,5 D, faţă de rezervorul in­
cendiat (D fiind diametrul rezervorului incendiat, luat în considerare
la calcul).
Această distanţă nu trebuie să fie sub 15 m sau peste 60 m.
Pentru rezervoarele de gaze lichefiate, debitul de apă se consideră
0,1— 0,15 l/sec. m2 din suprafaţa; totală a rezervorului incendiat şi a
celor învecinate expuse radiaţiei termice.
în cazul rezervoarelor sub presiune, cu gaze petroliere lichefiate şi
gazolină nestabilizată, fiecare rezervor va fi prevăzut cu o instalaţie
fixă pentru pulverizarea apei de răcire care să îmbrace complet pereţii
exteriori ai rezervorului, sistemul de pulverizare fiind astfel realizat
încît în cazul defectării lui, sistemul de pulverizare de la celelalte rezer­
voare să poată funcţiona normal..
Instalaţiile fixe pentru pulverizarea apei în caz de incendiu vor fi
racordate la reţeaua dc hidranţi de înaltă presiune sau vor fi prevăzute
cu o pompă proprie de apă, avînd un debit corespunzător necesităţilor
calculate pe baza consumurilor indicate mai sus şi o presiune de refu­
lare care să asigure pulverizarea apei la ieşirea din duzele instalaţiilor
de pulverizare.
Pompa de apă va fi legată la reţeaua de hidranţi de joasă presiune,
la rezervorul sau bazinul de apă de incendiu şi va fi prevăzută numai
în cazul cînd reţeaua de hidranţi de înaltă presiune nu poate asigura
presiunea şi debitul de apă necesar pulverizării apei.
Instalaţiile fixe de pulverizare, a apei de răcire a rezervoarelor sub
presiune, în caz de incendiu, vor fi dimensionate astfel ca 'să asigure
debitul de apă arătat în acest articol pentru suprafaţa rezervoarelor
139
 presupuse în foc şi a celor învecinate, pe o distanţă do 3i in în jurul atunci cînd folosirea altor mijloace de stingere nu este indicată din
rezervorului sferic incendiat, precum şi pc o distanţă de cei puţin 20 m punct de vedere tehnico-economic sau nu este eficace.
în jurul rezervorului cilindric incendiat, distanţa fiind mă.-urată de la Aburul poate fi folosit în anumite cazuri pentru formarea unor per­
mantaua rezervorului incendiat. dele de protecţie a unor instalaţii şi prevenire, în caz de avarii, a for­
8.66 Consumul total de apă (Qg), necesar pentru răcirea ; .jzcrvoarelor mării amestecurilor explozive de aer şi gaze sau vapori inflamabili, prin
se calculează cu formula: diluarea lor cu abur.
(?a = 3600 • T • q„ La întreprinderile care au asigurat în permanenţă debitul necesar de
în care: abur (CT şi CTE) se admite să se prevadă instalaţii fixe pentru stin­
qar — debitul de apă de răcire în l/sec, calculat conform for­ gerea incendiilor la rezervoarele de combustibil (păcură) sau combustibil
mulei următoare: special îngropate, care au un volum de cel mult 6000 m 3 .
Cazanele de abur care alimentează instalaţia de stingere trebuie să
qar — iriLi + 0,5irvLv sau fie permanent în funcţiune şi să aibă o capacitate suficientă pentru a
= hi^ti + 0,25 irvAiv pentru lichide combustibile
Q&r
satisface consumul de abur necesar în caz de incendiu.
T = timpul teoretic de răcire în ore, conform tabelului 8.66 8.68 Debitul de calcul al instalaţiei de abur se determină cu formula:
in şi itv — intensităţile de răcire pentru rezervoarele incendiate şi
vecine, stabilite conform art. 8.65 în 1/sec.m pentru rezi .rvoareie ci­ q = ia'V
lindrice verticale şi în 1/sec.m2 pentru rezervoare cilindrica orizontale în care:
sau sferice. q = debitul de abur al instalaţiei în kg/sec.
L( şi Lv = lungimea circumferinţelor rezervoarelor incendiate şi ia — intensitatea de stingere cu abur, în kg/sec.m3
vecine în m V — volumul încăperii în m3
AH şi Alv = suprafaţa totală a rezervoarelor cilindrice o::,zontaIe sau 8.69 Prin intensitatea de stingere cu abur se înţelege cantitatea de
sferice incendiate şi vecine în m 2 abur ce se introduce în unitatea de timp pentru fiecare metru cub din
TABEL 8.66 volumul încăperii.
Valorile intensităţii de stingere cu abur (ia), în funcţie de etanşeitatea
Timpul teoretic de răcire (T) a rezervoarelor din depozite construcţiei, sînt indicate în tabelul 8.69.
TABELUL 8.69
3
Timpul teoi-:tic de răcire
Capacitatea depozitului, indiferent tic clasa de lichide, in m
T. : i ore 1
i Valorile intensităţii de stingere cu abur (/<,)
Peste 10.000 ; o*
4.001-10.000 Etanşeitatea Felul construcţiei Intensitatea de stin­
.5
gere (i 0 ) în kg/sec.m3
2 . 5 0 1 - 5.000 •,0
1 . 5 0 1 - 2.500 '.5
1 2 3
501- 1.500 •!o
51- 500 1.5
î n c ă p e r i l a care e s t e a s i g u r a t ă î n c ă p e r i cu î n c h i d e r e e t a n ş ă a 0,0025
e t a n ş e i t a t e a t u t u r o r golurilor uşilor, ferestrelor, l u m i n a t o a ­
») în cazul r e z e v o a r e l o r p r e v ă z u t e cu i n s t a l a ţ i i i i x e de răcire şi stingere, timpul relor şi v e n t i l a ţ i i l o r .
T p o a t e fi r e d u s la 4 o r e . Rezervoare şi conducte etanşe.

încăperi cu etanşeitate relativă încăperi la care se p o t închide

INSTALAŢII DE STINGERE CU ABUR t o a t e golurile, c u e x c e p ţ i a fe­
restrelor, l u m i n a t o a r e l o r s a u
8.67 Instalaţiile cu abur se folosesc pentru stingerea ;u jeturi a ventilaţiilor. 0,0050
— Barăci metalice.
incendiilor de substanţe gazoase, lichide sau solide pe sujeafaţe mici, — Rezervoare neetanşe.
3
sau prin inundarea spaţiilor închise cu un volum mai mic de 500 m ,

140 141

8.70 Cantitatea totală de abur necesară stingerii incendiilor se
determină cu relaţia:
Q = qa-Tt
în care:
Q = cantitatea totală de abur, în kg;
qa = debitul de abur al instalaţiei în kg/sec.
Tt = durata teoretică de stingere, care se consideră egală cu
180 sec. pentru încăperile etanşe şi cu 300 sec. pentru cele
cu etanşeitate relativă.
8.71 Este interzisă folosirea aburului pentru stingerea incendiilor
în interiorul încăperilor în care sînt instalate utilaje sau echipamente
electrice, neprotejate corespunzător sau atunci cînd folosirea acestuia
ar putea da naştere la explozii sau la accidente.
8.72 Instalaţiile de stingere cu abur pot fi fixe sau semifixe.
Instalaţiile fixe de abur pentru stingerea incendiilor se compun din
reţele de conducte perforate, montate în acest scop în interiorul sau la
exteriorul construcţiilor, astfel dimensionate încît să asigure debitele
necesare.
Instalaţiile fixe montate în interior se prevăd pentru inundarea cu
abur a încăperilor industriale, în special atunci cînd în aceste încăperi
se produc emanaţii de gaze sau de vapori cu temperatura de inflamabi­
litate mai mică decît 55°C.
8.73 Instalaţiile fixe montate în exterior se prevăd la decantoarele
pentru captarea reziduurilor de lichide combustibile, la rezervoarele şi
instalaţiile tehnologice montate în exterior şi care prezintă pericol de
incendiu.
Robinetele de acţionare ale acestor instalaţii se amplasează în locuri
uşor accesibile, la distanţe de 15—25 m de instalaţiile tehnologice
protejate.
8.74 Conductele interioare de distribuţie a aburului se montează la
înălţimea de 20—30 cm de la pardoseală şi se prevăd cu orificii dispuse
astfel încît jeturile de abur să fie dirijate către interiorul încăperii.
Robinetele pentru acţionarea instalaţiei se montează în exteriorul
încăperii sau clădirii respective, în locuri uşor accesibile, la distanţe
de maximum 15 m de ieşiri.
în cazul rezervoarelor de lichide combustibile, conductele interioare
de distribuţie a aburului, se montează la partea superioară a rezervoru­
lui, în sistem inelar, în jurul mantalei.
142
La rezervoarele cu diametrul sau lăţimea mai mare de 15 m se prevăd
cel puţin două racorduri la reţeaua de distribuţie interioară, montate
la cel 'puţin 1 /4 din perimetru; robinetele de acţionare se prevăd în
locuri vizibile şi la distanţa de minimum 25 m de rezervoare.
8.75 în cazul cînd există mai multe conducte de abur care conduc
la instalaţii montate în încăperi sau clădiri diferite, se admite să se
prevadă un racord comun la conducta principală de abur, prin inter­
mediul unui distribuitor amplasat la 20—50 m, de instalaţiile res­
pective.
în acest caz robinetele de acţionare se prevăd cu indicatoare care să
precizeze instalaţiile deservite.
8.76 în încăperile cu volum mai mic de 100 m3 conductele perforate
pot fi înlocuite cu guri interioare pentru inundarea cu abur.
Diametrul şi numărul gurilor de abur se determină astfel încît să se
asigure cantitatea de abur necesară stingerii incendiilor în timpul stabilit
pentru conductele interioare perforate.
8.77 La formarea perdelelor de abur pentru izolare se vor monta
instalaţiile de acţionat cu abur între cuptoarele cu foc deschis, pe de o
parte şi celelalte aparate ale instalaţiilor tehnologice, pe de altă parte.
, Prevederea perdelelor de abur între alte obiecte sau instalaţii tehno­
logice se va stabili pe răspunderea proiectantului, de Ia caz la caz,
în funcţie de pericolul de incendiu şi de folosirea altor mijloace mai
eficiente de stingere.
Conductele de acţionat cu abur vor fi etajate în mod corespunzător,
vor fi perforate atît la partea superioară cît şi la cea inferioară,
astfel încît să realizeze o perdea continuă de abur.
Această instalaţie va fi acţionată automat din casele AMC sau manual
printr-o claviatură de robinete montate într-un loc corespunzător.
8.78 Rezervoarele izolate sau grupurile de rezervoare cu gaze petro­
lifere lichefiate sau cu gazolină nestabilizată vor fi prevăzute cu insta­
laţii pentru formarea perdelelor exterioare de abur de izolare între
rezervoare sau între rezervoare şi vecinătăţile cu foc deschis.
Pentru prevenirea încălzirii rezervoarelor şi creşterii presiunii pro­
duselor conţinute, distanţa de la rezervoare pînă la perdeaua de abur
va fi de minimum 5 m.
8.79 Instalaţiile semifixe se folosesc pentru stingerea incendiilor de
substanţe solide sau lichide, în cantităţi mici sau de scăpări de gaze infla­
mabile determinate de neetanşeitatea instalaţiilor tehnologice.
143
 Instalaţiile semifixe de stingere cu abur constau dintr-un sistem de
conducte cu robinete de 0 25 mm, la care se racordează furtunuri flexi­
bile pentru abur, în lungime de maximum 15 m.
Fiecare furtun flexibil trebuie să fie prevăzut la capăt cu o ţeava
de 0 25 mm şi 2 m lungime, avînd orificiul de difuzare a aburului
redus la 0 15 mm. Ţevile se prevăd cu mînere de prindere izolate
termic.
La fiecare robinet se instalează suporţi pentru păstrarea furtunurilor
flexibile.
în cazul instalaţiilor semifixe se prevăd robinete cu furtun flexibil,
astfel:
— la fiecare palier al coloanelor tehnologice montate pe platforme
8.82 Consumul de bioxid de carbon necesar stingerii se stabileşte
după cum urmează:
a) La sistemul de inundare :
• pentru încăperile cu substanţe a căror stingere se poate face printr-o.
concentraţie a bioxidului de carbon de pînă la 30%, în funcţie de volumul
spaţiului protejat, se iau în considerare indicii de consum din tabelul 8.82 ;
• pentru încăperile cu substanţe a căror stingere necesită o concen­
traţie mai mare a bioxidului de carbon (acetilenă, sulfura de carbon,,
etilena, hidrogen etc.) cantităţile vor fi majorate corespunzător pînă
la o concentraţie de 65%.
T A B E L 8.82

deschise unde sînt posibile scăpări care se pot autoaprinde;

Pînă la Peste
— din 25 în 25 m, în lungul rampelor căilor ferate de încărcare — Volumul spaţiului protejat (m3) 100 101-500 501-2000 2000
descărcare a lichidelor combustibile şi unde există abur;
— în exteriorul canalelor pentru conducte tehnologice de gaze sau Cantitatea de C02 necesară
de lichide uşor inflamabile; (în kg/m 3 ) 1 0,9 0,8 0,7
— în staţiile de pompe;
— de la caz la caz, la grupuri de schimbătoare de căldură, la vase
separatoare, la vase de reflux etc. • pentru încăperile cu substanţe combustibile care ard mocnit se
ia, după caz, un indice de consum de 1,3—2,65 kg/m3 ;
8.80 Presiunea aburului în punctele de racord ale furtunurilor • timpul de realizare a concentraţiei de stingere se ia de:
flexibile nu trebuie să fie mai mică de 3 atm. — 30 secunde la incendiile de suprafaţă, putînd fi majorat la cel
mult 60 secunde, în anumite cazuri particulare;
— 7 minute, la incendiile mocnite, cu condiţia de a se realiza concen­
INSTALAŢII DE STINGERE CU B I O X I D DE CARBON traţia de 30% în interval de cel mult 2 minute.
Concentraţia necesară pentru stingere trebuie să fie menţinută un
8.81 Stingerea incendiilor cu bioxid de carbon sau alte gaze inerte timp suficient pentru a permite stingerea focului ce mocneşte şi răcirea
se adoptă atunci cînd alte substanţe de stingere nu sînt eficace sau cînd materialului pînă la punctul cînd se mai poate produce reaprinderea
aceste substanţe pot provoca pagube mari, domeniul de utilizare ă lui.
instalaţiilor fiind stabilit în normele de dotare departamentale. b) La sistemul de jeturi de bioxid de carbon;
Sistemul de stingere cu C0 2 poate fi cu inundare totală sau locală, 2
• la fiecare m de suprafaţă de lichid combustibil, minimum 8 kg C 0 2 ;
alegerea lui făcîndu-se de către proiectant în funcţie de destinaţia, impor­ 2
• la fiecare m de suprafaţă a instalaţiilor sau a utilajelor, 6 kg C0 2 .
tanţa, valoarea şi pericolul de incendiu al spaţiilor protejate.'
Pentru stingerea incendiilor din interiorul încăperilor prin inundare Observaţie
totală, întreg spaţiul încăperii trebuie să fie umplut cu bioxid de carbon,
astfel încît procentajul de oxigen să scadă sub 14—15% în timpul cel Pentru a compensa pierderile de C0 2 prin golurile care nu pot fi închise,
mai scurt posibil. 2
trebuie adăugat un spor de 4,9 kg C0 2 la fiecare m de suprafaţă a
în sistemele locale trebuie să se asigure inundarea cu bioxid de carbon golurilor.
numai a spaţiului din jurul utilajelor sau al instalaţiilor deosebit de 8.83 Instalaţiile de stingere cu bioxid de carbon pot fi fixe, semi­
periculoase. fixe sau mobile.

144 10 — N o r m a t i v d e p a r t a m e n t a l — c. 2497 145

 a) Instalaţiile fixe se compun din:
— recipienţi cu bioxid de carbon;
— colector de bioxid de carbon;
— dispozitive de acţionare;
— dispozitive de avertizare şi semnalizare;
— conducte pentru transportul bioxidului de carbon;
— duze pentru difuzarea bioxidului de carbon;
— aparate pentru măsură şi control.
b) La instalaţiile semifixe se prevăd numai conducte de distribuţie
şi duze difuzoare, urmînd ca în caz de incendiu cantitatea de bioxid.
•de carbon necesară stingerii să fie asigurată cu mijloace mobile.
Conductele de bioxid de carbon se prelungesc în exterior pînă la 2 m
•de loCurile accesibile autovehiculelor şi se prevăd cu racorduri pentru
cuplarea mijloacelor mobile (maşini de incendiu speciale, baterii de
recipiente amplasate pe cărucioare sau stingătoare carosabile cu bioxid
de carbon).
Instalaţii semifixe se prevăd numai atunci cînd nu există pericolul
propagării incendiului.
Ele constau din stingătoare carosabile cu bioxid de carbon sau din
baterii de recipiente, montate pe cărucioare şi prevăzute cu duze mobile,
racordate la colectorul bateriilor de recipiente prin furtunuri elastice
de presiune.
Atunci cînd raza de acţiune este redusă, recipientele pot fi montate fix,
stingerea asigurîndu-se prin duze mobile racordate la furtunuri flexibile
de presiune, cu o lungime de maximum 20 m.
8.84 Staţia de distribuţie a bioxidului de carbon (recipienţii) se
amplasează într-o încăpere separată, cu acces uşor, direct din exterior
sau din alte încăperi fără pericol de incendiu.
în cazurile în care se prevăd instalaţii de stingere locale, montate
direct pe utilaje, recipienţii cu bioxid de carbon se pot amplasa si în
secţiile de fabricaţie.
8.85 La fiecare instalaţie de stingere se va prevedea rezerva necesară
de recipienţi cu bioxid de carbon.
8.86 Proiectarea instalaţiilor de stingere cu bioxid de carbon se va
face de proiectanţi de specialitate, care vor preda odată cu proiectul şi
Instrucţiunile detaliate de execuţie, utilizare şi întreţinere a acestor
instalaţii.
146
INSTALAŢII CU PULBERI STINGĂTOARE
8.87 Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulbere se folosesc în
cazurile cînd ceilalţi agenţi de stingere (apă, spumă, abur sau haloni)
nu sînt eficienţi, potrivit normelor de dotare departamentale.
8.88 Scurgerile de pulbere în afara zonei protejate trebuie reduse
la minimum. Golurile vor fi închise înainte sau simultan cu refularea
pulberii.
Aria totală a golurilor care nu pot fi închise în timp de incendiu nu
poate depăşi 15% din aria totală a pereţilor, tavanului şi pardoselii
încăperii protejate prin inundare.
Pentru golurile care reprezintă 1—5% din aria totală se prevede o
cantitate suplimentară de pulbere de 2,5 kgf/cm2 pentru o deschidere,
pentru a compensa pierderile de agent stingător.
Cînd golurile reprezintă 5—15% din aria totală se prevede ecranizarea
acestora prin admisie locală de pulbere cu debit de cel puţin 5 kg/m*
pentru o deschidere.
Cînd. instalaţiile de ventilare nu pot fi oprite, se majorează debitul,
de pulbere cu o cantitate proporţională cu debitul de aer al acestora.
La stingerea locală în spaţii deschise se ia în considerare efectuL
vîntului şi curenţilor de aer.
8.89 Dimensiunile conductelor şi ale duzelor de pulbere se determină
prin calcul hidraulic, astfel încît să asigure debitul de pulbere necesară
stingerii.
8.90 Calculul hidraulic al transportului pneumatic al pulberii prin
conducte se face în funcţie de caracteristicile de scurgere ale amestecu­
lui gaz — pulbere, determinate prin încercări.
La recepţia lucrării se vor verifica parametrii proiectaţi prin probe
de funcţionare cu pulbere stingătoare sau prafuri similare.
Cînd asemenea încercări nu pot fi efectuate, se fac probe de funcţionare
numai cu gazul de propulsie.
8.91 La proiectarea şi executarea reţelei de conducte de pulbere se
vor respecta prevederile prescripţiilor tehnice referitoare la instalaţiile
tehnologice speciale de stingere a incendiilor, din care se menţionează
următoarele:
— conductele vor avea cît mai puţine îmbinări şi schimbări de direcţie ;
— îmbinările vor fi de preferinţă prin flanşe;
— curbele vor avea raportul dintre raza de curbură şi diametrul
conductei mai mare de 10;
147
 — pentru controlul stării conductelor în interior se prevăd orificii
cu dopuri filetate.
8.92 Robinetele de trecere trebuie să fie cu deschidere rapidă şi să
nu stranguleze secţiunea de curgere a conductelor.
8.93 Instalaţia de stingere a incendiilor cu pulbere se compune din:
— rezervoare de pulbere;
— recipiente de gaz comprimat (azot, aer uscat sau C0 2 );
— reductoare de presiune;
— dispozitiv de acţionare;
— reţeaua conductelor de pulbere;
— duze de pulbere;
— hidranţi de pulbere.
8.94 în funcţie de particularităţile obiectului protejat, instalaţia
poate fi fixă (cu acţionare automată sau manuală) ori mobilă.
8.95 Duzele de pulbere se amplasează astfel încît să se asigure o
distribuţie uniformă a pulberii pe întreaga zonă incendiată, evitîndu-se
ca utilaj ale sau elementele de construcţie să influenţeze refularea agentu­
lui de stingere în focarul incendiului.
8.96 Numărul duzelor (nd) se determină cu relaţia:
în care:
qsă = debitul de calcul al instalaţiei de pulbere, în kg/sec. ;
qs = debitul specific al unei duze de pulbere, în kg/sec.
8.97 Debitul de calcul al instalaţiei qs, se determină cu relaţia:
în care:
•Qs = cantitatea de pulbere necesară stingerii, în kg.;
Tt — timpul teoretic de funcţionare al instalaţiei în secunde.
8.98 Cantitatea de pulbere necesară stingerii Qs se calculează în
funcţie de mărimea zonei protejate (volum sau arie) pe baza consumuri­
lor specifice precizate de producătorul agentului stingător.
8.99 Timpul de funcţionare Tt, al instalaţiei pentru realizarea
c oncentraţiei de stingere va fi de maximum 30 secunde.
148
8.100 Hidranţii de pulbere se compun din robinet de trecere, furtun
semirigid din cauciuc cu diametrul interior de 32 mm, în lungime de
30—40 m şi ţeava pistol. Pentru stingerea incendiilor de metale se folo­
seşte ţeava cu prelungitor.
Presiunea disponibilă la ţeava este de 3—4 daN/cm2.
8.101 Umplerea rezervorului de pulbere cu gaz comprimat nu trebuie
să dureze mai mult de 20—30 sec.
8.102 Capacitatea recipienţilor de gaz comprimat se stabileşte
astfel ca să asigure cantităţile necesare pentru:
— crearea presiunii de regim în rezervorul de pulbere;
— transportul pulberii din rezervor la focarul de ardere;
— purjarea reţelei de conducte după terminarea lucrului.
Se va sigura posibilitatea de control a cantităţii de gaz comprimat din
recipiente.
8.103 Rezervoarele de pulbere şi recipientele de gaz comprimat se
vor amplasa cît mai aproape de zona protejată, într-un loc ferit de
acţiunea incendiului sau a exploziei şi astfel încît să poată fi uşor verifi­
cate, întreţinute şi deservite.
8.104 Se va asigura rezerva de pulbere şi recipiente de gaz comprimat
pentru repunerea în stare de funcţionare a instalaţiei în cel mult 24 de ore.
8.105 Sistemele automate de inundare a încăperilor în care există
persoane, vor fi prevăzute cu dispozitive de avertizare şi temporizare.
Pentru personalul de intervenţie, în zona protejată cu pulbere se va«
asigura echipament de protecţie a căilor respiratorii.
INSTALAŢII DE STINGERE CU SPUMĂ
ÎN ÎNCĂPERI DE PRODUCŢIE
Şl DEPOZITE ( U N D E SE PRELUCREAZĂ
SAU DEPOZITEAZĂ LICHIDE SAU MATERIALE COMBUSTIBILE)
Generalităţi
8.106 Instalaţiile staţionare (fixe) cu spumă sînt destinate pentru
stingerea incendiilor în încăperi cu lichide combustibile precum şi la
depozitele cu lichide combustibile în ambalaje sau cu materiale combus­
tibile (cauciuc, mase plastice etc).
14»
 8.107 Proiectarea instalaţiilor de stingere cu spumă trebuie efec­
tuată odată cu proiectarea secţiilor respective. - 8.112 Productivitatea instalaţiei de spumă se determină în funcţie
8.108 în general, se vor proteja cu instalaţii fixe cu spumă:
1. încăperi pentru produse cu pericol de incendiu, cu lin volum de
peste 500 m 3 ;
2. alte încăperi de producţie şi de depozitare, cu un volum de peste
500 m 3 , în care se lucrează sau prelucrează lichide şi materiale combusti­
bile în cantităţi care creează o sarcină combustibilă mare;
3. depozite parter pentru cauciuc sau materiale plastice, cu supra­
faţa unui compartiment de maximum 750 m2 şi depozite de două niveluri,
indiferent de suprafaţa compartimentelor.
de intensitatea debitării soluţiei spumante (apă + spumant) pe supra­
faţa teoretică de calcul.
Pentru stingerea diferitelor produse, intensitatea debitării soluţiei
este diferită şi orientativ se arată mai jos.
Pentru fiecare spumant se va ţine seama şi de indicaţiile date
de furnizor.
T A B E L 8.112
Intensitatea debitului de soluţie
pe suprafaţa t e o r e t i c ă de calcul

Observaţii
Nr. Produsul Intensitatea de debit (l/min—m"i
ort.
— în încăperile menţionate la punctul 1 şi 2 cu volumul de pînă
la 500 m3 indiferent de sarcina specifică, trebuie prevăzute sisteme Izopren, pentan, izopentan 4 0 — 4 5 l/min. —m2
1
volumice de stingere a incendiilor cu aburi.
— în încăperile menţionate la punctul 3, în loc de instalaţiile staţionare 2 Benzină de extracţie, benzen, toluen,
7-9 l/min. -m 2
ciclohexan
{fixe) cu spumă se pot folosi instalaţii de sprinklere sau drencere.
3 L i c h i d e c o m b u s t i b i l e c u t e m p . d e inflama­
b i l i t a t e a v a p o r i l o r de 2 8 ° C şi m a i m i c ă
4 — 5 l/min. — m2
D a t e normative p e n t r u proiectarea (cu e x c e p ţ i a celor de la p c t . 1 şi 2)

instalaţiilor s t a ţ i o n a r e (fixe) cu spumă 4 L i c h i d e c o m b u s t i b i l e c u t e m p . d e infla­

mabilitate a vaporilor cuprinsă între
2 8 şi 55"C. 3 — 4 l/min. —ma '
8.109 Instalaţiile staţionare cu spumă pot fi automate, semiautomate
{cu pornire de la distanţă) şi cu pornire normală. 5 Cauciuc şi mase plastice 7-9 l/min. -m
2

Pentru încăperi în care se prelucrează sau depozitează lichide com­

bustibile, cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor de 28°C sau
mai mică, acestea vor fi automate.
8.110 La proiectarea instalaţiilor automate se va ţine seama de
prevederile normelor I.D. 17—73 — M.I.Ch.
8.113 Pentru stingerea incendiilor produselor arătate mai sus, în
încăperi închise, se va adopta spuma aeromecanică, obţinută de la.
generatoare de spumă cu agent de stingere omologat ca atare.

8.111 Ca suprafaţă de calcul pentru stingere se poate adopta a 4-a
parte din2 suprafaţa instalaţiei, dar aceasta nu trebuie să fie mai mică
de 200 m .
Suprafaţa de calcul pentru stingere trebuie să fie protejată cu rebor-
duri cu înălţimea minimă de 0,2 m.
în locurile de trecere peste reborduri se vor prevedea planuri încli­
nate.
150
8.114 Generatoarele de spumă se pot utiliza atît pentru stingerea
incendiilor diferitelor lichide combustibile, cît şi pentru stingerea utilaje­
lor tehnologice, prin stropire cu o spumă cu coeficient mie sau mediu de
înfoiere.
Intensitatea stingerii utilajelor tehnologice trebuie să fie de 8—12
l/min. m2 pe suprafaţa utilajului, în funcţie de lichidele vehiculate.
Intensitatea stingerii lichidelor combustibile vărsate pe pardoseală,
va fi cea arătată în tabelul de mai sus (tabel 8.112).
151-
 8.115 Productivitatea generatoarelor de spumă se determină potrivit
relaţiei:
q = ApJH
în care:
Ap = coeficientul de productivitate al generatorului (din cartea
tehnică a acestuia) ;
H = presiunea soluţiei înainte de generator, în m col. H 2 0
8.116 Amplasarea generatoarelor trebuie să se facă tinînd seama
de suprafaţa stropită, în funcţie de înălţimea la care sînt amplasate
obiectele ce se protejează.
8.117 Presiunea soluţiei înaintea generatoarelor de spumă trebuie
să fie cuprinsă între 40—100 m col. H 2 0.
8.118 Pentru obţinerea spumei se va utiliza o soluţie cu 4—6%
spumogen, în funcţie de caracteristicile spumantului.
8.119 Timpul de calcul pentru stingerea incendiului va fi de minimum
10 minute, cu o rezervă de spumant pentru repetarea operaţiei de 2 ori.
Utilaje pentru instalaţii s t a ţ i o n a r e (fixe)
cu s p u m ă aeromecanică
8.120 Proiectarea instalaţiilor se poate face în următoarele sisteme:
1. Cu pregătirea soluţiei de spumare în flux (cu utilizarea dozatoarelor
automate).
2. Cu păstrarea soluţiei de spumare, gata preparată.
8.121 La depozitarea (la staţia de preparare a staţiei de spumare)
spumogenului (sistemul 1) sau a soluţiei spumante 'gata preparate
(sistemul 2) se va ţine seama ca pentru ambele sisteme soluţiile să fie
păstrate în vase:
— orizontale sau verticale;
— la presiunea atmosferică; - manuală.
— închise;
— curate.
Vasul pentru spumogen trebuie să fie dotat cu conducte pentru
umplerea cu spumogen, pentru debitare spre dozatorul automat, pentru
golire, pentru aerisire şi să aibă sticlă de nivel.
152
Vasul pentru păstrarea soluţiei spumante trebuie să fie dotat cu
conductă pentru umplere, cu gură pentru introducerea spumogenului,
legătură spre pompa de debitare şi recirculare periodică pentru omogeni­
zare, conductă de golire, ştuţ de aerisire şi sticlă de nivel.
Umplerea cu spumogen la ambele sisteme se va face din butoaie
sau cisterne auto sau căi ferate, cu furtun flexibil prin pompe de mînă.
8.122 Utilajele staţiei de spumă (vasele cu spumogen sau soluţie
de spumare, pompele,' dozatoarele automate, colectorul de distribuţie
a soluţiei) se pot amplasa într-o încăpere separată din clădirea ce se
protejază, prin pereţi rezistenţi la foc, cu ieşire direct în afară sau într-o
clădire separată.
8.123 încăperea instalaţiei de spumă trebuie să fie încălzită pînă
la o temperatură minimă de + 5°C.
în.anumite cazuri, se admite ca amplasarea instalaţiei de stingere să
se facă în încăperea protejată, pe o platformă (suprafaţă) liberă de utilaje
tehnologice.
8.124 Vasele cu spumogen sau cu soluţie spumantă se montează
pe suporţi incombustibili, cu înălţimea de 0,3—0,5 m faţă de nivelul
pardoselii şi cu preluarea din ele a lichidului cu 0,05 m deasupra nivelu­
lui fundului vasului. Vasele orizontale se montează cu o înclinare de
0,01 spre partea opusă racordului spre pompă.
Diametrul conductei pentru debitarea spumantului spre dozatorul
automat se determină pornind de la o viteză a spumantului de max.
0,1 m/sec.
' 8.125 Pornirea pompei şi deschiderea robinetului respectiv de pe
conducta de soluţie de refulare poate să fie manuală, din încăperea
staţiei de spumă şi de la distanţă, din încăperea protejată sau camera
de comandă a acesteia, precum şi automată de la detectoare speciale
(instalaţii speciale de sesizare).
Pornirea automată şi de la distanţă trebuie să fie dublată şi cu pornire
8.126 Pompele trebuie să aibă rezervă.
8.127 Aparatele electrice trebuie să aibă asigurată alimentarea
din două surse independente.
153
 8.128 în încăperea instalaţiei de spumă, după pompă şi dozatoarele
automate, pe colectorul de distribuţie (cînd există cîteva conducte de
soluţie) se montează ştuţuri (minimum 2 buc), cu robinete şi racorduri,
de 0 80, pentru a face posibilă introducerea în colector a soluţiei de pe
maşinile de intervenţie, în cazul defectării pompei instalaţiei fixe.
Raza de deservire a unei astfel de instalaţii nu trebuie să depăşească
în general 200 m.
8.129 Conductele de soluţie, pe toată lungimea, de la pompă sau
colectorul de distribuţie pînă la generatorul de spumă, trebuie să fie
uscate.
8.130 Cînd o instalaţie de spumă deserveşte cîteva încăperi dintr-o
clădire sau din clădiri diferite, din încăperea instalaţiei de spumă, de
la colectorul de distribuţie se trag conductele individuale în fiecare
încăpere protejată.
Pe fiecare conductă, lîngă colector, se montează robineţi de separare —
pornire, fiecare trebuind să aibă notată încăperea şi zona deservită.
8.131 Conductele din încăperea instalaţiei pînă la încăperile prote­
jate se montează deschis, pe estacadă sau pe pereţii încăperii, la o înăl­
ţime minimă de 2,5 m. în interiorul încăperilor, conductele se montează
în lungul pereţilor de asemenea la o înălţime de minimum 2,5 m sub
acoperiş.
8.132 Conductele exterioare şi interioare se montează cu o pantă de
0,005 spre robinetele de scurgere, amplasate în punctele joase pentru
golire şi spălare. Spălarea conductelor se face cu apă direct de la reţea
sau prin pompa staţiei de spumă.

8.133 Conductele amplasate atît în clădiri cît şi în exterior trebuie

să fie vopsite în culoarea verde, cu o inscripţie albă „spumă".

8.134 Diametrele conductelor de soluţie se determină prin dimensio­

nare hidraulică. Diametrele minime ce se adoptă sînt de 100 mm, pentru
conductele exterioare şi de 80 mm, pentru conductele interioare.

8.135 Din încăperea staţiei de spumă se realizează o ieşire spre

exterior a unei conducte suplimentare cu 0 100, cu robinet manual de
închidere şi care are în exteriorul încăperii (la înălţimea de 1,35 m. de
la pardosea) două racorduri de 80 mm pentru legarea de furtunuri spre
generatoarele de spumă transportabile sau tunurile de spumă aerome-
canică, pentru posibilitatea intervenţiei la stingerea incendiilor produse
în raza de acţiune a instalaţiei, pe platforme în aer liber.

154
 i-I
ANESfiA I
w
2

DISTANŢE ÎNTRE OBIECTE

Şl VECINĂTĂŢI PENTRU:

• Industria de prelucrare a hidrocarburilor

• Industria chimică organică, anorganică, petrochimică
• Depozite PECO

_ 1. Distanţe minime între obiectele întreprinderilor de prelucrare a

hidrocarburilor şi fată de vecinătăţi.

2. Distanţe minime între obiectele de pe platformele industriei chimice

(petrochimie organică şi anorganică).

3. Amplasarea construcţiei industriale.

4. Distanţe minime la parcurile de rezervoare cu lichide combustibile

categoria IV—VII (2500 m 3 ).

5. Distanţe specifice depozitelor PECO.

156
 "8 c o
-Q 4/ -o
oD-
Observaţii la tabelul 1 l/l
2 *> <b Si
^ ^c o
(a) La - amplasarea utilajelor cu foc deschis se va avea în vedere
£ c o ft
ou» di
direcţia dominantă a vîntului şi zonele cu pericol de explozie şi incendiu o •£
C (L ~u
existente la instalaţia vecină. ^= C
O o oE ui o
u

(b) Distanţa de 100 m şe referă la facle cu înălţimi pînă la 60 m

n
!- CL
o. £ O — o
inclusiv. Pentru facle cu înălţimi egale cu 60 m distanţa va fi de 60 m. a a. O,
S £
X!
Pentru înălţimi intermediare distanţa se determină prin interpolare. E« Ei "
o2 S5
(c) Pentru instalaţiile de cocsare şi acele instalaţii la care produsele
evacuate pot înfunda conductele, distanţa se determină tehnolo­ a. 3o ' .s ?
>(4
gic M
(d) Gazometrele vor respecta distanţele de la anexa respectivă. 'c 4, c
- ui N
DO l/l
(e) Distanţele din tabel sînt valabile pentru rezervoare pînă la 5000 m3 • I-
•a x> a, " E £ l/lo
x> .-
inclusiv. Pentru capacităţi peste 5000 m3 pînă la 10.000 m3 inclusiv, dis­ o Zl-tt »
c 5 §-
tanţele se majorează cu 25%. Pentru capacităţi peste 10.000 m3 pînă rt -a Q
ca
la 31.500 m 3 , distanţele se majorează cu 100%. Oi O a,
in -o
(f) Nu; se aplică prevederile de la nota (e). >(8 I b
(g) Pentru staţii de îmbuteliere GPL distanţele se vor lua din tabelul 'c i
(4
respectiv. M
(h) Fac excepţie rezervoarele integrate în rampele de încăr­ O
cai e.
(i) Pentru produsele din clasele III b şi IV b distanţele se pot reduce iu •=
cu 25%. *• s

(j) Cu excepţia, pompelor aferente separatoarelor, UI +5

a »
(k) Fac excepţie rezervoarele de combustibil ale centralelor termice. LU
W

(1) Cu excepţia staţiilor fluviale şi maritime pentru încărcare-descăr­ _l UI

j u y
care.
uS
(m) Distanţele pînă la drumurile publice şi pînă la căile ferate curente
'sînt indicate: în tabelul din anexa referitoare la distanţe faţă de căi
ferate şi drumuri. ' '
Ui UI
(n) Distanţele se măsoară orizontal în metri, de la limita unei platforme
la; cea sa platformei vecine, la toate poziţiile din tabel exeeptînd: = c
ti <" UI ifl
—Opoziţiile nr. 4, 5 şi6, la care distanţele se măsoarăpînă la mantaua ti!
rezervorului; * ui O
£Z
— poziţia nr. 2 la care distanţa se măsoară de la axul coşului de
: IO "» -o
faclă; - • •-. . . •: • ••; i
= -i
u I °
•o
£ ui Io— £ o.
D i s t a n ţ e l e d i n t a b e l s e a p l i c ă f a ţ ă d e d e p o z i t e l e d e c a t e g o r i a I j I I ş i I I I . P e n t r u cate- uiZ 3 .2 1 s
SI 2e ai
: goriile I V — V I I se r e s p e c t ă t a b e l u l 4 — a n e x a I — d i n p r e z e n t u l n o r m a t i v . o-
z o
I-^ a-'
OJ f
158 . ' . i . ' 1 ' IO
O a.
Observaţii la tabelul 2
TABEL 3

*) Distanţele din tabel se referă la distanţele dintre instalaţiile tehnos

logice amplasate în aer liber şi celelalte obiecte de pe platforma industri­ AMPLASAREA CONSTRUCŢIEI INDUSTRIALE
ală.
Distanţele dintre construcţiile industriale închise sînt cele din tabe­ Distanţa în metri, dintre construcţia sau instala­
lul „Amplasarea construcţiei industriale". ţia din vecinătate avînd . gradul de rezistenţă
Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei sau la foc:
**) Facle neintegrate sînt acelea care nu aparţin instalaţiei tehno­ instalaţiei proiectate
logice pe teritoriul căreia urmează a fi amplasate. I-II III IV—V

Distanţele pentru faclele neintegrate sînt stabilite astfel:

— la facle cu înălţimea H > 60 m distanţele sînt de 60 m.
— la facle cu înălţimea H < 60 m distanţele sînt la 100 m.
Faclele integrate sînt acelea care deservesc instalaţia tehnologică
şi care urmează a fi amplasate pe teritoriul instalaţiei' respective.
în acest caz distanţele sînt rezultate din necesităţile tehnologice ale
instalaţiei pe care o deservesc.
în toate cazurile de amplasare a faclei se va ţine seama de calculul ter­
mic şi de radiaţie al acesteia şi zona de teren pentru siguranţă care va
trebui curăţată şi îngrădită corespunzător.
Se va ţine seama şi de indicaţiile arătate în Normativul de aceti­
lenă— art. 4.2.11 — 4.2.14.
i—ii 12 16
ni <§>- 16
18
18
20
IV-V 16
Observaţii
Pentru cazurile ce urmează, se admite reducerea distanţelor prevăzute
în tabel, cu condiţia ca în porţiunile de clădire situate la distanţe
mai mici, să existe secţii, depozite sau încăperi, a. căror funcţionare
are un rol determinant' pentru continuitatea desfăşurării activităţilor
de bază ale întreprinderii; în acest caz se impun măsuri pentru a se
evita punerea lor în pericol datorită unui incendiu produs în vecinătate.
a) Distanţele între construcţii sau compartimente de incendiu nu se
normează:
1. între construcţii de gradul I de rezistenţă la foc din categoriile A,
B, C, D, E de pericol; nenorrnarea se poate aplica şi pentru cele de
gradul II cu categoriile D şi E/
2. între construcţiile incombustibile pentru decântoare, paturi de
uscare a nămolului inert, bazine şi rezervoare pentru lichide incombusti­
bile care nu reacţionează periculos în contact cu apa (cu excepţia rezer­
voarelor şi a bazinelor de apă ce poate fi folosită la stingerea incendiilor)
şi vecinătăţi, indiferent de gradul lor de rezistenţă la foc şi categoria
de pericol de incendiu.
b) Distanţele indicate în tabel pot fi reduse, după cum urmează:
1. Cu 75% între construcţii care sînt separate prin pereţi antifoc, în
care s-au prevăzut ferestre cu limita de rezistenţă la foc de 45 minute,
a căror suprafaţă totală nu este mai mare de 25% din cea a peretelui;
2. Cu 50% între:
Q . A

— clădirile din categoriile C, D sau E la care pe porţiunea in care

distanţele sînt mai mici decît cele din tabel, învelitoarea este incombusti-
bilă pe suport incombustibil (sau învelitoarea combustibilă este protejată
11 — N o r m a t i v d e p a r t a m e n t a l — c. 2 4 9 7
161
 TABEL 4
printr-o şapă de ciment slab armată) iar pereţii incombustifoili sînt plini
şi au o limită de rezistenţă la foc de minimum 2 ore;
— clădirile de gradul II si categoria C de pericol, în care sarcina termică DISTANTE MINIME LA PARCURI DE REZERVOARE
nu depăşeşte 167.500 kj/nî8 (40.000 kcal/m2); ' CU LICHIDE COMBUSTIBILE CATEGORIA I V - V I I (2500 m 3 )
— construcţiile prevăzute cu instalaţii automate de sprinklere sau
drencere de stingere şi obiectele învecinate; Distanţa dintre obiectele învecinate şi 'rezer­
Grad de voarele din depozitele de categorie
3. Cu 25% între construcţiile de gradul I—II sau III de rezistenţă Obiectele rezistenţă
la foc ai căror pereţi exteriori incombustibili au o limită de rezistenţă învecinate la foc
IV V VI VII
la foc de minimum 1 oră iar procentul de goluri practicate în faţadă
(în porţiunile în care distanţa este sub cea indicată în tabel) nu este 30 20 18 16
C o n s t r u c ţ i i industriale, c i v i l e şi I—II
mai mare de 25%. Pentru construcţiile de gradul IV— V, în asemenea III 40 25 22 20
depozite
situaţii, distanţele se pot reduce la 10 m faţă de cele de gradul I — I I ,
15 m faţă de cele de gradul III şi 18 m faţade cele de gradul IV—V S t a ţ i i d e p o m p a r e aferente - 20 15 12 —
rezistenţă la foc.
R a m p e d e încărcare-descărcare
c) La amplasarea construcţiilor de gradul I — I I I de rezistenţă la fo (c.f. şi a u t o ) şi linii c.f. de
din categoriile D şi E de pericol faţă de construcţii civile auxiliar , garaj cu t r a c ţ i u n e de a b u r 20 15 10 —
industriei şi de locuinţe (avînd acelaşi grad), se aplică distanţele pre­
scrise în tabel. Limita terenului - 15 12 10 8

1. Distanţele între construcţii se măsoară între pereţii exteriori, dacă

există elemente constructive sau arhitectonice'xombustibile care ies în
relief cu mai mult de 1 m, distanţele se măsoară de la acestea.
2. Atunci cînd într-o clădire sînt instalate secţii cu categorii diferite
de pericol de incendiu, 'distanţele faţă de clădirile vecine se stabilesc
de la perimetrul fiecărui compartiment, în funcţie de categoria de pericol
de incendiu a acestora.
3. Distanţele între panourile de explozie prevăzute în pereţii exteriori
şi clădirile învecinate trebuie sa fie conforme cu cele din tabelul 3.
* R e z e r v o a r e l e se p o t a m p l a s a i z o l a t s a u pe grupuri. în cazul cînd un rezervor,
(sau un grup de rezervoare) nu d e p ă ş e ş t e 5 . 5 0 0 m ' , indiferent de c l a s a lichidelor
a t u n c i a c e s t a u r m e a z ă regimul d e p o z i t e l o r d e c a t e g o r i a I V .
Se recomandă ca în planul general, rezervoarele de GPL să fie ampla­
sate la marginea întreprinderii, de preferinţă astfel ca vînturile dominante
să îndepărteze eventualele scăpări accidentale de gaze, de zonele cu foc
deschis.
Dacă necesităţile tehnologice impun păstrarea materiei prime şi
a produselor intermediare între două faze de fabricaţie în cadrul secţiei
de producţie, pe platforma tehnologică, se vor lua următoarele măsuri:
3
— capacitatea totală a rezervoarelor nu va depăşi 2500 m ;
— amplasarea rezervoarelor, inclusiv a celor de combustibil pentru
cuptoare, faţă de aparatele tehnologice se va face astfel ca să se asigure
spaţii de acces pentru montaj, întreţinere şi exploatare, precum şi pentru
intervenţie în caz de incendiu;
— prin proiect se vor stabili măsuri de limitare a posibilităţilor de
propagare a incendiului, precum şi măsuri de stingere a acestuia (cum
ar fi de ex: executarea unor îndiguiri sau praguri pentru evitarea împrăş-
tierii lichidului revărsat în caz de avarie; menţinerea lichidelor combusti­
bile la presiunea atmosferică sub pernă de gaz inert; realizarea unor
dispozitive de golire rapidă a rezervoarelor, instalaţii speciale de semna­
lizare şi stingere a incendiilor etc).

163
 (-1
w
n i
<
Observaţii la tabelul 5

La amplasarea obiectelor cu hidrocarburi din clasa I, II în întreprin­

deri unde există foc deschis (cuptoare, cazane de abur etc), se recomandă
să se ţină seama de direcţia dominantă a vînturilor pentru a se evita
propagarea pînzei de gaze combustibile accidentale spre locurile cu foc
deschis.
Depozitul trebuie să fie împrejmuit cu un gard care să nu constituie
un obstacol pentru aerisirea terenului ocupat.
împrejmuirea separată a depozitului nu este obligatorie atunci cînd
întreprinderea căreia aparţine depozitul cuprinde şi alte obiecte cu pericol
A si B de incendiu şi dispune de o împrejmuire generală conform pre­
vederilor de mai sus.
Cînd întreprinderea cuprinde atît obiecte cu hidrocarburi lichide la
presiunea atmosferică şi temperatura normală, cît şi obiecte cu hidro­
carburi lichefiate, distanţa între obiectele cu hidrocarburi lichide şi liche­
fiate trebuie să fie de minimum 20 m. Această distanţă poate fi redusă
la 10 m cînd capacitatea totală de hidrocarburi lichefiate nu depăşeşte
70 m 3 .
Distanţele de 20 m, respectiv cele de 10 m pot fi reduse la 10 şi res­
pectiv la 5 m, cînd rezervoarele cu hidrocarburi lichide sînt subterane.
Atunci cînd capacitatea totală a depozitului este mai mare de 4000 m3
distanţa minimă între:
— mantaua rezervoarelor cu gaze lichefiate şi rezervoarele cu hidro­
o carburi lichide din clasa a Il-a, trebuie să fie de 40 m;
u — mantaua rezervoarelor cu gaze lichefiate şi rezervoarele cu hidro­
ui
o. carburi lichide din clasele III şi IV, trebuie să fie de 25 m.
CC
O Distanţele dintre rezervoarele vecine cu capac fix sau cu capac plu­
_j titor, aflate în aceeaşi cuvă de retenţie şi care conţin hidrocarburi sînt
UI cuprinse în tabelul următor, după valoarea diametrului celui mai mare
H rezervor vecin.
N
O
o.
UI
O
UI
U
LL
u
ui
o.
Z

1
 Anexa la TABEL 5
Distanţa minimă între două depozite de ambalaje deschise neintegrate
este dată în tabelul distanţelor în funcţie de clasa hidrocarburilor am­
balate.
DISTANŢE DINTRE REZERVOARE VECINE,
AFLATE ÎN ACEEAŞI CU VĂ DE RETENŢIE La capacităţile maxime de mai sus se ţine seama că:
Şl CARE C O N Ţ I N HIDROCARBURI — ambalajele goale nedegazate se calculează cu 1/10 din capacitatea
lor;
— ambalajele goale degazate nu sînt luate în calcul.
Diametrul D al celui mai mare rezervor
vecin Distanja minimă între două rezervoare vecine Staţiile de alimentare PECO amplasate în vecinătatea arterelor de
circulaţie vor avea amplasate rezervoarele din tabelul Drumuri. Celelalte
obiecte se vor" amplasa nenormate cu respectarea prevederilor din ID.
D < 6 m 1,5 17-M.I.Ch.
6 m < D s;~ 35 m 0,35 T>
D > 35 m Conf. p r e v e d e r i l o r d e p o z i t e l o r p e n t r u rafi­ Pentru staţiile de îmbuteliere gaze petroliere lichefiate se vor respecta
nării ş i p e t r o c h i m i e prevederile de la cap. 5 din prezentul normativ.
Pentru depozitarea în ambalaje (butelii) transportabile a gazelor
petroliere lichefiate de uz casnic, se vor respecta prevederile din
Capacitatea totală a rezervoarelor cuprinse într-o cuvă de retenţie
nu va depăşi 60.000 m 3 . instrucţiunile I.S.C.I.R.-C.3.
în cazul în care cuva conţine rezervoare cu diametre mai mici de 10 m,
numărul acestora nu va depăşi:
— 20 buc, pentru lichidele din clasele I, II, III a, IV a.
— 30 buc, pentru lichidele din clasele III b, IV b.
Rezervoarele orizontale vor fi amplasate în cuve independente.
Distanţa dintre rezervoarele cilindrice verticale care fac parte din cuve
diferite va fi de 1 D (un diametru).
Rezervoarele cilindrice orizontale trebuie să respecte prevederile pentru
rezervoarele cilindrice verticale precum şi următoarele condiţii:
— Distanţa minimă între două rezervoare supraterane cu axă ori­
zontală amplasate în aceeaşi cuvă de retenţie să fie de 1,5 m.
— Distanţa minimă între două rezeryoare supraterane cu axă orizon­
tală, amplasate în îndiguiri distincte să fie de 5 m.
— Distanţa minimă dintre două rezervoare subterane să fie de 1 m.
Amplasarea şi distanţele dintre rezervoarele pentru hidrocarburi
lichefiate vor respecta prevederile din prezentul normativ.
Capacitatea unui depozit de lichide, deschis şi integrat la o rampă ,
de încărcare în ambalaje este limitată la 500 m 3 . în cadrul unui astfel
de ansamblu de încărcare în ambalaje nu sînt impuse distanţe între
elementele acestuia.
Distanţa dintre un depozit integrat deschis de ambalaje şi un depozit
neintegrat deschis de ambalaje este arătată în tabelul 5 anexa I.
Capacitatea maximă a unui depozit de ambalaje deschis neintegrat
3
este de 2.500 m .

166
 ANEXA II TABEL 1

DISTANŢE DINTRE D E P O Z I T U L DE A M O N I A C LICHID

Şl OBIECTELE CU CARE SE ÎNVECINEAZĂ
ÎN PLATFORMA INDUSTRIALĂ
DISTANŢE ÎNTRE DEPOZITE
SI ALTE OBIECTE Nr.
Obiectul pînă la care se normează distanţa
Distanţa
Obs.
cft. minimă în m

1 I n s t a l a ţ i i , clădiri, d e p o z i t e e t c . c u c a r a c t e r in­
dustrial, de c a t e g o r i a A, B, C pericol de in­
cendiu, p r e c u m şi c e l e cu f o c d e s c h i s 30

2 I n s t a l a ţ i i , clădiri, d e p o z i t e e t c . c u c a r a c t e r indus­
• Amoniac trial, de c a t e g o r i a D şi E p e r i c o l de i n c e n d i u 15 *
• Gazometre, gaze combustibile
• Materiale combustibile solide 3 D e p o z i t e d e carburanţi d e m a r e c a p a c i t a t e ş i in­
s t a l a ţ i i d e prelucrarea pro duse lor p e t r o l i e r e
• Oxid de etilena — clasa I — I I 40
- clasa I I I - I V 30

4 R a m p e C.F. de î n c ă r c a r e a şi d e s c ă r c a r e a produ­
selor p e t r o l i e r e c l a s a I — II — I I I — I V . 20

1. Distanţele dintre depozitul de amoniac lichid şi obiectele cu care 5 R a m p e C.F. de încărcarea şi descărcarea amo­
**
niacului 15
se învecinează în platforma industrială.
6 D r u m u r i şi căi f e r a t e u z i n a l e (cu e x c e p ţ i a celor
2. Amplasarea rezervoarelor de gaze combustibile (gazometre) cu aferente depozitului) 15
3
capacitatea de 250 m faţă de obiectele vecine.

3. Depozite deschise de materiale combustibile solide. * D i s t a n ţ a se determină prin proiect în funcţie de înălţimea faclei; pentru înălţimea
H = 60 m, d i s t a n ţ a va fi 100 m şi p e n t r u H = 100 m, d i s t a n ţ a va fi de 60 m. P e n t r u
î n ă l ţ i m i i n t e r m e d i a r e d i s t a n ţ e l e v o r r e z u l t a din calcul.
4. Depozite oxid de etilena.
* * D i s t a n ţ a f a ţ ă d e l i n i a C.F. d e garare ş i r a m p e e s t e d a t ă p e n t r u l o c o m o t i v a D i e s e l
î n t i m p u l operaţiunilor d e încărcare-descărcare l o c o m o t i v a v a f i a p r o p i a t ă l a 1 0 m d e
gurile de încărcare.
S c o a t e r e a v a g o a n e l o r d e l a r a m p ă s e f a c e d u p ă t e r m i n a r e a lucrărilor d e încărcarea-
d e s c ă r c a r e a produselor şi î n d e p ă r t a r e a scurgerilor.

168 169
 TABEL 2 TABEL y

DEPOZITE DESCHISE DE MATERIALE COMBUSTIBILE SOLIDE

AMPLASAREA REZERVOARELOR DE GAZE COMBUSTIBILE
(GAZOMETRE) CU CAPACITATEA DE 250 m 3
Distanţele de siguranţă
FAŢĂ DE OBIECTELE VECINE în m dintre marginea
stivelor sau şoproaneior
Capacitatea depozitului şi construc­
Destinaţia depozitului depozitului ţiile vecine cu gradul
Distanţă de siguranţă, m
de rezistenţă la foc
Denumirea obiectului învecinat
depozitului De la rezerv, De la rezerv,
de gaze uscate de gaze I-II in IV-V

Tocătură de l e m n rumeguş, cio- Pînă la 1000 m 3 10 13 16

Clădiri de p r o d u c ţ i e şi auxiliare, a v î u d :
călăi de porumb şi seminţe de 5000 m3 13 16 19
— gradul I — I I rezist, la foc. 20 16 floarea soarelui 20000 m3 16 19 22
— gradul I V — V rezist, la foc 30 25
A m b a l a j e ş i deşeuri d i n m a t e r i a l Pînă la 500 m3 14 17 20
C o n s t r u c ţ i i care d e s e r v e s c g a z o m e t r e l e 16 12
l e m n o s , c a r t o n , hîrtie 1000 m 3 17 20 23
5000 m3 20 23 .26
D e p o z i t e d e s c h i s e p e n t r u m a t e r i a l e solide c o m b u s t i b i l e 306' 25"»
Ambalaje din materiale plastice Pînă la 500 m 3 — _ —
C u p t o a r e i n d u s t r i a l e în aer liber şi a l t e i n s t a l a ţ i i cu
(butoaie, canistre, a m b a l a j e d e 1000 m 3 12 15 16
foc d e s c h i s 50 40
transport) 2000 m3 14 17 20

Depozite deschise de lichide combustibile şi alte lichide

şi m a t e r i a l e uşor inflamabile în r e z e r v o a r e s a u a m b a ­
Ţ e v i d i n m a t e r i a l e p l a s t i c e (PVC, Pînă la 2000 m3 — _ _
p o l i e t i l e n ă şi polipropilenă) 5000 m3 14 17 20
laje 30 25 :
8000 m3 16 19 22
Clădiri p u b l i c e şi de l o c u i t 50 40
Cauciuc natural Pînă la 1000 m3 10 13 16
2000 m3 12 15 18
Căi ferate de garare u z i n a l e 15 10 5000 tone 14 17 ' 20
7000 tone 16 19 22
Drumuri uzinale 15 10
Anvelope şi articole tehnice din Pînă la 500 tone 10 12 14
cauciuc 1000 t o n e 12 14 16
2000 tone 14 16 18
Observaţii
Deşeuri din cauciuc 100 t o n e 15 17 19
a. Pentru depozitele cu capacitate de 250—1000 m3 distanţele din 300 tone 17 20 22
3
tabel se majorează cu 25%, iar la cele cu peste 1000 m cu 60%.
P r o d u s e fibroase ş i p l a n t e a n u a l e 100 t o n e 20 25 30
b. La depozitele cu ambalaje din material lemnos, hîrtie sau carton, 1 0 0 - 5 0 0 tone 30 35 40
500—5000 tone 35 40 50
•depozitele de produse fibroase şi plante anuale, distanţele se vor mări
cu 20% faţă de cele prevăzute în tabelul de mai sus.
c. Rezervoarele de gaze combustibile se vor amplasa între ele la Observaţii
distanţa de 2/3 din diametrul celui mai mare rezervor.
1. Capacitatea depozitelor se referă la volumul de masă şi nu afînat.
2. Se admite alipirea depozitelor sau şoproaneior cu aceste materiale
combustibile solide de secţiile de producţie de depozite închise sau de

170 171

încăperile de recepţie-expediţie, clădiri de gradul I — I I rezistenţă la foc,
pentru materialele înscrise în tabelul de mai sus cu excepţia ambalajelor
din lemn, carton şi hîrtie, a deşeurilor din cauciuc, stuf.
Alipirea este permis a se face numai pentru cantităţile care nu depăşesc
pe cele încrise la primul rînd al fiecărui material de depozitare prevăzut
în tabel.
în cazul alipirii, peretele despărţitor va fi plin şi rezistent la foc, cores­
punzător sarcinei termice.
3. Distanţele faţă de construcţiile industriale din categoria A şi B
pericol de incendiu, nu trebuie să fie mai mici de 15 m pentru mate­
rialele înscrise în tabel, cu excepţia depozitelor de rumeguş de lemn,
ambalaje de carton, lemn sau mase plastice (polietilenă şi polipropilenă)
şi de minimum 20 m, chiar dacă în tabel sînt prevăzute distanţe mai mici.
4. Depozitarea ţevilor din policlorură de vinii pînă la capacitatea
3
de 8000 m se poate face alipit de clădiri cu gradul I — I I rezistenţă
la foc, categoria C, D şi E pericol de incendiu cu peretele despărţitor,
plin şi antifoc.
La precizarea distanţelor se vor respecta şi prevederile din normativul
ID 17—1973 cu privire la zonele periculoase.
5. Depozitele de tocăturâ de lemn, rumeguş, ciocălăi plante anuale şi
produse fibroase se amplasează faţă de centrele populate la 200 m, iar
faţă de construcţiile civile cu caracter special (spitale, creşe, săli aglome­
rate) distanţele din tabel se majorează cu 25%.
6. Depozitele de paie, stuf (plante anuale şi produse fibroase) se
organizează în stive cu dimensiunile 18 X 75 X 18 m, două cîte două,
cu distanţa între ele de 15 m, iar între 2 perechi de stive de 30 m. Patru
perechi de stive formează o grupă a cărei suprafaţă nu va depăşi 2 ha.
DEPOZITE PENTRU O X I D DE ETILENA
A. Proprietăţi principale ale oxidului d e etilena
Principalele proprietăţi fizico-chimice ale oxidului de etilena sînt
următoarele:
— Greutate moleculară: 44
— Temperatura de fierbere la 760 mm Hg: 10,5°C
— Temperatura de congelare: 111,3°C
— Temperatura de inflamabilitate: 17,8°C
— Densitate la 4°C: 0,89 g/m3
— Limite de explozie în aer: limita inferioară 3%
Urnita superioară 100%
— Temperatura de autoaprindere în aer la 1 atm.: 429°C
172
i
— Temperatura de decompoziţie în absenţa aerului: 560°C
— Căldura lentă de vaporizare: 136 cal/g
— Căldura specifică: lichid 0,466 cal/g°C
gaz (1 atm. şi 34°C): 0,262 cal/g°C
— Căldura de polimerizare în faza lichidă: 22 Kcal/mol.
— Căldura de decompoziţie a vaporilor: 20 Kcal/mol.
Se remarcă faptul că în condiţiile temperaturii ambiante şi a presiunii
normale, oxidul de etilena este un gaz.
Prin urmare condiţiile principale de depozitare a acestui produs vor fi
asemănătoare cu cele pentru depozitarea gazelor lichefiate în general,
la care se adaugă condiţii concrete legate de proprietăţile particulare
ale oxidului de etilena.
B. T e m p e r a t u r a de d e p o z i t a r e
Oxidul de etilena trebuie depozitat şi menţinut la o temperatură
apropiată de 0°C (max. -f-5°C) sub presiune de gaz inert.
Asigurarea depozitării în condiţii de temperatură scăzută prezintă
următoarele avantaje:
1. Perna de gaz inert are o presiune mai mică, necesară menţinerii
unei compoziţii mai puţin periculoase în spaţiul de vapori al rezervorului
decît dacă ar fi depozitat la temperaturi mai ridicate.
2. Viteza reacţiilor de polimerizare este considerabil diminuată, acest
lucru conducînd la reducerea frecvenţei operaţiunii de curăţare a
rezervoarelor şi a pierderilor de produs.
3. în cazul iniţierii reacţiei de polimerizare datorită unui material
străin, reacţia iniţială decurge cu o viteză mică, permiţînd astfel să se ia
măsurile corespunzătoare într-un interval mai mare de timp.
Pentru menţinerea nivelului impus de temperatură se pot aplica două
procedee:
— Circulaţia agentului frigorific prin mantaua exterioară a rezervo­
rului (se poate aplica la rezervoare cilindrice pînă la 200 m 3 ).
— Recircularea unui debit calculat de oxid de etilena printrkm schim­
bător de căldură exterior, unde are loc răcirea sa, cu ajutorul unui agent
frigorific (se poate aplica la toate tipurile şi mărimile de rezervoare).
Ca agent frigorific, în staţiile de frig care deservesc şi depozite de oxid
de etilena, se impun freonii care sînt inerţi din punct de vedere chimic
faţă de oxidul de etilena.
în staţiile de frig de capacitate redusă, special prevăzute pentru
deservirea depozitelor de oxid de etilena, este economic să se aplice
transferul de căldură direct între freon şi oxidul de etilena.
Atunci cînd staţia de frig deserveşte şi alte instalaţii în afară depozi­
tului de oxid de etilena, apare mai avantajoasă folosirea unui agent fri-
173
 Această manieră de amplasare este necesară pentru ca aceste robinete
să fie acţionate în condiţii de siguranţă de către personalul de operare
şi să limiteze porţiunile de conductă în care oxidul de etilena stagnează
mai mult timp.
G. Eliminarea posibilităţilor de polimerizare
prin evitarea staţionărilor
Pentru prevenirea polimerizărilor, pe conductele în care staţionează
oxidul de etilena se recomandă următoarele măsuri:
— conductele şi armăturile pentru oxid de etilena lichid se vor pre­
vedea din oţel inoxidabil;
— aceste conducte se vor izola şi însoţi cu solă.
Aceste măsuri se consideră suficiente pentru staţionări care nu depă­
şesc 7 zile.
Pentru staţionări mai îndelungate se impune suflarea cu azot a conduc­
telor în rezervor, pentru a fi golite de conţinutul în oxid de etilena lichid.
. Conductele de oxid de etilena cu circulaţie continuă nu este necesar
să fie însoţite cu solă.
H. Izolarea rezervoarelor în cuve s e p a r a t e
protejate cu p ă m î n t
Rezervoarele de oxid de etilena prezintă pericole şi pentru obiective
învecinate.
Pentru a mări gradul de siguranţă în exploatare şi securitatea obiecti­
velor învecinate, trebuie să se acorde o atenţie specială amplasării depo­
zitului de oxid de etilena. Această situaţie se va concretiza în asigurarea
în primul rînd, a unor distanţe corecte între depozitele de oxid de etilena
şi obiectivele învecinate.
Curbele din desenul de la pagina 181 indică distanţele pentru amplăr
sarea rezervoarelor de oxid de etilena faţă de clădiri, depozite sau alte
obiective.
Cantitatea de oxid de etilena folosită pentru determinarea distanţelor ne­
cesare din desenul de la pagina 181 este cantitatea maximă conţinută într-
un rezervor sau grup de rezervoare, care poate fi expus simultan la incendiu.
Rezervoarele dintr-un grup pot fi subdivizate pentru a preveni expu­
nerea simultană la incendiu prin:
1. Amplasarea rezervoarelor la cel puţin 6 m între ele sau separarea
lor cu pereţi antifoc, rezistenţi timp de două ore.
2. Prevederea de sisteme de scurgere (cuve) pentru a preveni ca
scurgerile unui rezervor să ajungă sub alte rezervoare.
3. Amplasarea colectoarelor pentru scurgerile din cuvele rezervoarelor
la cel puţin 3 m pe orizontală faţă de rezervor.
176
Toate distanţele din desenul de la pagina 181 pot fi reduse cu 50%,
cînd rezervoarele sînt prevăzute cu sisteme automate de stropire cu apă
sau sînt îngropate sau împrejmuite cu valuri de pămînt.
în final, se recomandă ca rezervoarele să fie astfel amplasate încît să
nu fie expuse simultan pericolului de incendiu; în felul acesta, se pot
reduce distanţele de amplasare a depozitelor de oxid de etilena faţă de
alte obiective.
în orice caz, una din măsurile obligatorii va fi prevederea de sisteme
de stropire cu apă a rezervoarelor acţionate manual în caz de avarie
(8 pînă la 10 l/min.m2).
Atunci cînd se ivesc cazuri în care nu pot fi respectate distanţele de
amplasare, stropirea va fi automată.
Pentru depozitele de oxid de etilena care se vor proiecta în viitor în
ţara noastră, scurgerile provenite de la fiecare cuvă a rezervorului sau
a grupului de rezervoare vor fi conduse la un bazin, de unde după reali­
zarea diluţiei cu apă de 221 volume (4%), vor fi trimise la canalizarea
chimic impură (după verificarea concentraţiei).
Pentru depozitele existente se va realiza diluţia chiar în cuva în care
este aşezat rezervorul, printr-o inundare corespunzătoare cu apă, atunci
cînd e cazul.
Cantităţi mici de oxid de etilena pot fi depozitate în "incinta instala­
ţiilor tehnologice, în aer liber (rezervoare pînă la 2 m3) în care caz nu se
mai ţine seama de distanţele ce rezultă din desenul de la pagina 181.
Aşa cum este conceput graficul de la pagina 181, rezultă că pot fi
adoptate diferite variante de amplasare a rezervoarelor în cadrul unui
depozit, De exemplu, rezervoarele pot fi încadrate sau. nu cu diguri de
pămînt în cuve separate; implicaţiile într-un caz sau altul se reflectă în
distanţele de amplasare.
Deoarece capacităţile de depozitare din ţara noastră pînă acum şi
pentru un viitor mai apropiat, se situează la valori medii şi mici, se
recomandă să se adopte soluţia de a se prevedea valuri de pămînt.
I. Materiale de confecţie p e n t r u rezervoare, conducte,
a r m ă t u r i şi cisterne
Este esenţial să se prevină contactul etilenoxidului lichid cu orice
substanţă care ar putea cataliza reacţia de polimerizare. Astfel de sub­
stanţe catalizatori sînt: acizii, bazele, clorurile metalice (cloruri de Al,
Fe, N).
Oxizii de fier reprezintă catalizatori moderaţi pentru polimerizarea
oxidului de etilena.
Rezervoarele pentru oxid de etilena se pot confecţiona din oţel (carbon,
aliat sau inoxidabil).
12 — Normativ departamental — e. 2497 177
 Rezervoarele de oţel carbon, înainte de punerea în funcţiune, trebuie
sablate (se recomandă cu alice metalice) şi suflate cu azot şi apoi menţi­
nute sub pernă de azot.
După spălarea rezervoarelor la revizii, acestea se vor usca imediat
cu aer cald şi se vor inertiza cu azot, pentru a preveni ruginirea.
Spălarea şi curăţarea rezervoarelor se va face conform graficului
normal de revizii.
în ultimul timp, pe plan mondial se produce oxid de etilena prin tehno­
logia oxidării etilenei cu oxigen pur.
La simpozionul din Porto-Rico (1976) s-a relevat că oxidul de etilena
obţinut pe această cale are o instabilitate mai mare decît oxidul de eti­
lena obţinut prin procedeul oxidării etilenei cu aer.
De aceea, se recomandă pentru parcurile de rezervoare şi rampe pentru
oxid de etilena care se vor construi în viitor în ţara noastră, să se
prevadă confecţionarea rezervoarelor şi cisternelor din oţel inoxidabil.
în acest mod, se elimină operaţiunile greoaie de curăţare prin sablare,
care nu exclud totuşi complet posibilitatea formării ruginei pe supra­
feţele metalice, în exploatarea depozitului.
La rezervoarele confecţionate din oţel inoxidabil se va avea în vedere
ca zgura rămasă în urma operaţiunilor de sudură să fie înlăturată cu perii
de sîrmă.
De asemenea, ţevile şi armăturile pentru oxid de etilena lichid se vor
prevedea din oţel inoxidabil.
Ca materiale pentru garnituri se vor folosi cele rezistente la acţiunea
oxidului de etilena (spirotalice cu teflon, benzofest ş.a.). Pe distanţa
dintre rezervor şi primele robinete se recomandă să se utilizeze garnituri
spirotalice (formate din teflon şi oţel inox).
în orice situaţie nu se vor folosi garnituri din cauciuc sau azbest.
J. N o r m a r e a timpului pentru t r a n s p o r t u l oxidului de etilena
în cisterne de cale ferată
Normarea timpului pentru transportul oxidului se va face conform
normelor în vigoare, referitoare la gazele lichefiate.
K. Debitul p o m p e l o r de avarie
Pompele de golire în caz de avarie se vor dimensiona astfel încît să
poată transvaza un rezervor avariat în maximum o oră.
178
L. Vehicularea oxidului de etilena lichid
încărcarea şi descărcarea oxidului de etilena se poate face în 3 moduri,
după situaţia concretă din fiecare depozit şi după debitele necesare de
realizat:
— pe baza înălţimii coloanei de lichid;
— cu ajutorul presiunii de gaz inert (azot);
— cu ajutorul pompelor de transfer.
Fiecare pompă de transfer va fi prevăzută cu o conductă de debit
minim pentru vehiculare în cazul în care robinetul liniei de refulare este
închis, în felul acesta prevenindu-se încălzirea excesivă a oxidului de
etilena în pompă.
Pompele vor fi răcite cu solă, prin însoţirea sau prevederea unor tipuri
de pompe cu cămaşă de răcire.
Pompele vor fi echipate cu traductor de temperatură a lichidului din
carcasă, astfel încît să fie blocate atunci cînd temperatura a depăşit
cu maximum 3°C temperatura lichidului din aspiraţia pompei.
Pentru înlăturarea pericolului supraîncălzirii oxidului de etilena dato­
rită gazării pompelor, acestea se vor echipa cu manometre diferenţiale
care să permită blocarea motoarelor la scăderea presiunii de pompare
sub limita admisă.
La atingerea nivelului maxim din rezervor, se vor bloca motoarele
pompelor care încarcă rezervoarele sau se vor bloca liniile de încărcare
cu ajutorul unor robinete automate.
Motoarele pompelor de încărcare a rezervoarelor vor fi blocate la nivel
maxim în rezervor.
M. Recomandări generale privind echiparea
cu mijloace de a u t o m a t i z a r e a rezervoarelor de oxid de etilena
Fiecare rezervor va fi echipat corespunzător pentru:
— indicarea locală şi la tablou a presiunii şi alarmarea valorii minime
a acesteia;
— indicarea locală, înregistrarea la tablou şi alarmarea limitei maxime
a temperaturii din rezervor;
— indicarea locală, înregistrarea la tablou şi alarmarea (maxim,
minim) pentru nivel.
Măsurătorile locale şi la tablou se vor face cu aparate diferite (de ex.:
sticlă de nivel şi transmiter de nivel).
179
 Depozitele de oxid de etilena care se vor proiecta în viitor vor fi dotate
cu gaz analizor automat de oxid de etilena cu semnalizare.
Semnalizarea se va face astfel: pentru depozit, la concentraţii de
120 mg/m3 considerînd că se lucrează maximum 2 ore pe schimb; pentru
rampă, la concentraţia de 60 mg/m3, considerînd că se lucrează maximum
4 ore pe schimb.
Analizorul se va prevedea cu posibilitatea de a acţiona automat stro­
pirea cu apă atunci cînd se adoptă acest procedeu de stropire (vezi
punctul H.3.).
Totdeauna detectoarele de gaze se vor amplasa la partea inferioară
a cuvelor rezervoarelor şi pompelor.
Parcul şi rampa de încărcare-descărcare vor avea în dotare
gazanalizoare portabile.

N. Asigurarea cu a z o t a depozitelor de oxid de etilena

Pentru a evita alimentarea parcului de oxid de etilena cu azot, care

ar putea fi contaminat cu unele substanţe periculoase în contact cu
oxidul de etilena, se recomandă ca azotul pentru parcul de oxid de etilena
să fie adus printr-o conductă separată direct de la staţia de azot a fiecărei
DISTANŢE MINIME PENTRU DEPOZITE DE OXID DE ETILENA
platforme industriale.
— Se foloseşte curba B pentru distanţe între depozit şi clădiri sau
O. Recomandări generale privind p r o i e c t a r e a structuri importante, depozite pentru diverse produse inclusiv rezervoare
şi exploatarea r a m p e l o r de oxid de etilena de lichide şi gaze inflamabile, precum şi instalaţii pentru utilităţi de
stingere a incendiilor.
— Se foloseşte curba A pentru distanţe faţă de clădiri cu pereţi por­
Cisternele pentru transportul oxidului de etilena se recomandă a fi tanţi.
folosite exclusiv pentru transportul acestui produs. Aceste distanţe pot fi reduse cu 50% dacă se prevăd sisteme de stropire
Dacă în unele situaţii nu este posibil acest lucru, cisternele folosite automată cu apă sau dacă rezervoarele sînt îngropate sau prevăzute
trebuie să corespundă cu materialul de confecţie şi condiţiile de lucru cu valuri de pămînt.
pentru oxid de etilena, să fie spălate şi curăţate şi apoi inspectate cores­
punzător de către persoane care cunosc prezentele recomandări.
Cisternele pentru oxid de etilena vor fi presurizate după încărcare cu
azot.
La descărcarea cisternelor, oxidul de etilena trebuie menţinut la cel
2
puţin 2 kg/cm presiune de azot.
încărcarea în cisterne se va face folosind un contor automat şi prin
cîntărire.
Rampele de încărcare şi descărcare a oxidului de etilena se vor amplasa
la cel puţin 15 m de rezervor.

180
 TABEL 1
ANEXA III

DISTANŢE MINIME DE LA MARGINEA PĂRŢII CAROSABILE

A DRUMURILOR UZINALE

Distanţe pînă
la marginea
DISTANŢE Nr.
crt.
Denumirea obiectului Detalii părţii carosabile
(m)
ÎNTRE CĂILE DE COMUNICAŢIE Şl ALTE OBIECTE
1 Conturul e x t e r i o r al con­ — cînd nu au a c c e s miji. de
s t r u c ţ i e i sau i n s t a l a ţ i e i transp. 2(1)
— cînd au a c c e s miji. de t r a n s p . 2(2)
— cînd au a c c e s a u t o v e h i c u l e 6(2)

2 A x e l e liniilor c.f. situate — cu e c a r t a m e n t n o r m a l 3(3)

paralel — cu e c a r t a m e n t r e d u s 2,5(3)
• Drumuri
3 împrejmuire - 1
• Căi ferate
4 Zone v e r z i — a x u l trunchiurilor de c o p a c i 0,75
— m a r g i n e a arbuştilor 0,50
1. Distanţe minime de la marginea părţii carosabile a drumurilor uzi­
nale. 5 A x u l stîlpilor p e n t r u reţele
de telecomunicaţii — 0,75

2. Distanţe dintre axul liniei ferate şi construcţiile, instalaţiile şi A x u l stîlpilor p e n t r u r e ţ e l e — de j o a s ă t e n s i u n e 0,75

depozitele vecine. 6
electrice — de î n a l t ă t e n s i u n e :
— pînă la 20 K V A 3
3. Amplasarea rezervoarelor (categoria IV—VII) cu lichide combusti­ — p e s t e 20 K V A 5
bile pentru consum, faţă de liniile C.F. pentru tracţiunea cu abur. Dis­
tanţele de siguranţă dintre rezervoare supraterane cu lichide combusti­
bile pentru consum (categoria IV—VII). Observaţii
1. Această distanţă se poate reduce la 1,25 m cînd drumurile au partea
4. Distanţe de siguranţă de la staţiile de pompare lichide combustibile carosabilă de cel puţin 6 m lăţime;
ale depozitelor de consum pînă la liniile C.F. vecine.
2. Distanţele se pot reduce dacă accesul în clădire este asigurat de
lăţimea drumului, respectîndu-se relaţia:
5. Distanţe de siguranţă dintre rampele C.F. de încărcare-descărcare
lichide combustibile şi gaze petroliere lichefiate şi vecinătăţi (pentru d _ +h
consum). = r b
2

unde:
r = valoarea cea mai mare a razei minime;
b = lăţimea părţii carosabile a drumului ;
bx = lăţimea autovehiculului, în m.
3. Pentru drumurile exterioare, distanţele între drum şi C.F., în funcţie
de caracteristicile platformei de C.F., sînt cuprinse în STAS 4312, 4066
şi 4197 (conform ord. M.I.Ch. nr. 6754/16.VII.1977).

182 183
 TABEL 2
Observaţii

DISTANŢE DINTRE A X U L LINIEI FERATE Şl CONSTRUCŢIILE, 1. Clădirile cu învelitori combustibile neprotejate se vor amplasa la
INSTALAŢIILE Şl DEPOZITELE VECINE minimum 30 m de axul căii ferate.
2. Depozitele cu şoproane se asimilează cu depozitele în aer liber.
Distanţa în metri 3. La instalaţiile din rafinării şi combinate petrochimice, cînd pro­
Tracţiune cu abur Tracţiune cu L.D. cesul tehnologic impune aducerea reactivilor necesari, distanţa pînă la
Nr. Construcţii, instalaţii, depozite
cu categoria de pericol de
Gradul de
rezistenţă Linie curentă Linie curentă
C.F. uzinală se poate reduce la 10 m, respectiv 3 m.
crt.
incendiu la ioc 4. Pentru depozitele de categoria IV—VII distanţele sînt indicate
Nor­ Uzinală Uzinală
mală îngustă
Nor­
mală îngustă în tabelul următor.
TABEL *
1 Construcţii i n d u s t r i a l e
A,B I. I I 50 20 10 20 10 5 AMPLASAREA REZERVOARELOR (CATEGORIA [IV-VII),
C I, I I , I I I 15 12 N 5 5 N
D, E I, I I , I I I N N N N N N CU LICHIDE COMBUSTIBILE PENTRU C O N S U M ,
C, D , E . IV, V 20 20 10 10 10 N<!> FAŢĂ [DE] LINIILE [C.F. PENTRU TRACŢIUNE CU ABUR.
'2 D e p o z i t e î n c h i s e d e re- DISTANŢELEJ^DE SIGURANŢĂ jDINTRE REZERVOARELE
c i p i e n ţ i c u gaze- c o m ­
primate şi cu gaze
SUBTERANE CU LICHIDE COMBUSTIBILE PENTRU
petroliere lichefiate I, I I 50 20 10 10 10 1(2) C O N S U M (CATEGORIA I V - V I I )
— d e p o z i t e î n c h i s e de
m a t e r i a l e uşor c o m b u s ­ Distanţele în m de la obiectivul
Grade de vecin pînă la rezervoarele
tibile I, I I 50 20 10 10 10 5( 2 ) Nr. Denumirea obiectivului de categoria
crt. învecinat rezistenţă
III 30 20 10 10 10 5 la foc
IV V . VI VI
3 I n s t a l a ţ i i î n aer liber
A, B , C 50
- 15(1.»
3
20 10 20 10 5< >
1 L i n i i C.F. c u r e n t e 30 25 20
— d e p o z i t e în a e r liber 2 Linii C.F. u z i n a l e 15 10 8 5(1.«. 3)
(rezervoare etc.) c l a s a
I, I I , I I I a şi I V a 50 20 20 20 10 5(4)
— i d e m , c l a s a I I I b,
IV b 30 20 20 10 10 N
Observaţii
— d e p o z i t e de g a z e p e ­
troliere lichefiate î n
1. Distanţele se reduc cu 25% pentru rezervoarele semiîngropate şi cu
aer liber 100 60 20 20 20 10
50% pentru cele îngropate.
D e p o z i t e î n aer l i b e r : .2. Distanţele dintre rezervoarele de categoria IV—VII pentru lichide
— de c h e r e s t e a 70 20 20 10 10 5 din clasele III b şi IV b şi liniile de cale ferată cu orice fel de tracţiune,
— de l e m n r o t u n d nu se normează.
de celuloză 30 10 10 5 5 5
— de cărbuni 50 20 20 5 5 5
3. Distanţele dintre depozitele de categoria VII cu lichide din clasele
4
II, III a şi IV b şi vecinătăţi pot fi reduse, în cazurile bine justificate,
Construcţii civile I, I I 12 5 5 5 5 5
III 20 8 8 8 5 5
la 3 m faţă de liniile c.f. uzinale, precum şi la 10 m faţă de liniile c.f.
IV 30 20 10 10 6 6 curente, 5 m faţă de construcţiile de gradul I—II rezistenţă la foc,
V 35 20 12 12 10 10 10 m faţă de cele cu gradul III rezistenţă la foc şi 15 m faţă de construc­
ţiile de gradul IV—V rezistenţă la foc.

184 185
 TABEL 4
T A B E L 5-

DISTANŢELE DE SIGURANŢĂ DE LA STAŢIILE DE POMPARE DISTANŢELE DE SIGURANŢĂ DINTRE RAMPELE C.F.

LICHIDE COMBUSTIBILE ALE DEPOZITELOR DE C O N S U M DE ÎNCĂRCARE - DESCĂRCARE LICHIDE COMBUSTIBILE
P Î N Ă LA LINIILE DE CALE FERATĂ VECINE Şl GAZE PETROLIERE LICHEFIATE Şl VECINĂTĂŢI
(PENTRU C O N S U M )
Distanţa în m de Ia staţia de pompare pînă la:
Nr.
Tipul staţiei de pompare Linii c.f. de Alte linii c.f. Linii c.f. Distanţa în m faţă de:
ort. încărcare- uzinale curente
descărcare
Constr. şi instal.
Nr. Felul rampei de Clasa lichid. pe categ. de Rezervoare de
1 Amplasamente în construcţii crt. încărcare-descărcare comb. vehiculat pericol de categoria Clădiri
(clădiri) î n c h i s e 5 10 15 incendiu civile
2 A m p l a s a m e n t e în aer liber 10 12 15
A,B C,D,E IV V-VI VII

1 R a m p e C.F. ş i a u t o
Observaţii pentru lichide com­
bustibile I, II, l i l a , 50 35 15 10 5 40
L Distanţele de la axul liniilor de cale ferată încărcare-descărcare IVa
şi alte linii uzinale pînă la staţiile de pompare pentru lichide combusti­ I l l b şi IVb 40 25 5 5 5 40
R a m p e p e n t r u gaze
bile din clasa III b şi IV b, aferente depozitelor de consum de categoriile petroliere lichefiate I 100 50 50 50 50 100
2
IV—VII, nu se normează.
2. în cazul cînd încăperea staţiei de pompe este comasată într-o
construcţie avînd altă destinaţie (separată faţă de restul clădirii în con­
formitate cu prevederile pentru astfel de construcţii), distanţele faţă Distanţele de la axa liniei C.F. uzinale sau de încărcare-descărcare a
de linia de cale ferată se măsoară de la cel mai apropiat perete exterior produselor în sau din depozitele de consum de lichide combustibile
al staţiei de pompare. pînă la rampe nu se normează, stabilindu-se pe baza considerentelor
3. Distanţele din tabel se majorează cu 40% în cazul staţiilor de pompe tehnologice.
pentru lichide combustibile din clasele I, II, III a şi IV a aferente de­ Platformele, rampele de încărcare-descărcare lichide combustibile
pozitelor din categoriile IV şi V. ale depozitelor de consum vor fi betonate şi prevăzute cu rigole de
scurgere a produselor şi reziduurilor provenite de la spălare.
Fac excepţie platformele rampelor de descărcare ale depozitelor de
consum, a căror capacitate de descărcare nu depăşeşte 2 guri de descăr­
care ; ele pot să nu fie betonate.

187
 2 Distanţa dintre reactoare şi cuptor poate fi micşorată atunci cînd
ANEXA IV dimensionarea tehnologică şi calculul mecanic pentru preluarea dilatărilor
conductelor impun acest lucru.
3 în cazul cînd, din considerente tehnologice, se impun distanţe mai
mici decît cele din tabel acestea vor fi justificate prin proiect, luîndu-se
măsuri suplimentare de asigurare contra incendiilor.
DISTANŢE
FAŢĂ DE OBIECTELE TEHNOLOGICE
PENTRU CUPTOARE

DISTANŢELE INTERIOARE
PE PLATFORMELE T E H N O L O G I C E

Nr. Cuptor cu foc Separator local

ort. Denumirea aparatelor deschis deschis Obs.

1 Cuptor c u f o c d e s c h i s 30
2 Separator local deschis 30 — —
3 Alte aparate de platformă:
a. c o l o a n e , r e a c t o a r e , s c h i m b ă t o a r e
etc. 10 8 2
b. casa compresoarelor, condensato­
rul b a r o m e t r i c e t c . 15 8 -

Observaţii

1. Pentru restul aparatelor din cadrul instalaţiei de pe o platformă

tehnologică se vor asigura prin proiectare, în funcţie de tehnologie
şi pericol de incendiu, spaţii suficiente de acces pentru executarea lucră­
rilor de montaj, întreţinere, exploatare, precum şi în vederea combaterii
incendiului.

188
 ANEXA V
Observaţii
Spaţiile de încărcat, verificat şi vopsit butelii vor fi separate printr-un
zid contra exploziilor de încăperile învecinate (birouri, camera ventilaţie,
atelier reparaţii); se va prevedea ventilaţie mecanică de tip antiexploziv,
în cazul că spaţiile de depozitat, încărcat, verificat şi vopsit butelii sînt
DISTANŢE închise.
Depozitul de butelii pline va fi separat de cel pentru butelii goale şi
PENTRU STAŢIILE DE ÎMBUTELIERE G.P.L. fiecare va putea fi amplasat pe platforme acoperite, adiacente halei de
încărcat cu care va comunica prin uşi antifoc sau în depozite deschise
în sistem paletizat, amplasat la distanţele arătate în tabelul de mai sus.
Atelierul de reparat butelii, biroul, vestiarul pot fi comasate cu clădirea
staţiei de umplere, cînd aceasta este închisă, cu condiţia ca ele să fie
despărţite prin ziduri (minimum 37,5 cm) pline, rezistente la explozie.
Dacă se fac clădiri independente, se vor amplasa la minimum 30 m de
1. Distanţe minime între staţiile de îmbuteliere a gazelor petroliere clădirea de îmbuteliere şi la 50 m faţă de rezervoare.
lichefiate şi vecinătăţi. Locomotiva de abur cu foc nu se va apropia de clădirea de îmbuteliere
sau de rezervoare la mai puţin de 100 m, iar locomotiva Diesel la mai
2. Distanţa dintre obiectele componente ale staţiei de îmbuteliere puţin de 40 m.
a gazelor petroliere lichefiate. La staţiile de îmbuteliere nu se admit subsoluri.
Rezervoarele vor fi prevăzute cu indicatoare — semnalizator pentru
TABEL 1 nivel maxim admis, cu vas pentru scurgerea apei şi cu posibilităţi de
transvazare între rezervoarele din dotare fără a fi nevoie a se păstra un
DISTANŢE MINIME ÎNTRE STAŢIILE DE ÎMBUTELIERE
rezervor gol în acest scop.
A GAZELOR PETROLIERE LICHEFIATE Şl VECINĂTĂŢI Presiunea de calcul a rezervorului va fi cu 2—3 atmosfere mai mare
Staţia de îmbuteliere
decît cea de lucru, supapele de siguranţă reglîndu-se la presiunea de
calcul.
Nr. Denumirea obiectivului învecinat Spaţiul Rampe des­ Se vor prevedea contoare volmetrice pentru verificarea permanentă
crt. cu staţia de îmbuteliere pentru
umplerea
Depozit
de butelii
Rezervoare
de G.P.L.
cărcare
cisterne
a cantităţilor de G.P.L., descărcate din vagoanele-cisternă C.F. în
buteliilor C.F. rezervoare.
Rampa de descărcare cisterne C.F., va fi prevăzută cu un vas de pre­
1 L o c u i n ţ e i z o l a t e , birouri, d e p o ­ siune la una din extremităţile prin care să se asigure evacuarea apei de
z i t e a u t o s t r ă z i , b u l e v a r d e , căi la fundul cisternelor înainte de a începe descărcarea.
ferate curente 30 20 4 0 (60) 50 La staţiile de îmbuteliere se vor prevedea coşuri de evacuare (fără flamă)
2 D r u m u r i c o m u n a l e , j u d e ţ e n e , căi
f e r a t e u z i n a l e , străzi 25 10 2 0 (30) 25
cu înălţimea de circa 10—12 m şi nu mai mică decît aceea a celor mai
3 Instalaţii şi depozite A, B, C ă i ­ înalte supape de siguranţă, la care se vor lega supapele de siguranţă
t e l e decît d e p . ş i i n s t . hidro­ ale rezervoarelor pentru evacuarea tuturor scurgerilor şi sistemul pentru
carburi 20 25 7 5 (100) 60 golirea resturilor de G.P.L. din butelii, înainte de a li se face verificarea
7 5 (100) 75
4 S p i t a l e , şcoli, biserici, m u z e e 75 75
75 7 5 (100) 75
periodică.
5 A l t e c o n s t r u c ţ i i , blocuri l o c u i n ţ e 75
6 împrejmuiri 10 3 15 30 Coşul de evacuare a gazelor fără flacără va avea minimum 4 m înăl­
ţime, în funcţie de condiţiile existente.
Prin Coşul de evacuare a gazelor fără flacără va circula în permanenţă
D i s t a n ţ e l e î n p a r a n t e z ă s e referă l a r e z e r v o a r e l e c u c a p a c i t ă ţ i m a i m a r i d e
pe unitate.
1.000
un curent slab de abur pentru antrenarea, diluarea şi difuzarea eventua­
lelor scăpări de gaze.
190
191
 Coşul va fi prevăzut cu un vas de separare etanş cu sticlă de nivel şi ANEXA VI
abur de dispersie la coş şi de înăbuşire la vas.
Aerul viciat rezultat din refularea ventilatoarelor plasate în staţia
de îmbuteliere va fi dispersat în atmosferă printr-o gură de refulare,
în imediata apropiere a intrării în hala de îmbuteliere se va monta
un robinet de secţionare a conductei de împingere de la depozit şi un
buton de oprire a pompei în scopul realizării unei intervenţii eficace în DISTANŢE
caz de pericol. PENTRU STAŢIILE DE REGLARE GAZE
Spaţiile închise de lucru (hala de îmbuteliere, camera de probe, pre­
siune, vopsitorie etc.) vor fi prevăzute cu înăbuşire cu abur.
La casa de pompe se va asigura o ventilaţie naturală şi se va pre^
vedea un piston de dispersie cu abur a eventualelor scăpări.
Pentru detectarea concentraţiilor periculoase de gaze se vor monta
prize fixe în parcul de rezervoare G.P.L., în halele de îmbuteliere, pe
rampele de descărcare cisterne C.F. şi în casele de pompe care vor fi
legate la un panou de alarmare central. DISTANŢE DE SIGURANŢĂ PENTRU STAŢII DE REGLARE
Instalaţiile de detectare din halele de îmbuteliere vor avea posibilităţi A GAZELOR DESTINATE C O N S U M U L U I
de detectare continuă.
Distanţa de siguranţă pentru
TABEL 2 presiunea de intrare a
gazelor, m
Destinaţia şi gradul de rezistenţă la foc a
DISTANŢELE DINTRE OBIECTE C O M P O N E N T E construcţiilor vecine
Pînă la 2-6
ALE STAŢIEI DE ÎMBUTELIERE A GAZELOR 2 bari bari

PETROLIERE LICHEFIATE
C o n s t r u c ţ i i si i n s t a l a ţ i i i n d u s t r i a l e
III-II 10 15
Nr.
Denumirea obiectului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 III—IV 15 20
crt.

Clădiri c i v i l e si s o c i a l - a d m i n i s t r a t i v e
1 Spaţiul pentru umplere butelii I-II Nenormată 10
10 . 2 5 20 20 50 20 30
2 Depozit de butelii III-IV 15
10 2 0 10 20 20 20 20 10 10
3 Rezervoare gaze lichefiate 25 20 — 15 20 — 50 30 30
Linii de cale ferată industriale 25 40
4 R a m p e d e s c ă r c a r e c i s t e r n e C.F. 20 2 0 15 — 20 10 60 20 20
5 Coş e v a c u a r e g a z e fără flacără 20 20 20 20 — 20 30 20 20
Linii de cale ferată curentă 10 15
6 P o m p e gaze lichefiate — 20 — 10 20 — 30 20 20
7 Ateliere centrale termice 50 2 0 60 60 30 30 — — —
8 P o m p e fixe a p ă incendiu 20 10 3 0 30 20 20 — — _ Marginea drumurilor Nenormată 5
9 Clădiri s o c i a l - a d m i n i s t r a t i v e 30 10 30 30 20 20 —* — —

Pentru cazurile prevăzute în tabel în care distanţele nu se normează,

Observaţii staţiile de reglare a gazelor pot fi prevăzute chiar în clădirile respective,
Atelierul de reparat butelii, biroul şi vestiarul pot fi comasate cu cu condiţia ca aparatura să fie amplasată într-o încăpere complet sepa­
clădirea staţiei de umplere butelii cînd aceasta este închisă, cu condiţia rată de rest, situată la parterul clădirii, avînd ieşirea directă în exterior
de a fi despărţită de aceasta prin ziduri pline, rezistente la ezplpzie şi prevăzută cu ventilaţie naturală sau artificială. Casa de reglare a gaze­
i(minimum 37,5 cm). lor va fi prevăzută cu sensul de deschidere a uşilor către exterior.
i
9
I ? 13 — N o r m a t i v d e p a r t a m e n t a l — c. 2497 193
 Staţiile de reglare a gazelor cu presiunea de intrare mai mare de 2 ata. PARTEA a ll-a
nu sînt admise în interiorul clădirilor cu altă destinaţie.
încăperile staţiilor de reglare a gazelor, vor avea asigurată ventilarea
naturală cu ajutorul unor orificii prevăzute în partea inferioară şi sub
acoperiş, avînd o secţiune de minimum 4% din suprafaţa încăperii, astfel
ca să fie evacuate în permanenţă eventualele scăpări de gaze.
Normativ departamental
Clădirile staţiilor de reglare a gazelor vor fi executate din materiale
necombustibile şi nu vor fi prevăzute cu etaje. lentru proiectarea
abricilor de oxigen
si staţiilor de distribuţie oxigen
P.D.43-74

Elaborat în anul 1974 de:

INSTITUTUL DE PROIECTĂRI TEHNOLOGICE
PENTRU INDUSTRIA CHIMICĂ
IPROCHIM
şi aprobat de M.I.Ch.
cu Ordinul nr. 1154/12 iulie 1974
NORMATIV DEPARTAMENTAL INDICATIV P.D. 43-74
b. Platforma în aer liber pe care se amplasează utilaje (aşezate
PENTRU PROIECTAREA FABRICILOR DE OXIGEN
alături).
ŞI A STAŢIILOR DE D I S T R I B U Ţ I E O X I G E N ÎNLOCUIEŞTE P.D. 43 — 69
c. Anexe tehnico-administrative şi grupul social aferent.

1.6 Staţiile de îmbuteliere de regulă cuprind: colectoarele de umplere

CAPITOLUL 1
D O M E N I U L DE APLICARE Şl DEFINIŢII
1.1 Prezentul normativ se aplică, împreună cu prescripţiile prevăzute
în normativele în vigoare (principalele fiind indicate în anexă), la proiec­
tarea fabricilor de oxigen şi alte gaze produse concomitent prin aceeaşi
tehnologie şi staţiile de distribuţie a oxigenului industrial.
Se aplică atît la proiectarea şi construirea instalaţiilor noi cît şi la
transformarea sau extinderea fabricilor existente.
Nu se încadrează în acest normativ proiectarea fabricilor de oxigen
produs prin electroliza apei şi instalaţiile de distribuţie a oxigenului
medical.
1.2 Domeniul de aplicare a acestui normativ cuprinde:
— fabrici care produc oxigen din aer prin metoda răcirii înaintate;
— fabrici care produc oxigen şi alte gaze din separarea aerului, prin
metoda răcirii înaintate;
— staţii de îmbuteliere a oxigenului în recipiente-butelii;
— staţii de distribuţie oxigen industrial.
a recipientelor-butelii şi în anumite cazuri depozitele recipientelor-butelii
pline, a recipientelor-butelii goale, precum şi atelierul de vopsitorie
şi de verificare recipiente-butelii, încăperile tehnico- administrative şi ale
grupului social.
a. Staţiile de îmbuteliere a oxigenului au drept scop umplerea în
recipiente-butelii sau baterii de butelii a oxigenului în stare gazoasă,
la presiunea de 150—200 bari efectivi, produs de către o sursă.
b. Tehnologic, rampa de încărcare a staţiei de îmbuteliere se împarte
în perechi de boxe (una în încărcare şi alta în descărcare) şi capacitatea
acesteia este în funcţie de debitul orar al sursei. Numărul buteliilor aflate
în încărcare-descărcare se limitează, din cauza capacităţii maxime de
3000 recipiente-butelii pline a depozitului, la 2 x 50 bucăţi = 100 bu­
căţi total. De la caz la Caz, acest număr poate fi mărit cu justificări
tehnico-economice şi măsuri suplimentare de tehnica securităţii muncii,
evidenţiate în proiect.
1.7. Staţia de distribuţie a oxigenului este destinată distribuţiei
oxigenului lichid şi gazos.

1.3 Prin fabrică de oxigen se înţelege o unitate care produce oxigen

şi alte gaze din separarea aerului, le transportă prin conductă, le îmbu-
teliază sau depozitează în vederea livrării la consumatori.

1.4 Fabrica poate fi independentă sau încadrată într-o platformă

industrială.

1.5 Fabricile de oxigen se compun, în general, din:

1. Instalaţia de fabricaţie cuprinzînd:
a. Clădirea de fabricaţie.

196
CAPITOLUL 2 — fabrici care distribuie oxigen gazos atît îmbuteliat cît şi pe conducte;
— fabrici care distribuie oxigen lichid în cisterne;
CLASIFICAREA FABRICILOR — fabrici care distribuie atît oxigen gazos, îmbuteliat sau prin conducte
cît şi oxigen lichid în cisterne. .
Şl STAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE

CLASIFICAREA STAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE

2.2 Staţiile de distribuţie se clasifică astfel:

a. după destinaţia distribuţiei:
— uzinale
— teritoriale
b. după modul de distribuţie:
— cu recipiente-butelii
CLASIFICAREA FABRICILOR DE O X I G E N — cu baterii de recipiente-butelii
— cu instalaţii de gazeificare a oxigenului lichid, fixe sau mobile
2.1 Fabricile de oxigen şi alte gaze produse concomitent prin aceeaşi — cu recipiente-butelii şi instalaţii de gazeificare a oxigenului
tehnologie se clasifică în mod convenţional, din punct de vedere al — cu recipiente-butelii, baterii-recipiente butelii, instalaţii de gazeifi­
producţiei oxigenului după diferite criterii, astfel: care a oxigenului lichid.
a. după specificul utilizării:
— fabrici în care se produce oxigen „tehnologic", adică oxigen care
se consumă direct în procesele tehnologice;
— fabrici în care se produce oxigen „tehnic" (altul decît cel folosit
tehnologic, adică oxigen ce se utilizează pentru sudura şi tăierea meta-
talelor);
b. după starea de agregare a produselor:
— fabrici în care se obţin produse în stare gazoasă;
— fabrici în care se obţin produse în stare lichidă;
— fabrici în care se obţin produse atît în stare lichidă cît şi în stare
gazoasă.
c. după capacitatea de producţie orară a oxigenului:
— fabrici de oxigen de capacitate mică, pînă la 1.000 Nm 3 /h;
— fabrici de oxigen de capacitate medie, de la 1.000—5.000 Nm 3 /h;
— fabrici de oxigen de capacitate mare, peste 5.000 Nm3/h.
d. după presiunea aerului care intră în ciclul frigorific:
— fabrici de oxigen de joasă presiune (pînă la 11 bari efectivi);
— fabrici de oxigen de medie presiune (între 11—70 bari efectivi);
— fabrici de oxigen de înaltă presiune (între 70—200 bari efectivi);
— fabrici de oxigen cu 2 presiuni (joasă şi înaltă presiune).
e. după felul distribuirii oxigenului la consumatori:
— fabrici care distribuie oxigen gazos, îmbuteliat;
— fabrici care distribuie oxigen gazos prin conducte ;

198
 Observaţii:
Distanta între construcţii se măsoară între pereţii exteriori sau utilajul
amplasat'în aer liber cel'mai apropiat de vecinătate. Dacă există ele­
mente constructive sau arhitectonice combustibile care ies în relief cu
mai mult de 1 m, distanţele se măsoară de la acestea.
: Atunci cînd într-o clădire sînt instalate secţii cu categorii diferite de
pericol de incendiu, distanţele faţă de clădirile vecine se stabilesc de la
perimetrul fiecărui compartiment, în funcţie de categoria de pericol
de incendiu a acestora.

3.2.2 Distanţele dintre clădirea şi utilajele tehnologice şi de depozi­

tare ale fabricii de oxigen faţă de următoarele vecinătăţi să fie:
— clădiri de locuit şi social-administrative din întreprinderi, 50 m;
3.1 Proiectarea fabricilor de oxigen, staţiilor de îmbuteliere, precum — clădiri social-publice, clădiri cu săli aglomerate, 100 m.
şi a staţiilor de distribuţie se face în conformitate cu prescripţiile generale
prevăzute în normativele indicate în anexă şi ţinîndu-se seama de 3.2.3 Rezervoarele de oxigen lichid sau alte gaze lichefiate obţinute
condiţiile speciale prevăzute în prezentele norme.' prin separarea aerului (în care se depozitează lichide cu temperaturi
joase care produc arderi reci şi evaporări violente cu pericol de explozie),
3.2 Oxigenul neformînd cu aerul amestec explozibil, fabricile şi cînd sînt amplasate independent sau în cadrul altor unităţi industriale
staţiile de oxigen nu se pot încadra în categoriile de pericol de incendiu decît fabrica de oxigen, vor avea, faţă de construcţiile industriale, cele
stabilite prin NPCI.
auxiliare sau civile, următoarele distanţe:
Construcţiile fabricilor de oxigen, staţiilor de îmbuteliere, precum si
staţiilor de distribuţie a oxigenului se vor considera din punct de vedere
tehnologic, că adăpostesc procese funcţionale cu pericol de explozie TABEL 3.2.3
mecanică. Totodată, pentru a preveni exploziile termice se vor lua măsuri
necesare pentru a evita contactul oxigenului produs sau îmbuteliat
Distanţa în m
cu materiale care ard uşor în atmosferă de oxigen (grăsimi, uleiuri etc).
Nr. Capacitatea recipientului Vecinătatea de la care
La proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor se vor respecta următoarele crt. de gaze lichefiate în litri se determină distanţa Pt. oxigen Pt. gaze
lichefiate
măsuri specifice: lichid
inerte

3.2.1 Clădirea fabricilor de oxigen va fi de gradul I—II, rezistentă 1 2 3 4 5

la foc NPCI iar distanţele acestora de amplasare măsurate fată de

construcţiile industriale şi cele auxiliare sau civile sînt următoarele: 1 între 2 0 0 - 1.000 Clădiri d e p r o d u c ţ i e 10 7
depozite şi drumuri
publice
T A B E L 3.2.1
2 î n t r e 1 . 0 0 0 — 5.000 idem 12 8,5
Distanţa proiectată în m e t r i , d i n t r e 3 între 5 . 0 0 0 - 1 0 . 0 0 0 idem 13 10
clădirea fabricii de oxigen sau 4 între 1 0 . 0 0 0 - 2 0 . 0 0 0 idem 20 16
a utilajului amplasat în a e r liber şi 5 peste 20.000 idem 25 18
Clădiri social-administra­ 12 8,5
clădirile şi instalaţiile industriale din vecinătate, 6 între 2 0 0 - 1.000
tive (blocuri, labora­
avînd gradul de rezistenţă la foc: t o a r e , grupuri social-
I-II administrative ale în­
III IV-V treprinderilor etc.)
13 15 19

200 201
 TABEL 3.2.3 (continuare)
3.2.4 Distanţele de siguranţă contra incendiilor, ale rezervoarelor
sau grupurilor de rezervoare de oxigen gazos cu o capacitate mai mare
1 2 3 4 5
de 1.500 Nm3, faţă de vecinătate sînt următoarele:

7 între 1 . 0 0 0 - 5.000 idem 15 10

T A B E L 3.2.4
8 între 5 . 0 0 0 - 1 0 . 0 0 0 idem 20 16
9 între 1 0 . 0 0 0 - 2 0 . 0 0 0 idem 25 18
10 peste 20.000 idem 30 21 Distanţa în m de la
11 pînă l a 5.000 Clădiri d e l o c u i t 30 21
12 peste 5.000 idem 50 35 Rezervoarele de
13 indiferent d e c a p a c i t a t e Clădiri p u b l i c e , creşe, 100 80 Nr. gaze cu volum
' crt. Destinaţia construcţiilor vecine Rezervoare constant şi de
g r ă d i n i ţ e , şcoli, s p i t a l e ,
uscate la rezervoarele
clădiri c u săli a g l o m e r a t e de gaze cu
s a u clădiri înalte bazin de apă

3 5

Observaţii Clădiri d e p r o d u c ţ i e ş i a u x i l i a r e d i n întreprin­

deri avînd:
Distanţa rezervoarelor de oxigen lichid sau alte gaze lichefiate, obţi­ — gradul I — I I I r e z i s t e n ţ ă l a f o c 20 16
nute prin separarea aerului şi legate tehnologic de fabricaţie, faţă de — gradul I V — V r e z i s t e n ţ ă l a f o c 30 25
16 12
utilajele componente, nu se normează, acestea fiind incluse în cadrul C o n s t r u c ţ i i care d e s e r v e s c r e z e r v o a r e l e d e g a z e
D e p o z i t e d e s c h i s e , principale (de bază) p e n t r u
fabricilor de oxigen. m a t e r i a l l e m n o s , l i c h i d e c o m b u s t i b i l e ş i a l t e ma­
Rezervoarele pentru oxigen lichid sau alte gaze lichefiate obţinute prin t e r i a l e uşor i n f l a m a b i l e : c u p t o a r e i n d u s t r i a l e î n
separarea aerului trebuie să fie protejate prin împrejmuiri care să împie­ aer liber şi a l t e i n s t a l a ţ i i cu surse de foc deschis. 50 40
Depozite deschise de consum pentru material lem­
dice accesul persoanelor străine care nu au legătură cu servirea lor. n o s , l i c h i d e c o m b u s t i b i l e ş i a l t e m a t e r i a l e in­
Pentru evitarea împrăştierii necontrolate a oxigenului lichid în caz de flamabile. 25 25
avarie, la gospodăriile de produse lichefiate din separarea aerului, împrej­ Căi de c o m u n i c a ţ i i de i n t e r e s p u b l i c (C.F., dru­
muirile vor fi prevăzute cu un soclu de beton rezistent la frig, a cărui muri) . 40 40
30 15
înălţime va fi calculată în aşa fel, încît volumul cuvei formate să fie: Căi f e r a t e si drumuri u z i n a l e .

— Pentru depozite compuse dintr-un singur rezervor, 30% din capa­

citatea acestuia.
— Pentru depozite compuse dintr-un grup de rezervoare, 50% din
capacitatea celui mai mare rezervor.
în situaţia depozitelor de gaze lichefiate de mare capacitate la care
împrejmuirile susmenţionate nu se pot realiza, se vor putea amenaja
spaţii speciale de colectare a gazelor lichefiate, luîndu-se măsurile de
siguranţă necesare.
— Distanţele minime dintre rezervoarele de gaze lichefiate şi coşurile
de fum vor fi egale cu înălţimea coşurilor, însă în nici un caz nu se vor
lua distanţe mai mici decît cele prezentate în tabelul 3.2.3. pînă la clă­
dirile în care sînt construite aceste coşuri.
— Distanţele minime dintre reţelele electrice aeriene şi rezervoarele-
de gaze lichefiate se iau 2/3 din distanţa dintre punctele de sprijin ale
acestor reţele, însă nu mai puţin de 1,5 din înălţimea punctului de
sprijin.
a. Distanţele dintre rezervoarele de gaze, izolate, cu volum variabil,
se iau egale cu semisuma diametrelor a două rezervoare de gaze înveci­
nate.
b. Pentru rezervoarele sau grupurile de rezervoare de gaze cu o capa­
citate totală sub 1.500 Nm3, distanţele din tabelul 3.2.4. se vor reduce
cu următoarele procente:
— pentru capacităţi pînă la 300 Nm 3 cu 50%.
3
— pentru capacităţi de 301 — 1.500 Nm cu 30%.
3.2.5 Rezervoarele de gaze inerte obţinute prin separarea aerului sînt
considerate din punct de vedere NPCI de gradul II rezistenţă la foc şi
categoria E pericol de incendiu şi au următoarele distanţe în m faţă de

203
202
construcţia sau instalaţia din vecinătate, avînd gradul de rezistentă la
foc:
I-II III
IV
10 12 16
3.2.6 încăperile de purificare a produselor rezultate din separarea
aerului, cu folosire de hidrogen şi încăperile de vopsire a recipientelor-
butelii se încadrează în categoria A pericol de incendiu, conform
NPCI.
Distanţele între panourile de explozie prevăzute în pereţii exteriori
şi clădirile vecine nu vor fi mai mici decît cele prevăzute în NPCI.
3.2.7 încăperea depozitului de recipiente-butelii goale şi a atelierului
de verificare recipiente-butelii se încadrează în categoria E pericol de
incen diu.
3.2.8 Pentru depozitul de recipiente-butelii pline se prevăd distanţe
conform tabelului de la pct.3.8.
3.2.9 în general, fabricile de oxigen se amplasează în clădiri inde­
pendente cu platforme de utilaje în aer liber lipite, cu excepţia cazurilor
prevăzute la pct. 3.6.
3.3 Fabricile de oxigen se amplasează în zone industriale cu atmosferă
neviciată.
La amplasarea fabricilor de oxigen în cadrul complexelor industriale
se va evita apropierea de: fabricile de acetilenă, uzinele cu gaze combusti­
bile, depozitele mari de combustibil şi în general de secţiile cu procesele
tehnologice de categoria A, B şi C pericol de incendiu.
Distanţa minimă admisibilă dintre priza de aer a fabricii şi clădirile
fabricilor sau instalaţiilor care degajă acetilenă în atmosferă, va fi de
300 m dacă conţinutul de acetilenă în aer va fi de maximum 2,25 cm 3 ,
într-un m3 de aer, în punctul de aspiraţie al aerului de proces.
Dacă distanţa menţionată mai sus nu asigură eliminarea pericolului
depăşirii concentraţiei maxime admisibile, în punctul de aspiraţie al
prizei de aer, distanţa între clădirea fabricii de oxigen şi clădirile fabricii
204
de acetilenă sau ale fabricilor care degajă acetilenă în atmosferă, se va
mări atît încît conţinutul de acetilenă al aerului să fie sub 0,25 cm3/m3
aer. Pentru orice alte hidrocarburi ce s-ar putea afla în aerul folosit la
separare, conţinutul admis al acestora se va stabili în funcţie de tehnologia
şi instalaţia adoptată. în cazul cînd rezultă în mod obligatoriu amplasa­
mentul fabricii de oxigen sau azot într-o zonă industrială viciată de
hidrocarburi acetilenice, dacă tehnologia fabricii de separare aer o
impune, se va prevedea pentru siguranţă în exploatare un cromatograf
care să sesizeze optic şi acustic acumularea hidrocarburilor sus menţio­
nate, peste limitele admisibile.
Dacă fabrica de separare a aerului este dotată cu utilaje speciale pentru
reţinerea acetilenei, distanţa poate fi micşorată, dacă furnizorul fabricii
garantează că prin aceste dotări este asigurată evitarea acumulării ace­
tilenei în fabrică, în concentraţii periculoase, iar institutul de proiectare
de specialitate din R.S.R. şi ministerul tutelar îşi însuşesc acest punct
de vedere.
3.4 La amplasarea fabricilor de oxigen se va ţine seama de direcţia
dominantă a vîntului. Ca regulă ele se vor amplasa în partea din care
bate vîntul dominant spre sursele de degajare a acetilenei.
: .
'• ' 3.5 în fabricile de oxigen, clădirea de fabricaţie poate fi alipită de
staţia de îmbuteliere a recipientelor-butelii, cu următoarele condiţii:
— numărul recipientelor-butelii pline din depozitul staţiei de îmbu­
teliere nu va fi mai mare de 1.000 b u c ;
— colectoarele de umplere aferente, încăperea recipientelor fixe şi
depozitul de recipiente-butelii pline nu vor comunica direct cu încăperile
halei de fabricaţie şi vor fi separate de acestea prin pereţi rezistenţi la
explozie.
3.6 Secţiile fabricii de oxigen cu capacitatea de producţie mai mică
3
de 60 Nm /h se pot alipi de clădiri de fabricaţie din categoriile D şi E
pericol de incendiu pe care le servesc, cu următoarele condiţii:
— fabrica de oxigen se va amplasa lîngă zidurile exterioare ale clădirii
şi va fi izolată prin pereţi plini, portanţi, rezistenţi la explozie;
— fabrica de oxigen trebuie să fie amplasată în partea clădirii cu un
singur nivel şi alipirea să se facă cel mult pe 2 laturi;
— capacitatea depozitului.de recipiente-butelii pline şă nu depăşească
320 bucăţi.
205

3.7 Distanţele între clădirea de producere a oxigenului şi alte clădiri
vecine se vor lua în funcţie de prevederile de la punctul 3.2.1. şi de
gradul de rezistenţă la foc al acestor unităţi.
în cazul în care fabrica de separare a aerului este amplasată alipită
de clădirea staţiei de îmbuteliere a recipientelor-butelii, distanţele de
siguranţă faţă de clădirile vecine se stabilesc separat pentru fiecare,
conform punctelor 3.7 — 3.11 astfel ca să se respecte distanţa minimă
prescrisă pentru staţiile de îmbuteliere şi depozitul de recipiente-butelii
pline.
3.8 Distanţele dintre depozitele de recipiente-butelii pline, instalaţiile
de gazeificare la cald de înaltă presiune (ale staţiilor de umplere şi staţiile
de distribuţie) şi alte clădiri vecine (clădiri de producţie, de locuit,
sociale) sînt arătate în tabelul 3.8. - 3.10 La clădirile la care se vor aduce liniile ferate pentru transpor­
Distanţele d i n t r e depozitele de recipiente-butelii
respectiv instalaţii de gazeificare şi a l t e clădiri
Nr.
Capacitatea depozitului de butelii a Vecinătatea faţă de care se determină
crt. 40 1 pline sau a rampelor de încărcare distanţa
Depozitele de recipiente-butelii încărcate cu gaze inerte sau oxigen pot
fi amplasate în vecinătatea depozitelor pentru alte produse incombusti­
bile, fără restricţii de distanţă, luîndu-se măsuri corespunzătoare împotriva
accesului altor persoane decît cele care deservesc depozitul de recipiente-
butelii. Capacitatea acestor depozite se normează pentu recipiente-
butelii pline la 1.000 buc.
. 3.9 Fabricile de oxigen, inclusiv gazometre şi rezervoare depozit sub
formă lichidă, se vor amplasa la minimum 50 m faţă de liniile de cale
ferată curentă cu ecartament normal şi la 200 metri faţă de cele cu ecarta-
ment îngust, la minimum 10 m faţă de liniile ferate de pe teritoriul uzinei,
la minimum 15 m de drumurile de folosinţă publică şi la minimum 5 m
de drumurile de pe teritoriul uzinei.
tarea utilajului care urmează să fie montat, pentru aducerea cisternelor
T A B E L 3.8. care se vor umple cu oxigen lichid sau pentru încăperea recipientelor,
pline,
liniile ferate se pot amplasa conform prevederilor STAS nr. 4392-1968.
Executarea liniilor moarte de cale ferată în încăperile secţiilor de oxi­
gen, pentru transportarea utilajului destinat pentru montaj, se admite
numai în cazurile în care rezistenţa la foc a clădirilor secţiilor de oxigen
Distanţa
în m este cel puţin de gradul II.

1 pînă la 50
3.11 în fabricile de separare a aerului, concomitent cu obţinerea oxi­
Clădiri de p r o d u c ţ i e , d e p o z i t e şi
drumuri publice 10
genului se admite obţinerea azotului, concentratului iniţial de kripton
2 între 5 0 — 100 idem 15 amestecului neon-heliu, argonului, precum şi efectuarea purificării acestor
3 între 100— 500 idem 20 produse dacă nu implică folosirea hidrogenului.
4 între 500-1.500 idem 25
5 între 1.500 idem 30
6 pînă l a 50 Clădiri s o c i a l - a d m i n i s t r a t i v e , (blo­
3.12 Instalaţiile de rectificare secundară a concentratului de kripton
curi, l a b o r a t o a r e , grupuri so­ şi instalaţiile de purificare a produselor rezultate din separarea aerului
cial-administrative ale între­ cu fabricare sau folosire de hidrogen, se amplasează în clădire separată,
7 peste 50
prinderilor etc) 20 în fabricile şi secţiile de oxigen, instalaţia de purificare pînă la maximum
idem 30
8 pînă la 50 clădiri d e l o c u i t 30
50 Nm3/h argon brut cu folosire de hidrogen poate fi amplasată în aceeaşi
9 peste 50 idem 50 clădire, cu condiţia ca amestecul dintre volumul aerului din clădire şi
10 indiferent c a p a c i t a t e a Clădiri publice, (creşe, grădiniţe, hidrogenul scăpat în caz de avarii în încăpere să fie sub limitele de explozie.
şcoli, s p i t a l e etc.) clădiri cu săli
a g l o m e r a t e s a u clădiri înalte. 100 3.13 Capacitatea depozitului de recipiente-butelii pline din staţia
de îmbuteliere a recipientelor-butelii trebuie să nu depăşească capaci­
tatea de producţie a instalaţiei pe timp de o zi şi jumătate, cu excepţia
în cazul depozitelor de recipiente-butelii de 40 litri amenajate în aer fabricilor de oxigen cu capacitatea sub 30 m3/h unde se admite un depo­
liber (tip şopron, ţarcuri), distanţele prevăzute în tabelul de mai sus se zit de recipiente-butelii pline de maximum 180 bucăţi.
vor majora cu 50%, luîndu-se măsuri corespunzătoare de protecţie îm­
potriva razelor de soare, intemperiilor, a intervenţiei persoanelor străine, 3.14 Dacă depozitul de recipiente-butelii pline are o capacitate pînă
precum şi de protecţia muncii şi prevenirea incendiilor. la 50 bucăţi, el va putea fi amplasat în aceeaşi încăpere cu depozitul de

206 207
 recipiente-butelii goale, cu condiţia de a fi despărţit printr-un panou platforme în aer liber pentru rezervoare staţionare de oxigen lichid şi
necombustibil rezistent la explozie (element plin fix). ale gazeificatoarelor, cu respectarea prevederilor menţionate pentru
rampele de umplere, gazeificatoare şi rezervoare staţionare de oxigen
3.15 Depozitele de recipiente-butelii pline nu pot avea o capacitate lichid. ,
totală mai mare de 3.000 b u c , în compartimente separate prin ziduri
rezistente la explozie, de maximum 1.000 bucăţi. Recipientele-butelii 3.22 Gazometrele se amplasează în aer liber, luîndu-se la cele umede,
vor fi păstrate în poziţie verticală aşezate în stelaje a cîte 20—25 reci­ măsuri pentru prevenirea îngheţării apei din bazinul clopotului.
piente, asigurate cu lanţuri, dispuse în grupuri, cu spaţii libere de acces
de minimum 1,5 m. 3.23 Gazometrele uscate pentru oxigen, legate tehnologic de fabrica
de oxigen de capacitate pînă la 400 m 3 , din fibre sintetice sau pînză
3.16 Staţiile de îmbuteliere şi depozitele de recipiente butelii pentru cauciucată (din cauza condiţiilor impuse de materialele constructive)
fiecare din produsele indicate la punctul 3.11. se vor amplasa în încăperi se vor amplasa în încăperi separate încălzite pe timp friguros la +5°C.
separate.
Se admite amplasarea rampelor de umplere a gazelor inerte (azot, argon 3.24 Stratul de uzură al platformelor de acces spre rezervoarele sta­
neon, xenon) în încăpere cu depozitul de recipiente-butelii pline şi goale ţionare de oxigen lichid şi al platformelor de descărcare a oxigenului
pentru gaze inerte, despărţite însă prin panouri necombustibile, rezistente lichid se vor executa din materiale care nu produc scîntei. Nu se admit
la explozie. platforme de asfalt pe locurile de transvazare a oxigenului lichid.
Se admite depozitarea recipientelor-butelii oxigen în aceeaşi încă-,
pere cu recipiente-butelii gaze inerte, însă în stelaje (despărţitori) sepa­
rate.
Este interzisă depozitarea în aceeaşi încăpere a buteliilor încărcate cu
oxigen, împreună cu recipiente-butelii încărcate cu gaze combustibile.
Capacitatea totală a depozitului de recipiente-butelii pline trebuie să
corespundă condiţiilor prevăzute la punctele 3.13, 3.15.

3*17 Capacitatea depozitului de recipiente-butelii goale nu se nor­

mează.
3.18 Staţiile de distribuţie a oxigenului prin recipiente-butelii cu un
3
debit mai mare de 30 m /h se vor amplasa în construcţii parter, separate,
cu gradul de rezistenţă la foc cel puţin II şi prevăzute cu panouri de
explozie.
3.19 Staţiile de distribuţie cu instalaţie de depozitarea şi evaporarea
oxigenului lichid se amplasează pe platforme în aer liber, anexe ale clă­
dirii unei secţii consumatoare, izolate printr-un perete rezistent la explo­
zie.

3.20 Recipientele-butelii pline se pot aşeza în clădirea staţiei de distri­

buţie anexă altor secţii industriale sau lîngă aceasta sub şopron necom­
bustibil, cu condiţia ca numărul lor să nu depăşească 320 bucăţi.
3.21 La staţiile de distribuţie amplasate în clădiri separate se pot
amenaja încăperi pentru depozite de recipiente-butelii pline şi goale sau

208
 CAPITOLUL 4
PRESCRIPŢII REFERITOARE LA ELEMENTELE
DE CONSTRUCŢII Şl ÎNTOCMIREA PARTIULUI
MĂSURI C O N S T R U C T I V E SPECIALE
4.1 încăperile principale de producţie ale fabricilor de oxigen (sala ma­
şinilor, sala aparatelor AMC, sala gazometrelor din material plastic etc.)
trebuie să fie o construcţie parter închisă cu gradul I—II rezistenţă la
foc în care se realizează o încălzire de +5°C, cu excepţia camerei de
comandă AMC, unde încălzirea este de +18°C. Se pot' construi însă
platforme de servire a utilajelor la cota necesară, confecţionate din
materiale necombustibile.
4.2 încăperile rampelor de încărcare şi depozitare a recipientelor-
butelii cu gradul I—II rezistenţă la foc sînt închise şi fără izolaţie termică.
Pentru personalul de serviciu în interiorul depozitelor se va prevedea o
cameră de încălzire la temperatura de -f-18°C.
4.3 Numărul de nivele al clădirilor de producţie auxiliare, tehnico-
administrative şi grup social nu se normează.
4.4 Acoperişul clădirilor fabricilor de oxigen este incombustibil,
rezistenţa la foc nefiind normată.
4.5 Pereţii despărţitori între încăperile cu pericol de explozie (puri­
ficarea produselor cu fabricarea de hidrogen, rampele de umplere oxigen
în recipiente-butelii, recipiente fixe de presiune, instalaţiile de gazeificare
la cald, depozit recipiente-butelii pline) între ele sau alte încăperi, trebuie
să aibă o grosime minimă de 37,5 cm şi mortar M 25, dacă sînt făcuţi
din cărămidă plină, să aibă grosime echivalentă ca rezistenţă mecanică
dacă sînt executaţi din alte materiale. între încăperile de categorie A
210
pericol de explozie şi celelalte încăperi se vor prevedea încăperi tampon
construite conform NPCI, cu excepţia celor prevăzute la art. 3.12.
4.6 în pereţii exteriori şi acoperişul încăperilor cu pericol de explozie,
trebuie să se prevadă panouri de explozie care să cedeze în caz de explo­
zie si care să reprezinte 0,05 m2 pentru 1 m3 din volumul încăperii.
Panoul de explozie se realizează prin ferestre, luminatoare şi acoperiş
de tip uşor.
4.7 încăperile rampelor de umplere (boxe) a recipientelor-butelii,
pot comunica direct numai cu încăperea de recipiente-butelii pline şi
încăperea de recipiente-butelii goale prin golurile pentru uşi şi golurile
eventuale pentru deplasarea podului rulant.
înălţimea încăperilor de depozitare recipiente-butelii se limitează la
minimum necesar, de 3,00 m de la pardoseală pînă la elementele cele
de jos ale acoperişului şi vor fi prevăzute cu rampă de încărcare şi descăr­
care, late de 1,5—2,00 m.
4.8 Spaţiul recipientelor fixe şi încăperea recipientelor-butelii pline
trebuie să fie izolate între ele şi de toate celelalte încăperi ale secţiei,
prin pereţi rezistenţi la explozie.
4.9 Stratul de uzură al platformelor de acces prin rezervoarele sta­
ţionare de oxigen lichid şi al platformelor de încărcare a oxigenului
lichid se vor executa din materiale care nu produc scîntei. Nu se admit
platforme de asfalt pe locurile de trânsvazare a oxigenului lichid.
4.10 îh încăperea staţiei de umplere a recipientelor-butelii se pot
amplasa compresoărele, în încăperi separate prin pereţi rezistenţi la
explozie.
încăperea compresoarelor trebuie să fie prevăzută cu ieşire directă
în exterior şi poate comunica direct cu atelierul de reparaţii şi de veri­
ficare a recipientelor-butelii.
4.11 Recipientele-butelii pline şi goale vor fi depozitate în încăperi
M-parate fără comunicaţie directă între ele, cu excepţia celor prevăzute
la punctele 3.14. şi 3.16. »
4il2 Staţia de distribuţie a oxigenului se va executa conform celor
pi (văzute pentru staţia de îmbuteliere a recipientelor-butelii.
4:13 La staţiile de distribuţie de capacitate sub 30 m3/h amplasate
în construcţiile anexă ale clădirii unei secţii consumatoare, staţia de dis-
tribuţie va fi separată de restul încăperilor prin pereţi portanţi rezistenţi
la explozie şi va avea cel puţin un perete spre exterior cu panouri de
explozie şi ieşirea direct afară.
4.14 în încăperile în care se află gazometrele din fibre sintetice sau
pînză cauciucată raportul între suprafaţa ferestrelor şi suprafaţa pardo­
selii trebuie să fie de maximum 1: 10.
4.15 Pardoseala platformelor şi a încăperilor de producţie unde avem
oxigen lichid se face din materiale incombustibile (se interzice asfaltul)
care se pot curăţa uşor de nămol şi care să nu fie o sursă de degajare
a prafului. La depozitele de recipiente-butelii pline şi goale şi rampele
de umplere se va prevedea stratul de uzură al pardoselii din asfalt
turnat, antiscîntei cu filet de calcar.
4.16 Dacă colectoarele de distribuţie şi de umplere să găsesc în
lungul ferestrelor sau se amplasează la o distanţă mai mică de 1,50 m
de la fereastră, ferestrele se vor amplasa la cel puţin 1,50 m de la pardo­
seală.
4.17 Instalaţiile de răcire cu amoniac din clădirea fabricii de oxigen
care nu se pot tehnologic ventila local, se amplasează în încăperi sepa­
rate prin pereţi despărţitori rezistenţi la explozie, cu panouri de explozie,
iar comunicarea cu celelalte încăperi se va face prin sas.
4.18 Amplasarea în clădirea de fabricaţie a fabricilor de oxigen,
a staţiilor de transformare sau distribuţie a energiei electrice este admisă
cu condiţia ca încăperile staţiei în care se instalează aparate electrice sau
transformatoare cu ulei, să fie separate (prin ziduri pline de 250 mm
grosime din cărămidă sau echivalente de beton) de încăperile de fabri­
caţie şi să aibă acces din exterior.
în cazul folosirii de aparate electrice sau transformatoare fără ulei,
grosimea zidurilor de separare a staţiei de transformatoare sau distri­
buţiei de încăperile de fabricaţie, nu se normează şi se poate avea acces
direct din hala de fabricaţie numai cu sala de 0,4 kV.
CAPITOLUL 5
INSTALAŢII ELECTRICE
5.1 Fabricile de oxigen tehnic şi staţiile de distribuţie de oxigen tehnic
se încadrează, din punctul de vedere al cerinţelor privind alimentarea
cu energie electrică, în categoria a H-a (conform articol 2.3. din Normativ
privind alimentarea cu energie electrică a consumatorilor industriali
si similari, indicativ PE 124/72) datorită faptului că întreruperea ali­
mentării cu energie electrică conduce la nerealizarea producţiei practic
numai pe durata întreruperii, iar producţia nerealizată, poate fi de regulă
recuperată.
Pentru fabricile şi staţiile de distribuţie oxigen tehnologic, alimentarea
cu energie electrică va fi conform cu categoria de încadrare a consuma­
torului.
5.2 Instalaţiile electrice interioare ale fabricilor de oxigen şi staţiile
de distribuţie a oxigenului se vor executa conform normelor în vigoare
pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor, indicate în
anexă.
5.3 în sala compresoarelor de oxigen se admite instalarea de aparate
electrice care conţin ca dielectric aerul sau lichide incombustibile. Apa­
ratele electrice cu dielectric ulei sau alte lichide combustibile nu se pot
instala în sala compresoarelor de oxigen.
5.4 Se va prevedea pentru tabloul de aparate de măsură şi control
şi pentru vanele principale ale instalaţiei de oxigen un iluminat de avarie
care va asigura în general o iluminare pe planul de lucru de cel puţin
10% din iluminatul general şi care se va alimenta de la o sursă indepen­
dentă. Funcţionarea acestui iluminat va fi asigurat pe o durată de cei
puţin o oră de la întreruperea alimentării normale cu energie electrică.
213
 5.5 Construcţiile fabricilor de oxigen precum şi a instalaţiilor de
distribuţie se protejează împotriva descărcărilor electrice atmosferice CAPITOLUL 6
în conformitate cu Normativul pentru proiectarea şi executarea instala­
ţiilor de paratrăznet pentru construcţii indicativ I 20—69. INSTALAŢII APĂ Şl CANAL
5.6 Sala maşinilor va fi legată de rampa de umplere a buteliilor
(boxe) printr-o instalaţie de semnalizare acustică şi luminoasă.

5.7 Aparatele, conductele şi recipientele fixe trebuie să fie legate la

pămînt pentru protecţia contra electricităţii statice şi tensiunilor
accidentale de stingere conform STAS 6616-69 şi Normativ 1.7.68.

ALIMENTAREA CU APĂ INDUSTRIALĂ Şl POTABILĂ

6.1 Instalaţiile de alimentare cu apă potabilă şi contra incendiilor

se proiectează pentru fabricile de oxigen conform NPCI şi NSPI ţi-
nîndu-se seama de:
— gradul de rezistenţă la foc;
— categoria de pericol de incendiu a construcţiilor;
— grupa procesului industrial (conform NSPI).
6.2 Alimentarea cu apă industrială se face prin racordarea la sursă
care asigură temperatura, calităţile şi presiunea cerută de procesul de
producţie.
6.3 La fabricile de oxigen cu o capacitate de producţie mai mică de
60 m3/h se admite folosirea în comun a instalaţiilor de apă industrială
şi potabilă, în conformitate cu normele în vigoare ale instalaţiilor sani­
tare.
6.4 Se admite folosirea apei industriale în circuit deschis sau în
circuit închis.

CANALIZAREA APELOR UZATE

6.5 Apele uzate provenite din procesul tehnologic se vor evacua la

canalizarea meteorică sau convenţional curată, numai după o prealabilă
tratare (neutralizare). în cazul în care nu există posibilitatea evacuării
acestora în canalizarea meteorică, se pot evacua în canalizarea menajeră
treptat, prin intermediul unui rezervor tampon, cu condiţia ca debitul
evacuat să nu depăşească 0,01 l/sec.

215
CAPITOLUL 7 7.4 în încăperile fabricilor care produc oxigen concomitent cu alte
gaze inerte prin separarea aerului, se va prevedea ventilaţie mecanică
INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE Şl VENTILAŢIE numai în situaţia cînd utilajele care produc şi vehiculează aceste gaze
inerte se află în aceste încăperi. în caz contrar este suficientă ventilaţia
naturală.

7.5 încăperea compresorului de răcire cu amoniac va fi ventilată

mecanic (introducere şi evacuare de aer), iar în situaţia cînd compre­
sorul nu este amplasat într-o încăpere separată, el va fi prevăzut cu
ventilaţie locală (aspiraţie). în ambele cazuri, ventilatorul (inclusiv
electromotorul) de evacuare va fi protejat corespunzător mediul ai.

7.6 Recipientele-butelii se vor amplasa la o distanţă de minimum 25 cm

faţă de corpurile de încălzire, cu temperatură pînă la +90°C.
7.1 încăperile fabricilor de oxigen şi ale staţiilor de distribuţie
oxigen care necesită încălzirea, se încălzesc central folosind de regulă 7.7 Se va prevedea ventilaţie mecanică în următoarele încăperi:
ca agent termic: apă caldă sau apă supraîncălzită (150— 70°C). — atelierul de vopsit recipiente-butelii;
Alţi agenţi termici (abur) pot fi adoptaţi prin excepţie în condiţiile — încăperea specială de preparare a chimicalelor ;
prevăzute în Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor — încăperea în care este amplasată instalaţia de răcire cu amoniac
de încălzire 1.13.72. (conform punct. 7.5.) ;
— La încăperile instalaţiei de purificare a produselor cu folosire de — încăperile în care se purifică produsele de separare a aerului şi
hidrogen, alegerea agentului termic pentru încălzire se va face în funcţie există şi fabricaţie de hidrogen;
de temperatura de autoaprindere a hidrogenului. — în sala maşinilor şi agregatelor cu condiţia de la pct.7.4.
— încăperea compresorului de răcire cu amoniac şi atelierul de vopsi-
torie se vor încălzi cu aer cald. 7:8 Atelierul de vopsit recipientele-butelii va fi prevăzut cu nişa
de vopsit pusă sub presiune. Aerul proaspăt introdus pentru compresarea
7.2 Temperaturile interioare de calcul sînt următoarele: aerului evacuat prin nişă, va fi încălzit pe perioada rece a anului.
— toate încăperile obişnuite, atelierul de verificare, încăperea AMC,
camere de încălzire: +18°C;
— încăperile gazometrelor uscate confecţionate din fibre sintetice:
+ 5°C.
— încăperea specială pentru prepararea chimicalelor: +10°C
— încăperile administrative conform normelor: +20°C
— atelierul de vopsit recipiente-butelii: +20°C

7.3 Nu se vor încălzi următoarele încăperi:

— depozitele de recipiente-butelii pline şi goale;
— boxele de umplere;
— încăperile utilajelor de contact în care se fabrică hidrogenul pentru
purificarea produselor rezultate din separarea aerului;
— încăperile fără izolaţie termică.

216
 CAPITOLUL 8
MONTAJUL Şl AMPLASAREA UTILAJELOR
8.1 în fabricile de oxigen şi staţiile de distribuţie a oxigenului,
amplasarea utilajului se face respectînd următoarele condiţii:
— distanţele între părţile marginale (proeminente) ale utilajelor şi
pereţii încăperilor trebuie să fie de cel puţin 0,8 m;
— distanţele apărătorilor de protecţie pentru părţile în mişcare ale
utilajelor pînă la pereţi trebuie să fie de asemenea de cel puţin 0,8 m;
— în cazul utilajelor ce au părţi (subansamble) demontabile în orizon­
tal, ca de exemplu: pistoane cu tijă, fascicule tubulare pentru schimbări
de căldură e t c , distanţele între acestea, în poziţie demontată şi pereţii
clădirii trebuie să fie de cel puţin 0,5 m;
— lăţimea trecerii principale în lungul frontului utilajelor, necesară
pentru utilizarea instalaţiilor de ridicat şi transportat (poduri rulante,
macarale etc.) se va stabili în funcţie de gabaritul elementelor de trans­
portat, însă va fi de cel puţin 1,5 m;
— cîrligul instalaţiilor de ridicat şi transportat trebuie să aibă acces
la toate utilajele demontabile; de la caz la caz se va stabili necesitatea
prevederii de platforme şi spaţii de aşezare ale elementelor de utilaj
demontate;
— înălţimea încăperilor se va determina în funcţie de poziţia limită
a pistoanelor la scoaterea lor din cilindrii compresoarelor verticale, de
înălţimea utilajului cel mai înalt, precum şi de înălţimea cîrligului care
sînt indicate de furnizorul instalaţiei de ridicat şi transportat;
— toate părţile în mişcare ale utilajelor care prezintă pericol pentru
personalul de deservire, vor fi protejate conform prevederilor din normele
de tehnica securităţii şi protecţia muncii;
— îmbinările cu flanşe ale conductelor prin care circulă fluide sub
presiune şi prin a căror scăpare acciden tală se pot produce accidente, se
vor prevedea cu apărători de protecţie.
218
8.2 în sala maşinilor se pot instala dispozitive de distribuţie şi de
pornire de înaltă tensiune electrică, cu respectarea punctului 5.3.
8.3 Rezervoarele, evaporatoarele precum şi pompele de oxigen lichid
se amplasează în aer liber.
8.4 Gazeificatoarele cu funcţionare la cald, de presiune peste
2
30 kgf/cm se instalează în aer liber, izolate de încăperile învecinate prin
pereţi rezistenţi la explozie.
8.5 Gazeificatoarele care funcţionează la cald trebuie racordate la
recipiente (rezervoare) de depozitarea oxigenului gazos, sub presiune.
Pe conducta de legătură între gazeificatorul care funcţionează la cald
şi recipientul de depozitare sub presiune trebuie să fie montate o supapă
de siguranţă reglată la presiunea de regim maxim admisibilă şi un mano­
metru.
La ieşirea oxigenului din rezervoarele de depozitare sub presiune şi
în apropierea locurilor de consum cînd acestea sînt alimentate prin con­
ducte mai lungi de 10 m trebuie să se prevadă cîte un organ de închidere
rapidă şi sigură, iar aceste organe trebuie să poată fi manevrate şi de
la distanţă, soluţia urmînd să fie stabilită de la caz la caz, în condiţiii
de siguranţă.
8.6 Staţiile de îmbuteliere şi de gazeificare a oxigenului cu presiuni
de peste 30' bari efectivi, trebuie să fie amplasate în aşa fel încît o even­
tuală explozie la aceasta să nu prezinte pericol pentru celelalte instalaţii
şi separate de acestea printr-un perete de protecţie rezistent la explozie
cu înălţime minimă de 2,5 metri.
8.7 Recipientele de depozitare a oxigenului gazos şi lichid sub presi­
une vor fi dotate cu armături de protecţie specifică recipienţilor de oxigen
lichid şi gazos sub presiune.
8.8 în încăperile maşinilor şi aparatelor din secţiile de oxigen precum
şi în sălile maşinilor din secţiile'de rectificare a concentratului de kripton,
se pot amplasa gazometre uscate cu capacitatea pînă la 100 m 3 .
: Nu se admite amplasarea gazometrelor uscate pentru oxigen deasupra
utilajului tehnologic, precum şi la o distanţă mai mică de 3 m de utilaje.
8.9 în toate cazurile cînd gazometrele de oxigen se amplasează în
clădiri, evacuarea oxigenului din ele, prin închizătoarele hidraulice sau
prin alte dispozitive de siguranţă, se va face numai în exterior la 1 m
de limitele clădirilor.
219
 8.10 Conductele pentru transportul aerului pentru orice presiune se
vor executa din oţel pentru o temperatură a aerului pînă la minus 50°C.
La temperaturi sub minus 50°C se vor executa din ţevi de cupru.
8.11 Se admite pozarea comună a conductelor de aer cu conducta
pentru alte fluide, dacă condiţiile tehnice pentru montarea lor în prezenţa
conductelor de aer o permit. în acest caz, distanţa între pereţii conducte­
lor de aer şi pereţii celorlalte conducte va fi de 250 mm.
8.12 Armăturile montate pe conductele de aer trebuie să corespundă
condiţiilor de funcţionare ale acestora, în funcţie de presiunea şi tem­
peratura de regim şi diametrul nominal determinat prin calcul.
a) în cazul folosirii conductelor lungi din OL (montate pe estacade)
la presiuni între 30 bari efectivi şi 64 bari efectivi se recomandă să se
monteze din 200 în 200 m tronsoane de siguranţă din ţevi de cupru sau
alamă, lungimea lor fiind de minimum 5 Dn.
b) în cazul folosirii conductelor din OL pentru presiuni între 30 şi
64 bari efectivi se recomandă să se monteze tronsoane de siguranţă
imediat după armături sau alte dispozitive de laminare în aval de acestea,
din cupru sau alamă cu lungimea minimă de 5 Dn.
c) De asemenea, la intrările şi ieşirile minime ale secţiilor consumatoare
conductele de transport oxigen sub presiune executate din OL se vor
prevedea cu tronsoane de siguranţă cu lungimea de minimum 5 m din
cupru, alamă sau oţel inoxidabil.

8.13 Utilizarea conductelor din metale neferoase şi inoxidabile (cupru, 8.15 Conductele interioare sau exterioare, supraterane, pentru oxigen
oţeluri crom-austenitice sau oţeluri crom-feritice) pentru oxigen nu este comprimat la temperatura normală şi la presiunea de 0,7 pînă la 30
supusă condiţiilor speciale de limitare a presiunii de regim şi a vitezei bari efectivi vor fi calculate conform punctului 8.16 şi executate din ţevi
de curgere, pe cînd utilizarea conductelor din oţel carbon obişnuit trase din oţel carbon. Pentru presiuni şi viteze mai mari, conductele se
este legată de anumite condiţii speciale (presiunea de regim, viteza de vor executa din ţevi de cupru şi oţeluri inoxidabile. Conductele de joasă
curgere, umiditate) arătate în articolele de mai jos 8. 14 şi 8.15. presiune mai mici sau egale cu 0,7 bari efectivi se pot executa din ţevi
sudate din oţel carbon.
8.14 Alegerea diametrelor ţevilor pentru conducte de oxigen se face
pe baza vitezelor economice în limitele de securitate admise care se deter­ 8.16 în locurile în care există pericolul scurgerii directe de oxigen
mină pentru fiecare conductă în parte. sau mai ales de oxigen lichid nu se admite întrebuinţarea lemnului sub
Vitezele recomandate pentru curgerea oxigenului în conducte sînt nici o formă.
indicate, în funcţie de presiunea de regim, în tabelul de mai jos. Pentru
conductele din alte materiale decît din oţel se recomandă a se lua aceleaşi 8.17 Conductele dintre compresorul de oxigen şi rampa de umplere
viteze ca în tabelul următor. expusă la înaltă presiune, trebuie să fie executate din cupru sau dintr-un
material inoxidabil.
T A B E L 8.14
8.18 Nu se admite executarea prin lipire la rece a îmbinărilor rami­
Presiunea de regim, Viteza de curgere a oxi­ Presiunea de regim, Viteza de curgere a ficaţiilor conductelor dacă aceste conducte pot fi expuse unei temperaturi
genului, oxigenului^
bari
m/sec
bari
m/sec mai ridicate în timpul funcţionării (exemplu: încălzirea absorberului).
1 2 3 4
8.19 Conductele de oxigen în faţa locurilor de consum în încăperi
limitate (de exemplu cuptoare, convertizoare) trebuie să fie din cupru
p î n ă la 0,7 pînă la 20 peste 16 p î n ă la 6
pînă la 35
sau oţel inoxidabil şi asigurate cu un organ de închidere. între ventilul
de reglare şi organul de închidere, conducta trebuie să se poată goli.
p e s t e 0,7 pînă la 15 peste 35 p î n ă la 4 Oxigenul scăpat trebuie să fie evacuat fără pericol, în exterior.
p î n ă la 3 p î n ă l a 100

peste 3 pînă la 12 p e s t e 100 p î n ă la 3 8.20 în conductele prin care circulă oxigen lichid şi în care pot fi
p î n ă la 6 pînă la 2 0 0 antrenate urme de ulei, se vor monta filtre din material necombustibil.
peste 6 p î n ă la 10 — —
p î n ă la 15
8.21 Conductele ce transportă oxigenul la o temperatură sub minus
50°C la orice presiune se execută din metale neferoase.

220 221
 8.22 Conductele exterioare care transportă oxigen umed la orice
presiune se pot executa din oţel carbon fără sudură, dacă sînt îngropate
sub nivelul de îngheţ şi sînt bine izolate împotriva coroziunii.
8.23 în fabricile de oxigen şi staţiile de distribuţie a oxigenului se
admite pozarea împreună a conductelor de oxigen cu alte conducte, atît
pe pereţi şi stîlpi cît şi în canale fără circulaţie, cu excepţia celor menţio­
nate la punctul 8.24. Distanţele dintre pereţii conductelor, în toate
cazurile trebuie să fie de minimum 250 mm.
în locurile de încrucişare a conductelor de oxigen cu alte conducte,
precum şi în cazurile cînd este necesară o apropiere locală, distanţa între ele
trebuie să nu fie mai mică de 100 mm.
8.24 Pozarea conductelor de oxigen în canale împreună cu cablurile
de forţă, de iluminat sau telefonice este interzisă.
8.25 La pozarea aparentă a conductelor de oxigen distanţa între
ele şi cablurile electrice izolate trebuie să fie de cel puţin 500 cm, iar
între conducte şi conductorii neizolaţi de cel puţin 1000 mm.
8.26 La conductele de transport oxigen pozate subteran pozarea
şi manevrarea armăturilor de închidere, reglare şi siguranţă, se va face
suprateran.
demontabile se vor folosi numai în cazuri speciale, cum ar fi la montarea
armăturilor sau la racordarea conductelor la utilaje.
8.30 Pentru izolarea conductelor şi a recipienţilor de oxigen nu se
admite utilizarea substanţelor combustibile sau izolaţii care conţin
substanţe combustibile.
8.31 Agenţii de uscare care provoacă coroziunile pot fi utilizaţi la
recipienţi din OL numai atunci cînd interiorul acestora este protejat
contra coroziunii.
8.32 Colectoarele din staţiile de îmbuteliere a oxigenului se vor des­
cărca după umplerea recipientelor-butelii în gazometru, în aspiraţia
compresorului de oxigen sau în atmosferă.
8.33 Tipurile şi materialele, garniturile pentru diferite flanşe ale
conductelor prin care circulă oxigen se adoptă în funcţie de presiune
conform tabelului următor.
T A B E L 8.33
Presiunea nominală Tipul şi materialul
Flanşe
bari efectivi garniturii

8.27 Materialele armăturilor şi aparatelor de măsură şi control care pînă l a 2,5 i n c l u s i v P l a t e , s u d a t e c u suprafeţe p l a t ă — c a r b o n de a z b e s t
se montează pe conductele de oxigen se aleg în funcţie de presiunea şi de etanşare plane cu umăr
temperatura de lucru şi diametrul conductei determinat prin calcul.
Pentru presiuni de regim pînă la 64 bari efectivi inclusiv se folosesc de la 6 la 2 5 P l a t e , s u d a t e c u suprafeţe plată-fibră specială
de etanşare cu canal şi
armături cu corpul de fontă sau oţel. La aceste armături piesele interi­ pană
oare se vor confecţiona din materiale care nu produc scîntei. Astfel
inelele de etanşare, elementele de îmbinare a tijei la ventil sau la sertar, de la 4 0 la 6 4 Cu gît, p e n t r u sudare c a p idem
tija, se vor executa din materiale neferoase. la cap, cu s u p r a f a ţ ă de e-
Armăturile conductelor de oxigen, pentru presiuni de regim de peste tanşare cu canal şi pană
64 bari efectivi sau la o viteză de scurgere mai mare de 8 m/sec. trebuie
de l a 100 l a 2 0 0 Filete, cu etanşare pe ţeava P l a t ă — cupru recopt
executate din cupru, alamă, bronz sau oţel inoxidabil. Lenticulară-alamă

8.28 Ventilele de înaltă presiune de la.locurile de umplere şi instalaţii

de distribuţie trebuie să fie montate în aşa fel încît tijele să nu fie îndrep­
tate spre persoanele de servire, în caz contrar aceste ventile trebuie să
fie dotate cu dispozitive de protecţie.
8.29 La ramificaţiile de conducte (mai ales cînd în ele circulă gaze
lichefiate) se vor evita pe cît posibil îmbinările demontabile. îmbinările
222
8.34 Utilajele şi conductele în care oxigenul este sub presiune se
protejează anticorosiv cu o vopsea sau lac de bună calitate ce au ca
material de bază: răşini melaminice, poliaminice, polietilene, politetra-
fluoretilene, poliizobutilene, poliesteri, policlorura de vinii, email clor-
cauciuc cu bronz de aluminiu.
223
 Conductele de înaltă presiune aeriene din cupru nu necesită măsuri CAPITOLUL 9
speciale de protecţie anticorosivă.
Conductele pozate subteran nu au în prezent prescripţii speciale. Ele
vor trebui să îndeplinească condiţii de protecţie care vor fi stabilite de INSTALAŢII DE AUTOMATIZARE
la caz la caz cu acordul organelor de avizare interesate, de-a lungul tra­
seului conductelor, iar traseul va evita în general terenurile îmbibate
cu grăsimi sau alte surse de pericol.

8.35 Ventilele de închidere ale acestor conducte pozate subteran vor

fi prevăzute cu dispozitive de manevrare montate deasupra solului.

9.1 Rolul principal al automatizării în tehnologia de fabricare a

oxigenului şi a altor produse rezultate din separarea aerului este menţi­
nerea unui regim optim de funcţionare a întregului complet de utilaje,
prevenirea perturbaţiilor şi evitarea avariilor în timpul funcţionării
diferitelor agregate şi maşini.
•Nivelul automatizării instalaţiilor de fabricare a oxigenului diferă în
funcţie de tehnologia folosită şi de capacitatea de producţie a instalaţii­
lor respective.

9.2 Proiectarea instalaţiilor de automatizare în fabricile şi staţiile

de distribuţie a oxigenului se face ţinîndu-se seama de normativele pri­
vind paza contra incendiilor, protecţia muncii etc. prevăzute în anexa
prezentului normativ.
La alegerea aparaturii necesare pentru automatizare se va ţine seama
ca execuţia acestora să fie corespunzătoare din punctul de vedere al
pericolului de incendiu.

9.3 în afara măsurilor generale prevăzute în normativele din anexă,

la alegerea aparaturii de automatizare se va avea în vedere că oxigenul
formează cu anumite substanţe sau gaze combustibile amestecuri puter­
nic explozive şi în special că în contact cu uleiuri de provenienţă minerală
sau animală oxigenul se poate oxida şi autoaprinde cu explozie.
Pericolul de autoaprindere creşte cu presiunea.
Ţinînd seama de cele de mai sus, este obligatoriu a se lua următoarele
măsuri generale:
— Toate aparatele care vin în contact cu oxigenul trebuie să fie în
execuţie specială pentru oxigen şi trebuie să poarte inscripţia „Pentru
oxigen Se va feri de ulei sau grăsimi".

15 — N o r m a t i v d e p a r t a m e n t a l — c. 2 4 9 7 225
 Aceste aparate vor fi vopsite în culoarea bleu.
9.4 Pe domenii de măsură se dau mai jos unele condiţii tehnice ce
se impun pentru aparatele de măsurat şi de automatizare.
a. Presiuni
Aparatele indicatoare de presiuni pentru oxigen, cu scara gradată
peste 1 bar efectiv şi diametrul mai mare de 60 mm vor fi prevăzute
cu următoarele dispozitive de protecţie:
— perete despărţitor, incasabil, între elemente de măsurat şi cadran ;
— orificiu de eşapare acoperit cu hîrtie pe peretele din spate al mano-
metrului;
— vizorul din sticlă securizată.
Manometrele cu scară gradată sub 1 bar efectiv se prevăd numai cu
vizorul din sticlă securizată.
b. T e m p e r a t u r i
— Elementele sensibile ale aparatelor de măsurat temperatura în
instalaţiile de producţia oxigenului trebuie să fie protejate cu armături
de protecţie confecţionate din acelaşi material ca şi conducta pe care
se montează:
— Termorezistenţele montate pe agregate supuse la trepidaţii vor fi
în execuţie specială, rezistente în aceste condiţii la lucru.
c. Debit
— Diagrama şi camerele de măsurat debitul se confecţionează din
următoarele materiale:
La presiuni mai mici de 64 bari efectivi
Diafragme: oţel inoxidabil
Camerele: oţel carbon
La presiuni mai mari de 64 bari efectivi
Diafragma: alamă trasă sau laminată
Camerele: alamă
— La presiuni peste 16 bari efectivi tronsoane de conductă în aval
de diafragmă trebuie să fie din cupru sau alamă pe o lungime de 5 ori
diametrul la conducta cu 0 pînă la 100 mm; la conducta cu 0 peste
100 mm tronsonul poate fi din oţel căptuşit cu manta de cupru.
— Flanşele de îmbinare vor fi prevăzute cu punţi conductoare de
curent prin sudarea la flanşe a unei sîrme cu 0 mai mare de 5 mm iar
rezistenţa electrică mai mică de 0,003 ohmi.
226
— Conductele de impuls (între diafragmă şi aparatul de măsurat)
se confecţionează din oţel inoxidabil sub 64 bari efectivi şi din cupru, la
presiuni mai mari de 64 bari efectivi.
— Aparatele propriu-zise de măsurat debitul trebuie să fie construite
special pentru oxigen şi să nu conţină lichide care accidental venind în
contact cu oxigenul pot da naştere la explozii.
Aceste aparate vor purta inscripţia „Pentru oxigen. A se feri de ulei
sau grăsimi".
d. A r m ă t u r i
Ventilele de închidere, ventilele de izolare, ventilele de reglare, clape-
tele etc. folosite pentru oxigen trebuie să fie construite şi folosite astfel ca
să nu dea loc la arderi. Alegerea lor trebuie făcută în primul rînd în funcţie
de presiunea şi temperatura de lucru.
Materiale folosite
— Sub presiunea de 64 bari efectivi: oţel forjat sau oţel turnat (dacă
nu sînt vibraţii).
— Peste presiunea de 64 bari efectivi: alamă sau bronz.
— La armături din oţel sau fontă cu presiunea nominală între 16 bari
efectivi şi 63 bari efectivi piesele supuse frecării, piesele mobile trebuie
să fie executate din materiale neferoase.
— File tul tijei armăturilor cu presiune nominală mai mare de 40
bari efectivi şi cu diametrul mai mare de 15 mm trebuie să fie în afara
spaţiului (încăperii) unde se găseşte oxigen.
— Tronsonul de ţeava din avalul armăturii, la presiuni peste 64 bari
efectivi pe o distanţă de 5 diametre trebuie să fie confecţionat din cupru.
9.5 în afara măsurătorilor şi circuitelor de reglare, instalaţiile de
fabricare depozitare şi distribuţie a oxigenului necesită proiectarea unor
instalaţii de semnalizare de interblocare. Dintre acestea se enumera cele
mai importante:
— Semnalizarea funcţionării agregatelor în mişcare;
— Semnalizarea depăşirii parametrilor importanţi pentru procesul
tehnologic;
— Semnalizarea convenţională între secţii şi în special între staţia
de îmbuteliere si secţia de fabricaţie;
— Semnalizarea nivelului minim şi maxim al gazometrelor de oxigen
gazos, azot, argon gazos sau alte gaze rezultate din separarea aerului;
— Blocarea compresoarelor în cazul neîndeplinirii condiţiilor normale
de funcţionare.
227
 ANEXA
NORMATIVE, INSTRUCŢIUNI
SI STANDARDE APLICABILE LA NORMATIV
1. Normativ republican pentru proiectarea şi executarea construcţii­
lor din punct de vedere al prevederii incendiilor NPCI în vigoare.
2. Normativ sanitar pentru amplasarea şi proiectarea întreprinderi­
lor industriale inclusiv a unităţilor în sectorul agrozootehnic (NSPI)
nr. 210—57.
3. Norme republicane de protecţia muncii — 1966 — Comitetul de
Stat pentru protecţia muncii şi Ministerul Sănătăţii.
4. Directive privind creşterea gradului de prefabricare şi reducerea
consumului de materiale deficitare la lucrările de construcţii — montaj
P. 56-73.
5. Norme generale privind extinderea amplasării în aer liber a utilaje­
lor şi instalaţiilor tehnologice, reducerea suprafeţelor, volumelor şi
gabaritelor construcţiilor, precum şi creşterea gradului de ocupare cu
utilaje a suprafeţelor construite în vederea reducerii ponderii construcţii­
lor în volumul total al investiţiilor P. 64—71.
6. Instrucţiuni privind folosirea raţională a cablurilor în instalaţii
electrice. Indicativ P. 64—71.
7. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de para-
trăznet pentru construcţii. Indicativ I. 20—69 M.C. Ind.
8. Normative şi standarde pentru instalaţii de apă şi canalizare.
9. Normative pentru alimentarea cu energie electrică a consumatori­
lor industriali şi similari. Indicativ PE 124/72 elaborat de MEE.
10. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice
cu tensiuni pînă la 1000 V. Indicativ I. 7-68 elaborat de CSCAS.
11. Normativ departamental pentru instalaţiile electrice în medii cu
pericol de explozie ID 17-1973.
12. Normele de tehnica securităţii în instalaţiile electrice din unităţile
chimice M.I.Ch.
228
13. Normele departamentale de protecţia muncii, elaborate de M.I.Ch.,
1968.
14. Normele departamentale de protecţia muncii pentru activitatea
de automatizare si tehnica măsurării, elaborat de Ministerul Petrolu­
l u i 1969.
15. Prescripţii tehnice pentru construirea, montarea, funcţionarea
si verificarea recipientilor stabili sub presiune din instalaţiile frigorifice
Q H-72/I.S.C.I.R. '
16. Instrucţiuni tehnice pentru construirea, instalarea, funcţionarea,
repararea şi controlul recipientilor stabili sub presiune din industria
oxigenului C. 25—67 I.S.C.I.R.
17. Prescripţii tehnice pentru construirea, funcţionarea, repararea
si verificarea recipientilor cisterene si butoaie metalice sub presiune
C. 27-72 I.S.C.I.R.
18. Instrucţiuni tehnice pentru construirea, repararea, funcţionarea
si controlul recipientilor stabili sub presiune cu pereţi dubli C. 23—68.
î)ir. Gen. de Metrologie.
19. Instrucţiuni privind autorizarea:
— De a construi, monta şi repara instalaţii mecanice sub presiune şi
instalaţii de ridicat.
— De a întreţine ascensoare.
— De a verifica recipiente transportabile CR — 2-63.
•20. STAS 6616-69 privind protecţia prin legarea la nul.
21. STAS 6619-69 privind protecţia prin legarea la pămînt.
22. STAS 5325-70 Grade normale de protecţie a utilajelor electrice.
23. STAS 6987-71 Instalaţii frigorifice. Prescripţii de siguranţă.
24. STAS 6887-68 Echipamente electrice cu protecţie antiexplozibilă
si antigrizutoase. Condiţii tehnice pentru construcţii şi încercări.
25. STAS 1146-66 Construcţii civile şi industriale. Iluminatul arti­
ficial.
26. Prescripţii tehnice pentru construirea, repararea, utilizarea şi
•verificarea recipientilor-butelii pentru gaze comprimate lichefiate
sau dizolvate sub presiune C5 — 72 I.S.C.I.R;
 BIBLIOGRAFIE PARTEA a Hl-a

Normativ departamental
privind proiectarea
depozitelor
de azotat de amoniu
PD-103-72
1 N o r m a t i v p e n t r u p r o i e c t a r e a ş i e x e c u t a r e a c o n s t r u c ţ i i l o r d i n p u n c t d e v e d e r e a l pre­
venirii incendiilor în vigoare.
2 N o r m e de t e h n i c a s e c u r i t ă ţ i i , fabricarea o x i g e n u l u i , u m p l e r e a , m a n i p u l a r e a şi folo­
sirea recipientelor d e o x i g e n (broşura 3 , e d i t a t ă d e C C S d i n N I P C g a z m e t a n ) .
3 I n s t r u c ţ i u n i t e h n i c e p e n t r u construirea, repararea, u t i l i z a r e a şi controlul recipientelor-
b u t e l i i p e n t r u t r a n s p o r t u l gazelor s u b p r e s i u n e C5-62 ( I S C I R ) .
4 I n s t r u c ţ i u n i t e h n i c e p e n t r u construirea, repararea, i n s t a l a r e a f u n c ţ i o n a r e a şi c o n t r o l u l
recipientelor stabile sub presiune din industria oxigenului C 25-60 (ISCIR).
5 N o r m a t i v p e n t r u a m p l a s a r e a ş i p r o i e c t a r e a întreprinderilor i n d u s t r i a l e N S P I - 2 1 0 57.
6 Condiţii t e h n i c e p r o v i z o r i i p e n t r u p r o i e c t a r e a , e x e c u t a r e a şi m o n t a r e a c o n d u c t e l o r
d e aer ale i n s t a l a ţ i i l o r d e o x i g e n T U - 3 7 5 - 0 0 - 3 . Ghiprokislorod, M o s c o v a 1 9 6 1 .
7 Condiţii t e h n i c e p e n t r u p r o i e c t a r e a ş i m o n t a r e a c o n d u c t e l o r d e o x i g e n g a z o s
~ T U - 3 4 7 - 0 0 3 . Ghiprokislorod, M o s c o v a 1958.
8 G l i s m e n e n k o _K. L. — O x i g e n u l şi o b ţ i n e r e a lui — M o s c o v a 1 9 5 1 .
9 P r o i e c t u l noilor p r e s c r i p ţ i i p e n t r u c o n s t r u i r e a şi e x p l o a t a r e a fabricilor de o x i g e n ,
C h e m i s c h e T e c h n i k nr. 9, 1955.
1 0 S e c u r i t a t e a i n s t a l a ţ i i l o r d e p r o d u c e r e a o x i g e n u l u i , I D T D u . 442/75 — C h e m i c a l
E n g i n e e r i n g ' p r o g r e s s , aprilie 1957.
1 1 C o n d u c t e d e î n a l t ă p r e s i u n e p e n t r u t r a n s p o r t u l o x i g e n u l u i . Coke a n d Gaz nr. 2 4 6 — 1 9 6 1 .
1 2 M ă s u r i l e d e s i g u r a n ţ ă l a fabricarea ş i u t i l i z a r e a o x i g e n u l u i O c h r o v e P r e c y , nr. 1/1961.
1 3 P r o i e c t u l d e i n s t a l a ţ i i d e fabricare a o x i g e n u l u i d e p r o p o r ţ i i t e h n i c e mari I D T , 5 4 0 2 6 .
14 D i s t r i b u ţ i a o x i g e n u l u i prin c o n d u c t e . R. T r a v e r s a — 1 9 6 2 .
1 5 D i r e c t i v e p e n t r u p r o d u c e r e a ş i utilizarea o x i g e n u l u i e l a b o r a t e d e U n i u n e a G e n e r a l ă
a A s o c i a ţ i i l o r profesionale p e n t r u p r e v e n i r e a a c c i d e n t e l o r din R . D . G . din a n u l 1959.
1 6 D i r e c t i v e t e h n i c e p e n t r u fabrici d e o x i g e n 0 1 2 - 6 3 d i n R . F . G .
1 7 D i r e c t i v e t e h n i c e p e n t r u i n s t a l a ţ i i d e gazeificare o x i g e n lichid s i î m b u t e l i e r e 0 2 5 / 6 3
din R.D.G.
18 N o r m e republicane 63/1101.
1 9 î n d r u m ă t o r d e p r o t e c ţ i a m u n c i i î n fabricile d e o x i g e n . Centrul d e d o c u m e n t a r e ş i
publicaţii tehnice ale industriei metalurgice 1973.
20 Indicatiuni pentru proiectarea si montarea conductelor de oxigen gazos U-347.00.4
U.R.S.S.
Elaborat în anul 1972
2 1 R e g u l i t e h n i c e d e s e c u r i t a t e ş i a i g i e n e i i n d u s t r i a l e l a fabricarea a c e t i l e n e i , o x i g e n u l u i
şi aprobat prin Ordinul M.I.Ch.
d e l a prelucrarea c u flacără a m e t a l e l o r . E d i t u r a M A S I N O S P R O J E N I E , M o s c o v a 1 9 6 7 . * nr. 933/29. aprilie 1972

230
 cînd la acestea nu se execută lucrări de extindere, schimbări de sorturi
s a u transformări radicale ale clădirilor.
e Depozitarea azotatului de amoniu — îngrăşămînt agricol — amba­
lat în saci de mase plastice sau de hîrtie, introduşi sau nu în interiorul
unui sac textil, se poate face în magazii închise, în condiţiile reglementate
prin acest normativ.
f Derogarea de la prevederile prezentului normativ se acordă de
Consiliul tehnico-ştiinţific al M.I.Ch., cu aprobarea acesteia de către
conducerea ministerului.
g Studiile şi proiectele de construcţii şi instalaţii pentru aceste depo­
zite se vor executa conform prevederilor prezentului normativ departa­
CAPITOLUL 1 mental.

GENERALITĂŢI

a Azotatul de amoniu este o substanţă comburantă care nu arde dar CAPITOLUL 2

întreţine arderea. Prin descompunere azotatul de amoniu pune în liber­
tate oxigen, determinînd aprinderea substanţelor combustibile sau a pul­ CALITATEA AZOTATULUI DE A M O N I U
berilor metalice la contactul cu acestea.
în anumite condiţii de spaţii închise azotatul de amoniu degajă prin ÎNGRĂŞĂMÎNT
descompunere un volum mare de gaze provocînd explozie.
Dintre materialele interzise a se amesteca cu azotatul de amoniu se
menţionează: materiale organice ca de exemplu: uleiurile minerale sau Prezentul normativ|departamental se referă la sorturile de azotat de
vegetale, grăsimi animale, cărbune, materiale combustibile, solvenţi, amoniu care seifabrică în tara noastră, acestea fiind prezentate în tabe­
bumbac, fibre vegetale, zahăr, naftalină, lemn precum şi anorganice, lul 1.
ca: pulberi metalice, sulf, acizi, sodă caustică, gaze lichefiate etc.
Din acest motiv la manipularea, depozitarea şi transportul azotatu­ TABEL 1
lui de amoniu, sub orice formă şi sortiment, trebuie luate măsuri de
siguranţă, conform prescripţiilor prevăzute în regulamentul de funcţio­ Sorturi de nitrocalcar şi azotat de amoniu îngrăşămînt
Conţinut
nare al fiecărui depozit şi în spiritul prezentului normativ.
b în prezentul normativ se tratează numai depozitarea azotatului
de amoniu granulat îngrăşămînt şi nu se tratează depozitarea azota­ — C o n ţ i n u t în
azot (100%) 2 0 , 5 % - 2 6 26,1%-28% 28,1%-33,5%
tului de amoniu tehnic cristalizat folosit la fabricarea explozivilor — C o n ţ i n u t în
33,6%-34,5%

minieri. azotat de
c Prezentul normativ departamental pentru depozitele de azotat de amoniu 20,5%-74,5% 74,5%-80% 80%-96,0% 96%-98,5%
— A d a o s de ma­
amoniu îngrăşămînt agricol este obligatoriu pentru proiectarea depozite­ teriale inerte
lor aparţinînd întreprinderilor M.I.Ch. şi conţine prevederi de proiectare şi u m i d i t a t e ' 4i;5%-25,4% 25,5%-20% 20%-4% 4%-1,5%
şi amplasare a acestora, atît în ceea ce priveşte depozitele interioare cît
şi cele exterioare platformelor industriale.
d Prevederile prezentului normativ nu sînt obligatorii pentru depozi­ a Din punct de vedere al conţinutului în azot, sortimentul cuprins
tele construite pînă la data intrării în vigoare a acestui normativ în cazul între 20,5% N şi 28% N inclusiv se denumeşte „Nitrocalcar" .

232 233
 b Sorturile cu un conţinut în azot mai mare de 28% N sînt denumite
în general „Azotat de amoniu îngrăşămînt", la care în mod obişnuit se
precizează şi conţinutul în azot, corespunzător sortului fabricat. Se
precizează că limita procentuală de azot indicată arată sortul din care
face parte produsul. Conţinutul în azot al fiecărui sort poate varia în
limitele admise de normativele de calitate.
c Toate sorturile de nitrocalcar şi de azotat de amoniu îngrăşămînt
sînt fabricate sub formă granulată.
CAPITOLUL 3
AMBALAREA AZOTATULUI
DE A M O N I U ÎNGRĂŞĂMÎNT
Prezentul normativ are în vedere că sortimentele indicate în tabelul
nr. 1, în afară de cele în vrac, se ambalează în saci de hîrtie din mai mvllţe
foi, în saci d& polietilenă sau alte mase plastice, în ambalaje mixte (hîrtie
+ masă'plastică)! în ambalaje metalice speciale (butoaie sau containere),
pînă la un conţinut care să nu depăşească 50 kJtpentru ambalajelfeiie-
metalice şi de maximum 400 kg pentru ambalaje metaliceflau containere
speciale. Produsul ambalat sau depozitat în vrac nu trebuie să depă­
şească 50°C.
CAPITOLUL 4
DEPOZITARE
4.1 Depozitarea azotatului de amoniu îngrăşămînt pentru toate
sorturile indicate în tabelul 1, se va face în general în clădiri (magazii)
închise, atît pentru produsele ambalate, cît şi pentru cele în vrac, în
cantităţile admise a fi depozitate pentru fiecare sortiment în parte,
corespunzător datelor din tabelele 2a şi 2b.
4.2 în mod excepţional, atunci cînd magaziile de depozitare sînt
pline, se admite ca azotatul de amoniu îngrăşămînt cu un conţinut sub
234
28% azot, ambalat în saci de mase plastice, să fie depozitat şi în aer
liber, pe platforme speciale de beton destinate acestui scop, ferite de
îhsorire şi ploaie, prin acoperire cu prelate de culori deschise şi în cel
mult 5 stive a 500 tone fiecare. Aceste depozite în aer liber nu vor fi
amplasate lîngă surse de căldură şi pe cît posibil vor fi cît mai îndepărtate
de alte obiecte (minimum 60 m).
4.3 Prin depozit de azotat de amoniu se înţelege un ansamblu de
obiecte (magazii sau platforme) amenajate într-o zonă restrînsă al cărui
număr este determinat de cantităţile admise a se depozita pentru fiecare
sortiment şi de necesităţile platformei industriale.
4.4 Din punct de vedere al amplasării depozitelor şi al cantităţilor
admise a se depozita, depozitele se împart în două categorii:
••' a) Depozite de fabricaţie legate de fluxul tehnologic, care sînt ampla­
sate în interiorul platformei industriale.
' b) Depozite de tranzit, situate în afara platformelor industriale.
Depozitul de fabricaţie interior platformei industriale poate fi consti­
tuit din mai multe magazii diferite, construite în condiţiile de la art. 6.1.
din prezentul normativ. Fiecare magazie este rezervată depozitării unui
singur sortiment, cu respectarea prevederilor din tabelul 2a cu privire
la cantităţi şi la modul de depozitare a acestora.
Prin depozit de tranzit exterior platformelor industriale se înţelege
S J U . mai mult!e'rm"agazii, clădiri supraterane şi diferite construcţii
C ", amplasate pe un teritoriu comun, izolat de alte obiective. Fiecare
î/ie este rezervată depozitării unui singur sortiment cu respectarea
Kyntităţilor şi distribuţiei arătate în tabelul 2b.
4.5 Depozitul de fabricaţie interior poate fi comasat cu secţia de
ambalare, în vederea asigurării mecanizării transportului, prevăzîndu-se
la estacade obloane sau uşi cu închidere automată.
4.6 Prin compartiment al unei magazii se înţelege un spaţiu limitat,
separat de altul prin ziduri de 37,5 cm zidărie de cărămidă sau o grosime
echivalentă din beton armat.
4.7 în cadrul unui compartiment se pot depozita una sau mai multe
stive, în funcţie de sort şi de felul depozitării (saci sau vrac-vezi tabel
2a şi 2b.)
4.8 Stiva este cantitatea maximă de produs ce se depozitează într-o
singură grămadă, indiferent de sort, ambalaj şi necesităţi de depozitare
(tabelele 2a şi 2b).
4.9 Cantităţile admise a se depozita pentru fiecare sort în parte sînt
cele arătate în tabelele 2a şi 2b.
235
 4.10 în cadrul fiecărui compartiment se va depozita cantitatea ară­
Depozit de fabricaţie (interior platformelor industriale) tată în tabelul 2b astfel:
TABEL 2a — în stive de maximum 1.250 tone fiecare pentru produsul ambalat
Cantitatea admisă a fi depozitată Felul depozitării şi can­
în saci pînă la un conţinut de 28% N;
Nr. Sortiment de azotat de
crt. amoniu îngrăşâmînt (tone) şi numărui maxim de tităţile maxime din com­ Wrjn stive dc maximum 750 tone pentru produsul cu conţinut pînă
magazii din depozit partimente şi stive
| P S ; 5 % N;
1 2 3 4
' — în stive de maximum 250 tone pentru produsul cu conţinut de 34,5%
N, ambalat în saci.
1 P î n ă la 2 6 % azot inclu­ max. 10.000 în 2 magazii în vrac, în stive a 1000
siv a 5.000 tone tone
foiecare stivă sau grămadă în vrac este separată una de alta prin culoare
max. 20.000 în 4 magazii în saci, în compartimente BgPBSanium 2 m lăţimejpentru aerisirea şi asigurarea spaţiului necesar
a 5.000 tone de 2500 t o n e şi în stive circulaţiei.
de 1.250 tone ŞjHi se admite a se depozita saci la peretele magaziei, la o distanţă
2 în vrac, în stive a 1.250
liâi mică de 0,7 m şi stive mai înalte de 3 m (inclusiv dimensiunile palete­
De la 26 % azot pînă la 28 % m a x . 5.000 în 2 magazii
azot inclusiv a 2.500 tone tone lor). Schiţa privind organizarea stivelor în magazie se va face odată cu
max. 15.000 tone în 3 ma­ în saci, în compartimente pfo'iectul respectiv:
gazii a 5.000 tone a 2.500 tone şi stive
de 1250 tone 4.11 în cazul depozitării în vrac, pentru sorturile care admit aceasta,
3 De la 2 8 % azot pînă la 6000 în 2 magazii a în saci, în compartimente
înălţimea grămezii este limitată la 10 m măsurată la vîrf, cantitatea
33,5% inclusiv 3.000 tone a 1.500 tone şi stive a maximă pentru fiecare grămadă fiind cea indicată în tabelul 2a.
750 tone Evacuarea materialului se va face prin preluarea acestuia de la baza
grămezii, cu respectarea culoarelor de aerisire dintre grămezi. Nu se va
4 De la 33,5% azot şi pînă 1.500 în magazie a 1.500 In saci, în compartimente depozita în vrac materialul cu o temperatură mai mare de 50°C.
la 34,5% azot inclusiv tone a 1.500 tone şi în stive
de 250 tone
4.12 în magaziile proiectate pentru depozitarea în saci nu se admite
Depozit d e t r a n z i t ( e x t e r i o r platformelor) depozitarea în vrac.
T A B E L 2r> în situaţia inversă se admite acest lucru, însă cu respectarea condiţii­
lor pentru stivele în saci.
Nr. Sortiment de azotat de amoniu Cantitatea admisă a fi depozitată Felul depozitării şi cantităţile
crt. îngrăşămînt (tone) şi numărul maxim de maxime din compartimente şi
magazii din depozit stive 4.13 La adoptarea mijloacelor mecanizate ce se vor prevedea prin
1 2 3 4 proiecte pentru încărcare — descărcare şi stivuire a sacilor în cadrul
magaziilor, se va ţine seamă de recomandările din prezentul normativ.
1 P î n ă la 2 6 % azot inclusiv max. 30.000 tone Numai în saci în comparti­
(6x5.000) mente a 2.500 tone şi
stive a 1.250 tone.

2 De la 2 6 % — 2 8 % azot in­ max. 20.000 tone Numai în saei, în comparti­

clusiv (4 x 5.000) mente a 2.500 tone şi
CAPITOLUL 5
stive a 1.250 tone.

3 D e l a 2 8 % - 3 3 , 5 % azot max. 9.000 tone N u m a i în saci, în compar­

DISTANŢA DE AMPLASARE A DEPOZITELOR
inclusiv (3 x 3.000) timente a 1.500 tone
şi stive a 750 tone.

4 De la 33,5% azot şi pînă max. 6.000 tone N u m a i în saci, în comparti­ 5.1 Pentru depozitele de fabricaţie destinate sortimentelor cu con­
la 34,5% azot inclusiv (2 x 3.000) mente a 1.500 tone şi ţinut de azot pînă la 28% inclusiv, nu se impun distanţe faţă de obiectele
stive a 250 tone. înconjurătoare, acestea tirmînd a se încadra în distanţele stabilite în

237
236
 normativul republican (NPCI), pentru clădirile de categoria C de
încadrare, cu luarea măsurilor impuse de specificul produsului.
Pentru sortimentele de îngrăşăminte cu un conţinut de peste 28% N,
î
•-^Manţa depozitului de fabricaţie la obiectele înconjurătoare va fi de
_60m^fconsiderînd produsul în categoria C de încadrare cu pre^derile"
specifice acestuia.
Distanţele faţă de obiectele înconjurătoare nu se referă la secţiile de
ambalare, cu care depozitele de fabricaţie sînt în mod necesar comasate.
Atît în cazul depozitelor interioare, cît şi în cel al depozitelor exteri­
oare, cînd există posibilitatea de schimbare a sorturilor se va aplica situ­
aţia cea mai restrictivă în privinţa cantităţilor admise a fi depozitate
în magazii.
5.2 Pentru depozitele de tranzit — care se construiesc pe amplasa­
mente exterioare platformelor industriale sau în alte localităţi — atunci
cînd acestea sînt destinate sorturilor de azotat de amoniu ce conţin peste
28% azot, distanţele faţă de obiectele înconjurătoare, cu funcţii definite
în anexa II la prezentul normativ, se vor determina pe baza urmă­
toarei formule:
in care:
R = distanţa de protecţie, în metri;
G = cantitatea admisă la depozitare în magazie, în Kg,
0,166 = coeficient de echivalenţă, faţă de TNT care e egal cu 1
X = coeficient care se ia din tabelul Anexa II
Distanţele rezultate din calcul se vor măsura de la magazia periferică
sau de la stivele periferice (în cazul depozitării în aer liber).
5.2.1 Formula de mai sus nu şe aplică în cazul depozitelor proiec­
tate pentru sorturi de îngrăşămînt care conţin sub 28% azot. Totuşi
atunci cînd aceste depozite se amplasează în vecinătatea uzinelor,, dis­
tanţa faţă de platforma industrială nu va fi mai mică de 400 m.
Depozitele exterioare pot fi prevăzute cu valuri de protecţie cînd
necesităţile de amplasament o cer; în acest caz distanţa faţă'de alte
obiecte calculată prin formula menţionată la pct. 5.2., poate' fi redusă
v
cu 50%.
5.2.2 Pentru aplicarea formulei prevăzute la pct. 5.2, se dau în
Anexa II exemple de interpretare a coeficienţilor.
238
CAPITOLUL 6
CONSTRUCŢII Şl INSTALAŢII
Masurile precizate în acest capitol se aplică tuturor sorturilor de azotat
de amoniu depozitate.
6.1 Magaziile din cadrul depozitului de azotat de amoniu pot fi
realizate separat (construcţii izolate) sau comasate. Comasarea se face
numai în cazul magaziilor pentru care se prevede depozitarea de azotat
de amoniu sub 28% N şi s-a exclus prin proiectare posibilitatea de a se
depozita sorturi de azotat de amoniu cu conţinut de azot mai mare de
28%. Magaziile se vor construi numai pe un singur nivel.
In cazul comasării acestor magazii, ele vor fi separate prin ziduri
despărţitoare antifoc de 37,5 cm fără acces între ele.
6.2 Construcţiile vor fi de tipul „construcţie rezistentă la foc" gradul
I — II în conformitate cu NPCI din materiale incombustibile, cu aco­
periş uşor, fără a se folosi lemnul.
Fac excepţii de la aceasta, magaziile pentru îngrăşăminte conţinînd
pînă la 28% azot, care pot fi construite integral de „tip uşor", din materi­
ale incombustibile fără a se utiliza lemnul ca material de construcţie şi
dacă în ele nu se prevede a se depozita şi sorturi cu conţinut de azot
mai mare de 28%.
De la caz la caz, în funcţie de ritmul şi modul de ambalare şi expediere,
se pot construi magazii prevăzute cu copertine parţiale sau totale deasu­
pra rampelor de expediere — încărcare în mijloacele de transport.
6.3 De clădirile magaziilor de depozitare a azotului de amoniu în­
grăşămînt din cadrul depozitului exterior platforme industriale, nu se
alipesc alte clădiri în afară de clădirea staţiei electrice aferentă depozitu­
lui şi construcţia agregatelor de încălzire. Aceste construcţii se ampla­
sează la unul din capetele ultimei magazii.
6.4 Pardoselile magaziilor vor fi executate din materiale antiacide,
sau asfalt de beton, cu dozaj mare de ciment. La pereţii depozitului se
vor pune plinte de 0,3—0,5 m din asfalt sau cărămizi antiacide sau
lambriuri de clor-cauciuc.
6.5 încăperea magaziei depozitului de azotat de amoniu îngrăşămînt
ambalat în saci va fi prevăzută cu ventilaţie naturală, prin deschiderea
239
 ' 6;11 Depozitele de fabricaţie interioare platformelor industriale, în ^depozitului cu obiecte de importanţă deosebită) se va prevedea alimen
care se înmagazinează produse cu un conţinut mai mare de 28% N V tarea
.,, tarea cu
cu apă
apa de incendiu conform art. 6.11. preveaea alimen-
(ambalat în saci), vor fi dotate pe lîngă sistemul de hidranţi exteriori şi
cu tm sistem automat de stropire cu apă. De asemenea, se vor prevedea 6.13 în fiecare magazie se va prevedea o canalizare exterioară a n r i
sesizoare pentru ridicarea temperaturii sau sesizoare de fum, cu coman­ •acida, dimensionată corespunzător pentru evacuarea apelorRezultate
da manuală de la tabloul central al punctului de control, pentru a se în caz de eventuală intervenţie de incendiu. rezultate
putea interveni în caz de pericol, imediat, de către un lucrător al depozitu­
lui, organ P.S.I. sau de către paznicul însărcinat cu supravegherea.

6.11.1 Instalaţia de stropire va fi formată din conducte de distri­ CAPITOLUL 7

buţie şi capete de stropire de tip „drencer", montate deasupra stivelor
de saci la plafonul depozitului.
DISPOZIŢII FINALE
6.11.2 Conductele de distribuţie vor fi alimentate din coloane sepa­
rate pe zone de stropire, fiecărei coloane alimentatoare a unei zone de
stropire corespunzîndu-i o linie de supraveghere. .7.1 Pentru fiecare depozit de azotat de amoniu este obligatoriu să
existe un regulament de funcţionare şi exploatare al depozitului şi
6.11.3 Numărul capetelor de stropire se va stabili de proiectant, în măsurile de luat în caz de avarie şi care, printre alte dispoziţiuni speciale,
funcţie de diametrul orificiului stropitorului şi de înălţimea de montaj, trebuie să cuprindă şi prevederile arătate în anexa 1. la prezentul
astfel încît pe suprafaţa superioară a stivelor de saci să se realizeze o normativ privind prescripţii generale şi măsuri P.S.I.
intensitate de stropire de 0,33 l/sec. m 2 . . Aceste prevederi nu sînt limitative.
6.11.4 Pentru asigurarea unei pulverizări fine a apei, presiunea
disponibilă la orificiul stropitorului amplasat cel mai defavorabil va fi
de minimum 3,5 kgf/cm2.

6.11.5 Pentru stabilirea de către proiectant a volumului rezervei

intangibile de apă de incendiu se va considera o durată maximă de
calcul a incendiului în interior de o oră, cu posibilitatea existenţei simul­
tane a două incendii în depozit, cu două zone de stropire distincte.

6.11.6 Durata maximă de refacere a rezervei intangibile de incendiu

se va considera de 24 ore.

6.11.7 Beneficiarul lucrării este obligat ca la recepţia instalaţiei

să verifice împreună cu proiectantul de specialitate, perfecta stare de
funcţionare a instalaţiei de avertizare şi semnalizare, cu instalaţia hidra­
ulică, astfel încît cifrele luminoase apărute pe panoul de semnalizare să
corespundă cu cifrele înscrise pe vanele coloanelor de alimentare ale
zonelor de stropire deservite.

6.12 în magaziile depozitelor de tranzit, alimentarea cu apă de

incendiu se va face conform art. 6.10. în situaţii speciale (vecinătatea

242
 ANEXA 1
PRESCRIPŢII GENERALE
Şl MĂSURI DE PROTECŢIE P.S.I.
'•• • în incinta magaziilor se
în cadrul depozitului este obligatoriu să existe un regulament de
funcţionare al depozitului şi măsurile de luat în caz de avarie şi care
printre alte dispoziţiuni speciale trebuie să cuprindă şi următoarele:
a. Se interzice accesul persoanelor străine depozitului.
b. Se interzice-fumatul atît în interiorul magaziilor cît şi în exteriorul
lor. Fumatul este permis numai la grupul social sau într-un loc special
destinat, cu respectarea normativului M.I.Ch. ed. 1968, privind construc­
ţia grupurilor sociale.
c. Se interzice introducerea de foc deschis în clădirea depozitului.
d. Se interzice sudarea în interiorul magaziilor (atît timp cît este
depozitat în ea azotatul de amoniu îngrăşămînt).
în mod cu totul excepţional şi dacă nu este posibil altfel, se admite
sudarea în interiorul magaziei, la utilajele sau echipamentele din compar­
timentul respectiv, după ce s-a făcut evacuarea materialului şi o curăţenie
completă cu luarea tuturor măsurilor care să asigure securitatea depozite­
lor.
e. Materialul colectat din ruperea sacilor (hîrtie sau masă plastică)
se va valorifica în funcţie de gradul şi natura impurităţilor, cu excepţia
materialului impurificat cu substanţe combustibile care se va trimite
la ardere.
Sacii rupţi rezultaţi ca urmare a deteriorării la manipulare se vor
trimite de asemenea la ars, după ce în prealabil au fost sortate pe tipuri
(separat hîrtie şi separat masă plastică).
Arderea sacilor se va face separat pe tipuri de fabricaţie şi prin o
continuă supraveghere a focului, într-un crematoriu special construit
în afara incintei depozitului.
f. Materialul depozitat în magazii trebuie expediat ritmic, dîndu-se
prioritate materialului cu data de fabricaţie mai veche.
244
Prin măsuri organizatorice se va evita depozitarea în vrac a nitro-
calcarului, pînă la 28% N, pe perioada de timp care poate duce la aglo­
merarea materialului. Pentru a se evita aglomerarea, indiferent de
sortul depozitat, se recomandă marcarea stivelor de saci cu data de
ambalare, în scopul ca în magazie să nu se depăşească 90 zile, pentru
materialul depozitat în saci şi 45 zile pentru cel în vrac (marcîndu-se
stivele cu data de înmagazinare).
g. Pentru manevrarea vagoanelor spre şi de la depozit nu se admite
folosirea locomotivelor cu foc.
vor folosi pentru manevră electrostivuitoare,
protejate contra prafului şi umidităţii şi nu se admit motoare cu explozie
ila manevrarea acestora.
| Nu se admite intrarea mijloacelor auto în magazie. în timpul încăr-
'cării-descărcării la rampă se opreşte funcţionarea motorului.
h. Fiecare depozit de azotat de amoniu va avea un responsabil gestio-
•nar, care pe lîngă evidenţa intrărilor şi ieşirilor materialului are şi sar-
jcinâ de a instrui personalul de deservire a depozitului şi urmăreşte res-
mectarea regulamentului interior al acestuia întocmit de beneficiar.
i. în incinta depozitului şi la fiecare magazie se va afişa la loc vizibil
•regulamentul interior al depozitului privind instrucţiunile de depozitare,
manevrare şi expediere a produsului precum şi instrucţiunile de protecţie
icontra incendiilor şi protecţia muncii.
j. în perioada cînd, în cadrul depozitului nu se lucrează, este obliga-
itoriu a se întrerupe energia electrică (forţă şi lumină) de la tabloul
central.
k. Este interzisă folosirea aburului pentru stingerea incendiilor _ sau
chiar a oricărui alt produs, care ar produce o încălzire sau ar reacţiona
cu azotatul de amoniu.
Stingerea incendiilor se face numai cu apă şi aceasta folosită din
abundenţă.
 PARTEA a-IV-a

Normativ pentru
Alegerea coeficientului (X) în funcţie de i m p o r t a n ţ a
obiectelor din vecinătăţi
proiectarea şi executarea
din punct de vedere
al prevenirii
Nr.
crt. Categoria distrugerilor Valoarea (X)

1 D i s t r u g e r i u ş o a r e l a o b i e c t e fără p e r i c o l d e i n c e n d i u î n procesul
tehnologic, cu structură de beton armat 0,19 incendiilor şi exploziilor,
2 D i s t r u g e r i u ş o a r e l a o b i e c t e c u pericol d e i n c e n d i u î n procesul
tehnologic 0,088
a instalaţiilor care produc
3 D i s t r u g e r i u ş o a r e l a o b i e c t e c u pericol d e i n c e n d i u m ă r i t î n
procesul tehnologic 0,066
sau utilizează acetilenă
4 Geamuri s e p a r a t e c o m p l e t l a o b i e c t e c u p e r i c o l d e i n c e n d i u ş i e x ­
plozie în procesul tehnologic 0,050

5 G e a m u r i s p a r t e p a r ţ i a l l a l o c u i n ţ e ş i clădiri social-culturale s a u
întreprinderi cu un c a r a c t e r d e o s e b i t i m p u s de i n t e r d i c ţ i a de a
a v e a trepidaţii, a v a r i i t e m p o r a r e e t c . 0,022

Elaborat în anul 1974

i aprobat prin ordinul M.I.Ch.
ur. 1511/24. septembrie. 1974 —
CAPITOLUL 1
GENERALITĂŢI
1.1 APLICAREA N O R M A T I V U L U I
1.1.1 Prezentul Normativ pentru proiectarea şi executarea, din
punct de vedere al prevenirii incendiilor şi exploziilor, a instalaţiilor
care produc sau utilizează acetilenă, stabileşte măsurile minime obliga­
torii, de care trebuie să se ţină seama în proiectarea şi executarea con­
strucţiilor sau instalaţiilor, în scopul prevenirii incendiilor şi exploziilor,
atît la unităţile noi cît şi la cele existente, în cazul dezvoltărilor, a trans­
formărilor sau a schimbărilor de destinaţie.
Depozitele de acetilenă, carbid, acetonă, inclusiv gropile pentru nămol
de carbid, proiectate în cadrul lucrărilor de organizare de şantier, vor
trebui să respecte prezentul normativ în vederea prevenirii incendiilor.
1.1.2 La utilizarea generatoarelor de acetilenă din carbid, portative
sau stabile, pentru scopuri de sudură autogenă, chiar de mică capacitate,
de asemenea trebuie să se ţină seama de prescripţiile prezentului norma­
tiv privitoare la amplasarea lor, cît şi de prescripţiile privitoare la depozi­
tarea carbidului.
1.1.3 Prezentul normativ cuprinde:
— Prescripţii referitoare la clădiri.
— Prescripţii privind depozitele de acetilenă şi carbid.
— Prescripţii privind planul general.
— Prescripţii pentru utilaje care lucrează cu acetilenă.
— Prescripţii privind tehnologia de fabricaţie a acetilenei.
— Prescripţii privind conductele pentru transportul acetilenei.
— Prescripţii privind instalaţiile electrice şi de automatizare.
— Prescripţii privind instalaţiile de încălz'ire-ventilatie.
248
— Prescripţii privind instalaţiile de alimentare cu apă şi canalizare.
— Prescripţii pentru instalaţii de semnalizare a incendiilor.
— Prescripţii pentru dotarea cu utilaje şi materiale tehnice de luptă
împotriva incendiilor.
1.1.4 Proiectele privind instalaţiile de obţinere a acetilenei sau cele
ce folosesc acetilenă ca materie primă se vor elabora conform prevederi­
lor prezentului normativ, fără a se mai cere avizul organelor de pompieri
ale Ministerului de Interne.
Fac excepţie ansamblurile sau instalaţiile de acetilenă situate în incinta
sau vecinătatea obiectelor în care se produc, se depozitează sau se lucrează
cu explozivi sau alte depozite, construcţii şi instalaţii cu caracter special,
a căror distanţe nu trebuie să fie mai mici decît cele din normativele
sau avizele referitoare la aceste obiecte sau cele din prezentul normativ.
1.1.5 Organizaţiile de proiectare sînt obligate să cuprindă în proiecte­
le pe care le elaborează toate datele necesare aprecierii situaţiei concrete,
spre a se putea aplica just prevederile prezentului normativ.
în breviarul de calcul se vor arăta în special condiţiile de presiune şi
temperatură luate în considerare, concentraţia acetilenei în gazele de
reacţie, precum şi dacă există posibilitatea de a se depăşi în anumite
cazuri limitele admisibile, chiar temporar.
1.1.6 Răspunderea pentru aplicarea întocmai a prevederilor din
prezentul normativ revine pentru proiectare organizaţiei de proiectare
pentru lucrările elaborate şi întreprinderii de construcţii şi montaj,
pentru lucrările executate fără respectarea proiectelor.
1.1.7 Instalaţiile din import vor fi comandate pentru a corespunde
normelor P.S.I. valabile în R.S.R. în cazul cînd institutul de proiectări
de specialitate din R.S.R. şi ministerul tutelar garantează funcţionarea
instalaţiei în condiţiile normelor de securitate P.S.I. ale furnizorului şi
acestea sînt mai avantajoase din punct de vedere economic, se vor putea
aplica normele P.S.I. ale furnizorului.
în această situaţie, ministerul tutelar va asigura şi procurarea docu­
mentaţiei, utilajelor şi materialelor din import necesare prevenirii şi
stingerii incendiilor sau se va face asimilarea acestora cu produse echi­
valente din ţară.
1.2 LIMITAREA N O R M A T I V U L U I
a) Prezentul normativ se referă la toate fabricaţiile în care se
manipulează acetilenă concentrată pînă la o presiune parţială de 1,4
daN/cm2 absolut sau acetilenă diluată (sub 25%, restul fiind hidrogen,
249
 metan, azot, bioxid de carbon, vapori de apă sau alt gaz cu care în mod Acetilenă este solubilă în foarte multe lichide. Solubilitatea creşte
normal acetilenă nu reacţionează) la presiuni totale pînă la 30 daN/cm2 cu scăderea temperaturii şi scade cu creşterea temperaturii.
suprapresiune. Solubilitatea acetilenei în apă variază cu temperatura (la 760 Torr)
b) Pentru cazul fabricaţiilor de acetaldehidă şi tetracloretan se astfel:
admite pentru acetilenă concentrată, o presiune parţială pînă la 2,7
daN/cm2 absolut, cu următoarele condiţii: 0°C . 1,75 50°C . , 0,50
— conţinutul total de hidrocarburi acetilenice superioare să nu depă­ + 10°C . 1,31 60°C . . 0,37
şească 1,2%, suma conţinutului de diacetilenă şi vinilacetilenă sa hu -r-20°C 1,03 70°C . 0,25
depăşească 0,5% iar conţinutul de oxigen să fie de maximum 0,2%; -f-30°C 0,84 80°C . 0,15
— utilajele în care se manipulează acetilenă la presiuni mai mari de +40°C 0,65 90°C . 0,05
1,4 daN/cm2 să fie cît mai puţine iar traseele de conducte să fie cît mai în contact cu apa, în anumite condiţii, acetilenă poate forma un hi-
scurte. drat solid cristalizat. Acesta se poate forma numai la presiuni mai,
c) Ca excepţie, normativul se referă şi la instalaţiile de îmbuteliere ridicate şi temperaturi mai scăzute decît cele arătate în tabelul de mai
acetilenă la care presiunea acetilenei concentrate ajunge pînă la maxi­ jos. .
mum 20 daN/cm2 suprapresiune.
Pentru cazuri ce ies din limitele arătate la pct. 1.2.a şi nu se încadrează
nici la pct, 1.2.b se va trata problema în mod special, de la caz la caz, ob- Preş.
daN/cm2
6 8 10 12 15 20 25 30
ţinîndu-se avizul C.T.E.—M.I.Ch. şi avizul Inspectoratului general de stat suprapresiune
pentru directivare şi control în proiectarea şi executarea construcţiilor.
d) Pentru cazurile în care nu se pot respecta prevederile prezentului Temp. C° +2 + 4 + 6 + 8 + 10 + 12 + 15,5 + 15
normativ, precum şi pentru cazurile în care aplicarea lor ar conducela
soluţii neraţionale din punct de vedere tehnic sau economic, se vor putea
cere derogări şi anume de la Comisia centrală de derogări de la N.P.C.I. La temperaturi de peste +16°C sau presiuni sub 6 daN/cm2 supra­
de pe lîngă Inspectoratul general de stat pentru directivare şi control presiune nu se poate forma hidratul de acetilenă.
în proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru articolele ce'se referă
în mod expres la măsurile P.S.I. şi de la C.T.E. — M.I.Ch. pentru arti­
colele cu specific tehnologic, funcţional sau utilaje.
1.3 PROPRIETĂŢILE ACETILENEI
Acetilenă este un gaz incolor şi fără miros în stare pură. Acetilenă
tehnică are un miros specific datorită impurităţilor, miros care diferă la a) Stabilitatea, explozii-detonaţii
acetilenă din carbid faţă de acetilenă fabricată petrochimic.
Principalele proprietăţi fizice ale acetilenei sînt: Acetilenă este o hidrocarbură nesaturată cu triplă legătură care se
poate uşor descompune în elemente:
• Greutatea specifică la 20°C şi 760 mm Hg 1,09 kg/m3 HC = CH 2C + Ha + 54 Kcal/mol. (la 25°C)
• Căldura specifică la presiunea constantă. .. 0,402 cal/kg°C
• Căldura specifică la volum constant 0,325 cal/kg C
0 Descompunerea acetilenei este o reacţie violentă, cu importantă
• Temperatura critică -f-35,9°C degajare de căldură, care face să crească temperatura la circa 3000°C
• Presiunea critică 61,6 atm. (absolut), la volum constant, ceea ce are drept urmare o ridicare bruscă a pre­
• Temperatura de fierbere la 760 mm Hg — 83°C siunii gazelor, adică explozie.
• Solubilitatea (volume acetilenă la un volum Această proprietate a acetilenei de a se descompune exploziv în anu­
solvent la 15°C şi 760 Torr) mite condiţii, chiar în absenţa aerului, are drept urmare necesitatea
— în apă 1,15 prevederii- unor măsuri speciale.
— în benzină 5,70 în mod normal, acetilenă concentrată în absenţa oxigenului se des­
— în acetonă 23,00 compune la o temperatură de peste 500°C, dar în contact cu diverşi

250 231
 oxizi metalici (de exemplu rugină), descompunerea acetilenei poate să
înceapă de la 240°C în sus.
La o presiune parţială mai mică de 1,4 daN/cm2 absolut şi Ia o tempe­
ratură normală (sub 35°C), acetilenă concentrată, chiar amorsată cu o
scînteie puternică, nu se descompune, după cum au arătat studiile şi
experimentările făcute.
Acetilenă se poate descompune şi la temperatura normală cînd pre­
siunea parţială este peste 1,4 daN/cm2 abs. cînd descompunerea este
amorsată de o sursă de căldură puternică — cum ar fi o scînteie elec­
trică datorită acumulării de electricitate statică, cu capsă detonantă etc.
Se impune totuşi luarea unor măsuri speciale chiar în cazul utilizării
acetilenei la presiuni parţiale sub 1,4 daN/cm2 abs. deoarece în cazul
unei unde de şoc puternice, ca de exemplu datorită unei reacţii chimice
violente, pot apare local presiuni şi temperaturi ridicate, care pot genera
o descompunere explozivă.
Descompunerea acetilenei poate avea loc în două feluri şi anume:
— descompunerea explozivă, cu viteză de propagare relativ lentă
(cîţiva m/sec.)—la care presiunea finală creşte de 10—12 ori faţă de
presiunea iniţială, corespunzător creşterii temperaturii cauzată de
degajarea căldurii de descompunere;
— descompunerea prin detonaţie. în anumite condiţii (căldura de
reacţie nu este absorbită, volume goale foarte mari, lungimi foarte mari
de conducte, presiuni mari, etc.) descompunerea explozivă iniţială este
urmată de o creştere bruscă a presiunii pînă la sute de ori presiunea
iniţială şi crearea unei unde de tensiune care se propagă cu o viteză
mai mare decît viteza de propagare a sunetului în amestecul cu gazele
respective.
b) Amestecuri explozive
Foarte periculoase sînt amestecurile acetilenă-oxigen sau acetilenă-
aer, limitele de explozie fiind pentru acetilenă mult mai largi ca pentru
alte gaze inflamabile. Astfel, amestecul acetilenă-aer are limitele de
explozie la presiune normală între 1,5—81% acetilenă.
Amestecurile de acetilenă cu gaze care intră în reacţie cu acetilenă
explodează. Astfel, amestecul de clor şi acetilenă este deosebit de pe­
riculos.
La aprinderea amestecurilor de acetilenă cu aer, presiunea maximă
a exploziei depăşeşte de 11 — 12 ori presiunea iniţială şi în special la
amestecuri de acetilenă-oxigen şi acetilenă -clor, explozia se transformă
în detonaţie, atingîndu-se presiuni de sute de atmosfere.
252
c) Efectul diluanţilor
Prin experimentări şi practic s-a dovedit că prezenţa vaporilor de
apă reduce posibilitatea exploziei. Astfel, un conţinut de 4,5% volume
vapori de apă are drept urmare creşterea presiunii limită sub care nu se
mai descompune acetilenă la 2,5 daN/cm2 absolut.
De asemenea, în cazul diluării acetilenei cu alte gaze, cu care nu
reacţionează în condiţii normale (cum sînt azotul, metanul, hidrogenul,
etanul şi alte hidrocarburi saturate, bioxidul de carbon etc) se reduc
mult posibilităţile de descompunere a acetilenei, respectiv presiunea
cu care nu mai este posibilă o descompunere devine mult mai mare,
iar temperatura creşte şi ea (vezi diagrama anexată).
Astfel, dacă concentraţia acetilenei este sub 25% (restul fiind hidrogen,
metan sau azot) la o presiune sub 30 daN/cm2 suprapresiune şi o
temperatură sub 100°C, acetilenă nu se mai descompune, chiar amor­
sată cu o scînteie puternică.
d) Compuşii acetilenei cu metalele (acetiluri)
Acetilenă reacţionează cu soluţiile apoase ale sărurilor de cupru,
argint şi mercur sau în prezenţa vaporilor de apă (umiditate) chiar cu
metalele respective, formînd acetiluri cu proprietăţi explozive.
Aceste acetiluri explodează la simpla lovire şi pot prezenta o sursă
de amorsare pentru descompunerea explozivă a acetilenei. De aceea,
la fabricile de acetilenă este interzisă utilizarea aliajelor cu peste 65%
cupru sau a aliajelor cu argint, în toate părţile unde există posibilitatea
unui contact cu acetilenă concentrată.
e) Impurităţile acetilenei
Hidrogenul sulfurat, hidrogenul fosforat şi hidrurile de siliciu prezente
în cantităţi foarte mici în acetilenă din carbid nu exercită o influenţă
evidentă asupra descompunerii acetilenei.
în cazul cînd acetilenă se îmbuteliază, trebuie îndepărtate aceste
impurităţi.
Impurităţile din acetilenă fabricată din hidrocarburi, în special aceti-
lenele superioare (diacetilena etc.) se găsesc de obicei în concentraţii
relativ mici. Ele pot deveni însă foarte periculoase în anumite faze ale
proceselor de separare şi purificare a acetilenei.
Acetilenele superioare sînt în general mai periculoase decît acetilenă,
ele descompunîndu-se exploziv, mult mai uşor decît acetilenă (cu ex­
cepţia metil-acetilenei, etilacetilenei etc).
253

Conţinutul de gaz în a m e s t e c cu acetilenă %
DIAGRAMA CURBELOR DE EXPLOZIE ALE AMESTECURILOR DE GAZE CU ACETILENĂ
Astfel vinil-acetilena se descompune exploziv la o presiune superioară
de 0,4 daN/cm 2
absolut, iar diacetilena la o presiune superioară de 0,2
daN/cm2 absolut.
Acetilenele superioare gazoase, în special diacetilena, se pot descom­
pune la concentraţii de la 15% în sus în alte gaze, la cea mai mică influ­
enţă exterioară (temperatură mai ridicată etc). Acetilenele superioare
lichefiate se descompun exploziv la cel mai mic şoc (loviri) iar polimerii
solizi ai acetilenelor superioare ce se depun uneori pe aparate şi con­
ducte, pot exploda la cea mai uşoară lovire. '..>.,
254
PRESCRIPŢII REFERITOARE LA CLĂDIRI
2.1 Determinarea categoriei de pericol de incendiu se va face con­
form prevederilor N.P.C.I.
Clădirile unităţilor de producere a acetilenei cît şi cele în care se pre­
lucrează acetilenă, în care pot avea loc degajări de acetilenă, chiar
accidental, în cantităţi care pot forma cu aerul amestecuri explozive,
se încadrează după N.P.C.I. în categoria A din punct de vedere al
pericolului de incendiu şi se vor executa cu gradul I — I I de rezis­
tenţă la foc.
Totodată, acetilenă prezentînd pericol de explozie, pentru clădirile
în care sînt posibile degajări de acetilenă, se vor respecta măsurile con­
structive împotriva exploziilor. Se vor lua măsurile prevăzute în N.P.C.I.
cît şi cele prevăzute în prezentul normativ, adoptînd pe cea mai severă
dintre acestea.
Pentru unităţi de acetilenă din carbid se amplasează obligatoriu
în, clădiri: depozitul de carbid, compresoarele şi staţia de încărcare
în butelii. Generatoarele de acetilenă se pot amplasa şi în construcţii
tip şopron. Rezervoarele de şlam, pompele etc pot fi amplasate în
aer, liber.
Pentru unităţi de acetilenă petrochimică se amplasează în clădiri
camerele de comandă. Compresoarele se pot amplasa şi în construcţii
tip şopron, iar restul utilajelor este recomandabil a se amplasa în aer
liber.
2.2 Acoperişul trebuie să fie fără pod şi incombustibil.
2.3 Clădirile şi încăperile în care sînt posibile degajări de acetilenă,
trebuie să fie prevăzute cu panouri care să poată ceda uşor în caz de
explozie. Suprafaţa totală a panourilor de explozie trebuie să fie de
255
cel puţin 0,05 m2 pentru 1 m3 din volumul încăperii. Panourile de explo­
zie se execută sub formă de ferestre, luminatoare, porţiuni de acoperiş
de tip zburător, panouri de azbociment ondulat etc. Greutatea maximă
a panourilor de explozie va fi de 120 kg/m2.
Se recomandă ca suprafaţa panourilor de explozie să fie cît mai mare
şi ca acestea să fie distribuite aproximativ în suprafeţe egale la fiecare
din cei doi pereţi opuşi ai încăperii.
2.4 Clădirile şi încăperile în care sînt posibile degajările de acetilenă
trebuie să aibă un singur nivel.
Se admite amplasarea în aer liber a utilajelor, deasupra clădirilor de
fabricaţie a acetilenei, cu condiţia ca atunci cînd sînt amplasate dea­
supra încăperilor cu pericol de explozie ele să fie montate pe un schelet
de rezistenţă, care să nu fie susţinut de acoperişul clădirii.
2.5 Clădirile şi încăperile în care sînt posibile degajări de acetilenă
trebuie să fie prevăzute cu pardoseli care nu dau naştere la scîntei
prin lovire (asfalt, mozaic cu piatră calcaroasă etc).
Scările şi platformele metalice din interiorul halelor vor fi acoperite
cu covoare de cauciuc sau materiale plastice, care să nu permită for­
marea scînteilor la lovire cu obiecte tari.
în cazul acoperirii cu covoare de cauciuc sau cu material plastic
se interzice purtarea încălţămintei de cauciuc sau material plastic, care
prin frecare poate da naştere la scîntei electrostatice.
2.6 Toate piesele metalice mobile, cum sînt uşile, ferestrele etc.
vor fi astfel executate ca să nu poată produce scîntei (suprafeţele de
contact îmbrăcate în aluminiu etc).
2.7 Toate uşile şi ferestrele de evacuare trebuie să se deschidă spre
exterior. Pentru uşile interioare se va analiza pentru fiecare caz în
parte direcţia de deschidere a uşilor, ţinînd seama ca suflul unei even­
tuale explozii să nu iniţieze o altă explozie şi în încăperile învecinate.
2.8 încăperile cu pericol de explozie trebuie să fie prevăzute cu
cel puţin o uşă, care are ieşire directă spre exterior.
încăperea pentru îmbutelierea acetilenei trebuie să fie prevăzută
cu cel puţin două uşi cu ieşire directă spre exterior, aşezate pe pereţi
diferiţi.
2.9 Distanţele de la orice punct al încăperilor în care pot fi degajări
de acetilenă, la cea mai apropiată ieşire de evacuare (uşă sau scară)
nu trebuie să depăşească 30 m pentru parter şi 25 m pentru etaje..
256
r 2 10 Se admite prevederea unor încăperi în care pot avea loc dega-
îâri' de acetilenă, în clădiri industriale cu alte destinaţii, care să res­
pecte condiţiile de la paragrafele 2.1 — 2.9. şi să fie complet separate
:
tfe restul clădirii, prin pereţi rezistenţi la explozii şi etanşi la gaze.
2.11 Generatoarele de acetilenă din carbid cu capacităţi mai mari
de 20 m3/h, se vor amplasa fie în clădire, fie în construcţii tip şopron.
i 2.12 Generatoarele de acetilenă din carbid cu capacităţi pînă la
20 m3/h, pot fi instalate în încăperi separate, alipite de atelierele pe care
le deservesc, cu condiţia ca peretele despărţitor să fie fără goluri, să
reziste la explozie şi să fie etanş la gaze.
2.13 în general nu se admite instalarea generatoarelor de acetilenă
în hale sau ateliere de fabricaţie, indiferent de capacitatea lor.
în cazuri excepţionale, se admite folosirea unui singur generator de
acetilenă transportabil cu debit de maximum 3,2m3/h acetilenă, numai
la încăperi sau hale în care se execută lucrări de reparaţii, montaj sau
întreţinere cu caracter temporar, dacă se respectă următoarele condiţii:
a) generatorul este verificat şi posedă placa de timbru şi certificatul
de funcţionare;
b) încărcătorul de carbid nu depăşeşte 4 kg;
c) încăperea are un volum de min. 300 m3 şi este bine ventilată
(ferestrele deschise);
d) distanţa de la generator la flacăra de sudură sau la orice sursă
de căldură cu peste 500°C este de min. 10 m;
e) generatorul este deservit şi supravegheat continuu de un muncitor
calificat numit special în acest scop;
f) utilajele care lucrează cu flacără sau produc scîntei la funcţionare
vor fi oprite pe perioada cît este amplasat generatorul de acetilenă
în încăpere.
2.14 Geamurile la încăperile pentru generatoare de acetilenă din car­
bid, depozite de carbid şi secţii de încărcare butelii trebuie să fie mate
sau vopsite în alb.
2.15 La unităţile în care se face încărcarea acetilenei în butelii,
compresorul va fi amplasat într-o încăpere separată de restul instalaţiei,
prin pereţi rezistenţi la explozie şi etanşi la gaze.
2.16 Pentru instalaţii la care se face încărcarea în butelii, trebuie
prevăzute încăperi separate prin pereţi rezistenţi la explozie sau con­
strucţii separate pentru:
1. Generator pentru acetilenă.
17 — Normativ departamental — c. 2497 257
 2. Comprimarea şi uscarea acetilenei.
3. Instalaţia de încărcare-butelii. CAPITOLUL 3
4. Depozit pentru butelii.
5. Depozit pentru carbid. PRESCRIPŢII PRIVIND DEPOZITELE

2.17 Toate halele de fabricaţie sau încăperile în care sînt posibile

scăpări accidentale de acetilenă, trebuie să fie astfel construite, ca în ele
să nu fie posibilă acumularea acetilenei şi formarea unui amestec explo­
ziv cu aerul, chiar local (să nu existe colţuri moarte). Acetilenă fiind
ceva mai uşoară decît aerul are tendinţa să se ridice spre părţile supe­
rioare ale halei (a se vedea şi cap. 9, Ventilaţie).
Dacă tavanul este cu grinzi, se vor prevedea luminatoare sau hote
de ventilaţie la fiecare spaţiu închis, fie posibilitatea evacuării gazelor
mai uşoare ca aerul, acumulate sub tavan, spre un luminator sau o hotă
de ventilaţie sau deflectoare.
3.1 DEPOZITELE DE ACETILENĂ
2.18 Monoraiurile şi grinzile rulante din încăperile cu degajări DE JOASĂ P R E S I U N E (GAZOMETRE)
posibile de acetilenă, trebuie să fie astfel construite, ca să nu fie posi­
bilă formarea de scîntei la manevră, iar echipamentul lor electric tre­ 3.1.1 Acetilenă trebuie să fie depozitată numai în gazometre care
buie să fie în execuţie antiexplozivă conform capitolului 8. au închidere hidraulică cu lichid. Gazometrele de tip uscat nu sînt
admise.
2.19 Instalaţiile la care se face încărcarea în butelii, trebuie să fie
prevăzute cu un atelier de verificare a buteliilor, un atelier pentru 3.1.2 Lichidul pentru închiderea hidraulică trebuie să fie apa.
reparaţia buteliilor şi o instalaţie pentru completarea buteliilor cu ace­
tonă, amplasate fiecare în încăperi separate despărţite prin pereţi rezis­ 3.1.3 Gazometrele se vor proteja prin măsuri speciale contra înghe­
tenţi la explozie. ţului. Dacă concentraţia acetilenei din gazele ce se depozitează în gazo­
metre este peste 25%, se va încălzi apa din bazinul gazometrului cu
serpentină de abur pe fund, iar la închizătoarele hidraulice ale tele-
scoapelor se va introduce apă caldă, astfel ca degajările de^ acetilenă
din apa gazometrelor şi scăpările accidentale de acetilenă în ^caz de
preaplin, să nu aibă contact cu suprafeţe fierbinţi de peste 150°C.
Pentru gazometre de depozitare a acetilenei cu peste 25% voi. se va
prevedea o stropire a clopotului cu apă pe timpul verii.

3.1.4 La intrarea şi ieşirea gazelor în gazometre trebuie prevăzute

închizătoare hidraulice sau supape de inundare rapidă, de asemenea
protejate contra îngheţului.
3.1.5 Pe conductele de intrare-ieşire a acetilenei cu peste 25% voi.
trebuie prevăzute turnuri pentru oprirea exploziilor şi membrane de
siguranţă la o distanţă de maximum 10 m de gazometre (vezi capito­
lul 7). Membranele de siguranţă trebuie astfel amplasate, ca în caz
de rupere, ele să nu pericliteze gazometrul.

259
 3.1.6 Gazometrele pentru acetilenă trebuie să fie prevăzute cu
dispozitive de transmisie la distanţă a poziţiei clopotului gazometrului,
iar pentru nivelele maxim şi minim cu o semnalizare acustică urmată
de oprirea automată a compresoarelor sau suflantelor care trag aceti­
lenă din gazometru.
3.1.7 Execuţia gazometrelor pentru acetilenă trebuie făcută cu cea
mai mare atenţie. Clopotul şi telescoapele trebuie să se plimbe uşor,
fără frecări sau agăţări care ar putea provoca scîntei.
3.2 DEPOZITELE DE ACETILENĂ
ÎN RECIPIENŢI TRANSPORTABILI
3.2.1 Depozitul de recipienţi va avea capacitatea maximă de 1.500
recipienţi plini şi 1.500 recipienţi goi, depozitaţi în compartimente de
maximum 500 recipienţi.
Compartimentele vor fi separate prin pereţi rezistenţi la explozie şi
incombustibili.
Fiecare compartiment trebuie să aibă cel puţin două ieşiri spre exterior,
între compartimente nu vor fi comunicări directe.
3.3 DEPOZITELE DE CARBID
3.3.1 Se vor respecta prevederile N.P.C.I.
3.3.2 Carbidul vă fi depozitat în clădiri închise, independente, de
gradul I—II de rezistenţă la foc. Fac excepţie cazurile menţionate la
paragrafele 3.3.9 şi 3.3.10.
încăperile de depozitare vor fi uscate şi bine ventilate.
3.3.3 Nu este admisă depozitarea carbidului în subsoluri sau demi­
soluri.
3.3.4 Carbidul va fi păstrat în depozit, în butoaie metalice, închise
ermetic, avînd inscripţia „Carbid — a se feri de umezeală". în depozi­
tele mecanizate se admite păstrarea butoaielor în stive, pe trei rînduri
suprapuse, iar în cazul depozitelor nemecanizate, pe cel mult două
rînduri.
între rînduri se vor intercala scînduri cu grosimea de 4,5 cm. Stivele
vor fi astfel aranjate încît să evite căderea sau rostogolirea butoaielor.
Lăţimea trecerilor dintre stive va fi de minimum 1,5 m.
260
3.3.5 Deschiderea butoaielor de carbid se admite să se facă numai
într-o încăpere separată de cea de depozitare şi cu ieşirea directă spre
exterior, comunicînd cu sala generatoarelor printr-o încăpere tampon,
prevăzută cu uşi rezistente la foc 45 minute.
La staţiile de concasare şi sortare a carbidului, depozitul de carbid
va fi separat prin pereţi antifoc. Deschiderea butoaielor de carbid se
poate face în aceeaşi încăpere cu concasarea şi sortarea, cu condiţia ca
să aibă ieşire directă spre exterior. în cazul cînd din punct de vedere
tehnologic se impune comunicarea cu depozitul de carbid, aceasta se
poate face printr-o încăpere tampon prevăzută cu uşi rezistente la foc
45 minute.
3.3.6 Pardoselile depozitelor de carbid vor fi înălţate cu 50 cm faţă
de cota terenului înconjurător pentru a evita pătrunderea apei.
3.3.7 Se interzice trecerea conductelor de apă, de canalizare sau de
încălzire prin încăperea depozitului sau prin pereţii şi planşeul acesteia.
3.3.8 La intrarea depozitului de carbid se va afişa cu litere mari
„Pentru stingerea incendiului este interzisă utilizarea apei".
3.3.9 Se admite depozitarea unei cantităţi de maximum 2.000 kg
carbid în cadrul magaziilor de materiale diverse, cu următoarele con­
diţii: depozitarea butoaielor se va face într-o încăpere complet separată
de restul clădirii prin pereţi cu o limită de rezistenţă la foc de minimum
3 ore, avînd ieşirea direct în exterior.
Planşeul va avea o limită de rezistenţă la foc de cel puţin 1 oră şi
30 minute. în cazul că este strict necesară o comunicare cu restul clă­
dirii, aceasta se va face printr-o uşă cu limita de rezistenţă la foc de
45 minute.
Pardoseala va fi cu 0,20 m mai sus decît cota încăperilor vecine. Dacă
pardoseala nu va putea fi ridicată la această cotă, butoaiele vor fi insta-
înalte pe un eşafodaj, la cota minimă de 0,20 m faţă de pardoseala acestor
încăperi.
3.3.10 De asemenea, se admite păstrarea în clădirea de fabricaţie
a acetilenei, în depozitul de zi, a unei cantităţi de carbid egală cu nece­
sarul consumului de 8 ore de lucru, dar nu mai mare decît 2.000 kg
3
pentru unităţi de peste 50 m /h şi de 500 kg pentru unităţi mai mici,
cu următoarele condiţii:
— încăperea să fie complet separată de restul clădirii prin ziduri
rezistente la explozii, comunicînd cu sala generatoarelor prin intermediul
unei încăperi tampon;
261
 — încăperea să fie uscată, fără conducte de apă, abur, interioare sau
la pereţi, tavane sau pardoseală; CAPITOLUL 4
— nivelul pardoselii să fie mai ridicat cu 0,2 m decît al sălii genera­
toarelor, pentru ca în cazul unui incendiu în sala generatoarelor, apa PRESCRIPŢII PRIVIND PLANUL GENERAL
pentru stingerea incendiului să nu ajungă la carbid.

3.4|DEPOZITUL DE A C E T O N Ă

Acetona poate fi depozitată în parcul de rezervoare cu lichide com­

bustibile sau în rezervor separat, cu respectarea prevederilor specifice
N.P.C.I. republican.

3.5 DEPOZITAREA BUTOAIELOR GOALE DE CARBID

3.5.1 Butoaiele de carbid bine golite trebuie depozitate în aer
liber, sub un şopron. Nu este permisă depozitarea butoaielor goale în
încăperi în care sînt instalate generatoarele de acetilenă.
3.6 GROPI PENTRU N Ă M O L DE CARBID
3.6.1 Nămolul de carbid se evacuează din generatoare prin canale
acoperite cu capace spre groapa de decantare, unde se produce sedi­
mentarea şi tasarea nămolului.
3.6.2 Groapa trebuie să fie instalată în afara clădirii staţiei de ace­
tilenă. Ea se compune din două sectoare pentru decantarea nămolului
şi un sector pentru apa limpezită (total 3 compartimente).
4.1 DEFINIŢII
4.1.1 Prin unităţile independente de producere a acetilenei se înţe­
leg acele unităţi a căror producţie se trimite la consumatori, îmbu­
teliată.
4.1.2 Prin unităţi integrate de producere a acetilenei se înţeleg
acele unităţi a căror producţie se consumă sau se prelucrează pe aceeaşi
platformă uzinală, fără staţii de îmbuteliere.
4.2 DISTANŢE
4.2.1 Distanţele minime între clădirile şi instalaţiile unităţilor inde­
pendente de producere a acetilenei cu capacităţi peste 50 m3/h sînt
arătate în tabelul 4.2.1.
T A B E L 4.2.1

Distanţele m i n i m e dintre clădirile şi instalaţiile

unităţilor independente de producere a acetilenei
cu capacităţi peste 50 m 3 /h
;Nr. Denumirea. clădirilor Distanţa minimă în m
crt. sau instalaţiilor '
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

;1 Instalaţia de p r o ­
ducere a acetilenei 13 25 25 13 30 25 50 25 20 10
2 Instalaţia d e îm­
buteliere a ace­
tilenei 25 25 25 30 25 50 25 20 10

263
 TABEL 4.2.1 (continuare) TABEL 4.2.2
Distanţele minime dintre clădirile şi instalaţiile
Distanţa minimă, în m unităţilor independente de producere a acetilenei
Nr. Denumirea clădirilor
cu capacitate pînă la 50 m 3 /h precum şi
crt. sau instalaţiilor
1 2 3 4 5 6 7 8 | 9 10
cele ale unităţilor integrate cu capacităţi mai mari de 20 m 3 /h
3 Depozit de reci­ Distanţe minime, in m
Nr. Denumirea clădirilor
pienţi cu acetilenă 25 25 — 25 30 25 50 25 20 10 crt. sau instalaţiilor
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
4 Depozit de carbid 13 25 25 — 25 25 50 25 10 10
5 Depozit de acetonă 30 30 30 25 — 25 50 25 20 10
6 Groapă de hidrat 1 I n s t a l a ţ i a d e pro­
calciu ( n ă m o l ) 25 25 25 25 25 — 50 10 20 — ducere a acetilenei 13 25 20 13 30 20 30 10 20 10
7 Gazometrul de ace­ 2 I n s t a l a ţ i a d e îmbu­
tilenă 50 50 50 50 50 50 — 10 20 10 teliere a acetilenei 25 — 20 25 30 20 30 10 20 10
8 împrejmuire 25 25 25 25 25 10 10 — — — 3 D e p o z i t c u recipi­
9 Căi f e r a t e u z i n a l e 20 20 20 10 20 20 20 — — — enţi cu acetilenă 20 20
— 25 25 20 35 10 20 10
Drumuri autouzi- 35 10
10
nale 10 10 10 10 10 10
4 D e p o z i t de carbid 13 25 25 — 25 20 10 10
25 25 35 10 20 10
5 Depozit de acetonă 30 30 25 —
6 Groapă de hidrat
de calciu (nămol) 20 20 20 20 25 — 20 5 20 —
7 G a z o m e t r u d e ace­
tilenă 30 30 35 35 35 20 — 10 20 10
8 împrejmuiri 10 10 10 10 10 5 10
— — —
Observaţii 9 Căi ferate uzinale 20 20 20 10 20 20 20 — — —
10 D r u m u r i a u t o
uzinale 10 10 10 10 10 10

Gropile de hidrat de calciu acoperite şi prevăzute cu ventilare

pot fi amplasate lîngă corpul fabricii propriu-zise la distanţă nenor­
mată. 4.2.3 Distanţele dintre unităţile integrate de producere a acetilenei
cu o capacitate maximă de 20 m3/h, amplasate în clădiri independente,
Toate distanţele prevăzute în tabelele 4.2.1 şi 4.2.2 se socotesc de
vor fi corespunzătoare celor stabilite pentru fabricaţii de categoria A
la perimetrul clădirilor, iar pentru căi ferate şi drumuri din axul de pericol de incendiu din N.P.C.I.
acestora.
4.2.4 Distanţele minime între clădirile şi instalaţiile unităţilor inte­
4.2.2 Distanţele minime între clădirile şi instalaţiile unităţilor grate de producere a acetilenei din gaze sînt cele arătate în tabelul
independente de producere a acetilenei cu capacităţi pînă la 50 m /h
3 4.2.4.
precum şi acelea ale unităţilor integrate cu capacităţi mai mari de 20 TABEL 4.2.4

m3/h sînt arătate în tabelul 4.2.2. Distanţele minime dintre clădirile şi

La unităţile de producere a acetilenei integrate în cadrul unităţilor instalaţiile unităţilor integrate
consumatoare, distanţele pînă la împrejmuire prevăzute în tabelul de producere a acetilenei din gaze
4.2.2 se iau în considerare numai în cazurile cînd unităţile de pro­ Distanţa minimă, în m
ducere a acetilenei sînt amplasate lîngă perimetrul unităţii consuma­ Nr.
crt.
Denumirea clădirilor
sau instalaţiilor
toare. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fac excepţie încăperile generatoarelor de acetilenă cu capacităţi

1 I n s t a l a ţ i a d e pro­
pînă la 20 m3'/h, care pot fi amplasate la minimum 20 m faţă de căile ducere a acetile­
ferate şi la 10 m faţă de căile ferate uzinale. Distanţa acestor încăperi nei 13 50 30 10 20 10 100 50 25 25
faţă de drumurile auto uzinale nu se normează.

284 265
 T A B E L 4.2.6
TABEL 4.2.4 (continuare)

Nr. Denumirea clădirilor Distanţa minimă, în m, Distanţele m i n i m e d i n t r e clădirile şi

crt. sau instalaţiilor
l 2 3 4 5 6 7 ! 8 9 10 instalaţiile de producere
a acetilenei şi vecinătăţi
2 Gazometru de ace­

3
tilenă
Gazometru pentru
50
_ 30 10 50 25 100 80 50 50
Nr. Destinaţia construcţiilor
Distanţa în m

crt. . şi instalaţiilor vecine a. b.

gaze de reacţie 30 30 — 10 30 10 100 80 35 50
4 împrejmuire 10 10 10
5 Căi f e r a t e u z i n a l e 20 50 30 1 C o n s t r u c ţ i i şi i n s t a l a ţ i i cu f a b r i c a ţ i i de c a t e g o r i a A
6 D r u m u r i a u t o uzi­ 40 100
şi B de p e r i c o l de i n c e n d i u
nale 10 25 10 2 Construcţii şi instalaţii cu fabricaţii de catego­
7 Căi f e r a t e c u r e n t e 100 100 100 30 100
r i i l e C, D şi E de p e r i c o l de i n c e n d i u
8 Drumuri publice 50 80 80 3 Construcţiile centrelor populate-localităţi 100 100
9 I n s t a l a ţ i i şi con­
4 Construcţiile social-administrative ale unităţilor
strucţii de cate­ 100 100
industriale vecine
goria A şi B pe­ P r i z a de aer a u n i t ă ţ i l o r de p r o d u c e r e a o x i ­
5
ricol d e i n c e n d i u . 25 50 35 300* 300*
genului
10 I n s t a l a ţ i i şi c o n ­
6 Căi f e r a t e c u r e n t e 100 100
strucţii de cate­ 50** 50**
7 Drumuri publice
goria C, D şi E
de p e r i c o l de in­
cendiu 25 50 35 |
a). U n i t ă ţ i integrate cu capacităţi peste 20 ma sau unităţi independente cu capacităţi
p î n ă l a 5 0 m 3 /h.
b ) . U n i t ă ţ i i n d e p e n d e n t e c u c a p a c i t ă ţ i p e s t e 5 0 m 8 /h.
4.2.5 Distanţele dintre gazometrele pentru acetilenă şi pentru gaze *) Se va ţine cont şi de normativul de oxigen P.C. 4 3 — 7 4 .
de reacţie se iau egale cu semisuma diametrelor. **) F a ţ ă d e i n s t a l a ţ i a d e î m b u t e l i e r e ş i d e p o z i t u l d e r e c i p i e n ţ i d i s t a n ţ a m i n i m ă v a f i
de 1 0 0 m (vezi t a b e l e l e 4 . 2 . 1 . şi 4.2.2.).
4.2.6 Distanţele minime dintre clădirile şi instalaţiile de producere
a acetilenei şi vecinătăţi sînt cele arătate în tabelul 4.2.6. Observaţii
4.2.7 Generatoarele de acetilenă cu capacităţi pînă la 20 m /h pot
3
Distanţa de 300 m prevăzută pentru priza de aer a unităţilor de
fi instalate în încăperi separate, alipite de atelierele pe care le deservesc, producere a oxigenului poate fi redusă dacă fabrica de oxigen este
cu condiţia ca peretele despărţitor să fie fără goluri şi să reziste la explo­ prevăzută cu instalaţii speciale şi sigure pentru îndepărtarea acetilenei
zie. din aerul absorbit sau din oxigenul lichefiat.
4.2.8 în cazul unităţilor integrate de producere a acetilenei, depo­ 4.2.11 Dispozitivul pentru arderea permanentă şi deschisă a gazelor
zitul principal de carbid poate fi amplasat în clădirea depozitului general evacuate de la instalaţii — facla — se va amplasa la o distanţă minimă
de materiale, însă în compartimente separate prin ziduri rezistente la de 100 m faţă de orice fel de clădire sau instalaţie.
explozie, conform N.P.C.I.

4.2.9 Acetona poate fi depozitată în depozitul de lichide combusti­
bile dacă există şi este corespunzător amplasat.
4.2.10 între instalaţiile tehnologice ale fabricii de acetilenă din
gaze, montate în aer liber, distanţele nu se normează. Distanţele vor fi
cele dictate de fluxul tehnologic.
4.2.12 Faclele în care gazele trebuie arse intermitent (de ex. la por­
nirea şi oprirea instalaţiei sau a reactoarelor) se pot amplasa şi pe insta­
laţie, la o înălţime care să depăşească cel puţin cu 15 m clădirile sau
utilajele învecinate, cu pericol de incendiu, aflate în interiorul unui
perimetru de 25 m. înălţimea faclei deasupra utilajului pe care este
montată sau a utilajelor vecine, poate fi redusă la 8 m, dacă deasupra

266 267
acestor utilaje se prevede o protecţie contra radiaţiei faclei. Distanţele CAPITOLUL 5
de mai sus sînt minime. Proiectantul are obligaţia să calculeze în funcţie
de debitul maxim şi puterea calorifică a gazelor, influenţa radiaţiei PRESCRIPŢII PENTRU UTILAJE
şi să majoreze, dacă va fi cazul, distanţele de mai sus. CARE LUCREAZĂ CU ACETILENĂ
4.2.13 Distanţa dintre două facle nu se normează.

4.2.14 Coşul faclei va fi echipat cu un aprinzător electric automat

cu comandă de la distanţă şi va avea obligatoriu flacără de veghe,
pentru evitarea poluării atmosferei în urma scăpărilor de gaze nearse'

4.2.15 Conductele pentru transportul gazelor la coşul faclei vor fi

astfel aşezate ca să nu fie posibilă formarea unor dopuri de lichide.
Pe conductă, înainte de coşul faclei, se va prevedea un opritor de retur
flacără iar pentru gaze cu conţinut de peste 25% acetilenă, un turn de
oprire a exploziilor, conform art. 6.1.12. şi 7.30.
4.2.16 în zonele de siguranţă prevăzute în tabelele 4.2.1., 4.2.2,
4.2.6. şi în art. 4.2.11. se vor prevedea culturi de ierburi perene, fiind
interzisă cultivarea păioaselor şi a foioaselor care ar putea conduce la
fenomene de autoaprindere sau la întinderea incendiilor pe timpul
verii.
5.1 COMPRESOARE PENTRU ACETILENĂ
5.1.1 Prin compresoare pentru acetilenă se înţeleg numai compre­
soarele care comprimă gaze cu peste 25% acetilenă. în ceea ce priveşte
dimensionarea la presiune a acestor compresoare cu anexele lor, cum sînt
separatoare de ulei, răcitoare etc, care se utilizează în general la compri­
marea acetilenei pentru umplerea în butelii, se vor aplica prescripţiile
de la capitolul 5.4.

5.1.2 întrucît comprimarea acetilenei este însoţită de creşterea peri­

colului de explozie, la construirea compresoarelor de acetilenă trebuie
respectate următoarele prescripţii speciale:
a). Presiunea maximă admisibilă după ultima treaptă de presiune să
nu depăşească 20 daN/cm2.
b). Numărul turaţiilor axului compresorului trebuie să fie calculat
în aşa fel încît viteza liniară maximă de deplasare a pistonului să nu
, depăşească 0,7 m/sec.
I c). Temperatura acetilenei la intrarea în răcitorul fiecărei trepte nu
! trebuie să depăşească 100°C.
j d). Temperatura acetilenei la ieşirea din compresor după răcitor,
i să nu depăşească 40°C.
e). Uleiul pentru ungerea cilindrilor compresoarelor să aibă tempera­
tura de aprindere de cel puţin 240°C şi viscozitatea la 100°C între 2,3—
1
3,2 grade Engler.
f). Piesele care vin în contact cu acetilenă să nu fie confecţionate din
, cupru sau aliajele lui.
269
 g). Să nu fie posibilă aspirarea de aer. Pe conducta de aspiraţie tre­
buie să fie pervăzut un manometru cu contact, care la o presiune de
sub +20 mm CA. opreşte automat compresorul.
h). Presiunea de probă hidraulică pentru ultima treaptă de compresie
(cu anexele sale) trebuie să fie de minimum 240 daN/cm .
3
i) Compresorul trebuie să fie etanş.
5.1.3 Compresoarele care comprimă un amestec de gaze necombu-
rante (fără oxigen, clor sau alte gaze ce pot reacţiona cu acetilenă prin
degajare de căldură) cu acetilenă în concentraţii sub 25% şi pînă la
2
maximum 20 daN/cm presiune de regim, se dimensionează la presiune,
adică presiunea de probă trebuie să fie de minimum 2 ori mai mare
decît presiunea de regim.
Deoarece acetilenă chiar diluată, prezintă la comprimare anumite
pericole, trebuie respectate următoarele prescripţii speciale:
— temperatura gazelor comprimate la intrarea în răcitorul fiecărei
trepte nu trebuie să depăşească 110°C;
— să nu fie posibilă aspirarea de aer. La aspiraţie trebuie prevăzut
un manometru cu contact, care la o presiune de sub +20 mm CA. opreşte
automat compresorul.
5.2 GENERATOARE DE ACETILENĂ D I N CARBID
Pentru generatoarele de acetilenă din carbid se vor respecta pres­
cripţiile STAS 6.306, STAS 6.307, cît si instrucţiunile tehnice
I.S.CI.R.-C. 28.
5.3 BUTELII TRANSPORTABILE P E N T R U ACETILENĂ
Pentru butelii transportabile pentru acetilenă se vor respecta instruc­
ţiunile I.S.C.I.R. C.5.
5.4 UTILAJE TIP RECIPIENT
5.4.1 Pentru recipientele stabile, care lucrează cu acetilenă sau
amestecuri de acetilenă cu gaze necomburante la suprapresiuni pînă la
30 daN/cm2, se vor respecta instrucţiunile tehnice I.S.C.I.R. — C.4 cu
următoarele completări:
5.4.2 Determinarea presiunilor de calcul.
270
Utilajele de tip recipient, care fac obiectul prezentelor prescripţii
şi care lucrează cu acetilenă sau amestecuri de acetilenă cu gaze ne­
comburante cu un conţinut mai mare de 2 5 % acetilenă (volumetric),
se vor dimensiona pentru o presiune de calpul care se determină con­
form relaţiei:
p c =
o,785 [IJ^Lţl+pr)- l]
în care:
2
pc = presiunea de calcul, daN/cm
T = temperatura absolută a amestecului de gaze, în °K
x = conţinutul de acetilenă în amestecul de gaze, în % la volum.
pr — suprapresiunea maximă de regim a amestecului de gaze, în
2
daN/cm .
Observaţii
1. Pentru turnurile de explozie, presiunea minimă de calcul va fi
de 25 daN/cm2..
2. Pentru recipientele stabile pentru depozitarea acetilenei sau ames­
tecurilor cu peste 2 5 % (volumetric) acetilenă, cu o suprapresiune maximă
de regim de 0,4 daN/cm2 (gazometre etc.) precum şi pentru recipientele
stabile, care lucrează cu amestecuri de acetilenă cu mai puţin de 2 5 %
acetilenă (volumetric), presiunea de calcul este egală cu suprapresiunea
maximă de regim.
3. La instalaţiile pentru îmbutelierea acetilenei, toate utilajele pre­
văzute între compresorul de acetilenă şi butelii, vor fi dimensionate
pentru o presiune de probă hidraulică de min. 240 daN/cm2.
5.4.3 Presiunea de încercare hidraulică.
Se va realiza conform instrucţiunilor I.S.C.I.R. C.4.
5.4.4 Prescripţii de construcţie.
5.4.4.1 Se interzice folosirea fontei de orice fel ca material de con­
strucţie pentru recipientele stabile, care fac obiectul prezentelor pre­
scripţii.
5.4.4.2 Se interzice folosirea argintului, cuprului sau aliajelor cu
cupru cu un conţinut de cupru de peste 65%, ca material de construcţie.
271
atît pentru recipientul propriu-zis, cît şi pentru anexele respective
ce pot veni în contact cu acetilenă.
5.4.4.3 Recipientele stabile care fac obiectul prezentelor prescripţii
şi care lucrează cu acetilenă sau amestecuri de acetilenă cu gaze ne-
comburante, cu un conţinut de acetilenă de cel puţin 25% (volumetric),
nu vor fi prevăzute cu supape de siguranţă.
Ele pot fi prevăzute cu dispozitiv de evacuare rapidă a gazelor, de
tipul membranelor de siguranţă. Dimensionarea membranelor de sigu­
ranţă se va face conform M.I.P.C., NID — 2.536 — (revizuit).
5.4.4.4 Membranele de siguranţă se vor deschide la o presiune de
1,5—2,0 ori mai mare decît presiunea de regim, dar nu mai mică de
2
1 daN/cm peste presiunea de regim, şi nu mai mare de 10% peste pre­
siunea de calcul a recipientului.
5.4.4.5 Recipientele stabile care fac obiectul prezentelor prescripţii
trebuie să aibă asigurată punerea corectă la pămînt pentru descărcarea
sarcinilor electrice.
5.4.4.6 Pe recipientele stabile, care fac obiectul prezentelor prescrip­
ţii şi care funcţionează amplasate în afara secţiei de acetilenă, se va
scrie la loc vizibil, cu vopsea neagră pe fond galben: „ATENŢIE, ACE­
TILENĂ" „PERICOL DE EXPLOZIE".
5.4.4.7 Drept materiale de construcţie pentru utilajele care lucrează
cu acetilenă pot fi utilizate numai materiale care nu reacţionează, res­
pectiv nu sînt supuse la coroziune, cu nici unul din componenţii cu care
se găseşte în amestec acetilenă.
5.4.4.8 Materialele utilizate la confecţionarea utilajelor care lucrează
cu acetilenă trebuie să se poată suda bine şi să reziste îmbătrînirii.
Dacă utilajele lucrează la temperaturi sub 20°C, materialele trebuie să
fie calmate. Sudurile trebuie efectuate de sudori calificaţi.
5.4.4.9 Flanşele utilajelor care lucrează cu acetilenă trebuie să fie
efectuate cel puţin pentru presiunea nominală a utilajului. La utilajele
care lucrează sub vid, flanşele trebuie să fie executate cu canal şi pană.
5.4.5 Prescripţii de~exploatare
Recipientele stabile care fac obiectul prezentelor prescripţii, vor fi
supuse, înainte de darea în exploatare, unei încercări de presiune Iar ece,
la o presiune corespunzătoare celei stabilite la punctul 5.4.3. şi unei
încercări de etanşeitate cu aer sau gaz neutru la o presiune de minimum
1,15 ori mai mare decît presiunea de regim dar nu mai puţin de 0,1
daN/cm2 peste presiunea de regim şi cel mult presiunea de calcul.
272
CAPITOLUL 6
PRESCRIPŢII REFERITOARE LA TEHNOLOGIA
DE FABRICARE A ACETILENEI
6.1 P E N T R U T O A T E FABRICILE DE ACETILENĂ
6.1.1 Toate rezervoarele de gaze (gazometre) trebuie să fie prevă­
zute cu o evacuare automată a acetilenei la o faclă sau un coş, în caz că
clopotul depăşeşte limita superioară.
6.1.2 Legăturile acetilenei la faclă sau coş trebuie făcute obliga­
toriu prin vase de închidere hidraulică.
Pentru gazele care conţin sub 25% acetilenă se poate renunţa la
vasele de închidere hidraulică, atunci cînd conducta faclei sau a coşului
este spălată continuu cu azot. Debitul de azot trebuie să fie controlat
şi trebuie să se prevadă un sistem de alarmare pentru valoarea minimă.
6.1.3 încălzirea conductelor, eventual îngheţate pe timp de iarnă,
este permis să se facă numai cu apă caldă sau cu abur de joasă presiune.
6.1.4 La toate posturile de muncă mai importante (generatoare,
compresie, încărcare butelii, posturi centrale de comandă la instalaţii
petrochimice) trebuie să fie repartizaţi cel puţin doi oameni. De aseme­
nea, la executarea reparaţiilor curente trebuie să fie repartizaţi 2 oameni.
6.1.5 Toate părţile mai importante ale fabricii de acetilenă trebuie
să fie prevăzute cu legături la un rezervor tampon de azot sub presiune,
astfel ca toată instalaţia să poată fi spălată în cel mai scurt timp cu azot
cu conţinut de maximum 3% oxigen (vezi capitolul 12). După fiecare
oprire cît şi înainte de fiecare pornire, instalaţia trebuie spălată eficace
cu azot. Se consideră degazată instalaţia, dacă concentraţia acetilenei
în gazele de spălare este sub 1 %.
18 — Normativ departamental — c. 2497 273
 6.1.6 Legăturile de azot la instalaţiile de acetilenă vor fi făcute
prin intermediul a două ventile în serie/între ventilele acestea fiind pre­
văzut un al treilea ventil mic de aerisire, care în mod normal stă deschis.
Aceasta pentru a împiedica pătrunderea acetilenei în reţeaua de azot,
dacă presiunea reţelei de azot scade sub cea normală şi pentru că venti­
lele nu asigură o închidere perfect etanşă.
Reţeaua de azot se va prevedea la o presiune superioară reţelei care
trebuie purjată.
Scăderea presiunii de azot în rezervorul tampon va fi semnalizată
şi dacă ea scade sub presiunea admisibilă, se va opri fabricaţia ace­
tilenei.
Dacă se utilizează drept sursă de azot recipienţi transportabili de
azot sub presiune, racordul de la buteliile de azot la conducta colectoare
de azot va fi demontabil şi flexibil, dar tot metalic.
6.1.7 Pentru a se evita aspiraţia de aer la compresoare se vor pre­
vedea măsurile arătate la capitolul 5.1.
6.1.8 Se vor lua toate măsurile pentru scurgerea la pămînt a electri­
cităţii statice. Se vor lua măsuri pentru evitarea formării electricităţii
statice acolo unde nu poate fi scursă la pămînt. Este strict interzisă
purtarea încălţămintei cu talpă izolantă din cauciuc sau masă plastică,
cît şi purtarea îmbrăcămintei din fibre sintetice care se încarcă electro­
static prin frecare.
6.1.9 Este interzisă utilizarea oricăror piese din cupru sau din aliaje
cu peste 6 5 % cupru, în contact cu acetilenă sau gaze acetilenice.
6.1.10 Montajul utilajelor şi conductelor va fi astfel realizat ca să
permită accesul uşor în toate părţile, iar flanşele să poată fi verificate
din punct de vedere al etanşeităţii şi în timpul exploatării.
6.1.11 Se vor respecta instrucţiunile de la capitolul 7.18, 7.29,
7.30, 7.31, privitoare la amplasarea turnurilor pentru oprirea explo­
ziilor, a membranelor de siguranţă şi a vaselor pentru închiderea hi­
draulică.
6.1.12 Practica a arătat că turnurile pentru oprirea exploziilor
reprezintă cea mai eficace protecţie pentru limitarea propagării unei
explozii. Turnurile pentru oprirea exploziilor se vor monta conform arti­
colului 7.30 şi a schiţei respective.
274
Dimensionarea tehnologică a acestor turnuri se face după cum ur­
mează :
a). Viteza de trecere a gazelor prin secţiunea turnului să fie sub 0,6 m/sec.
b). La turnurile cu umplutură, aceasta va fi din inele metalice
Raschig, cu diametrul max. de 35 mm. Dacă diametrul turnului
pentru oprirea exploziilor — rezultă din condiţia vitezei mai mici de
500 mm, se vor utiliza inele Raschig cu diametrul mai mic de 35 mm,
astfel câ diametrul să fie de cel puţin 10 ori mai mic decît diametrul
turnului.
c). înălţimea stratului de umplutură, dacă nu este stropit cu apă,
va fi de minimum 4 m. La bază se va prevedea o posibilitate de scurgere
a apei condensate, iar dacă turnurile sînt amplasate în aer liber, se va
prevedea la baza turnului o încălzire exterioară cu serpentine de abur
pentru asigurarea contra îngheţului, iarna, a apei condensate. La tur­
nurile la care se face stropirea umpluturii cu apă, este suficient un strat
de umplutură de 2 m. La acestea din urmă, apa de stropire trebuie pom­
pată în circuit închis, pentru a se evita pierderi de acetilenă, iar densi­
tatea de stropire va fi de minimum 5 m3/m2h secţiune a coloanei.
Pompa de apă trebuie să lucreze înecat, pentru a nu putea aspira
aer şi va avea presetupe etanşe.
d). Turnurile se vor dimensona mecanic conform articolului 5.4.2 —
observaţia 1.
e). Intrările şi ieşirile pentru gaze se vor prevedea în unghi drept
faţă de axul turnului, conform schiţei de la articolul 7.30 Ele vor fi
prevăzute cu membrane de siguranţă arătate pe schiţă.
6.1.13 închiderile hidraulice constau din rezervoare închise, prevă­
zute cu conducte de evacuare şi alimentare cu gaz; secţiunea transver­
sală a vasului de închidere hidraulică va fi astfel dimensionată, ca
viteza gazelor în secţiunea liberă să fie sub 0,5 m/sec.
Conducta de alimentare va fi cufundată în apă circa 50 mm conform
schiţei de mai jos.
Vasul de închidere hidraulică tip II se va utiliza atunci cînd pierderea
de presiune trebuie să fie mai mică.
Pentru menţinerea nivelului necesar al apei se va introduce continuu
o mică cantitate de apă care va fi evacuată printr-un deversor. Pentru
ca apa evacuată să nu se satureze cu acetilenă, alimentarea se va face
într-un compartiment separat, ).;,..<. conducta de deversare (conform
schiţei).
275
 Supapele hidraulice de siguranţă pentru debite mici (max.
3
3,2 Nm /h, utilizate în special la sudură) se vor prevedea conform
STAS 6.307.

ÎNCHIZĂTOARE HIDRAULICE

6.1.14 Gazometrele pentru acetilenă concentrată se vor prevedea

cu dispozitive de închidere hidraulică rapidă, acţionată de la distanţă
(de preferinţă de la panoul central de comandă).
în acest scop, se va prevedea la închizătorul hidraulic o legătură de
apă de la rezervorul de apă al gazometrului, care se poate comanda prin
acţionarea pneumatică de la distanţă a unui ventil, secţiunea conductei
de apă fiind astfel dimensionată ca închizătorul hidraulic să se umple r-tXH-
în maximum 3 minute. Vas pentru
La gazometrele pentru gaze cu acetilenă sub 25%, care nu au închiză­ \V închidere rapida
toare hidraulice, de tipul celor arătate în cap. 6.1.13, sau la gazometrele
pentru acetilenă la care soluţia preconizată mai sus ar fi prea compli­
cată, se vor prevedea vase speciale de închidere rapidă tip III de forma
arătată în schiţă, montate în punctul cel mai jos al conductei de DISPOZITIV
HIDRAULIC DE ÎNCHIDERE RAPIDĂ
gaze.
Pentru dispozitivele hidraulice de închidere rapidă se vor lua măsurile
de protecţie necesare contra îngheţului. 6.2 P E N T R U ACETILENĂ DIN CARBID Şl .pRp
P E N T R U FABRICI CU SECŢII DE ÎMBUTELIERE
6.1.15 în fabricile şi instalaţiile de acetilenă se vor prevedea pentru
punctele mai periculoase, dispozitive de supraveghere, care să semnali­ 6 2 1 Generatoarele de acetilenă stabile, trebuie să fie spălate cu
zeze creşteri inadmisibile de presiune şi temperatură. azot înainte de a se începe încărcarea lor.
277
276
 Buncărele de încărcare cu carbid, trebuie să fie spălate permanent cu Jyîlşi-, 6.2.8 Şlamul de carbid, golit din gropile de şlam, se va transporta la
azot. Azotul este permis să conţină maximum 3% oxigen. ,) haldă special amenajată.
6.2.2 La ieşirea din generatoarele de acetilenă este obligatorie pre­
vederea unor supape hidraulice. 'iA, 6.2.9 Butoaiele de carbid se vor deschide numai cu scule antiscmtei
6.2.3 La compresoarele pentru încărcarea acetilenei în butelii, se (neferoase), care totodată conţin max. 65% cupru în aliaj.
va urmări ca presiunea să fie în orice caz inferioară presiunii la care
este posibilă lichefierea acetilenei. 6.2.10 Acetilenă pentru îmbuteliere trebuie uscată pentru ca apa să
Presiunea admisibilă este de 20 daN/cm2 suprapresiune. nu dilueze acetona din butelii şi să diminueze capacitatea de încărcare
La depăşirea acestei presiuni, compresorul trebuie să se oprească a buteliilor cu acetilenă. Uscarea acetilenei trebuie prevăzută atît la
automat. joasă presiune, pentru a nu se epuiza masa de purificare, cît şi după
Pentru acetilenă dizolvată, presiunea de încărcare în butelii nu trebuie "•;comprimare. Uscătoarele pe partea de înaltă presiune, se vor limita la
să depăşească 16 daN/cma, la temperatura de +20°C. Pentru alte <"' dimensiuni cît mai mici.
temperaturi, presiunea gazului în recipientele pentru acetilenă dizolvată, s
6.2.11 Acetilenă pentru îmbuteliere trebuie purificată înainte de
nu trebuie să fie mai mare decît cea indicată în tabelul de mai jos. comprimare, pentru îndepărtarea compuşilor cu sulf şi fosfor. Concen-
'• traţia acetilenei trebuie să fie de minimum 98%, iar conţinutul maxim
Tempe­ ' admisibil de oxigen este de 0,2%.
ratura
ambi­ -10 -5 0 +5 + 10 + 15 + 20 + 25 + 30 + 35 + 40
antă. '6.2.12 La toate secţiile de încărcare a buteliilor se va prevedea o
°c instalaţie de răcire cu apă a buteliilor pe timpul încărcării, care este
Presi­ obligatorie a fi folosită în perioadele calde (vara) şi la depăşirea tempe­
unea
maximă2 7 8 9 10,5 12 14 16 18 20 22,5 25 raturii de 40°C a tuburilor (se degajă căldura de dizolvare a acetilenei
daN/cm în acetonă).
6.2.13 Pentru caz de avarie, se va prevedea o instalaţie de stropire
6.2.4 Conductele spre rampele de încărcare în butelii trebuie să fie cu apă, atît pentru buteliile de la staţia de încărcare, cît şi pentru buteliile
prevăzute cu dispozitive de izolare a fiecărei rampe, care pot să fie pline de la depozit. Declanşarea instalaţiei de stropire, trebuie să se facă
acţionate dintr-un loc nepericlitat. din afara clădirii, dintr-un loc protejat. Se recomandă să se prevadă
o declanşare automată a stropirii. Debitul minim de apă de stropire,
2 2
6.2.5 Legăturile la butelii (la rampele de încărcare) vor fi prevăzute trebuie să fie 0,10 1/sec.m suprafaţă de pardoseală, sau 0,30 1/sec.m
cu ventile de reţinere, care să nu permită în cazul scăderii presiunii în suprafaţă de butelii în aşezare verticală. Instalaţia va asigura stropirea
conductele de alimentare, ca acetilenă din butelii să vină înapoi în tuturor buteliilor.
conductă (şi pentru cazul cînd conducta de alimentare a fost distrusă 6.2.14 Tot pentru caz de avarie, se recomandă ca staţiile de încărcare
prin explozie). Ventilele de reţinere trebuie să se închidă etanş şi în a buteliilor să fie prevăzute cu o instalaţie de inundare rapidă cu bioxid
prezenţa negrului de fum.
de carbon sau azot. Declanşarea inundării cu gaz inert, trebuie să se facă
Ventilele de reţinere trebuie verificate periodic (săptămînal) şi trebuie
din afara clădirii dintr-un loc protejat.
să fie astfel construite ca să nu poată provoca scîntei.

6.2.6 Conductele de alimentare a buteliilor trebuie să fie prevăzute
cu supape de evacuare rapidă a gazelor, pentru caz de pericol, care pot
fi acţionate de la un loc nepericulos.
6.2.7 Conductele de racord la butelii se vor prevedea dintr-un mate­
rial rezistent la căldură.
6.3. P E N T R U FABRICI DE ACETILENĂ PETROCHIMICĂ
( D I N HIDROCARBURI)
6.3.1 Se vor prevedea pompe cu dispozitive de etanşare, care să asi­
gure pierderi minime de lichid, deoarece lichidele scăpate conţin aceti­
lenă dizolvată.

278 279
 1
6.3.2 Se vor lua măsuri pentru ca pompele să nu poată aspira aer
prin presetupe (pompele să lucreze înecat).
6.3.3 La schimbătoarele de căldură în care se încălzeşte sau se răceşte
acetilenă sau gaze acetilenice se recomandă ca presiunea lichidului să fie
mai ridicată decît presiunea gazului, pentru ca în caz de neetanşeitate
să nu pătrundă acetilenă în lichid.
6.3.4 Distribuţia acetilenei concentrate la consumator să se facă la
o presiune cît mai joasă, de preferinţă presiunea gazometrului (300—
400 mm CA).
6.3.5 în instalaţiile cu acetilenă trebuie să se păstreze continuu o
suprapresiune de minimum 20 mm CA.
Dacă în anumite părţi ale instalaţiei trebuie să se lucreze sub vid, se
va urmări cu deosebită grijă etanşeitatea acestei părţi. Este obligatorie
instalarea unor aparate de analiză care să semnalizeze automat depăşirea
unei anumite concentraţii de oxigen (maximum 1,0%), în circuitul de vid,
iar corecta funcţionare a acestor aparate se va verifica cel puţin o dată
pe zi.
6.3.6 Se recomandă a se subîmpărţi grupele de aparate ce stau în
legătură cu altele, prin vase de închidere hidraulice.
6.3.7 Se recomandă evitarea spaţiilor libere mari în utilaje şi com­
pletarea lor cu umplutură, în special la utilajele care lucrează cu aceti­
lenă concentrată (cu peste 25% acetilenă).
6.3.8 Acetilenă pentru îmbuteliere trebuie purificată. Concentraţia
acetilenei trebuie să fie de minimum 96%, conţinutul de oxigen maxim
0,2/o şi conţinutul de acetilene superioare de lâ C4 în sus, max. 0,05%.
CAPITOLUL 7
PRESCRIPŢII PRIVIND CONDUCTELE
PENTRU TRANSPORTUL ACETILENEI
7.1 Toate conductele pentru transportul acetilenei interioare sau
exterioare, se vor confecţiona din ţeava de oţel fără sudură longitudinală.
Se recomandă ca îmbinările să se facă de preferinţă prin sudură. Sudurile
trebuie să fie curate şi absolut etanşe.
Dacă necesităţile tehnologice impun, îmbinările se pot face prin flanşe
sau filet.
7.2 Toate flanşele prin care se fac îmbinările, trebuie să reziste cel
puţin la presiunea nominală calculată conform articolului 5.4.2. (capi­
tolul utilaje). Dacă concentraţia acetilenei variază, se vor prevedea flanşe
pentru presiunea nominală de cel puţin 12 ori presiunea de regim exprimată
în atmosfere absolute. Flanşele pot fi numai din oţel.
7.3 Armăturile prin care circulă acetilenă concentrată cu peste 25%
voi. nu este permis să aibă nici o piesă de bronz sau aliaje de cupru.
Dacă concentraţia acetilenei este sub 25% volumetric, presiunea nu
depăşeşte 30 atm. şi temperatura nu depăşeşte 100°C se admit pentru
scaunele şi ciupercile ventilelor, aliaje de tipul alamei cu o concentraţie
maximă de 65% cupru.
7.4 Armăturile prin care circulă gaze cu un conţinut de peste 25%
acetilenă, indiferent de presiunea de regim, trebuie să fie confecţionate
din oţel. Utilizarea fontei este interzisă. Presiunea nominală a armătu­
rilor trebuie să fie cel puţin egală cu cea prevăzută la articolul 7.2. pentru
flanşe.
7.5 Conductele de acetilenă se pot monta:
a). Deasupra nivelului solului, cu condiţia ca estacadele, stîipii, sau
reazemele să fie executate din materiale incombustibile.
281

b). Direct în pămînt, sub nivelul de îngheţare a solului, dar în aşa fel
încît distanţa de la linia solului pînă la partea cea mai de sus a conductei
să fie de cel puţin 0,80 m. Afară de aceasta conductele aşezate în pămînt
trebuie să fie bine protejate contra coroziunii (prin bituminizare dublă),
iar în dreptul lor, din 50 în 50 m trebuie prevăzute răsuflătoare.
c). Razele de curbură ale conductelor de acetilenă nu vor fi mai mici
de 2 Dn.
7.6 Se interzice montarea conductelor de acetilenă în tuneluri şi
canale.
7.7 Trecerea conductelor de acetilenă prin pereţi, trebuie să se facă
printr-un tub de protecţie, avînd diametrul interior cel puţin cu 20 mm
mai mare decît diametrul exterior al conductei de acetilenă. La treceri
prin pereţi, conductele nu trebuie să aibă îmbinări.
7.8 în încăperile unde acetilenă se foloseşte pentru sudură autogenă,
se admite montarea conductelor de acetilenă şi de oxigen, de-a lungul
aceluiaşi zid, dar pe suporţi separaţi, la o distanţă minimă de 0,5 m.
Conducta de acetilenă se va monta totdeauna deasupra celei de oxigen.
7.9 La montarea conductei de acetilenă sau drumuri sau sub căi
ferate, conducta trebuie trecută printr-un tub de protecţie cu diametrul
interior mai mare decît diametrul exterior al conductei de acetilenă şi
care să preia sarcinile permanente sau accidentale. Tubul de protecţie
trebuie să depăşească drumul sau calea ferată cu cel [puţin 2 metri pe
ambele părţi. Traseul conductei de acetilenă se va amplasa la 45° faţă
de axa drumului sau căii ferate.
7.10 Conductele prin care circulă acetilenă trebuie astfel montate,
ca să fie ferite de trepidaţii şi tensiuni.
Se vor prevedea compensatoare de dilataţie pe conductele lungi.
Compensatoarele de dilataţie vor fi de preferinţă de tip liră de dila­
tare, sau se va alege un astfel de traseu al conductei încît ea să se auto-
compenseze.
7.11 Conductele prin care circulă acetilenă trebuie ferite contra
razelor solare, fie prin izolare termică, fie cu ajutorul unui paravan
de protecţie din tablă, montat la o distanţă de cîţiva centimetri de con­
ductă şi aşezat pe un perimetru de minimum 60° în dreptul soarelui.
7.12 Conductele prin care circulă acetilenă umedă se vor proteja
împotriva îngheţului prin izolare termică, din material incombustibil.
282
Dacă debitul este mic şi există pericolul de îngheţ chiar cu izolare ter­
mică conductele vor fi însoţite cu o conductă de abur cu care se izolează
în comun cu condiţia ca temperatura aburului să nu depăşească 150°C.
Conducta însoţitoare de abur nu se va monta lipită pe conducta de
acetilenă, ci la distanţă de minimum 1 cm prin intermediul unui reflector
conform schiţei.
. Distanţiere
Conducta de abur
7.13 Toate conductele prin care circulă acetilenă umedă trebuie să
fie pozate cu pantă continuă astfel ca să nu se poată forma dopuri din
apa condensată. în acest scop se va asigura o pantă de cel puţin 0,5%.
La toate punctele joase trebuie prevăzute dispozitive de evacuare
a apei, uşor accesibile.
7.14 Transportul acetilenei nu este admis prin furtunuri de cauciuc
decît la aparatele de sudură autogenă.
7.15 Toate conductele de acetilenă trebuie să aibă o bună punere
la pămînt, pentru evitarea acumulării electricităţii statice.
Conductele nu trebuie să vină în contact cu conductori şi cabluri
electrice.
7.16 Conductele de acetilenă, care funcţionează cu presiune sub
0,4 daN/cm2 suprapresiune nu se limitează din punct de vedere al dia­
metrului. Conductele de acetilenă cu presiune între 0,4 daN/cm2 —
1,7 daN/cm2 suprapresiune se recomandă să nu aibă un diametru mai
mare de 50 mm.
Pentru conductele de acetilenă la presiune de peste 1,7 daN/cm2
suprapresiune, diametrul conductei se recomandă să nu fie mai mare de
20 mm.
283

7.17 Dacă diametrul conductei rezultă mai mare decît cel conform
articolului 7.16. se poate monta fie mai multe conducte paralele, fie
un fascicul de ţevi aşezate într-o conductă mai mare care este etanşă
faţă de mediul exterior.
7.18 La conductele în care presiunea parţială a acetilenei depăşeşte
1,5 daN/cm2 suprapresiune, se vor monta membrane de siguranţă
(de rupere) din 25 în 25 m conform M.I.P.C.—NID—2536 — revizuit.
7.19 După montarea conductelor de acetilenă, înainte de vopsirea
şi izolarea lor, ele vor fi supuse unor probe hidraulice, împreună cu toate
armăturile la o presiune de 12 ori presiunea parţială a acetilenei. (Numai
pentru concentraţia acetilenei în gaze de peste 25%). La această p-robă,.
pe conductă nu trebuie să apară fisuri, deformaţii, locuri de curgere sau
transpiraţie.
7.20 După încercarea hidraulică, toate conductele de acetilenă se
supun la o probă pneumatică, la presiune de 1,5 ori presiunea de regim,
în timpul acestor probe, toate îmbinările se verifică cu apă cu săpun.
Conducta supusă la proba pneumatică, se ţine la presiunea respectivă
cel puţin 24 ore, după care se măsoară pierderile de presiune.
Mărimea pierderii de gaz din conductă, timp de o oră de încercare, nu
trebuie să depăşească 0,5% din volumul gazului aflat iniţial în conductă.
Valoarea pierderii se determină după formula:
1 7 = 1 0 0 r t _ *.P73 + * n
L ^(273 + y J
în care:
V = pierderea calculată în procente.
Pi = presiunea absolută la începutul încercării, în Ata
(daN/cm2 + 1).
Ps = presiunea absolută la sfîrsitul încercării, în Ata
(daN/cm2 + 1). ' — de la conducte de apă şi canalizare — minimum 1,5 m;
t( = temperatura gazului în conductă la începutul încercării
în °C.
ts = temperatura gazului în conductă la sfîrsitul încercării.
7.21 După executarea izolaţiei termice şi terminarea întregului
montaj, conducta.sau izolaţia termică se vor vopsi cu culoare galbenă cu
săgeţi care indică sensul de curgere al fluidului şi cu inscripţia „Atenţiune
acetilenă".
Apoi se reface proba pneumatică arătată la capitolul 7.20, întîi pe
ansamble, apoi pe toată instalaţia, inclusiv utilajele respective.
284
7.22 înainte de darea în exploatare, toate conductele trebuie suflate
cu azot. Pentru o bună spălare a conductei, la toate punctele extreme,
derivaţiile şi ramificaţiile moarte trebuie să existe posibilităţi de pur-
jare. Se consideră că conducta este curăţată de aer, atunci cînd procentul
de oxigen din azotul care iese este mai mic de 3,5%.
Luarea probei pentru analiză se face din punctul final sau cel mai
îndepărtat al conductei.
După ce s-a eliminat aerul din conductă, se repetă proba de pre­
siune, după articolul 7.20, verificîndu-se pierderile de gaz, proba de
presiune făcîndu-se de astădată cu azot cu conţinut de maximum 3%
oxigen.
7.23 Conductele principale aeriene de transportare a acetilenei vor
trece la o distanţă de minimum 15 m, de depozitele cu lichide inflamabile.
7.24 Se va evita instalarea conductelor de acetilenă lîngă conducte
cu temperaturi ridicate.
7.25 La construcţiile şi încăperile în care nu se consumă acetilenă,
nu se permite pozarea conductelor de acetilenă pe pereţii sau acoperişul
acestora.
7.26 în hala de fabricaţie în care se consumă acetilenă, conductele
vor fi pozate pe pereţii sau'stîlpii clădirii, pe suporţi individuali, deasu­
pra altor conducte.
Faţă de cablurile electrice, conductele de acetilenă se vor poza dea­
supra şi la o distanţă de minimum 1 m.
7.27 Conductele de acetilenă îngropate în pămînt se vor amplasa
la următoarele distanţe:
— de la clădiri—minimum 3 m.
— de la canale şi cămine, pentru orice destinaţie — minimum 3 m.
• — de la cabluri electrice îngropate — minimum 1 m ;
— de la conducte cu lichide inflamabile — minimum 5 m.
7.28 Dacă conducta de acetilenă se montează pe o estacadă comună
cu alte conducte, conducta de acetilenă se va poza mai sus ca celelalte
conducte şi va fi fixată pe suporţi metalici intermediari individuali.
7.29 Pe conductele de gaze cu conţinut de peste 25% voi. acetilenă,
se vor prevedea turnuri pentru oprirea exploziilor în următoarele locuri:
. — la ieşirea acetilenei de la secţia de fabricaţie;
285

— la intrarea acetilenei la fiecare secţie consumatoare ;
— pe conductele de intrare şi ieşire a acetilenei la şi de la gazometru.
Date asupra dimensionării turnului pentru oprirea exploziilor, sînt
descrise la capitolul 6.1.12.
7.30 înainte de intrarea în turnul pentru oprirea exploziilor cît şi
la ieşirea gazelor din turnul pentru oprirea exploziilor, se vor monta
pe conducte membrane de siguranţă conform schiţei de mai jos.
Supapele hidraulice se vor amplasa la secţiile respective protejate
contra îngheţului, respectiv la gazometru vor fi amplasate în case de
vană.
Supapele hidraulice de la gazometru vor mai fi prevăzute cu un sistem
de înecare rapidă a lor cu apă, acţionat de la distanţă, care să asigure
o închidere hidraulică în ambele sensuri.
7.32 Pentru instalaţii de îmbuteliere a acetilenei, toate conductele
şi armăturile de la compresor pînă la butelii, trebuie să fie dimensionate
pentru presiunea de probă hidraulică de minimum 240 daN/cm2.

Membrană de 7.33 Conductele pentru acetilenă vor fi astfel montate, ca să fie

siguranţă evitate tensiunile sau deformările.

TURN DE OPRIRE A EXPLOZIILOR TIP USCAT

Membranele vor fi amplasate astfel ca în caz de rupere, să nu pericliteze

o instalaţie învecinată, de exemplu gazometru. Ele se vor dimensiona
conform M.I.P.C. —NID — 2536 — revizuit.

7.31 Afară de turnurile pentru oprirea exploziilor se vor amplasa pe

conductele de acetilenă şi supape hidraulice în următoarele locuri:
— la intrarea acetilenei la fiecare secţie consumatoare după turnul
pentru oprirea exploziilor;
— la intrarea şi ieşirea gazelor în /din gazometru, între gazometru şi
turnurile pentru oprirea exploziilor.
Aceste supape se vor prevedea de preferinţă de tipul celor arătate la
capitolul 6.

286
 CAPITOLUL 8
PRESCRIPŢII REFERITOARE LA
INSTALAŢIILE ELECTRICE
Şl DE AUTOMATIZARE
8.1 Proiectarea, executarea şi recepţionarea instalaţiilor electrice se
va face în conformitate cu normele valabile în ţara care furnizează ele­
mentele instalaţiei, norme care trebuie acceptate de institutul de proiec­
tare.
Instalaţiile electrice vor fi constituite din echipamente şi materiale
admise pentru a lucra în mediu cu acetilenă, potrivit normelor sus-men-
ţionate.
8.2 Clasa de explozie si grupa de aprindere a acetilenei sînt stabilite
în STAS—6877.
8.3 Aparatura pentru măsură, control şi automatizare, nu este
permis să aibă piese din cupru sau din aliaje cu peste 65% cupru, în
locurile unde există contact direct cu gazele-acetilenice.
în cazul cînd sînt necesare insuflări (pentru nivele, prevenire înfun-
dări etc.) acestea trebuie prevăzute cu azot.
288
CAPITOLUL 9
PRESCRIPŢII REFERITOARE LA
INSTALAŢIILE DE ÎNCĂLZIRE Şl VENTILAŢIE
9.1 Se va prevedea o instalaţie de ventilaţie mecanică sau naturală
după caz, în funcţie de cantitatea de acetilenă ce se poate degaja în ex­
ploatarea normală a instalaţiei tehnologice, în scopul de a evita perico­
lul de acumulare.
Se va prevedea şi o instalaţie de ventilaţie pentru cazuri de avarie,
în care apar degajări importante de acetilenă.
9.2 în cazul în care se prevăd tunele pentru cable, se va prevedea
o ventilaţie mecanică de introducere, care să ţină tunelele în uşoară su-
prapresiune, cu scopul de a se evita acumularea acetilenei.
9.3 Gropile pentru şlam de carbid, dacă sînt acoperite trebuie să fie
prevăzute cu o ventilaţie mecanică de evacuare, care să asigure mini­
mum 10 schimburi pe oră. Coşul de evacuare a gazelor să fie cu cel
puţin 5 metri mai înalt decît celelalte clădiri ale fabricii, dacă sînt mai
aproape de 20 m.
9.4 încăperile în care sînt amplasate generatoarele pentru acetilenă
trebuie să fie prevăzute cu încălzire care să asigure pe timpul iernii
o temperatură de minimum +5°C.
9.5 Casele de vană ale gazometrului în care sînt amplasate vase de
închidere hidraulică, trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de încăl­
zire, care să asigure în anotimpul rece o temperatură de minimum
+5°C.
9.6 Temperatura în încăperile sau halele în care sînt amplasate
compresoarele pentru încărcarea acetilenei în recipienţi, cît şi staţiile
289
19 — Normativ departamental — c. 2497
 CAPITOLUL 10

PRESCRIPŢII REFERITOARE LA
dispozitivelor de încălzire în depozitul INSTALAŢIILE DE ALIMENTARE CU APĂ
bid.
Şl CANALIZARE

10.1 INSTALAŢII PENTRU ALIMENTARE CU APĂ

10.1.1 în clădirile fabricilor de acetilenă nu este necesar a se pre­

vedea hidranţi de incendiu interiori. .
Hidranţii exteriori de incendiu se vor prevedea conform N.P.C.I.

10.1.2 în încăperile în care se depozitează sau se manipulează carbid,

se interzice cu desăvîrşire montarea de conducte sau obiecte ale insta­
laţiilor de alimentare cu apă şi canalizare (reţele interioare de distribuţie
a apei, de canalizare, obiecte sanitare, hidranţi de incendiu etc.).:
Se interzice trecerea conductelor de alimentare cu apă şi canalizare
prin pereţii şi planşeele ce mărginesc încăperile de depozitare a carbi­
dului.

10.1.3 La depozitele de recipienţi şi la încăperile de încărcare a aceti­

lenei în recipienţi se vor executa instalaţii eficace de stropire cu apă
pentru răcirea recipientilor' în caz de incendiu, conform pct. 6.2.13.

10.2 INSTALAŢII PENTRU CANALIZARE

10.2.1 Apele reziduale provenite din fabricile de acetilenă şi care

în circuitul lor intră în contact cu gazele acetilenice, dizolvă o parte
din acestea.
Se consideră că o apă este impurificată cu acetilenă în cazul cînd con­
centraţia de acetilenă dizolvată în apă depăşeşte 10 mg acetilenă la
1 litru apă.

291
 întrucît gazele acetilenice dizolvate în apă se pot degaja pe traseu]
reţelei de canalizare, făeînd amestecuri explozive cu aerul sau alte gaze
din canalizare, aceste ape se recomandă.să fie colectate şi transportate
de o reţea specială de canalizare, separat de celelalte reţele.
Executarea unei reţele speciale de canalizare pentru apele impurifi-
cate cu acetilenă se va stabili în urma unei analize tehnico-economice
bine documentată..
în cazul executării unei reţele speciale de canalizare pentru apele
impurificate cu acetilenă, se interzice deversarea în această reţea, a
apelor reziduale cu conţinut chimic diferit de acestea.
10.2.2 Conductele reţelei de canalizare ce transportă ape uzate
impurificate cu acetilenă, se vor proiecta şi executa astfel ca ele să nu
prezinte pericolul scăpărilor de lichide sau gaze, adică vor fi etanşe.
Racordarea punctelor de evacuare sau intersecţiile conductelor se vor
face prin piese speciale, teuri, ramificaţii etc., care de asemenea trebuie să
asigure etanşeitatea.
în cazul cînd cantităţile de acetilenă dizolvată îh apele reziduale ce
urmează să fie transportate de reţea sînt importante, se recomandă ca
reţeaua de canalizare să funcţioneze cu secţiunea plină (înecată) sau
în cazul cînd conducta nu funcţionează cu secţiunea plină, să se men­
ţină deasupra lichidului 0 atmosferă de gaz inert (azot) sub o presiune
mică.
10.2.3 Dacă apele reziduale cu acetilenă conţin suspensii solide (cu
densitate mai mică sau mai mare decît a apei) reţeaua de canalizare va
fi echipată cu cămine cu piese de, curăţare pentru revizia şi curăţirea
reţelei.
La trecerea conductei de canalizare prin. cămine se va asigura etanşei­
tatea ei, intervenţia pentru revizie şi curăţare făcîndu-şe prin interme­
diul piesei speciale de curăţare care va asigura accesul uşor al persona­
lului de întreţinere în conducta de canalizare. - lizare.
10.2.4 Toate căminele de pe reţeaua de canalizare pentru apele ace­
tilenice vor fi schiţate cu capace etanşe. Evacuarea eventualelor; scăpări
de acetilenă din aceste cămine se va face prin dispozitive de ventilaţie
(conducte de ventilaţie) terminatela capăt cu opritori de flăcări, ridicate
la o înălţime în care să nu ajungă îh mod accidental flăcări (înălţimea
minimă fiind de 2,5 mj. Se interzice trecerea prin căminele de vizitare
ale reţelei de canalizare ape cu acetilenă, a oricăror altor conducte, canal
sau cabluri. - :
Pentru evitarea posibilităţii de formare a unor seîntei, capacele se vor
prevedea cu garnituri de aluminiu.
292
10.2.5 în cazul cînd necesităţile tehnologice impun recircularea ape­
lor impurificate cu acetilenă, recircularea apelor se va face cu instalaţii
speciale de răcire (turnuri de răcire) complet separate de celelalte insta*
laţii de recirculare.
La proiectarea şi executarea instalaţiilor de recirculare ape cu aceti­
lenă se vor respecta prevederile cuprinse la art. 10.2.1. —10.2.2. —10.2.3.
— 10.2.4.
10..2.6 Evacuarea apelor impurificate cu acetilenă în alte reţele de
canalizare, meteorice, menajere, industriale, convenţional curate, se
poate face numai după trecerea acestora printr-o instalaţie eficace de
degazare şi reţinere a suspensiilor solide în care acetileiia este degazată.
Nu se va face evacuarea apelor acetilenice într-o reţea de canalizare
ape chimic impurificate în care ar putea lua naştere reacţii neprevăzute.
La evacuarea apelor reziduale cu conţinut de acetilenă în emisari
(rîuri, lacuri) se va.ţine seama de gradul de diluţie ce se realizează după
amestecare; conţinutul nu trebuie să fie mai mare decît cel indicat la
articolul 10.2.1. în caz contrar se vor executa înainte de deversare,
instalaţii de epurare pînă la limita admisibilă.
10.2.7 Atunci cînd condiţiile locale permit, apele acetilenice pot fi
evacuate prin canale sau rigole deschise. Podurile, pasarelele peste
canale sau rigole deschise se vor proiecta şi executa astfel încît, acetilenă
care se degajă din apele reziduale, să nu se adune în spaţii fără posibi­
lităţi de ventilare.
10.2.8 Prescripţiile de la articolul 10.1. se vor aplica şi la evacuarea
gropilor de şlam din carbid.
10.2.9 în încăperile de depozitare şi încărcare a recipientilor, se. va
asigura evacuarea apei de stropire pentru răcire a recipientilor, la cana­
. ;
Evacuarea se va face în reţele de canalizare ape acetilenice, ape
meteorice sau menajere, în nici un caz într-o reţea de canalizare ape
chimic impurificate în care ar putea, lua naştere; reacţii neprevăzute.
Se va asigura împiedicarea pătrunderii gazelor din reţeaua de canali­
zare în încăperile de depozitare şi încărcare a buteliilor de acetilenă.
r

CAPITOLUL 11 aşezate lîngă uşă, scări sau alte puncte de circulaţie obligatorie în caz de
evacuare.
PRESCRIPŢII PENTRU INSTALAŢII 11.8 AvertizOarele automate se vor amplasa în apropierea eventualelor
DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR focare ale incendiilor. La prevederea lor se va ţine cont de N.P.C.I.

11.9 La o instalaţie de semnalizare cu avertizoare automate, se vor

monta în mod obligatoriu şi avertizoare manuale.

11.10 Pentru toate instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor

prevedea piesele de rezervă necesare, care să asigure o bună exploatare.

11.1 în cadrul fabricilor de acetilenă, cît şi a instalaţiilor care lu­

crează cu acetilenă se vor prevedea obligatoriu instalaţii de semnalizare
a incendiilor. Acestea se vor prevedea conform N.P.C.I.

11.2 Instalaţiile vor fi de tip antiexploziv, conform prevederilor

de la capitolul ,8 al. prezentului normativ pentru instalaţii electrice.

,11.3 Şe admite utilizarea avertizoarelor de tip normal sau de tip

impermeabil, dacă sînt amplasate în exteriorul instalaţiei, la distanţa
minimă prevăzută în Normativul departamental privind proiectarea,
executarea şi recepţionarea instalaţiilor electrice în mediu cu pericol de
explozie ID 17—73. -,,

11.4 Reţelele de distribuţie ale instalaţiei de semnalizare se vor face

exclusiv Jcu conductori sau cabluri de cupru. Pentru protejarea contra
loviturilor şi contra deteriorărilor mecanice, conductorii electrici vor fi <
armaţi sau vor fi introduşi în ţevi de oţel. Nu se admite utilizarea conduc­
torilor de tip INTENC sau tuburi de protecţie din P.V.C.

11.5 Reţelele exterioare ale instalaţiilor de semnalizare se vor executa

numai subteran. '.'

11.6 întreg aparatajul şi echipamentul electric al unei instalaţii de

semnalizare trebuie să fie legat la pămînt.

11.7 Avertizoarele manuale se vor amplasa în locuri vizibile, uşor

accesibile şi la o înălţime de 1,3—1,5 m. Se recomandă ca ele să fie

294
CAPITOLUL 12 12.7 Amplasarea utilajelor de luptă împotriva incendiilor se va face
în locuri uşor accesibile, de unde pot fi uşor utilizate de personalul sec­
PRESCRIPŢII PENTRU DOTAREA CU UTILAJE ţiei, în cazuri de început de incendiu.
Şl MATERIALE TEHNICE 12.8 Utilajele şi materialele pentru lupta împotriva incendiilor se vor
DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA INCENDIILOR prevedea în funcţie de capacitatea de producţie, conform prevederilor
normelor de dotare în vigoare.

12.1 Fabricile de acetilenă cît şi instalaţiile la care sînt posibile

degajări de acetilenă, vor fi dotate cu următoarele utilaje şi instalaţii
pentru stingerea incendiilor:
— rezervoare de azot sub presiune;
— stingătoare portative;
— stingătoare carosabile.
12.2 Acetilenă fiind un gaz inflamabil şi exploziv, este obligatorie
instalarea unor rezervoare pentru azot sub presiune, legate astfel cu
instalaţia tehnologică, ca în caz de pericol, să fie inundată şi spălată în cel
mai scurt timp cu azot.
Capacitatea rezeivorului pentru azot sub presiune, trebuie să fie de cel
puţin două ori volumul utilajelor în care se găseşte acetilenă, socotit
în m3 azot utilizabil (peste volumul rezervorului). Gazometrele nu intră
la socoteală.
12.3 Pentru hale de fabricaţie se vor prevedea stingătoare portative
cu pulberi uscate (7—9 kg), cel puţin pentru 50 m 2 , suprafaţă con­
struită, un stingător.
12.4 Pentru instalaţiile în aer liber se vor prevedea stingătoare caro­
sabile cu pulberi uscate (50—70 kg) la 25 ml cel puţin un stingător.
12.5 Pentru încăperile cu instalaţii electrice (posturi trafo, staţii
de conexiuni etc.) se va prevedea cîte un stingător portativ cu bioxid
de carbon tip T5 la 50 m2 suprafaţă construită.
12.6 Pentru încăperile anexe (grupuri de deservire, ateliere, labo­
ratoare etc.) se vor prevedea pentru 200 m2 cîte un stingător portativ
cu spumă chimică.

296
 f \
Î N ; PREGĂTIRE: MINISTERUL INDUSTRIEI CHIMICE

Prevenirea şi stingerea incendiilor în industria

de prelucrare a cauciucului şi a maselor plastice Normativ departamental
. .1 ; \
pentru proiectarea şi executarea
construcţiilor şi instalaţiilor
din punct de vedere
al prevenirii incendiilor
în industria chimică
f .
• • m m

ie prevenire
mm m m
m m mm

si stinoere