Nuvela realistă,

psihologică „Moara
cu noroc”
Preliminarii

 Ioan Slavici, un important prozator, unul dintre cei 4 mari

clasici ai literaturii române: Creangă, Eminescu, Caragiale
 publicată în 1881, în volumul Novele din popor, Moara cu
noroc este o scriere reprezentativă pentru ilustrarea viziunii
autorului asupra vieții rurale într-o notă profund tradițională.
1.Încadrarea într-o specie/ curent
 specie – nuvelă
 are un singur fir narativ – viața lui Ghiță și a familiei lui
 prezintă un conflict major – între Ghiță și Lică, conflictul
interior al lui Ghiță
 avem un singur personaj puternic individualizat – Ghiță
 nuvelă psihologică
 evidențiază conflictul interior al lui Ghiță între cinste,
corectitudine și iubirea de bani
 pentru redarea stărilor sale psihice sunt folosite tehnici
ca monologul interior, evidențierea el. nonverbale și
paraverbale
 nuvelă realistă
 are tematică socială: lăcomia de bani
 perspectivă obiectivă, narator omniscient și
omniprezent
 ton impersonal, neutru
 personajele reprezintă tipuri umane– dominate de o
trăsătură principală de caracter: Ghiță- lacomul, Lică-
tâlharul
 se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât mai
fidelă a mediului
  elemente reale de cronotop (locuri care există în
realitate): Arad, Ineu etc.
2. Tema ilustrată prin două secvențe semnificative
Tema– consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de
îmbogățire
 secvența 1- plecarea la moară contrar sfatului bătrânei de la
început
 secvența 2- scena finală când bătrâna și copiii ajung la locul
incendiat de focul purificator
Viziunea despre lume– clasică: sunt susținute valorile morale
(vezi sfaturile bătrânei) și condamnate viciile (lăcomia lui Ghiță)

3. Elemente de structură
Titlul – ironic, element de spațialitate ce pare că aduce ghinion
familiei personajului principal
Perspectiva narativă – obiectivă, narator omniscient, obiectiv,
narațiunea este la persoana a III-a, autorul își maschează opiniile
în vorbele bătrânei
Subiectul –
 Expozițiunea
 prezentarea familiei lui Ghiță și a discuției cu soacra
 prezentarea morii, loc părăsit și primejdios
 Intriga
 apariția lui Lică la han
 Desfășurarea acțiunii
 apăsarea exercitată de Lică
 afacerile necurate ale lui Ghiță
 moartea văduvei și a copilului ce trec pe la han
 bătaia misterioasă a arândașului
 procesul, mărturia strâmbă a lui Ghiță
 destrămarea familiei, Ana se dăruiește sămădăului
 Punctul culminant
 Ghiță își ucide soția, Răuț îl va ucide pe Ghiță, Lică se
va sinucide pentru a nu fi prins
 Deznodământ
 arderea hanului, cuvintele moralizatoare ale bătrânei
Realizați o legătură între partea de incipit și cea de final a nuvelei:
„— Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu
bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceți după
cum vă trage inima, și Dumnezeu să vă ajute și să vă acopere cu
aripa bunătății sale.”

„Bătrâna ședea cu copiii pe-o piatră de lângă cele cinci cruci și

plângea cu lacrimi alinătoare.

— Se vede c-au lăsat ferestrele deschise! zise ea într-un târziu.

Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!…

Apoi ea luă copiii și plecă mai departe.”

Ce registre stilistice apar în text? Motivați cu exemple.

Care sunt calitățile stilului lui Slavici?

Ce denotă elementele de spațiu prezente în nuvelă (Oradea

Mare, Ineu)?

Precizează semnificația textului: „De la Ineu drumul de țară o ia

printre păduri și peste țarini lăsând la dreapta și la stânga satele
așezate prin colțurile văilor. Timp de un ceas și jumătate drumul e
bun; vine apoi un pripor, pe care îl urci, și după ce ai coborât iar în
vale, trebuie să faci popas, să adapi calul ori vita din jug și să le
mai lași timp de răsuflare, fiindcă drumul a fost cam greu, iară mai
departe locurile sunt rele.
Aici în vale e Moara cu noroc. Ori din care parte ar veni, drumețul
se bucură când o zărește din culmea dealului pleșuv, căci, venind
dinspre locurile rele, ea îl vestește că a scăpat norocos, iară
mergând spre ele, la moară poate să găsească ori să aștepte alți
drumeți, ca să nu plece singur mai departe.
Cinci cruci stau înaintea morii, două de piatră și trei altele cioplite
din lemn de stejar, împodobite cu țircălamul și vopsite cu icoane
sfinte; toate aceste sunt semne care-l vestesc pe drumeț că aci
locul e binecuvântat, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste
a aflat un om o bucurie ori a scăpat altul de o primejdie.

Dar binecuvântat era locul acesta mai ales de când veniseră

cârciumarul cel nou cu nevasta lui tânără și cu soacră-sa cea
bătrână, căci ei nu primeau pe drumeț ca pe un străin venit din
lume, ci ca pe un prieten așteptat de multă vreme la casa lor.

Identificați conflicte prezente în nuvelă.

Tema și viziunea
despre lume
Ioan Slavici este un important prozator român de la sfârșitul
secolului al XIX-lea, unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii
române pe lângă Creangă, Eminescu, Caragiale. Publică în
1881 Moara cu noroc, în volumul Novele din popor, scriere ce
devine reprezentativă pentru ilustrarea viziunii autorului asupra
vieții rurale, caracterizată de o notă profund tradițională.
1.Încadrarea într-o specie/ curent
Ca specie este o nuvelă, având un singur fir narativ (viața lui
Ghiță și a familiei lui), un conflict major (între Ghiță și Lică, sau
conflictul interior al lui Ghiță) și un singur personaj puternic
individualizat (Ghiță). Este o nuvelă psihologică pentru
că evidențiază conflictul interior al lui Ghiță între cinste,
corectitudine și iubirea de bani. Pentru redarea stărilor sale
psihice sunt folosite tehnici ca monologul interior, evidențierea
elementelor nonverbale și paraverbale (rânjetul, învinețirea Anei
din joacă). Aparține realismului prin tematică socială (lăcomia de
bani), perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent,
prin tonul impersonal, neutru. Personajele reprezintă tipuri
umane– dominate de o trăsătură principală de caracter: Ghiță-
lacomul, Lică- tâlharul. Se utilizează tehnica detaliului pentru o
redare cât mai fidelă a mediului, iar elemente de cronotop sunt
reale: Arad, Ineu, Oradea Mare etc.

2. Tema ilustrată prin două secvențe semnificative

Tema este socială, deci realistă, și ilustrează consecințele nefaste
și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire ale personajului
Ghiță. Secvența inițială surprinde plecarea la moară contrar
sfatului bătrânei. Vorbele ei: „— Omul să fie mulțumit cu sărăcia
sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face
fericit…” ilustrează ideile naratorului care se ascunde în spatele
acestui personaj. Aceasta concepție despre existență (fericirea
omului nu stă în bogăția sa) se va verifica în secvența finală, în
care, ajungând împreună cu copiii la hanul incendiat, ea
recunoaște că destinul pedepsește pe cei ce cutează să îl
înfrunte: „Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost
dat!…”. Focul are aici rol purificator.
Viziunea despre lume se dovedește clasică: ca în majoritatea
operelor lui Slavici sunt susținute valorile morale precum familia,
cinstea, adevărul (vezi sfaturile bătrânei) și condamnate viciile:
lăcomia lui Ghiță, hoția sămădăului. Personajele care încalcă
această lege morală sunt aspru pedepsite.

3. Elemente de structură
Titlul conține pe de o parte un element de spațialitate- moara. În
trecut funcțională apoi lăsată de izbeliște, cu lopețile frânte și
acoperișul ciuruit, apoi transformată în cîrciumă, loc de popas
pentru drumeții obosiți ce vin sau pleacă spre „locurile rele”. Pe
de altă parte titlul conține și un element de destin, norocul.
Remarcăm nuanța ironică folosită de autor întrucât moara se va
dovedi fatală pentru destinul familiei lui Ghiță.
Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul omniscient, obiectiv,
narațiunea este la persoana a III-a. Deși este o scriere realistă,
autorul își maschează discret opiniile în spatele bătrânei, personaj
cheie ce denotă înțelepciunea populară și viziunea despre lume a
autorului.
Subiectul
Expoziţiunea prezintă personajele nuvelei: Ghiţă, Ana, copilul,
soacra. Locul ales de Ghiţă pentru a se muta denotă semnele
părăsirii: vechea moară are „lopeţile rupte” şi „acoperământul
ciuruit”. Cele cinci cruci din faţa morii semnifică binecuvântarea
(locul nu a fost uitat de Dumnezeu) dar şi prevestirea tragică: li se
vor adăuga şi altele în scurt timp. Pentru început câştigul
cârciumarului este mulţumitor. Ghiţă se dovedeşte a fi un om
harnic şi întreprinzător, urmărindu-şi cu perseverenţă scopul,
ajutat de soţia sa Ana.
Intriga nuvelei este momentul apariţiei lui Lică Sămădăul la han.
El întruchipează forţa răului care distruge treptat echilibrul familiei
lui Ghiţă. Capacitatea sa de a domina este evidentă încă de la
început, din momentul în care îşi face apariţia la han: „Eu sunt
Lică Sămădăul! … Multe se zic despre mine[…] multe vor fi
adevărate şi multe scornite.”. Lică i se adresează poruncitor lui
Ghiţă şi îi atribuie, fără a-l consulta, rolul de informator al său.
Prima reacţie a lui Ghiţă este aceea de a se apăra, dar, în scurt
timp îşi dă seama că Lică este stăpânul locurilor şi că, în faţa lui,
noul venit este complet lipsit de apărare. Deşi este avertizat de
Ana de influenţa malefică a Sămădăului, Ghiţă devine părtaş
nelegiuirilor lui Lică din dorinţa obsedantă de a face avere. Astfel
ajunge să depună mărturie mincinoasă în favoarea lui Lică şi
primeşte de la el porci furaţi. Banii pe care i-i restituie Lică sunt şi
ei dovada incontestabilă a jafurilor comise de acesta. În aceste
momente de degradare, singura speranţă de reabilitare pentru
Ghiţă este apariţia jandarmului Pintea, cel care îşi jurase să-l
închidă pe Lică, fostul său tovarăş de tâlhhării. Cârciumarul
adoptă însă o atitudine duplicitară faţă de acesta: pe de o parte
se aliază cu el, pe de altă parte rămâne prieten cu Lică. Orbit de
dorinţa de câştig, Ghiţă nu pleacă de Paşte împreună cu familia la
Ineu ci rămâne cu Ana la han ştiind că li se va alătura şi Lică.
Acesta din urmă provoacă gelozia soţului care se hotăreşte să
finalizeze planul de răzbunare. O sacrifică pe Ana, împingând-o în
braţele lui Lică, şi pleacă după Pintea.
În punctul culminant Ghiţă o ucide pe Ana nesuportând gândul că
a fost înşelat, după care este împuşcat de Răuţ. Urmărit de
Pintea, Lică se sinucide violent, izbindu-se cu capul de trunchiul
unui copac, pentru a nu-i oferi jandarmului satisfacţia închiderii
sale. În deznodământ, hanul este cuprins de un foc mistuitor care
purifică locul de toate nelegiuirile petrecute acolo