5

PRINCIPII DE BAZÃ ALE

EDUCATIEI ECOLOGICE
* natura este valoroasã si necesarã
* natura este un sistem
* sistemele se pot prãbusi
* oamenii nu pun în pericol sistemele în
mod voit ci din lipsã de prevedere
* rãul poate fi prevenit si corectat

VOLUMUL
2 & Planuri de lectii
& Atelierul - Pãmânt
& Materiale pentru studiu si joc
 Aceastã lucrare a fost realizatã de cãtre
CENTRUL DE CONSULTANTÃ ECOLOGICÃ GALATI
si finantatã de
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE Si
MINISTERUL MEDIULUI DIN LUXEMBURG

SELECTIE TEXTE, TRADUCERE SI ADAPTARE

Mirela Leonte
Petruþa Moisi
Jeni Irinaru
Magda Frangopol
Georgeta Voinea

GRAFICÃ & TEHNOREDACTARE

Mirela Munteanu & Nina Carp

BIBLIOGRAFIE
INTERNET - Building Environmentl Education Solution, Inc (BEES)
Ich weiâ euch eine grüne Welt - Helga Uitz ºi Christian Braun
 CUPRINS
CE ESTE EDUCATIA ECOLOGICÃ.........................................................1
REALIZAREA UNUI PROGRAM DE EDUCATIE
ECOLOGICÃ.............................................................................................6
PLANURI DE LECTII
! Idei inovatoare - pentru predarea stiintelor Mediului
Înconjurãtor în institutiile de învãtãmânt..........................................23
! Existã materiale riscante în casa mea ?..........................................28
! Cum pot opri poluarea începând cu casa mea ?.............................32
! Câtã apã foloseste familia mea ?....................................................34
! Transformarea energiei...................................................................37
! Efectele nocive ale ploii acide.........................................................46
! Controlul poluãrii aerului.................................................................48
! Explozia de la Cernobâl..................................................................50
! CO2 si poluarea aerului..................................................................55
! Ce stiti despre.................................................................................58
! Bingo reciclare................................................................................62

MATERIALE PENTRU STUDIU SI JOC.................................................67

ATELIERUL - PÃMÂNT...........................................................................75
CE ESTE Scopurile educaþiei ecologice sunt aceleasi
peste tot în lume: de a menþine si îmbunãtãþi
calitatea mediului cât si de a preveni

EDUCATIA problemele de mediu ale viitorului.

Educaþia ecologicã

ECOLOGICÃ?
este educaþia
informaþiei prin
lãrgirea cunostinþelor
despre mediu. Elevii
vor trebui sã înveþe
ce înseamnã:
încãlzirea globalã,
valorificarea
deseurilor solide,
consecinþele
degradãrii mediului,
rolul pe care ei ar
trebui sã-l joace în
cunoasterea si prevenirea problemelor de
mediu.
Educaþia ecologicã asigurã constientizarea
tuturor obligaþiilor noastre faþã de mediul
înconjurãtor, ajutându-i pe elevi sã-si
evalueze si sã-si clarifice atitudinea faþã de
mediu, dar si contribuþia lor la rezolvarea
tuturor provocãrilor mediului ambiant.
Educaþia ecologicã si educaþia practicã :
cum se planteazã un copac, cum trebuie
folosite pesticidele, cum se pot obþine recolte
bogate fãrã a maltrata si sãrãci terenul.
Educaþia ecologicã are rolul de a scoate în
evidenþã rolul activ al cetãþenilor, atitudinea
civicã exprimatã în scrisori cãtre autoritãþile
locale, guvernamentale, naþionale si
1
 internaþionale.
Educaþia ecologicã s-a lansat prin anii '70 când Suedia a propus organizarea unui program
de educaþie ecologicã pe plan internaþional. UNESCO a sponsorizat întâlniri de lucru,
ateliere si conferinþe pentru mediul din întreaga lume, iar în 1975 la Belgrad s-au trasat
direcþiile educaþiei ecologice. În 1977, la Tibilis, reprezentanþii a 60 de naþiuni au ratificat
setul de obiective al Educaþiei ecologice.
Educaþia ecologicã este "un proces menit sã atragã categorii de oameni care sã fie
constienþi si preocupaþi de problemele mediului înconjurãtor si de problemele
complementare, oameni care au cunostinþele, atitudinea, abilitatea, motivaþia si

Educaþia ecologicã are în

vedere 5 obiective:
Constientizare:

Sprijin acordat elevilor de a ajunge la un nivel de

constiinþã si atenþie faþã de mediul înconjurãtor si
problemele sale; de a dezvolta capacitatea de a observa
si alege stimulii, de a prelucra, perfecþiona si extinde
aceste percepþii; de a folosi aceastã nouã calitate într-o
varietate de cazuri.

Cunostinþe:

Sprijin acordat elevilor de a ajunge la o înþelegere a

modului cum funcþioneazã mediul înconjurãtor care
interacþioneazã oamenii si mediul, cum apar problemele
legate de mediu si cum pot fi ele rezolvate.

Atitudine:
Sprijin acordat elevior de a-si însusi un set de valori si
grijã pentru mediu, motivaþie si dorinþã de a participa la
acþiuni menite sã îmbunãtãþeascã condiþiile de mediu.

Abilitãþi:
Sprijin pentru însusirea unor abilitãþi necesare pentru
identificarea si investigarea problemelor de mediu si
pentru participarea la rezolvarea acestor probleme.

Participare:

Sprijin pentru însusirea unei experienþe de a folosi

cunostinþele si abilitãþile cãpãtate în luarea unor decizii
bine gândite, pozitive, pentru rezolvarea problemelor de

2 mediu.
Problemele de mediu sunt globale ca
scop, dar sunt puse în practicã la nivel
individual sau comunitar. Elevii se simt
ineficienþi în faþa problemei ozonului pe
scarã planetarã, dar îsi dau seama, cã,
învãþând sã nu foloseascã anumite tipuri
de materiale plastice, vor contribui la
reducerea substanþelor chimice care
afecteazã ozonul. Vor înþelege cum
comportamentul lor individual
influenþeazã problemele globale ale
omenirii.
Programele de educaþie ecologicã ajutã
elevii sã înþeleagã cã propriile acþiuni la
nivel local previn si ajutã la rezolvarea
problemelor de mediu.
Natura interdisciplinarã a Educaþiei
Ecologice = influenþa economiei, a
matematicii, geografiei, eticii, politicii
etc.
Educaþia Ecologicã este integratã în
programa de învãþãmânt în unele þãri,
integrate pe ani de studiu si pe teme date.
În alte sisteme de învãþãmânt, educaþia
ecologicã se realizeazã fragmentar, ca
informaþii sporadice care apar la unele
nivele de studii, dar cãrora le lipseste o
structurã coerentã a scopului sau
secvenþelor. Alte scoli oferã cursuri de 1
an sau 2 semestru care se ocupã cu o
anume temã ecologicã (probleme de
mediu, teme ecologice, managementul
resurselor etc.).
În alte sisteme de educaþie nu existã un
program de educaþie ecologicã, dar
existã persoane motivate sã incorporeze
date privind mediul în orele lor. În alte
cazuri, scolile îsi rezolvã educaþia
ecologicã dupã orele de program în
cluburi sau activitãþi comunitate de week-
end.
Tendinþa este de a înlocui tradiþionalele
ore de predare si ascultare cu o învãþare
bazatã pe experimente, simulãrii,
dezbaterii si alte activitãþi participative.
IMPORTANT !
Contactul nemijlocit cu natura
este absolut necesar în realizarea
unui program de educaþie
ecologicã
total.
! Cum
afecteazã
viaþa într-un
mediu urban
atitudinea oamenilor faþã de mediul
înconjurãtor?
! Cum controleazã tehnologia mediul
uman si mediul natural ?
! Care sunt problemele etice care
însoþesc folosirea noilor tehnologii ?
! Cum poate fi pãstrat un mediu de
calitate într-o zonã urbanã în
dezvoltare ?
Scopul Educaþiei Ecologice este de a-i
ajuta pe elevi sã gândeascã critic si
creator: a cântãri opþiunile, a identifica
alternative, a comunica, a pune întrebãri
pertinente, a analiza informaþiile si de a
lua decizii.
Educaþia Ecologicã este sistemul de
valori pe care oamenii si-l dezvoltã si care
influenþeazã opþiunile si hotãrârile care
privesc toate aspectele vieþii lor, chiar si
cele de mediu.
"Educaþia pãrinþilor" prin informaþiile noi
si cunostinþele pe care elevii le aduc
acasã provoacã dezbateri, discuþii,
schimb de idei valoroase.
Impact crescut = activitãþi care sã
reuneascã elevi, pãrinþi, educatori
etc., în realizarea unui scop comun !
Legãtura între eforturile educaþionale
ecologice formale si nonformale =
tabãrã de v a r ã
p e n t r u învãþar
e.
3
METODE DE IMPLEMENTARE A
EDUCATIEI ECOLOGICE ÎN
CEEA CE PRIVESTE
PREDAREA ÎN SCOLI
Metoda infuziei:
! incorporeazã continutul în
procesul educatiei ecologice în
cadrul cursurilor stabilite de
programã. Prin traditie, educatia
ecologicã a fost infuzatã
stiintelor, istoriei si chiar în orele
de studii sociale. Educatia
ecologicã poate fi inclusã în toate
subiectele cum ar fi cursuri de
limbi strãine, matematicã,
muzicã, educatie fizicã, artã etc.
Metoda în bloc:
! constã în adãugarea,
introducerea unor ore speciale
axate pe probleme de stiinta
mediului, activitãti de mediu.
Elevilor li se pot oferi cursuri de
stiintã a mediului în prima fazã,
care sã-i pregãteascã în
domeniul stiintelor biologice si a
altor stiinte fizice dintr-o
perspectivã ecologistã. În faza
urmãtoare, elevii pot fi confruntati
cu ore speciale axate pe
probleme de mediu si rezolvarea
lor.
Metode de introducere a educatiei
ecologice:
! dezvoltarea unor module pe care
sã le atasãm orelor de studiu
sociale sau la ora de dirigentie;
! cluburi dupã orele de curs, pe
probleme de mediu, de stiintele
naturii sau de servicii comunitare;
! sãptãmâna sau luna mediului:
materiale de educatie ecologicã
pot fi introduse cu ocazia unor
sãrbãtori, evenimente, cum ar fi
Ziua Pãmântului, Ziua Mediului
Înconjurãtor;
! activitãti curente: vizite la
Grãdina Zoologicã, la muzee,
pentru activitãtile de educatie
ecologicã, organizarea de
prelectii sau lectii dupã
eveniment.
EDUCATIA ECOLOGICÃ POATE
FI INCLUSÃ ÎN ORELE DE
STUDII
Sãnãtate, nutritie: efectul
radiatiilor, a hranei contaminate, a
apei degradate, asupra sãnãtãtii
omului, poluarea aerului, efectele
poluãrii si apei, contaminarea cu
plumb si alte metale grele, pesticide
si hrana sãnãtoasã, pãsunatul
excesiv si productia de vite etc.
Arte, TOFEL, citire, scriere, limbi
internationale: a scrie despre
naturã, poluare, eticã ecologicã,
scrisori pentru influentarea liderilor
comunitãtii în probleme de mediu,
învãtarea unui vocabular nou legat
de mediu, compararea scrierilor
care au descris natura si textul
politicilor locale de mediu.
Stiintã: biologie, fizicã cu probleme
ca lumina soarelui, fotosinteza,
energia, lanturile trofice, reciclarea
substantelor nutritive, relatia pradã-
prãdãtor, polenizarea, dispersia
semintelor, simbioza, ciclurile de
viatã ale animalelor si plantelor,
habitatul, cum este afectat sistemul
natural prin folosirea chimicalelor,
surse alternative de energie, istoria
vietii pe pãmânt, formarea solurilor si
eroziunea.
4
Istorie, economie, studii sociale:
importanta resurselor naturale
asupra economiei, stabilitãtii unei
comunitãti, rolul femeii în proiectele
comunitare, efectul politicii asupra
cetãtenilor în problemele
comunitãtii, folosirea resurselor
naturale.
Matematicã: învãtarea folosirii
graficelor, a procentajelor si a
mediilor în evaluarea populatiei
animale sau vegetale, crearea de
hãrti ale comunitãtii, grafice,
evaluarea matematicã a riscurilor.

Programul de educatie ecologicã ca fi cu mult mai eficient dacã

este bine planificat în privinta atitudinii si valorilor etice. S-a
observat cã programele de educatie ecologicã care pun accentul
doar pe constientizare, cunoastere, informare si abilitãti nu-i
ajutã pe elevi sã-si schimbe atitudinea sau comportamentul.

5
 REALIZAREA UNUI PROGRAM DE
EDUCATIE ECOLOGICA
Pentru realizarea
unor programe
de educatie
ecologicã este
necesar:
! Colectarea de materiale
de la Ministerul
Educatiei, de la
Biblioteca Peace Corps,
Centrul de Consultantã
Ecologicã Galati, alte
surse din diferite tãri.
! Adaptarea materialului
adunat la realitãtile tãrii
avute în vedere.
! Sponsorizarea unor
întâlniri de lucru, pentru
redactarea unor
programe adaptate la
realitãtile existente,
dezvoltarea unor activitãti noi pe
structura celor oferite de materialele
studiate.
Existã totusi momente critice în timpul
realizãrii unui program de educatie
ecologicã. Vom trece în revistã câteva
modalitãti de abordare care pot garanta
"functionarea" programului educational
propus, dar si tehnici de depãsire a unor
inconveniente cum ar fi lipsa pregãtirii
profesorilor, lipsa de materiale, bani sau
sprijinul comunitãtii.
Este important sã ai sprijin încã de la
început.
Când începe un proiect trebuie sã te
gândesti la:
1. Ce-ti trebuie pentru a realiza cu succes
programul ?
2. Cum poti sã îl dezvolti, dându-i
amploare ?
3. Cine va implementa programul ?
4. Cine te va ajuta sã-l promovezi în oras ?
5. Cum sã-i convingi pe cei care au
legãturi cu programul (pãrinti,
administratori de scoalã etc.) cã este în
6
interesul lor sã-i acorde sprijin.
Atrãgându-i pe oameni încã de la început,
vei cãpãta sfaturi si feed-back important
care sã-ti confirme calitatea si succesul
programului. Aceastã metodã creeazã un
sentiment de participare care se poate
traduce în încurajare, sprijin profesional,
sprijin financiar, asistentã de orice fel care
asigurã continuarea programului de
educatie ecologicã mult dupã încetarea
implicãrii personale.
Pentru asigurarea succesului este foarte
bine sã apelezi la ajutorul colegilor, altor
profesori, sau a directorului scolii, ajutor
din partea membrilor comunitãtii, a
expertilor locali în domeniul educatiei sau
a propriilor elevi. Vei cere sprijinul
oficialitãtilor, a oamenilor de afaceri sau a
specialistilor în domeniul educatiei din
minister.
Cum vei reusi sã-i atragi pe
oameni în programul tãu ?
! Aflã cine din scoala, comunitatea, tara
ta este deja prins în activitãti de
educatie ecologicã si de asemenea, ce
tipuri de programe si materiale au fost
deja realizate.
! Discutã cu colegii tãi dacã nu ar fi
interesati sã lucreze cu tine; evalueazã
situatia scolarã; începe sã planifici
programul de educatie ecologicã.
! Dacã începi sã elaborezi un curs sau o
programã, lucreazã împreunã cu un
comitet de organizare (coordonare)
alcãtuit din colegi, alti profesori,
administratori, cu departamentele de
p r e g ã t i r e a p r o f e s o r i l o r, c u
reprezentantii Ministerului, cu oricine
altcineva interesat în procesul de luare
a deciziilor. Comitetul va coordona
întregul proces, va dezvolta o
conceptie unitarã, va stabili directiile
de actiune, va asigura continuitatea.
Dacã organizarea unui astfel de
comitet nu e realistã, este foarte
important sã te asiguri de tot sprijinul
celorlalti înainte de a începe actiunea.
Gãsirea de surse si
redactarea materialelor
educationale. Tipuri de
materiale necesare realizãrii
unui program de educatie
ecologicã reusit
1. Programa analiticã (descrie continutul
educatiei ecologice în fiecare an de
studiu): dacã existã educatie ecologicã, în
programã, se va adãuga componenta
propusã de comitet, dacã nu existã în
programã, va trebui inclus elementul
educatie ecologicã de cãtre acelasi
comitet.
2. Materiale de referintã (oferã informatii
despre subiectul ecologie, incluzând
informatii specifice despre problemele de
mediu cu care se confruntã propria tarã):
În multe tãri nu existã materiale de
referintã cu privire la mediu, ecologie,
istorie . Pentru profesorii cãrora le lipseste
o educatie ecologicã sau stiintificã -
predarea problemelor ecologice specifice
zonei reprezintã o adevãratã dificultate.
O metodã de atragere a profesorilor în
activitatea de includere a educatiei
ecologice în predare este aceea de a le
oferi materiale de referintã accesibile,
explicite care sã îi ajute sã capete mai
multã încredere în capacitatea lor de a
implementa un program de educatie
ecologicã. Va trebui fie sã le realizati
singuri, fie sã gãsiti materiale gata fãcute.
3. Manuale (materialul de predare cel mai
folosit oferã profesorilor un material
structurat, texte originale si indicatii de
predare a unui anumit subiect).
Existã elemente pro si contra folosirii
manualelor. Pe de o parte manualele
bune oferã elevilor informatii interesante
si relevante însotite de activitãti, exercitii
diferite, întrebãri pertinente. Ele oferã
profesorului modele de lectii bine
structurate.
Din nefericire, existã si manuale prost
scrise, depãsite ca informatie, nepotrivite
cu realitãtile tãrii în care sunt folosite.
Multi profesori se bazeazã în
exclusivitate pe munca cu manualul,
atitudine care nu
stimuleazã învãtarea
prin descoperire,
promovând învãtarea
pasivã. În plus,
manualele care
studiazã
problemele de
mediu sunt
putine, atât în
tãrile dezvoltate, cât si în tãrile în curs de
dezvoltare.
Dacã nu sunt manuale la voi în scoalã,
puteti realiza materiale de predare
alternative, care includ si Ghiduri de
activitate care pot fi folosite împreunã cu
alte materiale de predare. Unele
organizatii pot sã doneze manuale sau pot
trimite exemplare gratuite.
4. Îndrumar / ghid de activitate (oferã
profesorilor strategiile predãrii, planuri de
lectii si/sau activitãti legate de probleme
de mediu si ecologie).
Uneori, planurile de învãtãmânt,
programele si manualele includ activitãti
de predare, care variazã în calitate si
cantitate. De multe ori materialele privind
planurile de învãtãmânt nu includ activitãti
în domeniul ecologiei, dar nici strategii
sau activitãti de predare a educatiei
ecologice.
Ghidurile de activitate suplimentarã oferã
adesea profesorilor din multe tãri o
varietate de strategii de predare. Proiectul
"WILD", "Nature Scope" si "A trãi frumos
pe planeta noastrã", sunt exemple de
ghiduri de activitate suplimentarã în
domeniul ecologiei folosite în SUA, iar
"Bucuriile naturii" e tot un ghid care se
foloseste în India. În multe tãri, profesorii
motivati adapteazã aceste ghiduri la
realitãtile tãrii si culturii proprii.
Înainte de a vã apuca sã realizati astfel de
ghiduri noi, încercati sã aflati ce materiale
asemãnãtoare existã în tara
dumneavoastrã. Ce ghiduri suplimentare
au primit girul Ministerului Educatiei ? Cât
de bune sunt si dacã pot fi gãsite usor
astfel de materiale ?
5. Materiale vizuale (postere, hãrti,
desene, diapozitive, care sustin
prezentarea oralã):
7
 Existã foarte putine materiale vizuale care
sã completeze un program de educatie
ecologicã. Acolo unde acestea existã - se
dovedesc a fi de calitate modestã si în
numãr mic.
Se pot realiza materiale vizuale din
substante ieftine sau reciclabile. Vezi
"Manualul de educatie în spiritul
originalitãtii" pentru informatii privind
modul în care se pot realiza planse de
informatie, postere etc. Este de dorit sã
obtineti sprijin în vederea sponsorizãrii
unor întâlniri sub egida "realizeazã si
valorificã" în care profesorii pot lucra
împreunã pentru a realiza materiale
vizuale pentru o scoalã sau pentru o zonã.
6. Materiale didactice (planse pentru
jocuri, echipament stiintific, substante
chimice, cretã, hârtie, pixuri si creioane,
alte materiale).
În multe tãri, materialele obisnuite adesea
lipsesc cu desãvârsire sau se gãsesc în
cantitãti mici.
Alte observatii privind
materialele
Puteti juca un rol important în sprijinirea
dezvoltãrii si colectãrii de materiale pentru
predarea educatiei ecologice tinând cont
cã:
1. Ghidurile de activitate ecologicã si
cele ale programelor care sunt
produse în unele tãri nu sunt
întotdeauna valabile peste tot.
Trebuie luate ca modele si trebuie
folosite pentru a crea materiale
potrivite si din punct de vedere cultural.
2. Este de dorit ca educatorii "locali" sã
creeze propriile lor materiale limitând
rolul consilierilor strãini. Acestia pot
ajuta la realizarea de materiale si la
organizarea unor ateliere de redactare
a proiectelor.
3. Materialele de educatie ecologicã
trebuie sã fie flexibile deoarece
conditiile economice, politice si de
mediu sunt într-o continuã
transformare. Este nevoie de
institutionalizarea acestui proces de
creare a materialelor în concordantã
cu noile realitãti.
8 4. Multi profesori care realizeazã
materiale educative sunt bucurosi cã
sunt inclusi într-un proces care le oferã
o bunã evolutie profesionalã.
Structurile modulare pot, de
asemenea, sã dezvolte abilitãtile de
predare ale profesorilor.
5. Toate materialele trebuie sã se
potriveascã cu scopurile si obiectivele
educatiei ecologice oferite de
comitetul care rãspunde de realizarea
programei, tinându-se cont de
realitãtile tãrii respective si a scolii.
6. Materialele trebuie sã fie de calitate,
avizate de experti "locali" si finantate
corespunzãtor.
7. Actionati ca un consilier de
specialitate; gãsiti sursele de sprijin
financiar si tehnic; organizati întâlniri
ale diferitilor parteneri (pãrti
interesate); oferiti consultantã si
cunostinte; lucrati asemenea unui
catalizator pentru realizarea unui
proces eficient.
Testarea pilot a noilor
materiale didactice
Testarea pilot e importantã deoarece:
1. Ne ajutã sã determinãm dacã
materialele pot fi folosite pe plan
regional sau national.
2. Dacã pot fi folosite atât în zona
ruralã cât si în mediu urban.
3. Ne ajutã sã descoperim defectele
materialelor didactice noi, sau pe cele
care nu sunt potrivite din punct de
vedere cultural, sau nu se potrivesc cu
realitãtile de predare în clasã.
4. Ne ajutã sã ne familiarizãm cu noile
materiale, analizând si perspectiva.
Testarea pilot presupune identificarea
unui mic numãr de profesori care sã
reprezinte scoli, clase, cursuri diferite
unde se folosesc aceste materiale si care
sunt de acord sã experimenteze noul
program de educatie ecologicã în clasele
lor. Acestia vor oferi date si observatii
privind eficienta materialelor folosite,
reactia elevilor si propuneri de
î m b u n ã t ã t i r e a l o r. O b s e r v a t i i l e
profesorilor vor fi orale sau scrise pe bazã
de chestionare care însotesc materialele
didactice.
Cum alegem profesorii ?
Ne informãm în grupul local de profesori,
la Minister si solicitãm voluntari. Se vor
alege diferite categorii de profesori care
sã reprezinte întreaga gamã a celor ce vor
folosi programul. Va fi necesarã o întâlnire
pentru pregãtirea profesorilor care vor
testa materialele în functie de tipurile de
material pe care le testati concret. La
întâlnire, veti explica scopurile si
obiectivele programului, demonstrând
unele activitãti.
Pentru unii profesori folosirea timpului de
predare la clasã pentru a testa noul
program nu e convenabil. Numãrul mare
de elevi si timpul redus pentru predare îi
poate motiva pe profesori de a se implica
în ceva nou. Este posibil sã gãsim
profesori interesati de educatia ecologicã
si care acceptã provocarea de a lucra cu
un material nou. Unii profesori vor accepta
voluntariatul în aceastã actiune dacã li se
vor acorda unele avantaje:
1. Onorariu care
sã compenseze
timpul folosit în
testarea pilot si
în sedintele de
pregãtire.
2. Certificat
semnat de
Ministerul
Educatiei sau de directorul scolii prin care
se recunoaste participarea la testarea
pilot.
3. Publicitate în ziarele locale despre noul
program si despre profesorii prinsi în
aceastã activitate.
4. Suplimente de platã, credite, bonusuri.
5. Materiale de educatie ecologicã oferite
gratuit.
Comitetul de organizare a programei va
prelua observatiile si comentariile
provenite în urma testãrii pilot si le va
folosi pentru îmbunãtãtirea programei.
NOTÃ: Propunem si o testare pe teren,
înainte de a finaliza totul, deoarece
aceasta presupune un grup de testare
mai mare, oferind profesorilor o
perioadã de evaluare a materialului
mult mai lungã, incluzând si evaluare
obiectivã. Apoi se trece la reanalizarea
materialelor, încorporând datele noi
obtinute si tipãrirea versiunii finale.

10 pasi pentru realizarea unor

materiale didactice reusite
1. Un comitet pentru realizarea programei (alcãtuit din
profesori, administratori etc.) hotãrãste ce este necesar
(ateliere, chestionare etc.).
2. Comitetul cautã sponsorizãri si organizeazã ateliere de
redactare care includ profesori, experti etc.
3. O echipã de redactare preia materialele realizate în ateliere
pentru a elabora o schitã de proiect pentru testarea pilot.
4. Se aleg profesorii care vor "testa" materialele.
5. Sunt trimise materiale la profesorii pilot si la experti.
6. Materialele vor fi refãcute pe baza comentariilor ulteriore.
7. Materialele sunt publicate sub formã de schite de proiect obtinute pe teren.
8. Schitele de proiect/pe teren/ se trimit unui nou rând de profesori si experti cu formulare de
evaluare. 9. Rezultatele de la testarea pe teren sunt incorporate în recenzia finalã.
10. Începe procesul de implementare.
9

Pregãtirea profesorilor
Cercetãrile aratã cã, atunci când
profesorilor li se prezintã noi materiale
într-un atelier, având posibilitatea sã punã
întrebãri, sã exerseze folosind materiale
împreunã cu colegii lor, sã realizeze noi
planuri de lectie bazate pe aceste
materiale - ei vor folosi cu sigurantã
aceste materiale si în viitor. Atelierele care
introduc noi materiale ajutã si la motivarea
profesorilor - atunci când materialele
didactice bune sunt rare. Cereti
profesorilor care au fost inclusi în testarea
pilot si celor care au ajutat la crearea
materialelor didactice sã vã ajute la faza
de pregãtire.
Durata unui atelier de
pregãtire depinde de
complexitatea materialelor si
de cunostintele profesorilor
care le vor folosi. Dacã
introduceti o nouã paginã veti
avea nevoie de câteva zile
pânã la o sãptãmânã pentru a-i
pregãti pe profesori si a le arãta
cum sã foloseascã materialele.
Pentru materialele
suplimentare sau pentru proiecte mai
mici, veti putea introduce noutãtile într-o
perioadã scurtã.
Se pot organiza ateliere care sã
pregãteascã profesorii sã devinã
coordonatori de proiect. De la pregãtirea
unui profesor din fiecare zonã pânã la
pregãtirea profesorilor în alte scoli, puteti
stimula interesul si evolutia profesionalã a
profesorilor în timp ce asigurati
implementarea efectivã a programului în
întreaga tarã.
Existã multe moduri de realizare a
unui program de pregãtire. Este important
sã faci dintr-un atelier, o experientã activã,
directã care sã completeze materialele
didactice pe care încerci sã le
implementezi. Pe lângã explicarea
scopurilor si a obiectivelor, pe lângã
demonstrarea tehnicilor si a altor activitãti,
este foarte important sã includem tehnici
care sã-i ajute pe profesorii care sunt
obisnuiti sã predea tot timpul, sã învete
cum se lucreazã cu grupuri mici de elevi,
10
studiul cooperant, studiul prin
descoperire.
Mai este necesar sã stabilim un
mecanism pentru profesori în vederea
evaluãrii materialelor, în vederea
comentãrii acestora si a analizãrii
problemelor în comun.
Evaluarea performantelor
Profesorii sunt confruntati cu
probleme cum ar fi : ce sã predai, cum sã
predai, cum sã evaluezi performantele
elevilor. Este mai bine pentru elevi sã
învete lucruri practice despre mediul
înconjurãtor sau mai bune cunostinte
generale si date care i-ar ajuta la testele
lor obisnuite ?
1. Introduceti evaluarea în
programul vostru de la bun
început (pe mãsurã ce prezinti
obiectivele, trebuie sã te
gândesti si la metode de
evaluare a cunostintelor).
2. Ajutati-i pe elevi sã aibã un
rol activ în procesul de
evaluare, încurajându-i sã
ofere sugestii si comentarii
despre modalitãti de îmbunãtãtire a
predãrii în tot timpul anului.
3. Asigurati-vã cã procesul de evaluare
este corect si impartial, realist, pentru toti
elevii.
4. Faceti din evaluare un proces continuu.
5. Faceti cunoscute rezultatele evaluãrii
elevilor, directorilor si pãrintilor.
Ne vom ocupa de:
1. De ce e nevoie de evaluare ?
2. Ce trebuie sã evaluãm ?
3. Cum trebuie sã evaluãm ?
4. Cum folosim evaluarea ca sprijin pentru
programul propus ?
Vom analiza strategiile evaluãrii
programului începând cu ce e mai
important de evaluat, pânã la cum sã
folosesti rezultatele evaluãrii la
îmbunãtãtirea programului, cum sã
mãsurãm progresul elevilor, cum sã câstigi
sprijin. Vom discuta despre tehnici de
evaluare formalã si non formalã, notare si
cum sã mãsurãm schimbãrile de atitudine.
Testul final al oricãrui program de educatie
ecologicã îl reprezintã îmbunãtãtirea
efectivã a calitãtii mediului.
Mai sunt si alti factori de luat în
calcul când evaluãm un program de
educatie ecologicã, care includ:
a) cerintele elevilor;
b) cererile comunitãtii si ale administratiei;
c) resursele disponibile;
d) scopuri pe termen scurt si lung;
e) dacã obiectivele educatiei ecologice
ajutã la îmbunãtãtirea calitãtii programei.

De ce evaluãm ?
Evaluarea te ajutã:
1. Sã determini cât de eficientã este predarea.
2. Cât de bine au asimilat elevii, materialul.
3. Îti oferã informatii necesare îmbunãtãtirii modului de
predare.
4. Sã motivezi pe elevi oferindu-le recompense (note mari,
stelute de aur etc.) si sã-i înveti cum sã-si îmbunãtãteascã
performantele, sã-si îndrepte greselile, cum sã-si punã în
valoare calitãtile.
5. Sã vezi ce efect are munca ta asupra tuturor oficialilor si
pãrintilor în vederea unei viitoare sustineri pentru programul
tãu.

Ce trebuie evaluat ? resursele mele limitate ?

A hotãrî ce urmeazã evaluat este partea
cea mai importantã a procesului de
evaluare. Cu toate cã scopul principal
este de a vedea cât de bine ti-ai atins
obiectivele, se poate decide evaluarea
altor aspecte ale programului tãu, plus
eficienta unor tehnici de predare, cât de
mult a îmbunãtãtit programul, planul de
în v ã tã m ânt . E i mpor t ant s ã d e
concentrezi pe ceea ce vrei cu adevãrat
sã stii si sã incluzi acel tip de evaluare în
program încã de la început. E foarte bine
sã evaluati atât pe elev cât si eficienta
programului, folosind o mare varietate de
teste.
Din nefericire, multi profesori înteleg
evaluarea ca pe o activitate de sfârsit de
an sau sfârsit de curs. Se pun întrebãri
ca:
1. Au învãtat elevii lucruri care sã-i ajute
sã rezolve probleme de mediu ?
2. Sunt ei motivati în luarea de mãsuri
pentru rezolvarea problemelor
ecologice?
3. Sunt informati în legãturã cu
problemele de mediu si cu solutiile de
rezolvare?
4. Cât de eficient a fost cursul meu ?
5. Am valorificat la maximum timpul si
6. Ar mai fi fost si o altã cale pentru a
obtine rezultate bune ?
7. Ce nivel au elevii mei în comparatie cu
cei din alte pãrti ale tãrii ?
8. Obiectivele mele sunt realiste ? Se
potrivesc cu zona în care trãiesc ?
9. Se simt bine elevii mei si sunt atrasi de
educatia ecologicã ?
Aceste întrebãri trebuiesc puse încã de la
începutul programului, atunci când
organizezi totul.
Pentru a te hotãrî ce anume evaluezi poti
sã faci o listã cu întrebãrile la care ti-ar
plãcea sã rãspunzi la evaluare. De
exemplu, Dean Bennett în "Evaluarea
educatiei ecologice în scoli" sugereazã
sã tinem cont de aceste întrebãri înainte
de a începe planificarea unei evaluãri.
1. Ce aspecte ale programului de
instruire au contribuit la rezultatele
programului ?
2. Ce aspecte ale mediului de studiu
au contribuit la rezultatele
programului ?
3. Cum a afectat programul pe ceilalti
si chiar mediul înconjurãtor ?
4. Este valabilã ratiunea de a exista a
programului si sunt scopurile si
obiectivele lui corespunzãtoare ? 11
 obiectivele lui corespunzãtoare ?
5. Unde plasãm rezultatele
programului fatã de alte programe
similare sau alternative ?
Este, de asemenea, important sã nu te
bazezi pe un singur tip de evaluare a
rezultatelor. Atât evaluarea formalã (teste
în clasã si teste standardizate) si cea
informalã (interviuri, observatii, teme
pentru acasã, proiecte de grup, discutii în
clasã etc.), sunt importante. De multe ori
evaluarea informalã este mai eficientã
decât testele.
Pregãtirea elevilor
Evaluarea pregãtirii elevilor este
legatã direct de obiectivele programului
tãu. Obiectivele tale trebuiesc sã acopere
nevoile elevilor dar si problemele
ecologice ale comunitãtii si ele trebuie sã
arate cum ai dori sã se manifeste elevii ca
rezultat al programului de pregãtire. Ele
trebuie sã mai arate talentele,
cunostintele, atitudinile pe care crezi sã
elevii tãi trebuie sã le dobândeascã în
urma studiului. Un program de evaluare
eficient te poate ajuta sã determini dacã ti-
ai atins obiectivele si cum ar fi putut ele fi
atinse mai eficient si mai bine.
Eficienta programului
Când evaluati un program de
educatie ecologicã este important sã
faceti observatii chiar asupra programului,
dar si cât au învãtat elevii. De la metodele
de predare pânã la conditiile clasei de
predare, existã multe aspecte ale
programei pe care ti-ai dori sã o evaluezi.
Întrebãri care te pot ajuta la evaluarea
eficientei programului tãu:
1. Au fost eficiente tehnicile de predare
alese ?
2. Au fost prea multe cursuri ?
3. Prea multe activitãti în aer liber ?
4. Prea multã dictare ?
5. A fost programul destul de flexibil pentru
a se adapta intereselor schimbãtoare ale
elevilor?
6. Cadrul clasei inhibã sau stimuleazã
învãtarea ?
7. A afectat programul pe membrii
comunitãtii ?
8. Dacã da, ce au simtit fatã de program ?
12
Evaluati
inteligent !
Cu toate
cã evaluarea e un
domeniu dificil al
programului
dumneavoastrã,
este important sã
evaluati doar ceea ce vreti sã aflati.
Evaluarea colateralã risipeste timp si
bani, iar în unele cazuri vã împiedicã sã
dedicati timp suficient îmbunãtãtirii
programului dumneavoastrã în punctele
care conteazã cel mai mult.
În evaluare se folosesc termeni ca:
a) evaluare formativã adicã o
monitorizare permanentã; b) sumativã
care înseamnã evaluare finalã.
Totusi mai sunt folositi termenii
monitorizarea programului sau analizã de
impact intermitentã în loc de evaluare
formativã si analiza impactului în loc de
evaluare sumativã.
Cum se evalueazã ?
Vom lua în calcul :
1. Pre-evaluare si adunarea de date
esentiale.
2. Evaluare formativã si evaluarea
sumativã.
3. Ce elemente fac ca un test sã fie valabil,
utilizabil si exact.
4. Elementele pro si contra ale testelor
standard, teste realizate de profesor.
5. Elemente pro si contra ale diferitelor
tipuri de întrebãri test.
6. Tipuri de evaluare informalã (teme
pentru acasã, jurnale si blocnotes,
rapoarte, teme de cercetare, interviuri,
chestionare, prezentãri în public).
7. Valoarea portofoliilor.
8. Evaluarea schimbãrii de atitudine.
Tipuri de evaluare: pre-evaluare,
sumativã si formativã.
Evaluarea formativã mãsoarã
progresul în mod periodic în tot anul
folosind teste formale (observatii,
ghicitori, alte tehnici evaluative). Aceasta
oferã elevilor un feeback constant care-i
ajutã sã se concentreze pentru
îmbunãtãtirea pregãtirii. Mai oferã date
despre modalitãti de reglare a predãrii în
scopul eficientizãrii acesteia.
Evaluarea sumativã mãsoarã rezultatele
finale ale pregãtirii si vã ajutã sã
determinati dacã elevii si-au însusit
obiectivele cursului. Ea se realizeazã sub
formã de teste standardizate sau teste
pregãtite de profesor la sfârsit de an, dar
mai poate include si chestionarul sau
examinarea finalã.
Pre-evaluarea reprezintã o
trecere în revistã a ceea ce stiu elevii
înainte de începerea cursului. Acesta
poate fi realizatã sub formã de test
formal sau ca un chestionar
informat, ca un interviu sau privire
generalã, oferind date clare la
început de activitate.
E v a l u a r e a
formativã si sumativã, dar
si pre-evaluarea sunt pãrti
importante ale unui
program de evaluare si se
bazeazã pe tehnici de
evaluare formalã si informalã.
Optati clar pentru anumite tipuri de
evaluare, adaptati-le. De exemplu, la
clase numeroase, unde nu existã
materiale suficiente si nici sprijin pentru o
evaluare informalã, se vor folosi
evaluãrile formale, standard. Dacã ati
predat tehnici de rezolvare a problemelor
însotite de procedee de laborator, un test
grilã, cu alegeri multiple nu e cel mai
indicat tip de test. Un examen practic,
concret ar fi mai bine ales pentru cã vei
putea evalua concret dacã elevii pot
îndeplini cu succes o activitate de
laborator sau dacã vor putea rezolva o
problemã realã - douã abilitãti care nu pot
fi mãsurate printr-un test grilã, care de
fapt testeazã doar cunostintele teoretice.
Evaluare formalã
În multe scoli din lume testarea
formalã este mijlocul de evaluare
preferat. Testele mãsoarã cantitativ
performantele elevilor, unele sunt folosite
pentru a compara elevii între ei sau
pentru a evalua solutia în timp. Testele
sunt mai obiective decât testarea
informalã deoarece se bazeazã pe date
cuantificabile. Sunt 2 tipuri de teste cu
care se lucreazã: teste standard care
sunt pregãtite de altii si teste de clasã pe
care le pregãtiti singuri.
Când realizati un test sau când
selectati un test va trebui sã vã gânditi la 3
caracteristici: sigurantã, valabilitate,
gamã de folosire.
Siguranta: un test sigur este cel care va
da aceleasi rezultate mereu. Este
consistent, demn de încredere, stabil.
Dacã veti da acelasi test aceluiasi grup de
elevi de trei ori la rând într-o perioadã
scurtã de timp, rezultatele nu vor trebui
sã difere foarte mult. Dacã veti folosi
un alt tip de rest, rezultatele nu ar
trebui sã se schimbe prea mult. Dacã
se schimbã , testul nu e sigur. Pentru
a îmbunãtãtii calitatea testului,
puteti creste numãrul de
puncte de testare, dati
testul unui grup de elevi
amestecati, includeti
subiectele care sunt de
dificultate medie si nu de
dificultate scãzutã sau
prea grele, asigurati-vã cã
toate subiectele sunt clare
si limpezi si folositi subiectele care pot fi
calculate obiectiv si nu subiectiv.
Valabilitate: când un test e valabil, va
mãsura ceea ce este planificat sã
mãsoare. Dacã obiectivul nostru este sã-i
faci pe elevi sã nominalizeze 3 cauze ale
distrugerii unor recife, iar întrebarea din
test le cere elevilor sã enumere cauzele
poluãrii oceanice, subiectul testului nu se
potriveste cu obiectivul. Dacã întrebarea
din test i-ar pune pe elevi sã enumere 3
cauze ale distrugerii recifului de corali,
întrebarea ar fi valabilã.
O metodã de a vã asigura sã testul
e valid este aceea de a controla fiecare
subiect si de a te asigura cã fiecare
mãsoarã obiectivele tale predeterminate.
Gama de folosire: ar trebui sã
alegeti teste bazate pe ideea de folosire
simplã a testului. E nevoie sã vã gânditi
cât timp vã trebuie pentru a crea un test,
a-l nota si a-l administra. Va trebui sã vã
13
gânditi cum veti interpreta si cum veti
 folosi notele de la test. Asigurati-vã cã
întrebãrile si indicatiile testului sunt scrise
clar, cã testul însusi este destul de scurt
pentru a nu-i zãpãci pe elevi, cã toate
întrebãrile nu includ stereotipuri sau chiar
erori personale si cã, în plus, sunt
interesante si-i fac pe elevi sã gândeascã.
Teste standard - teste fãcute
de profesor.
Sunt douã tipuri de teste care se
folosesc la evaluarea programelor de
educatie ecologicã: teste standardizate
(pregãtire de edituri, agentii de testare
standard, universitãti) si teste de clasã
(pregãtite de profesor).
Testele standardizate sunt teste formale
care permit o comparatie
între elevii personali si
ceilalti elevi din alte zone.
Aceste teste sunt de obicei
bune deoarece au fost
testate pe populatii mari de
elevi, fiind revãzute pânã la
eliminarea punctelor
neclare sau confuze. Sunt
bune dacã vrem sã ne
evaluãm elevii în
comparatie cu altii sau dacã
vrem sã-i evaluãm fatã de
normã.
Testele standardizate nu
sunt valabile pentru elevii cu nevoi sau
cunostinte speciale care diferã de cele ale
populatiei "normale" de elevi. În plus,
continutul testului standardizat nu se
potriveste întotdeauna cu ce se predã într-
o anumitã scoalã sau clasã. Ele nu sunt
mãsuri concrete ale studiului ecologiei în
scoli, deoarece, de multe ori, întrebãrile nu
au continut ecologic sau nu trateazã
probleme de mediu, dar tipurile de
întrebãri de obicei testeazã cunostinte si
fapte si nu atitudini si îndemânãri, care
sunt douã componente importante ale
unui program de educatie ecologicã. Cu
toate cã aceste teste se schimbã mereu
incluzând o mai mare varietate si
încurajând gândirea superioarã - ele sunt
încã foarte limitative si nu trebuie sã le
folosim ca singurã mãsurã a
performantelor studentului.
14 Testele standard au puncte slabe.
Totusi, în multe sisteme educationale,
notele de la astfel de teste determinã
viitorul academic al elevilor. Numãrul de
elevi care esueazã la examen sau îl trec
este de fapt o reflectare a calitãtii predãrii
si a succesului sistemului scolar respectiv.
Spre deosebire de aceste teste,
testele realizate de profesor nu au fost
teste pe grupuri date de elevi si nici nu
permit evaluarea elevilor vostri în functie
de un standard. Aceste teste ne permit
testarea modului de întelegere a unui
subiect limitat de cãtre elevi. Dacã predati
un capitol despre ecologie si vreti sã
determinati dacã elevii au înteles relatia
animal de pradã - victimã în Belize, veti
include întrebãri legate de aceastã relatie
care se leagã de obiectivele
dumneavoastrã specifice. Se
pot include întrebãri despre
animale de pradã, fãcând
întrebãrile mai usoare sau mai
grele dupã voie, bazate pe
obiectivele specifice mai sus.
Multi profesori preferã astfel
de teste deoarece evaluarea
se bazeazã în principal pe
performantele studentului si
testul se referã direct la ce s-a
predat la curs. Dacã toti din
clasã pot sã atingã
performanta cerutã de
obiective, atunci toti vor lua
note maxime. Aceste teste se potrivesc
educatiei ecologice deoarece dacã veti
concepe un tip de test potrivit veti putea
determina dacã elevii dumneavoastrã au
învãtat ceea ce v-ati dorit sã învete.
Acestea pot determina îndemânarea,
cunostintele, atitudinile - cele 3
componente majore ale programului
dumneavoastrã, iar ele pot fi adaptate
realitãtilor mediului în care trãiti. Punctele
slabe ale acestor teste sunt lipsa de
rigoare si inconsecventa.
Este de dorit sã lucrati împreunã cu colegi
de specialitate pentru realizarea în comun
a unor teste de calitate.
Când realizati un test este foarte
important sã adaptati întrebãrile la
obiectivele urmãrite. Este bine sã vã
puneti urmãtoarele întrebãri:
! Se ridicã testul acesta la nivelul de
dificultate al cursului meu ?
! Oferã testul o selectie reprezentativã a
materialului prezentat la clasã ?
! Face trimitere fiecare întrebare la unul
sau mai multe din obiectivele mele ?
Este de asemenea, important sã
adaptezi tipul de test pe care-l dati cu
materialul pe care încercati sã-l predati.
De exemplu, veti renunta la testul tip eseu
(în care urmãriti învãtarea cuvintelor
cheie în domeniul ecologic) în favoarea
testului cu rãspunsuri scurte care este
mult mai eficient. Veti folosi testul eseu
dacã vreti sã evaluati modul de
organizare a ideilor sau când se trece la o
analizã si evaluare a unei anume
probleme de mediu, specifice zonei.
Folositi teste cu rãspuns
scurt când:
1. Aveti un numãr mare de elevi.
2. Doriti un test sigur, rapid si usor de
notat.
3. Vã pricepeti la realizarea unor întrebãri
scurte care sã reflecte perfect obiectivele.
4. Aveti timp sã realizati un test.
5. Doriti sã evaluati continutul în mare al
cursului.
6. Lucrati cu elevi din clasele inferioare.
7. Doriti sã testati fapte simple si
vocabular specific.
Folositi teste - eseu când:
1. Doriti sã evaluati gândirea creatoare si
criticã cum ar fi rezolvarea de probleme,
analiza si evaluarea.
2. Doriti sã evaluati abilitãtile de
exprimare scrisã.
3. Aveti timp pentru notare.
4. Vreti sã vã asigurati cã elevii nu mai pot
"ghici" rãspunsurile.
5. Doriti sã aflati seriozitatea cunostintelor
însusite.
6. Doriti sã evaluati cât de bine îsi pot
organiza ideile.
7. Nu aveti acces la xerox si e nevoie sã
scrieti întrebãrile pe tablã sau pe un tabel.
Sfaturi pentru realizarea unui
test cu rãspuns scurt
1. Asigurã-te cã întrebãrile testului
mãsoarã obiectivele pe care le
considerati importante.
2. Nu includeti întrebãri "subtile" sau prea
evidente.
3. Controlati si eliminati stereotipiile si
greselile.
4. Încercati sã asigurati "independentã"
fiecãrei întrebãri. Elevii nu trebuie sã
rãspundã la o întrebare, citind alta.
5. Asigurati-vã cã întrebãrile sunt usor de
înteles si scrise corect.
6. Acordati numãrul de întrebãri cu timpul
7. Potriviti lungimea testului si timpul.
acordat testului cu nivelul de pregãtire
intelectual al elevilor.
8. Nu includeti variante evident eronate.
(Puteti alege variante glumete sau ridicole
pentru a înviora atmosfera).
Fiecare test cu rãspuns scurt îsi
are avantajele si dezavantajele sale.
Întrebãrile grilã pot testa abilitãti de
gândire logicã si cunostinte specializate,
dar ele sunt mai greu de realizat.
Testele de tip "adevãrat-fals" sunt
usor de fãcut si notat, dar încurajeazã
riscul si adesea testeazã lucrurile simple.
Recomandãm folosirea unei combinatii
de întrebãri si strategii de testare pentru
evaluarea elevilor dumneavoastrã.
Sfaturi pentru realizarea unui
test-eseu:
1. Asigurati-vã cã indicatiile sunt clare,
astfel încât elevii sã poate sã-si
concentreze ideile.
2. Potriviti întrebãrile cu obiectivele care vi
se par a fi mai importante.
3. Realizati un sistem de notare obiectiv;
explicati-l elevilor.
4. Acordati-le suficient timp.
5. Oferiti-le o gamã variatã de întrebãri (3
din 6 de rezolvat).
6. Valorificati problemele la maximum.
Încurajati-i pe elevi sã gândeascã. sã
evalueze, sã organizeze si sã analizeze.
7. Nu dati teste-eseu pe o singurã temã.
8. Echilibrati numãrul de probleme care
cer rãspunsuri lungi cu acelea care cer
rãspunsuri scurte.
9. Dati note pentru fiecare problemã
rezolvatã înainte de a trece la
urmãtoarea.
Indiferent de tipul de test pe care v-
15
 ati hotãrât sã-l faceti, este important sã complexe. Se poate folosi taxonomia lui
folositi teste prin care sã aflati cum au Bloom ca ghid. Sunt sugestii de folosire a
ajuns elevii la rezultatul respectiv. Cu toate unui tabel care include temele din planul
cã notele vã spun cât de bine s-au de lectie si cele 6 nivele de învãtare pe
descurcat elevii, ele nu ne spun cum au care le-ai acoperit prin predare si prin
ajuns la aceste rãspunsuri. activitãti de învãtare, controlând fiecare
O modalitate de a afla este aceea bloc în parte pentru a-ti aminti materia
de a da elevilor un test, a înregistra notele acoperitã. Când pregãtiti un test de
si apoi a da testele înapoi elevilor pentru a dobândire de cunostinte pentru a acoperi
afla cum au ajuns eu la aceste rãspunsuri. materialul, ar trebui sã incluzi una sau mai
Se pot folosi grupuri mici sau chiar multe probleme din fiecare categorie care
interviuri individuale pentru a afla cum au are un semn " ".
ajuns la acele rezultate. Se pot astfel afla În mod ideal, toate "celulele"
atitudini gresite sau putem descoperi tipul acestei matrice care aratã primul semn ar
de gândire care-i duce la rezulta. trebui respectate de unul sau mai multe
Întrebati-i: "De ce crezi sã rãspunsul subiecte pe unitate de test de acumulare
ãsta este corect ?", "Mai poti rãspunde de cunostinte. Numãrul exact si tipul de
si altfel la aceastã întrebare ?" subiecte incluse este lãsat la discretia
Când realizezi un test mai trebuie profesorului cu toate cã el ar trebui sã
sã te gândesti cum sã pãstrezi echilibrul reflecte atât obiective declarate cât si
între întrebãrile simple si cele cu adevãrat activitãtile de predare / învãtare.
Nivelul Bloom Influente artistice Influente biotice Plante Animale
Cunoasterea
Întelegerea
Aplicatie
Analizã ?
Sintezã ?
Evaluare ?
= acest nivel a fost atins prin activitãti de predare/învãtare
? = acest nivel a fost atins de unii, cu toate cã nu de toti elevii / depinzând de modul în care
subiectul a fost predat.
Am inclus, mai jos, câteva tipuri de exercitii care fac parte din testele cu rãspuns scurt si
testele-eseu.
1. Adevãrat / Fals
Precipitatia acidã este produsã în principal de arderea cãrbunelui cu mult sulf si a benzinei la
masini.
2. Exercitii de completare
Precipitatia acidã este produsã când ............................. se amestecã
cu..................................... în atmosferã.
3. Exercitii tip grilã
Care din urmãtoarele elemente nu este necesar pentru ca sã aibã loc o precipitatie
acidã ?
a) vapori de apã c) NOx
b) SOx d) vânturi puternice
Care din urmãtoarele nu este cauzã a despãduririlor ?
a) agricultura pe teren ars d) climã în schimbare
b) tãierea copacilor pe loc e) vânturi puternice
c) cabanele
Care din urmãtoarele surse de energie sunt regenerabile ?
1. lemnul 4. geotermalã
2. valuri /flux 5. cãrbune
3. nuclearã

16
Care din sursele de energie de mai sus sunt considerate a fi recuperabile ?
a) doar 1 d) doar 1,2,4 si 5
b) doar 1 si 2 e) toate sunt
c) doar 1,2 si 4
Care din sursele energetice de mai sus pot fi considerate ca având sursa directã în
radiatiile solare?
a) doar 1 d) doar 1,2,4 si 5
b) doar 1 si 5 e) toate sunt
c) doar 1,2 si 5

4. Exercitii de potrivire / combinare

Combinati cuvintele din Coloana A cu definitia lor din Coloana B:
Coloana A Coloana B
1 1
2 2
3 3

În coloana din stânga veti gãsi definitii, iar în dreapta termenii. Sarcina voastrã este
de a combina corect termenul cu definitia respectivã, plasând litera termenului din spatiul
liber lângã definitie.
Definitii Termeni
1 a
2 b
3 c

5. Test-eseu. Tipuri de exercitii:

Descrieti pe scurt cauza desertificãrii în Senegal si modul cum poate fi aceasta încetinitã
si controlatã.
sau
În spatiul de mai jos, definiti termenul "desertificare" si dati un exemplu cunoscut
arãtând ce anume provoacã acest proces si care sunt consecintele când o zonã devine
deserticã.

6. Exercitii cu final deschis:

În spatiul de mai jos, faceti o listã cu diferitele lucruri pe care le-ati putea face (sau
actiunile pe care le-ati putea întreprinde) pentru îmbunãtãtirea calitãtii mediului.

Observati, ascultati, înregistrati si întrebati: Evaluarea informalã

Toti profesorii îsi evalueazã elevii si propriul program în mod informal. Evaluarea
informalã permite descoperirea problemelor încã înainte de folosirea testãrii formale, oferã
un feed-back continuu pentru profesor, pentru elevi si pentru colegi sau director. Sunt multe
feluri de evaluare informalã a elevilor si a programului.
Observatia, atât în clasã, cât si în afara ei, este o metodã de evaluare foarte importantã. Ea
este eficientã când ai un obiectiv si un mod sistematic de a monitoriza ce vezi. Poti tine o
evidentã zilnicã pentru a documenta ce vezi si sã poti lua note. E important sã poti observa
toti elevii.
De la folosirea corectã a unei biblioteci pânã la convorbiri cu pãrintii sau cu autoritãtile

Elev Participã la discutii Dã rãspunsuri valoroase Lucreazã bine în grup

X
Y
Z
177
 locale, elevii vor învãta metode de
cercetare valabile pe care le vor folosi
întreaga viatã. Temele de cercetare îi pot
ajuta sã afle cum se analizeazã informatia,
cum se documenteazã faptele, cum
reusesti sã distingi între faptele concrete si
opiniile despre ele, cum sã-ti organizeze
gândirea.
Discutii si dezbateri
Includerea elevilor în discutii pe
grupuri mici sau mari, în dezbateri despre
subiecte care-i intereseazã îi poate ajuta
sã-si exprime gândurile prin viu grai, sã
asculte punctele de vedere ale celorlalti si
sã-si clarifice punctul lor de
vedere.
Cum multe din
activitãtile de protectie a
mediului presupun solutii
de grup este foarte
important sã-ti ajuti elevii sã
învete colaborarea în grup,
munca în comun si
cooperarea.
Folositi discutiile
pentru a vã evalua elevii din
câteva puncte de vedere:
DACÃ : acceptã ideile
altora; initiazã idei; oferã
pãreri; este concentrat pe temã; îi ajutã pe
altii; cautã informatii; îi încurajeazã si pe
altii sã participe; lucreazã bine cu ceilalti;
ridicã probleme viabile; ascultã ce spun
altii; îsi sustine dezaprobarea într-un mod
constructiv; are o atitudine pozitiv-
constructivã.
Discutiile cu alti elevi, cu
profesori si pãrinti:
Puteti afla multe lucruri interesante
despre elevii dumneavoastrã dacã veti
vorbi într-o manierã informalã cu ei pe tot
timpul anului de studiu. Elevii sunt deschisi
dialogului, oferindu-ti sansa de a afla ce
gândesc si simt. Interviurile personale vã
dau prilejul sã puneti întrebãri despre stilul
lor de învãtare, dar si despre modul de
predare a profesorului.
Dacã vorbiti cu alti profesori veti
afla multe lucruri legate de activitatea
elevilor dumneavoastrã, dar si despre
tehnica dumneavoastrã de predare a
materialului. Dacã elevii se plâng de modul
18
cum predati, atunci va trebui sã rezolvati
urgent aceastã problemã. Veti tine cont si
de pãrerile altor colegi care comenteazã
performantele dumneavoastrã cu elevii.
Discutiile cu pãrintii vor avea un
efect salutar asupra modului de predare a
programului de educatie ecologicã. Multi
profesori invitã pãrintii acasã pentru a
vorbi liber cu ei despre rezultatele elevilor.
Evaluare reciprocã si auto-
evaluare
O altã metodã informalã de
evaluare este aceea ce a încuraja
evaluarea reciprocã. Elevii îsi pot pune
întrebãri unul altuia, pot
sã aducã critici reciproce
lucrãrilor lor, sã evalueze
participarea la activitãtile
de grup si sã ia parte la o
serie de alte activitãti
comune. Elevii sunt
stimulati sã observe si sã
comenteze greselile sau
neadevãrurile spuse de
altii. Aceastã metodã este
indicatã în cazul
activitãtilor din programul
ecologic deoarece ea
presupune analiza unor
teme controversate, dar si realizarea în
proiecte de comun.
Auto-evaluarea e foarte importantã
deoarece, întrebându-i pe elevi sã-si
spunã pãrerea despre realizãrile
personale, vei cãpãta o imagine perfectã
despre modul în care predã profesorul.
Expozitii publice si de
produse
Expozitiile de artã, eseurile, spectacolele,
posterele, afisajele, hãrtile pot dezvolta si
motiva elevul. De exemplu, dacã predai
engleza si le oferi elevilor un proiect -
poster cu legãturi ecologice, vei afla ce
gândesc si ce stiu. Puteti initia proiecte
ecologice cum ar fu cunoasterea curtii
scolii sau a unui râu; alte proiecte înrudite.
Activitãti în aer liber:
O altã modalitate de a evalua
succesul programului tãu este de a analiza
activitãtile elevilor în afara clasei. De la
observarea comportamentului lor pe
stradã pânã la a afla dacã activitatea
ecologicã din scoalã se extinde si în viata
lor personalã.
Chestionare
A cere elevilor si pãrintilor sã
completeze chestionare poate ajuta la
evaluarea programului tãu si/sau a
modului de predare a cunostintelor.
Când realizezi un chestionar este
important de stiut ce tip de informatie
doresti si de a concepe întrebãrile care se
potrivesc cu publicul cãruia i te adresezi.
Cu toate cã un chestionar ia mult timp de
fãcut si de evaluat, ele te ajutã sã obtii
rãspunsuri cinstite care te pot ajuta mai
departe.
Când realizati un chestionar, scrieti
clar, puneti întrebãri usor de înteles, care
sã nu-l influenteze pe subiect.
Mapa personalã:
Multi profesori stâng si
organizeazã evaluãrile informale în mape
personale pentru fiecare student. Mapele
contin temele de clasã, temele, lista cu
observatii si note; proiectele si alte eseuri
care sã mãsoare evolutia lor. În functie de
programul tãu de predare, poti avea douã
mape, una pentru strângerea materialelor
de educatie ecologicã si alta cu proiectele
de educatie ecologicã si alte informatii.
Prin folosirea unei combinatii de evaluare
formalã si informalã, formativã si

Notã:
În cazul evaluãrii, mai ales a celei informale, stabiliti criterii
care sã vã ajute sã determinati cât de bine se descurcã elevii
dumneavoastrã. Dacã evaluati participarea la ore, va trebui
sã hotãrâti, înainte de a începe, ce anume determinã un
rezultat acceptabil, ce speri sã înveti/afli din evaluare si cum sã
tii evidenta a ceea ce s-a spus si cine a spus. Dacã evaluati
lucrãri de cercetare, va trebui sã fixati niste criterii bazate pe
modul cum e organizatã informatia, cât de bine sunt faptele
sustinute de surse credibile si cât de bine e prezentat

sumativã, puteti obtine informatii dumneavoastrã (atitudinea fatã de

importante despre calitatea predãrii si
cantitatea de cunostinte asimilate de
student.
Organizarea si conducerea
evaluãrii depinde de ce încerci sã mãsori,
de timpul de care dispui, de interesul
arãtat, de resurse, de conditiile impuse de
scoalã etc. În multe cazuri, clasele
numeroase, resursele reduse si timpul
limitat vã vor împiedica sã acordati mult
efort în a dezvolta un plan de evaluare
complex. E important însã ca profesorul
sã introducã evaluarea în program încã de
la început indiferent de tipul de program
de evaluare pe care-l folosesti.
Indiferent ce tip de evaluare veti
folosi este de dorit sã conduceti o
evaluare informalã a scolii si a elevilor la
începutul anului astfel încât sã aveti niste
date de pornire pentru comparatiile de mai
târziu. Prin observarea elevii
scoalã, ce pãrere au despre problemele
de mediu, ce sperã sã învete în anul care
vine si ce cunostinte si informatii au deja,
ce pãrere au ei despre problemele si
educatia ecologicã), veti putea culege
informatii extrem de importante.
Aceastã informare calitativã vã va
permite o evaluare corectã a schimbãrilor
de atitudine care vor avea loc de-a lungul
timpului atât în cazul elevilor cât si a
profesorilor etc.
Este foarte greu de aflat cât din
cunostintele unui student se datoreazã
muncii profesorului si cât altor factori, cum
ar fi TV, pãrinti, cãrtile citite, filmele
vizionate etc.
Evaluarea te poate ajuta sã
realizezi programe de educatie mai
eficiente, dar nu-ti poate spune totul. O
parte consistentã a unei evaluãri totale o
constituie intuitia sau sentimentele pe
19
 cate le ai pentru ceea ce faci.
Este important sã obtii reactiile
elevilor mai tot timpul anului dându-le
ocazia sã-ti spunã ce pãrere au despre ce
învatã si care sunt lucrurile care le plac
sau displac. Asta te va ajuta sã-ti reglezi
cursul pe parcurs pentru a-i tine pe elevi
interesati de ceea ce le transmiti. Vei
organiza interviuri informale tot timpul
anului cu fiecare student în parte sau cu
grupuri mici sau le vei cere elevilor sã
completeze evaluãri informale în scris.
Puteti chiar sã le cereti la sfârsitul fiecãrui
capitol predat, sã noteze ce anume le-a
plãcut în ultimele 3 sãptãmâni de predare
(subiecte, teme, stilul de predare etc.), ce
nu le-a plãcut si ce ar vrea sã se schimbe
dacã s-ar relua predarea capitolului. Le
puteti cere elevilor sã scrie evaluãri rapide
la sfârsitul unor cursuri, notând ce le-a
plãcut, ce s-au înteles si ce si-ar dori sã fie
mai mult accentuat.
Notarea si testarea
În unele tãri ti se poate
cere sã notezi elevii într-un
mod cu care sã nu fii de acord
sau sã-i pui pe elevi sã "învete
pentru test" pentru a-i ajuta sã
treacã testele standard cerute.
Este important sã te pui de
acord cu cerintele scolii unde
lucrezi, dar în unele cazuri veti
putea lucra cu alti profesori
pentru a schimba sistemul pe
care-l simtiti a fi rapid sau
ineficient. Unii voluntari, care
lucreazã în realizarea unor noi
programe, si-au concentrat atentia
asupra incorporãrii unor întrebãri
relevante în testele standard,punând un
accent mai puternic pe problemele de
mediu sau alte teme relevante. Unii
profesori lucreazã la cresterea numãrului
de întrebãri complexe si de scãdere a
numãrului de întrebãri simple.
Folositi educatia ecologicã pentru
a preda mai bine problemele pe care le
aveti în programã. Dacã le predati
studentilor cum sã realizeze mãsurãtori
corecte sau sã înteleagã problema
procentelor, folositi un context de mediu.
(Pot mãsura înãltimea copacilor, calcula
20
populatiile de insecte, a realiza procentaje
din rãspunsurile la chestionarele propuse
populatiei). Dacã vreti sã îmbunãtãtiti
scrisul si cititul, folositi articole din ziarul
local cu subiect ecologic sau altele cu
continut "real" sau relevant.
Mãsurarea schimbãrilor de
atitudine
Cu toate cã atitudinea este o
componentã importantã a educatiei de
mediu, ea poate fi greu de evaluat. Spre
deosebire de cunostinte sau îndemânãri,
nu poti mãsura direct ce simt cu adevãrat
elevii despre unele aspecte ale mediului
înconjurãtor. Este greu de aflat dacã
atitudinea se si traduce într-un
comportament adecvat.
Cu toate cã e greu de mãsurat
atitudinea sau valorile unei persoane,
totusi puteti culege informatii care sã vã
spunã ce pãrere are elevul
cu adevãrat. Mai întâi, prin
o b s e r v a r e a
comportamentului lui.
Puteti compara atitudinea
elevului de la început de an
cu cea de la sfârsitul anului
pentru a putea vedea dacã
s-a schimbat ceva. Dupã
predare, observati dacã
elevii îsi strâng gunoiul, sau
pun întrebãri în plus despre
mediu sau chiar se implicã
în activitãti comunitare de
ecologie. Par ei preocupati
de problemele de mediu
locale si nationale? Citesc mai mult
despre probleme ecologice ?
Le puteti da elevilor un test general
la începutul anului pentru a afla ce simt ei
în legãturã cu un numãr de probleme
pentru ca la sfârsitul cursului sã se dea un
alt test general.
Modalitãti de a afla valorile
si atitudinea elevului
1. Exprimarea opiniei pe sistem "vot"
Elevilor li se oferã afirmatii despre mediu
si li se cere sã rãspundã alegând dintre
"total de acord", "partial de acord", "nu
sunt de acord" sau "total de acord", "de
acord", "sunt nehotãrât", "nu sunt de
acord în mod hotãrât".
Exemple: Oamenii care conduc masini
ce polueazã aerul ar trebui amendati.
2. Gradare
Organizati urmãtoarea listã cu
problemele ecologice ale Ciadului notând
cu "1", problema care vi se pare a fi cea
mai urgentã si cu "5", problema cea mai
putin urgentã. Explicati optiunea
dumneavoastrã.
3. Supravegherea activitãtilor
Puneti întrebãri elevilor în
legãturã cu obiceiul lor
cerându-le sã le marcheze
cu "foarte des, des, rar,
niciodatã".
! De câte ori duceti
gunoiul ?
! De câte ori aruncati uleiul
dupã folosire ?
! De câte ori dati la reciclare
materialele care vã prisosesc ?
Chiar dacã vã urmãriti elevii, este practic
imposibil sã aflati dacã schimbãrile de
atitudine care au loc pe parcursul unui an
vor mai continua sã actioneze si dupã ce
elevii vor promova cursul. Dacã elevii
dumneavoastrã spun cã-i intereseazã
problemele de mediu, se traduce acest
interes într-un comportament responsabil
pe stradã ? Dacã participã la o actiune de
îngrijire ecologicã în timpul anului de
studiu se va transforma aceasta într-o
activitate permanentã de lucru în
favoarea comunitãtii si dupã terminarea
scolii ? În multe tãri, existã cercetãri care
urmãresc activitatea fostilor elevi pentru a
descoperi efectele pe termen lung ale
programului de educatie ecologicã.
4. Dileme morale
Puteti folosi dilema moralã ca tehnicã de
a evalua abilitãtile de rationament moral
al cuiva. S-au dezvoltat instrumente
standardizate de mãsurare a
rationamentului moral folosind o serie de
4 dileme morale care se coreleazã cu
studiile de rationament moral a lui
Kohlberg.
Cum sã folosesti evaluarea
pentru a câstiga sprijin pentru
programul tãu.
Pe mãsurã ce adunati date despre
programul dumneavoastrã de predare si
despre performantele elevilor, folositi
informatia pentru a câstiga sprijin pentru
programele dumneavoastrã.
Gânditi-vã la ceea ce i-ar interesa
pe pãrinti, pe autoritãtile locale si scolare,
agentiile publice, grupurile
guvernamentale, pe colegi, pe membrii
Peace Corps sã afle si ce ar putea ei
face cu informatiile cãpãtate. În unele
cazuri e important chiar si a-i informa
permanent pe oameni despre
ultimele noutãti. Dacã elevii
dumneavoastrã au organizat
un program de plantare de
copaci, invitati întreaga
comunitate la o ceremonie
de plantare de pomi sau scrieti
un articol pentru ziarul local explicând
rolul proiectului. Informati opinia publicã
câti pomi au fost plantati, câti elevi au
organizat evenimentul, cum s-au
schimbat atitudinile profesorului si
elevilor, alte informatii relevante.
Este bine sã-i informati pe colegi si
pe administratori în legãturã cu
rezultatele evaluãrii - mai ales dacã
educatia ecologicã e la începuturile ei si
oamenii îsi fac probleme cã aceasta le va
lua din timpul alocat obiectelor
traditionale. Când vor întelege cã
educatia ecologicã ajutã la întelegerea
obiectelor clasice, vor începe sã
colaboreze cu dumneavoastrã.
Evaluarea ne face sã ne dãm
seama când facem ce trebuie si când
trebuie sã ne îmbunãtãtim activitatea. ne
mai ajutã sã descoperim efecte pe care
nu le anticipaserãm - atât negative cât si
pozitive - care rezultã din programul
nostru de educatie ecologicã. Ne poate
oferi întelegerea asupra modului de a-i
ajuta pe elevi sã devinã constienti din
punct de vedere ecologic. Dar educatia
ecologicã este un proces de duratã. Nu-i
poti schimba elevi peste noapte sau sã-i
faci sã gândeascã corect despre mediu
imediat. Ce poti face este sã-i ajuti pe
elevi sã capete informatii, îndemânãri,
atitudini de care vor avea nevoie pentru a
actiona într-o manierã responsabilã fatã
21
 de mediu si de asemenea, sã-i faci sã înteleagã cã îmbunãtãtirea conditiilor de mediu e în
interesul lor.
Sunt multe surse care te pot ajuta la organizarea si coordonarea unei evaluãri
Temele de meditatie:
1. ªtiti ce vreti sã evaluati si ce vreti sã faceti cu rezultatele
evaluãrii ?
2. Este testarea dumneavoastrã demnã de încredere,
valabilã si corectã ?
3. Folositi ambele tipuri de evaluare: formalã si informalã ?
4. ªtiti cum veti strânge si înregistra datele?
5. Ati hotãrât cu cine vã veti consulta asupra rezultatelor si
cum vor folosi rezultatele ?
6. Mediul clasei e prielnic învãtãrii ?
7. Evaluati cunostinte, îndemânãri si atitudini?
8. Le-ai oferit elevilor posibilitatea de a-ti evalua
performantele ca profesor ?

22
 IDEI INOVATOARE
Ne bucurãm cã ati ales "Idei
inovatoare", un raport care cuprinde
câteva idei interesante pentru predarea
stiintelor mediului înconjurãtor în institutii
de învãtãmânt.
Ne-am strãduit sã facem ca
aceste activitãti scolare sã fie educative,
amuzante si flexibile astfel încât sã poatã
fi adaptate la cerintele dumneavoastrã.
Veti vedea cã pe tot parcursul acestui
raport chestiunile de protectia mediului
au fost utilizate ca exemple, ideile
prezentate putând fi aplicate si în alte
domenii.
Am conceput 5 tipuri diferite de
activitãti care pot fi desfãsurate pe
parcursul unor module cu o duratã de 1-2
sãptãmâni sau 2-3 zile, în functie de
necesitãtile dvs.
Ideea care stã la baza acestor
activitãti în domeniul protectiei mediului
este de a pune bazele unei gândiri
analitice (ce presupune aptitudini de
analizã, sintezã, integrare si creativitate)
în rândul elevilor.
5 activitãti ce pot fi desfãsurate în
cadrul orelor de studiu al mediului
înconjurãtor:
! Marea dezbatere pe probleme de
mediu.
! Probleme ale mediului înconjurãtor si
solutii
! Geografia mediului
! Impactul produselor de larg consum
asupra mediului înconjurãtor
! Mediul înconjurãtor în pericol
Marea dezbatere pe probleme de
mediu
Una dintre cele mai bune metode
de a întelege chestiunile complexe
referitoare la mediul înconjurãtor este de
a analiza în profunzime toate aspectele
si punctele de vedere ale fiecãrei
probleme.
Pentru desfãsurarea acestei
activitãti vom utiliza un exemplu clasic.
Mai întâi,
faceti un
sondaj de
opinie (oral)
în rândul
elevilor.
Cereti-le
pãrerea asupra unei probleme
referitoare la mediul înconjurãtor. Spre
exemplu, luati în discutie controversata
problemã a încãlzirii atmosferei
Pãmântului. În functie de pozitia
adoptatã de elevi, cereti-le sã explice si
sã aducã argumente, având grijã ca
elevii care se pot exprima cu mai multã
usurintã sã fie distribuiti în mod egal în
cele 2 tabere, pro si contra.
Împãrtiti clasa în grupuri de câte
3-4 elevi ( de exemplu, o clasã de 24
elevi va fi împãrtitã în 6 sau 8 grupuri). În
cazul în care existã 8 grupuri, procedati
astfel încât cele 4 grupuri pro în
problema încãlzirii atmosferei (spre
exemplu, ei vor argumenta cã încãlzirea
atmosferei Pãmântului este iminentã si
se datoreazã interventiei omului) sã
reprezinte interesele urmãtoarelor
segmente : industrie, guvern, oameni de
stiintã, cetãteni. Celelalte 4 grupuri
(contra) vor reprezenta aceleasi
segmente ale societãtii.
În cazul în care numãrul elevilor
este mic, fiecare dintre aceste 4 categorii
vor fi reprezentate de câte unul sau doi
elevi. Evaluarea elevilor se va face
tinându-se cont de maniera în care
grupul din care fac parte si-a prezentat
argumentele (sinceritate, coeziunea
grupului, capacitatea elevilor de a lucra
în echipã, capacitatea de a rãspunde la
întrebãri, etc.), materialele pe care le-au
utilizat pentru a-si sustine punctul de
vedere si capacitatea de întelegere
globalã a subiectului.
De asemenea, evaluarea elevilor
va fi fãcutã si pe baza observatiilor
individuale. Acest lucru poate fi realizat
cerându-le elevilor sã tinã un jurnal zilnic
care sã continã pãrerile si observatiile lor
pe parcursul desfãsurãrii acestei
activitãti. 23
 În continuare, vã sugerãm câteva
întrebãri pentru aceste jurnale:
! Care sunt pãrerile dumneavoastrã
referitoare la fenomenul încãlzirii
atmosferei si modificarea
conditiilor climaterice ?
! Ce simtiti când sunteti nevoiti sã
aduceti argumente în favoarea unei
opinii cu care nu sunteti de acord ?
! Ce noutãti aduce pentru
dumneavoastrã metoda de
cercetare în grup ?
! În activitatea dumneavoastrã de
documentare pentru sustinerea
unui punct de vedere pe care nu-l
împãrtãsiti, luati în consideratie
anumite argumente la care nu v-ati
gândit pânã atunci ?
Dupã încheierea prezentãrilor
orale, elevii vor scrie scurte
lucrãri (bazate pe observatiile din
jurnale) în care vor compara
gradul actual de întelegere a unei
probleme complexe cu opiniile lor
initiale.
Cereti fiecãrui elev sã
analizeze în lucrare fiecare punct
de vedere prezentat. Elevii vor
încheia lucrãrile cu propriile lor
pãreri asupra subiectului
respectiv, acestea fiind însotite de
explicatii referitoare la modul în care au
ajuns la aceste concluzii.
Dupã predarea lucrãrilor, profesorii
pot organiza o discutie în grup, cerându-le
elevilor sã-si spunã pãrerea asupra
problemelor care au fãcut obiectul acestei
activitãti. Având în vedere faptul cã fiecare
elev are punctul sãu de vedere asupra
modului de desfãsurare a acestei
activitãti, trebuie încurajatã participarea
tuturor elevilor.
Probleme ale mediului înconjurãtor si
solutii
Alegeti un anumit subiect de larg
interes din domeniul protectiei mediului,
cum ar fi poluarea, si cereti elevilor sã
gãseascã solutii inovatoare.
Pentru a asigura participarea
24 tuturor elevilor, împãrtiti-i pe diferite
domenii de interes. Spre exemplu, dacã
tema discutiei este poluarea aerului în Los
Angeles desemnati un grup de elevi sã
identifice toate aspectele acestei
probleme. Acest grup va cerceta istoricul
problemei, principalele cauze ale aparitiei
si evolutia sa în ultimii 20 de ani.
Un alt grup de elevi va analiza
diferitele actiuni întreprinse de guvern
aceastã activitate va cuprinde o scurtã
trecere în revistã a legislatiei federale, de
stat si locale.
Pentru gãsirea solutiilor
Desemnati 3 grupuri de elevi care
sã prezinte solutiile din domeniul
tehnologic la aceastã problemã. Primul
grup îsi poate concentra atentia asupra
solutiilor tehnologice din domeniul
energetic care ar putea contribui la
reducerea poluãrii aerului (cum ar fi
instalatii care utilizeazã energia solarã si
eolianã), al doilea grup asupra
tehnologiilor alternative din
sectorul auto (masini si utilaje
care functioneazã pe bazã de
curent electric, gaz natural,
etc.), iar cel de-al treilea grup
poate analiza tehnologiile
depoluante (de ex: instalatii
care absorb smogul si
îndepãrteazã agentii poluanti
din aer).
Ultimul grup va avea ca
sarcinã gãsirea unor solutii concrete la
nivel individual. Aceste solutii vor prezenta
modul în care mãsurile luate de fiecare
persoanã pot conduce la depoluarea
aerului.
Profesorii pot cere fiecãrui grup sã
prezinte un raport scris sau oral, la
alegere. Ideal ar fi ca acest raport sã fie
prezentat în ambele variante. Elevii
trebuie încurajati sã includã în rapoarte
grafice si fotografii.
Geografia mediului
Unul dintre cele mai importante
aspecte ale studiului mediului înconjurãtor
îl constituie multitudinea de discipline
incluse; nu este vorba numai de studiul
mediului ci si de cunostinte de politicã,
sociologie, istorie si geografie.
Studiul chestiunilor de protectia
mediului pe plan mondial este una dintre
cele mai bune cãi de a asigura un nivel de
corespunzãtor de cunostinte de geografie
în rândul elevilor. Astfel, ei sunt atât de
preocupati cu studiul tuturor aspectelor
acestui subiect încât ajung sã învete fãrã
a-si da seama geografia unui stat sau a
unui continent.
Spre exemplu, doriti sã faceti un
studiu asupra Africii. Activitatea de
documentare poate fi realizatã fie cu
ajutorul motoarelor de cãutare web, fie
într-o bibliotecã sau utilizând un CD din
care se pot extrage toate documentele de
interes pentru lucrarea dumneavoastrã
Fiecare elev sau grup
de elevi poate alege o tarã
africanã pentru care va scrie
un raport asupra conditiilor
mediului. Articolele de pe site-
urile web, CD si din biblioteca
scolii vor contribui la
stimularea ideilor si vor furniza
imaginile si hãrtile necesare
întocmirii acestor rapoarte.
Un studiu mai
aprofundat al sistemului
politic, populatiei, industriei,
resurselor naturale specifice unui anumit
stat poate fi realizat cu ajutorul acelorasi
surse mentionate anterior.
Raportul impactului produselor de larg
consum asupra mediului
Pe mãsurã ce elevii cerceteazã
natura problemelor mediului înconjurãtor,
ei devin din ce în ce mai constienti de
impactul optiunilor individuale asupra
mediului.
Printre optiunile cu cel mai mare
impact se gãsesc cele referitoare la
produsele de larg consum, si anume:
alimente, combustibili, mijloace de
transport, îmbrãcãminte, articole de
divertisment, etc.
Cereti fiecãrui elev sã
întocmeascã o listã cu produsele pe care
le utilizeazã si/sau cumpãrã în mod
regulat. Dumneavoastrã, în calitate de
profesor, puteti elabora o diagramã pe
care elevii o vor completa cu datele
necesare. Ea va trebui sã cuprindã
urmãtoarele categorii: alimente,
produse de întretinere de uz personal,
articole menajere, îmbrãcãminte,
articole de divertisment, mijloace de
transport si articole diverse (aceste
categorii vor figura pe axa y a
diagramei).
Cereti elevilor sã prezinte o listã
detaliatã a produselor utilizate, indiferent
de importanta sau frecventa de utilizare a
produsului respectiv. În dreptul fiecãrui
articol precizati urmãtoarele (în partea de
sus a paginii pe axa x): frecventa de
utilizare (zilnic, frecvent, rar), pret (în
USD), biodegradabil ? (Da sau Nu),
ambalaj (precizati tipul:
plastic, hârtie, carton, etc. si
greutatea în livre), Este
acest produs necesar ? (Da
sau Nu, precizati de ce).
Mai mult, cereti
elevilor sã scrie un scurt
eseu în care sã descrie o zi
obisnuitã din viata lor. Care
sunt produsele de larg
consum pe care le utilizeazã
zilnic? Care este impactul
acestora asupra mediului
înconjurãtor ?
Dupã predarea lucrãrilor si
verificarea lor de cãtre dumneavoastrã
(profesorul), cereti elevilor sã elaboreze o
variantã alternativã care sã se bazeze pe
noile cunostinte acumulate (referitoare la
produsele de larg consum si impactul lor
asupra mediului înconjurãtor).
În acest ultim eseu elevii vor trebui
sã stabileascã si sã extragã din diagrama
produse impactul lor asupra mediului
acele optiuni proprii care ar putea fi
modificate în sensul obtinerii unei
influente favorabile asupra mediului.
Încurajati elevii sã fie atât creativi cât si
practici în desfãsurarea acestui exercitiu.
Retineti, nu existã un rãspuns
corect la aceste întrebãri. Scopul acestui
exercitiu este de a încuraja capacitatea
individualã de analizã, constientizarea
deciziilor pe care le luãm si a
consecintelor lor (fie ele constructive sau
distructive).
Mediul înconjurãtor în pericol
25
 Ca si faimoasa emisiune TV "
Pericol", Mediul înconjurãtor în pericol
poate fi o activitate interesantã si
amuzantã care sã introducã în rutina unei
ore obisnuite un spirit de competitie de tip
divertisment.
Aceastã activitate promoveazã
lucrul în echipã si încurajeazã
studiul individual suplimentar (studiul
diverselor probleme caracteristice
mediului înconjurãtor), elevii dorind sã fie
la înãltime pentru ca echipa din care fac
parte sã câstige.
Dintre subiectele care pot fi studiate
mentionãm urmãtoarele: aer curat ,
energie alternativã, ecologie marinã,
mentinerea biodiversitãtii /
protectia naturii, modificarea
conditiilor climaterice,
populatia, sãnãtatea si
agricultura, apã nepoluatã si
administrarea / reciclarea
deseurilor.
Împãrtiti clasa în echipe
de câte 3-5 elevi (în functie de
numãrul total al elevilor). Înainte
de începerea concursului
asigurati-vã cã toti elevii din
echipele desemnate au studiat
cel putin timp de o sãptãmânã
problemele ce fac obiectul
activitãtii Mediul înconjurãtor în
pericol. Pe perioada pregãtirii, fiecãrei
echipe i se va aloca zilnic o perioadã de
timp pentru studierea si tipãrirea
informatiilor necesare. Încurajati elevii sã
promoveze "specialisti" în cadrul
echipelor. Cu alte cuvinte, dacã existã 4
elevi într-o echipã si 8 categorii de
probleme caracteristice mediului
înconjurãtor, propuneti ca fiecare membru
al echipei sã devinã "expert" în 2 din
aceste categorii. Membrii echipei pot
hotãrî care sunt problemele pe care le vor
aprofunda.
Încurajarea expertizei ajutã la
dezvoltarea interdependentei în cadrul
echipei, precum si la crearea în rândul
elevilor a sentimentului unei cunoasteri
aprofundate a unui anumit domeniu.
O laturã amuzantã a acestei
activitãti care implicã creativitate din
26
partea elevilor este alegerea de cãtre
fiecare echipã a unui nume. De exemplu, o
echipã îsi poate alege numele de
"Apãrãtorii mediului", alta "Puternicii
sequoia" iar alta "Biodegradabil 4". Astfel,
numele fiecãrei echipe va evoca
preocuparea pentru un anumit subiect. Cu
cât numele sunt mai creative, cu atât mai
bine.
Acum, perioada pregãtirilor s-a
încheiat si a sosit ziua întrecerii. Fiecare
echipã va fi dotatã cu un cartonas pe care
va fi scris numele ei. În calitate de profesor
puteti acorda puncte suplimentare pentru
creativitate.
Sã spunem cã în cadrul acestui
concurs se întrec 6 echipe. Concursul se
va desfãsura în 2 etape, în
cadrul fiecãrei etape urmând sã
se întreacã 3 echipe. Fiecare
etapã a concursului nu trebuie
sã dureze mai mult de 35 de
minute. Dacã profesorii doresc
ca ambele etape sã se
desfãsoare în cadrul unei ore
de curs, vor trebui sã reducã
timpul de desfãsurare la 20 de
minute.
Acum primele 3 echipe
încep întrecerea. Dacã nu aveti
la îndemânã un dispozitiv care
sã emitã un semnal sonor,
cereti echipelor sã ridice
cartonasul "mascotã" când vor
sã rãspundã la o întrebare.
elevii care urmeazã sã se întreacã
în etapa a doua pot ajuta la buna
desfãsurare a primei etape a concursului.
De exemplu, unul dintre ei poate tine
scorul, altul poate cronometra timpul de
rãspuns iar altii pot supraveghea si decide
care dintre echipe a ridicat prima
cartonasul.
În calitate de gazdã a acestui
concurs, veti dori poate sã pregãtiti serii de
câte 100 de întrebãri. Puteti organiza
concursul în 3 runde cu grade de dificultate
diferite. De exemplu, rãspunsurile corecte
din runda1 pot valora 5 puncte, cele din
runda 2, 10 puncte, iar runda finalã poate
consta dintr-o singurã întrebare care a fost
scrisã pe un cartonas alb de cãtre echipã,
aceasta permitându-i echipei sã riste
oricâte puncte doreste din cele acumulate
pentru un rãspuns corect.
 La fel ca în jocul televizat, printr-un
rãspuns incorect se pierde un numãr de
puncte echivalent cu cel care s-ar câstiga
în cazul unui rãspuns corect. De exemplu,
un rãspuns incorect în runda 1 înseamnã
5 puncte în minus. La fel ca în jocul
televizat, în cazul în care o echipã a dat un
rãspuns incorect, cea care a dat semnalul
imediat dupã ea are ocazia sã rãspundã.
Dacã si ea greseste, este rândul ultimei
echipe; bineînteles cã ea poate refuza
acest drept dacã nu este sigurã de
corectitudinea rãspunsului. În cazul în
care nici una dintre cele 3 echipe nu stie
rãspunsul, profesorul / gazda poate
întreba auditoriul format din elevii care nu
participã la prima etapã.
Spre deosebire de concursul
televizat, participantii la Mediul
înconjurãtor în pericol nu sunt nevoiti sã
dea un rãspuns sub formã de întrebare de
vreme ce dumneavoastrã sunteti cel/cea
care le puneti întrebãrile. În plus fatã de
concursul televizat existã întrebarea-
bonus. O echipã care a dat un rãspuns
corect va avea întotdeauna sansa de a
rãspunde la o întrebare suplimentarã-
bonus. Echipele nu vor fi penalizate
pentru un rãspuns incorect la aceastã
întrebare suplimentarã. Având în vedere
faptul nu existã riscul de a pierde puncte
suplimentare, întrebarea va trebui sã aibã
un grad ridicat de dificultate.
Echipei cãreia i-a revenit dreptul
de a rãspunde la întrebarea bonus i se vor
acorda 10 secunde pentru deliberare
înainte de a da rãspunsul. Rãspunsurile
corecte la întrebãrile bonus pot fi evaluate
astfel: 3 puncte bonus pentru rãspunsurile
corecte din runda 1 si 5 puncte bonus
pentru cele din runda 2. Facem din nou
precizarea cã un rãspuns incorect la o
întrebare bonus nu este penalizat.

În eseurile lor elevii vor trebui sã rãspundã la

urmãtoarele întrebãri:
! Ce am învãtat referitor la modul în care optiunile mele de
utilizare a produselor de consum influenteazã mediul
înconjurãtor ?
! Ce schimbãri intentionez sã fac ?
! Cum intentionez sã realizez aceasta ?
! Care sunt produsele / articolele de care nu mã pot lipsi ?
! O atitudine responsabilã fatã de mediul înconjurãtor
implicã o restrictie a optiunilor ? Explicati.
! Este posibil ca în zilele noastre sã adoptãm un mod de
viatã responsabil, care sã aibã un impact cât mai redus
asupra mediului ? Explicati.

27
 EXISTA MATERIALE PERICULOASE ÎN CASA MEA ?
(Realizeazã aceastã trecere în revistã a propriei tale case pentru a afla
rãspunsul la întrebarea de mai sus)

OBIECTIV:
Multi dintre noi suntem constienti de faptul cã existã produse periculoase în
propriile case, dar nu-si dau seama cât de multe. Parcurgeti "O trecere în
revistã a produselor si practicilor periculoase existente în propria mea
casã" pentru a afla unde existã probleme în casele dumneavoastrã.

O TRECERE ÎN REVISTÃ A PRODUSELOR ªI PRACTICILOR

PERICULOASE EXISTENTE ÎN PROPRIA MEA CASÃ
PASUL I
Înainte de începerea acestei treceri în revistã, poti numi cinci produse din casa ta
pe care le consideri periculoase . Descrie cum poti scãpa de fiecare dintre ele.

Produsul Metoda de eliminare a produsului

1.
2.
3.
4.
5.

În urmãtoarea diagramã, zonele numerotate reprezintã locuri în incinta si în

afara caselor noastre unde am putea folosi produse periculoase sau ne-am putea
angaja în practici care sunt dãunãtoare sãnãtãtii oamenilor sau mediului
înconjurãtor. Vei observa cã produsele si practicile periculoase pot fi întâlnite
peste tot !

28
1. Bucãtãrie 7. Animal de casã
2. Baie 8. Peluzã /pajiste
3. Garaj 9. Loc pentru spãlarea masinii
4. Subsol 10. Sistem de dezinfectie
5. Curte/Grãdinã 11. Loc pentru schimbarea uleiului masinii
6. Atelier de lucru 12. Scurgere în caz de furtunã

PASUL II
Observã, în fiecare portiune numerotatã de la (1) la (6), câte dintre produsele
mentionate se aflã si în casa ta. Existã spatii goale pe care le folosesti pentru a
depozita produse pe care le gãsesti si consideri cã pot fi dãunãtoare.
PASUL III
Pentru portiunile numerotate de la 7 la 12 în diagramã, rãspunde la urmãtoarele
întrebãri referitoare la posibile practici dãunãtoare existente în casa ta.

1. Bucãtãrie 2. Baie
! _______Detergent pentru spãlat vase ! _______Detergent pentru spãlat cada

! _______ Detergent pentru podele ! _______ Detergent pentru þevi

! _______Detergent pentru cuptor ! _______Detergent pentru WC

! _______Detergent pentru chiuvetã ! _______ªampon /Balsam

! _______Soluþie pentru lustruit mobila ! _______Ojã de unghii si dizolvant

! _______________________________ ! _______FIxativ de pãr

! _______________________________ ! _______________________________

3. Garaj 4. Subsol
! _______Ulei de motor ! _______Detergent pentru rufe

! _______ Baterii ! _______ Înãlbitor /clor

! _______Lichid pt.spãlarea geamurilor ! _______Naftalinã

! _______Benzinã pt.masina de tuns iarbã ! _______Chimicale pentru prelucrarea

filmelor foto
! _______Antigel
! _______Solvenþi pt.spãlarea rufelor
! _______Lichid de emisie
! _______Acid pentru piscinã
! _______Lustruirea masinii cu solvent
! _______________________________

29
 5. Curte/Grãdinã 6. Atelier de lucru
! _______Chimicale pt.distrugerea ! _______________________________
ciupercilor
! _______ Erbicide (pt.plante nedorite) ! _______Vopsea în ulei

! _______Insecticide ! _______Dizolvant

! _______Erbicide (pt.buruieni) ! _______Terebentinã

! _______Îngrãsãminte ! _______Conservant

! _______Otravã pentru sobolani ! _______________________________

! ______________________________ ! _______________________________

7. Ai un animal de casã ? Dacã da, cum rezolvi problema murdãriilor acestuia în

casa ta ?

8. Îngrijind pajistea proprie:

a) Folosesti îngrãsãminte pentru peluza sau în grãdina ta ? Dacã da, cât de des
sunt folosite ?
b) Cum scapi de iarba tãiatã, de frunzele si de ramurile pe care le aduni ?

9. Unde îti speli masina ? Unde se scurge apa folositã în aceastã activitate ?

10. Casa ta are un sistem de dezinfectare ? Când a fost ultima datã curãtat ?

11. Dacã familia ta schimbã uleiul masinii acasã, ce faci cu uleiul de motor folosit ?

12. Cât de departe este canalizarea de casa ta ? A fost aceasta desfundatã ?

Se asigurã cineva cã nimic nu intrã în aceastã canalizare ?

PASUL IV
În întrebãrile 7-12, care sunt riscurile posibile în astfel de situatii ?
Sugestie: în special, cum poate fiecare situatie în parte sã aibã un posibil
impact asupra poluãrii fãrã nici o sursã specificã.
7. Murdãriile animalului de casã:
8. Pajistea:
9. Spãlarea masinii:
10. Sistem de dezinfectie:
11. Schimbarea uleiului masinii:
12. Canalizarea

30
PASUL V
Care dintre urmãtoarele materiale sunt reciclate de familia ta ?
Acum esti pregãtit pentru a parcuge activitatea noastrã "Cum pot opri poluarea
începând cu casa mea ?" pentru a gãsi alternative pentru unele produse si practici
dãunãtoare pe care le-ai descoperit de-a lungul trecerii tale în revistã.

! ________ziare ! ________ulei de motor

! ________carton ! ________antigel
! ________hârtie de scris ! ________lichid de
! ________pungi de Transmisie
plastic ! ________baterii de
! ____________________ masinã
! _____________________

! ________ulei de motor
! ________antigel
! ________lichid de
transmisie
! ________baterii de masinã
! ______________________
! ______________________

31
 CUM POT OPRI POLUAREA ÎNCEPÂND
CU CASA MEA ?

OBIECTIV:
Dacã ai trecut deja de testul nostru "Existã
materiale riscante în casa mea ?", ai
identificat produse si practici riscante în
propria-ti casã. Acum ai sansa de a-ti crea
propriul plan de prevenire a poluãrii acasã.
Urmeazã aceste etape pentru produsele riscante identificate de tine în trecerea
în revistã a casei tale.

PASUL 1
ÎEnumerã principalele impedimente pentru fiecare produs.

PASUL 2
Gândeste-te cum scapã familia ta, în prezent, de fiecare produs.

PASUL 3
Foloseste graficul "Planul de prevenire a poluãrii acasã" pentru a afla codul
care aratã cum ar trebui eliminat corect fiecare produs.

PASUL 4
Identificã înlocuitori care ar putea fi folositi.

PASUL 5
Discutã rezultatele cu familia ta, apoi hotãrãste ce actiuni veti întreprinde pentru
fiecare produs. Dacã familia ta nu urmeazã deja "Planul de prevenire a poluãrii
acasã" tu vei pãstra acest obicei, sau vei avea în vedere folosirea unui produs
alternativ ?

32
 PLANUL DE PREVENIRE A POLUÃRII ACASÃ

BUCATARIE

Produs Pasul I Pasul II Pasul III Pasul IV Pasul V

Ingrediente Metoda de eliminare Cea mai bunã Produs alternativ Plan de
actualã metodã de a prevenire
scãpa de poluare a poluãrii

Detergent
petru spãlarea
Cuptorului aragazului

Detergent
pentru spãlare
geamuri

Detergent
pentru spãlarea
vaselor

Solutie
pentru lustruirea
mobilei

Detergent
pentru spãlarea
podelelor

Detergent
pentru spãlarea
chiuvetei

Alte produse

33
 CÂTÃ APÃ FOLOSESTE FAMILIA MEA ?
(si cât costã aceasta ?)

OBIECTIVE:
Rezerva de apã pare sã fie nesfârsitã. Ori de câte ori deschidem
robinetul, apa curge. Dar în anumite locuri nu se întâmplã asa.
Citind acest material veþi fi uimiþi sã aflaþi cât de multã apã
consumã familia dumneavoastrã. De asemenea, puteþi descoperi
cã se pot economisi bani prin gãsirea unor metode de eliminare a
risipei de apã.

CONSUMUL DE APÃ
A ctivitate Cantitate
în litri
Baie 100,5 l
Spãlat vase 60,76 l
Stingãtoare 4,34 l/min
WC 21,7 l/folosire
Stropirea grãdinii 43,4 l/min
Pierderi (robinet defect) 65,1 l/zi
Dus 43,4 l/min
Masinã de spãlat 173 l/încãrcare

PASUL I
Calculaþi cota de apã ce se foloseste în locuinþa dumneavoastrã pentru
dusuri, cu urmãtoarea formulã de calcul:

nr.de dusuri x durata medie = timp de folosire a

pe sãptãmânã a unui dus dusului (în minute)

timp de funcþionare x nr.litri = nr.litri consumaþi

pe sãptãmânã de apã/min pentru dus/sãptãmânã

34
PASUL 2
Stabiliþi numãrul de litri/sãptãmânã pentru activitãþile de mai jos:

Litri folosiþi într-o sãptãmânã

Activitate Timp/sãptãmânã Volum apã Volum total
folositã/activitate folosit
Spãlat vase
WC
Baie
Pierderi
Spãlat rufe
Spãlat masina
Dusuri
FOLOSIRE
TOTALÃ:

PASUL 3
Consideraþi costul per litru de apã este de 100 lei. Pornind de la acest preþ,
câþi bani cheltuie familia dumneavoastrã pentru apã pe sãptãmânã?

volum apã x 100 lei = costul apei

folosit pe pe sãptãmânã
sãptãmânã

Folosind rezultatele obþinute, stabiliþi câþi bani

cheltuie familia dumneavoastrã pentru apã într-o lunã
? _____________________
Folosind rezultatele de mai sus, stabiliþi câþi bani
cheltuie familia dumneavoastrã pentru apã pe an ?
______________________

PASUL 4
Consideraþi cã aveþi un robinet defect în bucãtãrie.
Dacã robinetul picurã de douã sãptãmâni, câtã apã s-
ar putea pierde?

volum apã x numãr zile = volum de apã

pierdutã pe pierdutã
zi

35
 PASUL 5
Imaginaþi cã într-o zi toridã de iulie, fãrã aprobarea pompierilor, prietenul
dumneavoastrã hotãrãste sã foloseascã la capacitate maximã un furtun de
incendii. Furtunul este folosit de la ora 14,00 la ora 14,45. Câtã apã risipeste
prietenul ?

volum pe minut x numãr = volum de apã

la capacitate maximã minute pierdut

PASUL 6
Acum sã vedem lucrurile dintr-o perspectivã mai vastã, rãspunzând la
urmãtoarele întrebãri:
1. Cum ai fi afectat dacã, atunci când deschizi robinetul nu ar mai curge
apã ?
2. Ce state din Europa au restricþii la apã si de ce ?
3. Numiþi trei þãri care recurg la raþionalizarea apei.
Cum îsi rezolvã problemele ?
De unde aþi obþinut informaþia ?

Acum, dupã ce aþi completat chestionarul, verificaþi nota de

platã pentru apã a familiei si rãspundeþi la întrebãrile
urmãtoare:
! Cât plãteste în mod real familia dumneavoastrã pentru
fiecare litru de apã ?
! Cât plãteste familia dumneavoastrã pentru apã în fiecare
lunã ?

Nume:___________________________Data:_________________

În România, o persoanã consumã ! spãlare haine: 17 litri

zilnic în medie 175 litri de apã
potabilã, folosiþi astfel:
! baie: 150 litri
! dus: 50 litri
! tolaetã: 46 litri
! diverse: 11 litri
! spãlare veselã: 9 litri
! îngrijirea corpului: 8 litri
! udare grãdinã: 7 litri
! bãut: 3 litri

36
 TRANSFORMAREA ENERGIEI
ISTORIC:
Principala sursã de energie a lumii în ultimul secol a
constituit-o combustibilul fosil. Cãrbunele si turba,
petrolul si gazele naturale - formate din fosilele unor
foste vietuitoare, sunt combustibili fosili folositi
pentru dezvoltarea societãtii de azi.
Pentru a putea folosi combustibili fosili, trebuie sã îi
putem localiza si recupera la costuri pe care ni le putem permite, trebuie sã îi
transformãm în forme de energie pe care le putem utiliza (cum ar fi electricitatea
sau cãldura) si pe care le putem folosi fãrã sã le irosim sau sã dãunãm mediului
înconjurãtor.
Fiecare tip de combustibil fosil elibereazã o anumitã cantitate de energie.
Aceastã energie poate fi mãsuratã într-o varietate de unitãti.

OBIECTIVE:
La sfârsitul acestei activitãti vei fi capabil:
! sã cunosti cantitatea de energie care este înmagazinatã în fiecare tip de
combustibil;
! sã faci o listã cu diferitele unitãti de mãsurã folosite pentru a mãsura
energia continutã în combustibili fosili;
! sã transformi aceste unitãti de mãsurare a energiei din una în alta;
! sã mãsori cãldura obtinutã dintr-un combustibil fosil;
APTITUDINI SI CUNOSTINTE :
! folosirea becului Bunsen pentru încãlzirea apei;
! capacitatea de a citi tabelele date;
! capacitatea de a face calcule matematice necesare pentru a rezolva
problemele de terminologie si de conversie;
! capacitatea de a citi un termometru.
CUVINTELE PE CARE LE VEI ÎNVÃTA:
! cãrbune antracit
! cãrbune bituminos
! calorie
! transformare
! petrol pur
! kilocalorie
! kilowatt
! kw/h
! turbã
! Watt
MATERIALE:
! fisele A,B,C
! calculator (optional)
! ceas
! termometru
37
 ! apã
! gheatã
! un trepied
! vas cu apã
! ochelari de protectie
! baghetã pentru amestecare

ÎNTREBÃRI:
1. Arzãtorul Burner arde gazul natural. Ce formã utilã
de energie a fost obtinutã din gazul natural?
2. Referindu-ne la aceastã conversie, care din combustibilii fosili sunt mai
indicati pentru a fi folositi?
3. De ce este util sã cunoastem relatia dintre diverse unitãti de mãsurã
pentru energie?
4. Când o combinatie apã - gheatã este încãlzitã, ce fenomen se produce mai
întâi, datoritã cãldurii ?

PRIVIND ÎNAPOI:
Combustibilii se prezintã într-o varietate de forme si contin diferite cantitãti de
energie. Aceastã activitate a prezentat continutul energetic al diferitilor
combustibili fosili, precum si câteva din unitãtile utilizate pentru a mãsura
aceastã energie.
Continutul de energie este doar un factor ce trebuie luat în considerare în
procesul de selectare a celui mai bun combustibil pentru un caz particular.
Usurinta de a transforma un combustibil în forme uzuale de energie este un alt
factor.
În acest experiment ati observat transformarea gazului natural, a
combustibilului fosil în energie caloricã; dar existã si alti factori care trebuie luati
în considerare în selectarea unui combustibil fosil. Acestia includ costul,
usurinta cu care se extrage, procesarea si transportul combustibilului, precum si
efectele ecologice ale extractiei si utilizãrii acestuia.

MERGÂND MAI DEPARTE:

! Utilizând informatiile din bibliotecã poti compara avantajele si dezavantajele
utilizãrii cãrbunelui, petrolului si a gazelor naturale (cost, disponibilitate).
! Utilizând sursele din bibliotecã, aflã ce substante se gãsesc în gazul natural
si în gazul LP. Scrie un rezumat despre aceste substante, pe baza
cercetãrilor efectuate în bibliotecã.
! Contacteazã un distribuitor local de gaz LP si cere informatii asupra
utilizatorilor, asupra sigurantei procedurilor si a metodelor de productie a
gazului LP.
! Invitã un specialist pentru a discuta problemele curente legate de
combustibilii fosili, siguranta minei, aspecte ecologice, deseuri toxice etc.
! Examineazã cãile de transformare a combustibililor fosili pentru a obtine
energia. Efectueazã un experiment pentru a obtine metan din cãrbune.

38
Utilizând informatiile referitoare la eficienta conversiei combustibililor fosili,
determinati cantitatea de energie obtinutã din fiecare combustibil fosil utilizând
diverse metode de conversie a energiei.
Observã combinatia apã-gheatã înainte ca apa sã înceapã sã fiarbã.
În timp ce observi demonstratia, înregistreazã intervalele de încãlzire si citeste
temperaturile. Introdu datele într-un grafic. Citeste despre încãlzirea latentã si
prezintã faza respectivã pe graficul întocmit.

FISA A
UNITÃTI FOLOSITE PENTRU MÃSURAREA CONTINUTULUI ENERGETIC
Baril:
! volum de lichid echivalent cu 159 litri. Un baril de petrol
pur are aproximativ aceeasi energie ca 448 kg de
cãrbune bituminos, 5.600.000 Btu sau 1.410.579
kilocalorii.
Btu:
! unitate termicã britanicã, o unitate de mãsurare a
capacitãtii calorice. Btu reprezintã cantitatea de cãldurã
necesarã pentru a ridica temperatura unei livre de apã
(365 g) cu un grad Fahrenheit; aproximativ 0,4 kilocalorii
(252 calorii).
Calorie:
! unitate de energie caloricã, cantitatea de cãldurã
necesarã pentru a ridica temperatura unui gram de apã
0
cu 1 C. Echivaleazã cu 0,00397 Btu.
Kilocalorii (Kcal):
! unitate de mãsurã pentru energie caloricã egalã cu 1000 calorii, numitã
uneori calorie aliment.
Kilowatt:
! unitate de mãsurã a puterii, de obicei putere energeticã sau flux de cãldurã;
egal cu 1000 watti sau 3,413 Btu/h.
KW/h:
! cantitatea de energie echivalentã pentru 1 KW de putere ce este folosit timp
de o orã; echivalent cu 3,413 Btu sau 860 kcal.
Therm (putere caloricã):
! unitate de mãsurã a energiei calorice echivalentã cu 100.000 Btu.
Watt:
! unitate de mãsurã micã, uzualã pentru puterea electricã sau fluxul de cãldurã
echivalent cu 3.413 Btu/h.
1 Cal Putere = 1 CP = 746 W

39
 FISA B
CONTINUTUL ENERGETIC SI CONVERSIA ENERGIEI
COMBUSTIBILILOR FOSILI

Continutul energetic al combustibililor fosili

COMBUSTIBIL CONTINUTUL ENERGETIC (Btu/t)
Cãrbune (antracit si bituminos) 25.000.000
Turbã 3.500.000
Benzinã 38.000.000
Gaz natural 47.000.000
Petrol brut 37.000.000

TIPURI DE ÎNTREBÃRI:
1. Ce combustibil are cel mai mare continut energetic la tonã ?
2. Ce combustibil are cel mai scãzut continut energetice la tonã ?
3. Câti KW/h de electricitate ai putea obtine dintr-o tonã de turbã ?
4. Câti barili de petrol ar da aceeasi energie ca si o tonã de
cãrbune ?
7. Câti Btu/tonã se gãsesc în plus în benzinã fatã de petrol
brut?
8. Câte tone de cãrbune ar fi necesare pentru a produce
10.000 KW/h de electricitate ?
9. Câte tone de gaz metan ar fi necesare pentru a produce
20.000 kilocalorii de energie caloricã ?

FISA C
TRANSFORMAREA SI MÃSURAREA ENERGIEI DINTR-UN
COMBUSTIBIL FOSIL

DIRECTII:
Urmeazã pasii de mai jos pentru a putea obtine energie caloricã din gaz natural.
Foloseste un termometru Fahrenheit, deoarece unitãtile Btu folosite anterior
sunt în sistemul de mãsurare englezesc.
1. Fii atent la instructiunile de protectie furnizate de cãtre profesorul tãu în ceea
ce priveste folosirea în conditii de sigurantã a arzãtorului Bunsen sau alt gen de
arzãtor pentru gaz avut la dispozitie. Pune-ti ochelarii de protectie.
2. Umple un vas mare cu destulã apã pentru a cântãri aproximativ o livrã de apã
(354,6 g) aproximativ 450 ml. Cantitatea totalã ar trebui sã fie egalã cu o livrã
(450 ml) de apã plus greutatea vasului.

3. Amestecã apa cu o baghetã. Apoi ridicã termometrul la mijlocul vasului si

citeste temperatura apei. Înregistreazã temperatura la coloana "Etapa de
încãlzire", în tabelul de date. Timpul initial este "timp 0".

40
4. Fixeazã aparatura asa cum se aratã în desen. Vasul
ar trebui sã fie cu 7,5 cm deasupra arzãtorului. Aprinde
si fixeazã arzãtorul la o flacãrã medie.
5. Foloseste bagheta pentru a mesteca apa când
începe încãlzirea. Dupã 5 minute mãsurati temperatura
apei . Înregistrati temperatura la "Etapa de încãlzire 1",
în tabel, în dreptul "Timp 5".
6. Lãsati sistemul sã se rãceascã cel putin 3 minute.
Repetati instructiunile pentru pasul "3" si "5". De
aceastã datã, temperatura "Timp 0" va fi mai ridicatã
decât temperatura initialã a apei, încãlzitã oarecum.
Dupã încãlzire, înregistrati noile temperaturi mãsurate sub "Etapa de încãlzire
2" pe tabel.
7. Calculati schimbarea temperaturii pentru fiecare etapã din cele douã si
înregistrati aceste calcule sub etapele de încãlzire respective. Comparati
modificãrile între ele. Întrebati profesorul dacã e nevoie de mai multe încercãri
înainte de a trece la pasul 8.
8. Umpleti încã odatã vasul cu apã si multã gheatã care, împreunã, cântãresc
450 g. Greutatea totalã ar trebui sã fie egalã cu 450 g de apã si gheatã, plus
cantitatea vasului. Nu uitati sã agitati cu bagheta amestecul de apã si gheatã
din vas.
Cititi termometrul pânã când temperatura rãmâne constantã.
Înregistrati temperatura sub "Etapa de încãlzire finalã" în tabelul de date.
9. Pornind de la datele colectate anterior, cu câte grade apreciati cã se va ridica
temperatura combinatiei apã-gheatã dacã o veti încãlzi timp de 5 minute ?
Scrieti previziunea în tabelul de date sub "Etapa de încãlzire finalã".
10. Bazându-vã pe înregistrare la "Timp 0" a combinatiei apã-gheatã si pe
previziunea privind schimbarea temperaturii, calculati temperatura a se
înregistra la "Timp 5". Notati estimarea calculatã, în tabelul de date, sub "Etapa
de încãlzire finalã".
11. Încãlziti combinatia apã-gheatã timp de 5 minute si înregistrati rezultatele
sub "Etapa de încãlzire finalã", în tabelul de date.
12. Calculati variatia realã de temperaturã si înregistrati în tabelul de date
calculele sub "Etapa de încãlzire finalã".
13. Verificati împreunã cu profesorul datele si rãspundeti la chestionar.

TABEL DE DATE:
ETAPA DE ÎNCÃLZIRE 1
Timpul 0’ Temperatura Apei _____________________0F
Timpul 5’ Temperatura Apei _____________________0F
Variatia temperaturii ___________________0F
ÎNCERCARE DE ÎNCÃLZIRE 2
Timpul 0’ Temperatura Apei _____________________0F
Timpul 5’ Temperatura Apei _____________________0F
Schimbarea temperaturii ________________0F

41
 ÎNCERCARE DE ÎNCÃLZIRE FINALÃ
Timpul 0’ Temperatura combinatiei apã-gheatã _____________0F
Prevãzut Modificarea temperaturii ______________________0F
Prevãzut Temperatura la Timp 5 ________________________0F
Timpul 5’ Temperatura combinatiei apã-gheatã _____________0F
Realitate Variatia temperaturii _________________________0F
CHESTIONAR:
1. Folosind Fisele A si B, calculati:
a) Câte unitãti Btu de energie au fost necesare pentru a modifica temperatura
initialã a apei la noua temperaturã înregistratã în "Încercare de Încãlzire 1" ?
__________ Btu.

b) Câte kilocalorii de energie au fost necesare ? __________ Kcal.

c) Câte calorii de energie au fost necesare ? __________ therm.

d) Câti KW/h de energie au fost necesari ? ___________ KWh

2. Cu câte grade ati apreciat cã se va ridica temperatura combinatiei apã-

gheatã în 5 minute ? __________ 0F.

3. Cu câte grade a crescut de fapt temperatura ? __________ 0F.

4. Probabil cã ai remarcat o neconcordantã. Astfel de neconcordante apar

atunci când existã o diferentã între ceea ce asteptai sã observi si ceea ce
observi cu adevãrat. Ce întrebãri ai, ca rezultat al discrepantei pe care ai
observat-o ?

TRANSFORMAREA ENERGIEI
(Informatii pentru profesor)

OBIECTIVE OPERATIONALE:
! Conducerea unui experiment;
! Înregistrarea datelor si observatiilor în timpul
experientei;
! Citirea si interpretarea unei hãrti cu numere;
! Citirea si interpretarea unei hãrti cu numere;
! Solutionarea matematicã a problemei.

RATIUNI MAJORE:
Fiecare combustibil fosil contine o cantitate specificã de
energie pe unitatea de masã.
Continutul energetic (capacitatea caloricã) se mãsoarã
prin diferite unitãti.

42
Aceste unitãti de mãsurã pot fi convertite din una în alta.
FOND:
Cãrbunii fosili furnizeazã cea mai mare cantitate de energie folositã astãzi în
lume. În ciuda multor probleme asociate cu folosirea lor, ei vor continua sã fie
importanti în urmãtorii ani.
În acest context este important ca elevii sã se familiarizeze cu unele dintre
proprietãtile cãrbunilor fosili, astfel cã ei când vor creste, vor putea aborda
inteligent subiectul energie.
Continutul energetic al cãrbunilor se cunoaste. În nici un caz din aceste date nu
se poate deduce cantitatea de energie utilizabilã dupã procesul de conversie.
Pierderile sunt mari în toate procesele de conversie si eficienta nu atinge
niciodatã procentul de 100 %. Si acest aspect trebuie discutat cu elevii în cadrul
activitãtii.
PLANIFICAREA:
! Instructorul trebuie sã facã calcule si sã completeze rãspunsurile de la fisele
A si B.
! Sã aibã la dispozitie o rezervã de gheatã pisatã într-un container izolat, pentru
experimente.
! Colaborati cu profesorii de matematicã pentru
a vedea dacã elevii au suficiente cunostinte
pentru a rezolva problemele.
! Pentru "Tot înainte" colaborati cu bibliotecarul
pentru a afla dacã e disponibilã informatia
despre cãrbunii fosili si gaze naturale. Dacã nu
este, bibliotecarul o poate obtine din alte
biblioteci sau din alte surse locale.

SUGESTII DE GESTIUNE A TIMPULUI:

În prima fazã se prezintã materialul didactic, se trec în revistã definitiile pentru
"cuvinte de învãtat" si se citeste fisa A.
În a doua fazã se completeazã fisa B.
Puneti elevii sã realizeze experimentul fisei C.
Permiteti elevilor sã lucreze în grupuri mici când executã experimentul. Verificati
rezultatele experimentului si rãspunsurile la cuvintele problemã.
Dacã doriti, experimentul poate fi demonstrativ.
În loc sã cântãriti apa si gheata pentru amestecul de apã cu gheatã, puteti folosi
0
volume mãsurate de elevi (454 ml ~ 454 g). Citirea temperaturii în C poate fi
convertitã în grade Fahrenheit.
0 0
F = 9/5 ( C) + 32
Dacã elevii se aratã interesati, puneti-i sã facã unul din exercitiile din sectiunea
"Tot înainte".

ATENTIE !
Recapitulati regulile de folosire, în sigurantã, a focului, de încãlzire a lichidelor si
de ardere a gazelor naturale. Atentionati elevii asupra regulilor de mânuire a
termometrelor pentru a asigura o citire corectã.
43
 SUBIECTE DE DISCUTIE:
! Care este continutul energetic al fiecãrui tip de cãrbune în comparatie cu
ceilalti ?
! Când energia stocatã în cãrbunii fosili este convertitã pentru folosire, ce
formã de energie rezultã de obicei ?
! Care metodã de transformare a energiei din cãrbunii fosili este cea mai
utilizatã ?
! Care sunt avantajele si dezavantajele folosirii cãrbunilor fosili ? Luati în
considerare continutul caloric, accesibilitatea conversiei, problemele
ecologice etc.

REZULTATE TIPICE:
! Unii elevi vor avea nevoie sã lãmureascã cuvintele problemã în câteva etape.
! Elevii vor fi capabili sã converteascã unitãtile de mãsurã a energiei din una în
alta.
! Dacã elevii realiezazã gresit operatiile aritmetice, rezultatele lor vor fi
necorespunzãtoare. Vor fi încurajati sã urmãreascã rãspunsurile la fisa B
pentru a vedea dacã rezultatele lor sunt rezonabile.
! Elevii ar putea deduce cã o parte din energia caloricã a fost folositã pentru
topirea ghetii, dacã amestecul s-ar încãlzi, dar acolo nu s-a constatat nici o
schimbare de temperaturã în timpul topirii ghetii.

EVALUARE:
Organizati un concurs "Cine stie câstigã" din cuvintele
de învãtat.
Evaluati rãspunsurile elevilor la fisele B si C.
Rãspunsurile date de elevi în timpul discutiilor pot fi
folosite ca indicator al gradului de întelegere a
conceptelor.

MODIFICÃRI:
O tortã cu propan poate înlocui becul Bunsen.
Alcãtuiti un program computerizat pe baza informatiilor
si cuvintelor cheie de la sectiunea B.
Elevii se pot informa asupra consumului de energie din facturile utilitare si pot
face transformãri ale unitãtilor de mãsurã.

RÃSPUNSURI:
Fisa B:
1. Gaze naturale
2. Turbã
3. 3.500.000/3413 = 1025,49 KWh
4. 25.000.000/3413 = 7324,93 KWh
5. 25.000.000/5.600.000 = 4,464 barili
6. 1.410.579/42 = 33585,21 Kcal
7. 38.000.000 - 37.000.000 = 1.000.000 Btu
44
8. 3413 x 10.000 = 34.130.000 Btu/25.000.000 = 1,365
9. 3,97 x 20.000 = 79.400 / 47.000.000 = 0,00169 t

Fisa C:
1. Rãspunsul depinde de diferenta de temperaturã (o variatie de 25 F în 5
minute) de exemplu:
a) Btu = 1 l x DT x 25 = 25 Btu
b) Kcal = 0,252 x Btu = 0,0252 x 25 = 6,3 Kcal
c) therms = Btu / 100.000 = 25/100.000 = 0,00025 grade
d) KWh = Btu /3.413 = 25/3.413 = 0,00073 KWh
2. Elevii ar trebui sã indice o temperaturã medie între proba 1 T1 si proba 2 T2.
3.Energia caloricã e folositã pentru topirea ghetii, desi nu existã nici o modificare
a temperaturii atâta timp cât gheata rãmâne în amestec.
4. Întrebãrile elevilor trebuie sã fie în concordantã cu rezultatele obtinute (fãrã
modificãri) nu potrivit rezultatelor asteptate (aceeasi valoare a variatiei).
Aceasta va permite sã introduceti notiunea de cãldurã latentã.

45
 EFECTELE NOCIVE ALE PLOII
ACIDE
SCOP: Demonstrarea efectelor nocive ale unei solutii
acide

NIVEL: clasa a VII-a

ELEMENTE ESENÞIALE. ·
! elemente ecologice esentiale prezente în programã
! acumularea de date din toate resursele
! elevul va avea posibilitatea sã observe proprietãtile si însusirile obiectelor,
organismelor si evenimentelor din mediu
! comunicarea datelor si informatiilor într-o formã adecvatã, scris si oral.
! elevul va avea posibilitatea sã descrie obiecte, organisme si eventuale
evenimente din mediul înconjurãtor, precum si schimbãrile care intervin în
rândul obiectelor si organismelor din mediu

OBIECTIV
Elevul va deveni constient de efectele nocive ale ploii acide.

ISTORIC
! ploaia acidã este diferitã de ploaia obisnuitã si se formeazã printr-un proces
complex de reactii chimice care implicã poluarea aerului
! cei mai importanti poluanti, în numãr de doi, care contribuie la formarea ploii
acide sunt oxidul de sulf care reactioneazã cu umezeala din atmosferã si
formeazã oxidul de azot si respectiv acidul sulfuric.

EFECTELE NOCIVE ALE PLOII ACIDE

! compusii cu sulf si azot care contribuie la formarea ploii acide, provin în
primul rând din surse create de om, cum ar fi industria;
! emisiile provin, de asemenea, de la automobile si alte forme de transport si
procese industriale;
! ploaia acidã poate dãuna pãdurilor si recoltelor, apelor si poate contribui la
deteriorarea statuilor si clãdirilor;
! cercetãtorii studiazã posibilele efecte ale ploii acide asupra sãnãtãtii
oamenilor;
! poluantii acizi pot fi dispersati prin ploaie, zãpadã, ceatã, rouã;
! cantitãti mari pot fi, de asemenea, depuse în formã uscatã, sub formã de
praf;
! poluantii care contribuie la formarea ploii acide pot fi purtati sute de km
înainte de a se depune pe pãmânt. Din cauza aceasta, este dificil uneori sã

46
 se determine sursele exacte ale poluantilor din
ploaia acidã;
MATERIALE:
!
otet
!
apã
!
douã bucãti coajã de ou de mãrime
medie
!
douã frunze mici
!
douã agrafe de birou
!
douã cutii cu capac

METODÃ:
1. Înainte de începerea activitãtii faceti niste precizãri.
Dacã otetul contine acid, atunci cum se vor modifica anumite materiale în otet ?
Dacã acestea ar fi fost în apã, s-ar fi modificat în acelasi mod ca în otet ?
2. Turnati otet într-una din cutii (containere). Puneti apoi o coajã de ou, o frunzã si
un clip pentru hârtie. Puneti capacul.
3. Turnati apã în celãlalt container. Puneti o coajã de ou, o frunzã si o agrafã
pentru hârtie. Puneti capacul.
4. Lãsati cele douã cutii (containere) cu capacul pus, închise etans peste noapte.
5. Îndepãrtati capacul. Observati toate schimbãrile care au avut loc în cele douã
containere. Scrieti ceea ce observati.

REZULTATE:
În containerul cu apã, materialele nu vor înregistra schimbãri remarcabile. În
containerul cu otet, coaja de ou va fi moale, frunza va avea puncte maronii pe ea,
iar agrafa pentru hârtie nu va prezenta nici o schimbare notabilã.
Aceastã activitate demonstreazã faptul cã solutiile acide pot fi dãunãtoare.

EXTENSII:
Mãsurati aciditatea câtorva solutii utilizând hârtie de pH.
Sugestii pentru solutiile ce urmeazã a fi testate sunt:
! suc de lãmâie (pH 20)
! otet (2,2)
! suc de mere (3,0)
! suc de rosii (4,2)
! lapte (6,2)
! apã purã (7,0)
Comparati valorile pH-ului în cele douã cazuri: ploaie acidã si ploaie normalã.

Explicati faptul cã anumite alimente pe care noi le mãnâncã contin acizi care nu
dãuneazã sãnãtãtii, cum ar fi acidul citric.
Dar existã si acizi mai puternici, care sunt produsi de întreprinderi si industrie si
sunt nocivi.
47
 CONTROLUL POLUÃRII
AERULUI

SCOP:
Sã arate cum este controlatã poluarea aerului.

NIVEL DE STUDIU:
clasa a VI-a, a VII-a si a VIII-a.

ELEMENTE ESENÞIALE:
1. Se foloseste echipamentul de laborator.
2. Se observã proprietãti fizice si chimice ale materiei.
3. Se mãsoarã proprietãtile fizice si chimice ale materiei.

OBIECTIVE:
La sfârsitul lectiei, elevul va fi capabil sã distingã un precipitator electrostatic
si un separator umed, precum si principiile de operare ale acestor tehnici.

ÞINTÃ:
La fabricarea oricãrui produs industrial poate rezulta deseu care poate polua
aerul. Purificatorul umed si precipitatorul electrostatic sunt douã instrumente
folosite pentru curãtarea aerului rezidual înainte ca acesta sã fie eliberat în
atmosferã.

FONDUL PROBLEMEI:
Poluantii aerului sunt emisi în atmosferã sub formã de particule, aerosoli,
vapori sau gaze. Cea mai comunã metodã de eliminare sau reducere a
poluãrii la un nivel acceptabil este distrugerea poluantului prin combustie
termicã sau cataliticã, prin transferarea poluantului într-o formã mai putin
toxicã sau prin colectarea poluantului cu ajutorul unui echipament de
protectie care sã previnã dispersarea lui în atmosferã. Recuperarea
poluantului se poate realiza prin folosirea unei metode sau mai multe, ca de
exemplu:
1. Saci colectori
Particulele uscate sunt retinute pe filtre de pânzã, hârtie sau materiale
similare. Particulele sunt scuturate sau aspirate din filtre într-un recipient
colector. Sacii colectori sunt folositi pentru a controla calitatea aerului în
fabricile de otel, în turnãtorii si alte furnale industriale si pot colecta peste 98 %
din particule.
2. Ciclonii
Gazul încãcat cu praf este rotit rapid într-un colector de formã cilindricã.
48 Miscarea de rotatie dã nastere unor forte centrifuge care aruncã particulele
spre peretii cilindrului de unde acestea pot cade într-un recipient colector.
Ciclonii sunt folositi pentru controlul poluãrii la separarea bumbacului de
sãmântã, la spãrgãtoarele de roci si la alte procese industriale; ele retin
aproximativ 95 % din poluantii solizi.

3. Precipitatorul electrostatic
Cu ajutorul unei surse statice, prin folosirea electricitãtii statice, particulele se
atrag conform încãrcãturii lor electrostatice asemãnãtoare formând mici picãturi
de praf si scame. Precipitatoarele electrostatice sunt folosite în procent de 98-
99 % în locul sacilor colectori în cazul particulelor aflate în suspensie în gazele
fierbinti, cum sunt emisiile rezultate din uzinele electrice, laminoare de otel,
fabrici de hârtie, turnãtorii, fabrici de ciment.

4. Separatoarele umede
Particulele, vaporii si gazele sunt controlate prin trecerea gazului murdar printr-
o solutie lichidã. Se folosesc în termocentralele care ard cãrbuni, în fabricile de
asfalt si în alte locuri în care se emite dioxid de sulf si hidrogen sulfurat si alte
gaze cu solubilitate mare în apã. Separatoarele umede sunt adesea folosite
pentru poluantii corozivi, acizi sau bazici.

ACTIVITÃÞI:
1. Alcãtuirea unui separator umed.
2. Alcãtuirea unui precipitator electrostatic.

ÎNTREBÃRI POSIBILE:
1. Ce tip de echipament e cel mai indicat pentru
înlãturarea particulelor?
2. Ce tip de echipament e cel mai indicat pentru
înlãturarea deseurilor gazoase ?
3. Separatorul umed este folosit pentru orice poluant ?
4. Ce probleme produce poluarea aerului pe care îl
respirãm?
5. Dacã industria este doar o parte a problemei, cum
actionãm noi ?

49
 EXPLOZIA DE LA CERNOBÂL
Marea explozie:
La 26 aprilie 1986, ora 13,25,
localitatea Cernobâl a devenit locul
celui mai grav accident nuclear din
lume. Operatorii tocmai
închiseserã unul dintre reactoare
când presiunea a crescut brusc si
reactorul a explodat. Suflul
exploziei a trimis gazele radioactive
si particulele la o înãlSime de peste
trei mile în atmosferã. Doi muncitori
au murit pe loc, iar alSii douãzeci si
nouã au decedat ulterior din cauza
expunerii la radioactivitate.
În urmãtoarele zile, peste 120.000
de oameni au fost evacuaSi pe o
razã de 18 mile în jurul uzinei
nucleare. În timp ce reactorul
ardea, elicopterele au aruncat tone
de plumb, nisip si alte minerale
peste flãcãri. În ciuda acestor
eforturi, incendiul a durat 10 zile
dupã explozie, continuând sã
elibereze poluanSi radioactivi.
Unde s-au dus poluanSii:
În urma exploziei s-a format un nor
care s-a împãrSit curând în douã. O
parte a norului s-a îndreptat spre
nord-vest, cãtre Polonia si
Scandinavia si apoi cãtre Europa
Centralã. Cealaltã parte a norului s-
a îndreptat spre est, de-a
curmezisul Asiei, deasupra
Japoniei si a Pacificului de Nord,
atingând în cele din urmã Coasta
de Vest a Americii de Nord.
Continuând sã ardã, reactorul a
produs radiaSii orientate cãtre sud
si vest. Oamenii de stiinSã
considerã cã în cele mai multe
cazuri, cantitãSile de radiaSie,
depistate în afara fostei Uniunii
Sovietice au fost relativ mici.
50
E f e c t e l e
exploziei:
Primele câteva
sãptãmâni care au
urmat exploziei de la Cernobâl, au
fost pline de confuzie. Câteva Sãri
europene au raportat pierderi de
milioane de dolari ca urmare a
contaminãrii produselor
animaliere. În alte Sãri europene
apropiate, oamenilor li s-a spus cã
nu e nici un pericol si cã pot
consuma în siguranSã aceste
produse. Fermierii au suferit
pierderi financiare imense când
alte Sãri din lume au refuzat sã
importe produse din Europa. O
semnificativã parte a emisiei de
material radioactiv a avut timp de
viaSã foarte lung si astfel aceasta
va persista acolo încã foarte mult
timp, mii de ani. RadiaSia, chiar si
la nivele scãzute, poate creste
incidenSa cancerului.
Deosebit de sensibile sunt efectele
asupra sistemului digestiv, asupra
presiunii sângelui si asupra inimii.
Explozia a încordat astfel relaSiile
între fosta Uniune Sovieticã si alte
naSiuni. Oficial ea a fost anunSatã
pe 29 aprilie.
Urmãrile Cernobâlului:
Reactorul distrus la Cernobâl stã
acum îngropat într-un strat gros de
beton armat si oSel, în timp ce
celelalte reactoare ale uzinei
produc energie din nou, dar
dezastrul îsi adunã încã impozitele.
Unii specialisti prezic cã, în
urmãtoarele decenii, mii de oameni
care s-au expus iradierii s-ar putea
îmbolnãvi.
 DRUMUL POLUÃRII
Puncte poluate:
! Ziua a 2-a - 27 aprilie
1. Vântul poartã norul radioactiv spre NV, peste Gdansk
(Polonia).

! Ziua a 3-a - 28 aprilie

2. Norul radioactiv a ajuns la Stockholm (Suedia).
3. Norul radioactiv a ajuns Helsinki (FInlanda).
4. Norul radioactiv a ajuns la Oslo (Norvegia).

! Ziua a 4-a - 29 aprilie

5. Radioactivitatea continuã sã înainteze spre nord, prin Scandinavia si
atinge Trondheim (Norvegia).
6. RadiaSia e detectatã la Copenhaga (Danemarca).
7. Vântul duce norul radioactiv la Praga (Cehoslovacia).

! Ziua a 5-a - 30 aprilie

8. Norul se deplaseazã peste Munchen (Germania).
9. CantitãSi mari de particule radioactive cad, odatã cu ploaia, asupra Vienei
(Austria).
10. Norul radioactiv ajunge la Geneva (ElveSia).

! Ziua a 6-a - 1 mai

11. Norul traverseazã Roma (Italia).
12. Norul radioactiv ajunge la Budapesta (Ungaria).
13. Vântul poartã norul radioactiv la Zagreb (Iugoslavia).
14. RadiaSia detectatã în Paris (FranSa).
15. Norul radioactiv ajunge la Tromso (Norvegia).

! Ziua a 7-a - 2 mai

16. CantitãSi mici de radiaSie mãsurate în apropiere de Reykjavik (Islanda).
17. RadiaSia atinge Bucurestiul (România).
18. Vântul poartã particulele radioactive la Bruxelles (Belgia).
19. Norul radioactiv se miscã peste Londra (Anglia). CantitãSi mari de
radiaSie cad, odatã cu ploaia, în nordul Londrei.
20. Norul radioactiv e detectat la Sofia (Bulgaria).

! Ziua a 8-a - 3 mai

21. Norul radioactiv ajunge la Glasgow (ScoSia).
22. Vântul poartã norul radioactiv la Atena (Grecia).
23. Particulele radioative detectate în Alaska (Turcia).

51
 ! Ziua a 9-a - 4 mai
24. RadiaSia ajunge la Beirut (Liban).

! Ziua a 10-a - 5 mai

25. RadiaSia e detectatã la Damasc (Siria).

! Ziua a 11-a - 6 mai

26. Particulele radioactive ating Kuweitul.
27. Norul radioactiv se deplaseazã în Xian (China).

! Ziua a 12-a - 7 mai

28. Particulele radioactive ajung în Tokio (Japonia).

! Ziua a 18-a - 13 mai

29. CantitãSi neînsemnate de radiaSie detectate în Richland , Washington
(USA).

PLAN DE LECTIE
Elevii vor urmãri drumul poluãrii începând cu accidentul de la
Cernobâl.

Nivelul: clasele a VII-a si a VIII-a

Obiective:
Se asteaptã ca elevul:
! sã numeascã si sã localizeze Sãrile prin care a trecut radiaSia , traseul
radiaSiei;
! sã descrie cum circulã dintr-o zonã în alta aerul poluat;
! sã împartã traseul parcurs de valul de radiaSie în ordine cronologicã.

AntenSie !
! ÎntrebaSi fiecare elev: Ce înseamnã poluarea aerului ?
! ScrieSi toate ideile pe tablã.
! Prin discuSii, obSineSi definiSii.

RulaSi elevii:
! ÎmpãrSiSi elevii în grupe, care sã se concentreze asupa poluãrii aerului, asupra
, elementelor care polueazã.

52

Materiale:
! Copii ale materialului - Explozia de
la Cernavodã.
! Creion, markere pentru hartã,
harta Europei.
! Harta lumii, atlas enciclopedic.
Fundal:
Majoritatea poluanSilor aerului sunt
invizibili, în ciuda faptului cã mari
cantitãSi din acestia se concentreazã
sub formã de nori, de "smog"
deasupra oraselor.
Un element poluat al aerului, adesea
vizibil este praful, prezent în special
pe suprafeSele clãdirilor sau ale altor
structuri care sunt expuse acestuia pe
perioade lungi de timp sau când
acesta este prezent în cantitãSi mari.
Praful este alcãutit din particule mici
de materie solidã si/sau picãturi de
lichide. Sursele naturale ale acestuia
includ: substanSã vulcanicã, polenul
si praful purtat de vânt. Cãrbunele si
uleiul arse, centralele electrice si
combustibilul ars de cãtre
autovehicule sunt sursele principale
de poluaSi ai aerului, generaSi de
cãtre om, dar nu toate aceste surse
sunt la scarã mare. Folosirea
lemnului drept combustibil,
genereazã, de asemenea, cantititãSi
importante de substanSe în anumite
zone, desi cantitãSile totale sunt mult
mai mici decât cele provenite de la
vehicule, uzine energetice si
industriale.
Aerul nu cunoaste graniSe, vântul
poartã poluanSii la sute de kilometrii
depãrtare de la sursa lor. PoluanSii
aerului traverseazã distanSe mari si e
foarte important pânã la ce altitudine
ajung ei în atmosferã. Dacã poluanSii
nu se ridicã prea sus, ei se
depoziteazã foarte aproape de sursa
lor. PoluanSii care sunt purtaSi la
înãlSimi mari în atmosferã pot sã
cãlãtoreascã mii de mile înainte de a
se depune pe pãmânt. Aerul nu
cunoaste graniSe locale, statale,
naSionale, sau internaSionale.
Urmãrind traiectoria radiaSiei
eliberatã în timpul accidentului la
centrala nuclearã de la Cernobâl,
elevii vor vedea modul în care
poluarea aerului, ca materie anume,
poate deveni o problemã planetarã.
Mod de lucru:
1. Elevii pot lucra individual sau pe
grupe. DiscutaSi cu elevii ce
înseamnã poluarea aerului si cum se
deplaseazã în spaSiu. Elevii pot citi si
discuta articolul.
DistribuiSi pliante cu informaSia!
2. Folosind punctul de poluare, elevii
vor schiSa traiectoria zilnicã a
radiaSiei. Punctele importante vor fi
evidenSiate numeric si în ordine
cronologicã. (AveSi grijã sã vã bazaSi
pe materiale de referinSã disponibile
pentru a localiza Sãrile).
Extindere:
ÎmpãrSiSi clasa în douã echipe:
fiecare echipã va lucra la cartarea
punctelor poluate. MarcaSi
localitatea Cernobâl pe hartã.
Marcarea o vor începe cei din prima
echipã, care vor citi cu glas tare
localizarea primului punct de poluare.
Elevul va avea 40 de secunde pentru
a gãsi orasul si îl va marca pe hartã.
Membrii echipei îl pot ajuta dându-i
câteva indicaSii pentru a-l direcSiona,
dar nu au voie sã menSioneze sau sã
arate spre o anumitã direcSie. Dacã
elevul localizeazã orasul în 40 de
secunde acea echipã câstigã un
punct. Dacã nu, cealaltã echipã are
sansa sã gãseascã localizarea
corectã. Echipele localizeazã pe rând
punctele pânã când au fost gãsite pe
53
 hartã toate cele 29 de puncte.

Evaluare:
! Elevilor li se dã o hartã si li se cere sã gãseascã punctele
independent.
! RãspundeSi în scris la urmãtoarele întrebãri:
! Ce alte forme de poluare a aerului cunoasteSi ?

54
 CO2 SI POLUAREA AERULUI
SCOP:
Testarea gazului CO2 la diferite
concentratii.
Nivelul: clasele a IV-a si a V-a
Elemente esentiale:
! Elementele ecologice esentiale,
prezente în întreaga programã,
culese cu ajutorul simturilor.
! Elevul va avea posibilitatea sã
observe proprietãtile si tipul
obiectelor, organismelor si
evenimentelor din mediul natural
si le va putea explora direct.
! Clasificarea, ordonarea si
esalonarea datelor. Elevul va
avea posiblitatea sã clasifice
materia, fortele, energia,
organismele, actiunile si
evenimentele din mediul
î n c o n j u r ã t o r, p e b a z ã d e
asemãnãri si deosebiri.
! Comunicarea datelor si
informatiilor într-o formã
adecvatã, în scris si oral. Elevul
va avea posibilitatea sã descrie
obiecte, organisme si evenimente
din mediul înconjurãtor, sã
descrie schimbãrile care apar în
structura obiectelor si
microorganismelor din mediul
înconjurãtor.
Obiective:
Se asteaptã ca elevul:
! sã observe efectele CO2;
! sã testeze concentratiile de CO2;
! sã compare concentratiile de
CO2;
! sã ajungã la concluzia cã valorile
ridicate ale concentratiilor de CO2
sunt dãunãtoare oamenilor.
Materiale:
! chibrituri;
! bicarbonat de sodiu;
! otet;
! Albastru de metil
! paie;
! lumânare;
! 2 cãni curate sau pahare pentru
fiecare grup de elevi;
! baloane rotunde.
Cadru:
În timpul zilei, lumina soarelui face ca
particulele din atmosferã sã se miste
mai repede, generând cãldurã
datoritã frecãrii. Din cauza nivelului
ridicat de CO2, cãldura acumulatã, ce
s-a format acolo, nu poate trece prin
atmosferã în spatiu, pentru cã
undele infrarosii ale cãldurii sunt
prea mari.
Aceasta explicã cresterea
temperaturii aerului pe Pãmânt,
cunoscutã ca fiind efectul de serã.
Anumiti oameni de stiintã se tem cã
aceastã crestere a temperaturii va
provoca dereglãri ale conditiilor
climaterice, cauzând topirea
ghetarilor si astfel scurgerea de mai
multã apã în ocean. Aceastã
crestere a nivelului apei poate
provoca aparitia a douã fenomene:
1.Scãderea concentratiei saline,
amenintând speciile marine;
55
 ApariSia CO2 în atmosferã este
cauzatã de procesul de
despãdurire, care reduce numãrul
copacilor capabili sã absoarbã CO2,
precum si de arderea combustibililor
fosili în uzinele electrice.
CO2 se produce atunci când oSetul
si bicarbonatul de sodiu sunt
amestecate. Se poate apoi "turna"
gazul (CO2 este mai greu decât
aerul) peste o flacãrã si sã-l stingã.
Gazul va înlocui oxigenul, iar fãrã
oxigen flacãra se va stinge.
Albastrul de metil este un indicator
pentru CO2. Albastrul de metil îsi va
schimba culoarea
din albastru închis în
albastru deschis, din
verde în galben, în
f u n c S i e d e
concentraSia de
CO2. Elevii pot testa
concentraSia CO2,
utlizând gazul
produs atunci când
ei expirã si când
o S e t u l s i
bicarbonatul de
sodiu se amestecã.
Mod de lucru:
1. DemonstraSi modul în care gazul
CO2 va stinge o flacãrã. AmestecaSi
oSetul si bicarbonatul de sodiu într-
un recipient. ÎncãlziSi gazul
deasupra unei lumânãri ce arde.
(Nu înclinaSi recipientul sau sticla
atât de mult, astfel încât lichidul sã
se reverse si sã stingã flacãra).
LãsaSi elevii sã explice de ce
flacãra s-a stins. DiscutaSi fiecare
teorie. RepetaSi demonstraSia,
explicând fiecare pas. ExplicaSi
elevilor cã ei vor crea acelasi gaz
pentru un experiment.
56
2. TurnaSi 50 ml. de oSet într-o
sticlã cu gât subSire. PuneSi 45
grame de bicarbonat de sodiu într-
un balon.
3. AplecaSi balonul, astfel încât
bicarbonatul de sodiu sã cadã în
oSet. ObservaSi inflamarea
balonului. RãsuciSi balonul strâns la
capãt, pentru ca gazul sã nu poatã
iesi.
4. PuneSi un pai în balon; ar putea
iesi puSin CO2.
5. TurnaSi 50 ml de
soluSie de albastru de
metil într-un vas curat
si plasaSi paiul în
balonul cu soluSie.
6.PermiteSi CO2 sã fie
eliberat în soluSia de
BTB.
7. LãsaSi elevii sã
observe si sã
comenteze ce s-a întâmplat, sã
noteze rezultatele într-un jurnal
stiinSific sau într-o colecSie de fise
informative.
Rãspunsuri posibile:
! Albastru de metil este un test
pentru CO2;
! CO2 s-a produs când
bicarbonatul de sodiu si
oSetul s-au combinat;
! Se înregistreazã schimbarea
culorii.
8. CereSi elevilor sã numeascã
gazul pe care animalele îl expirã.
CereSi elevilor sã repete procedura
pentru a testa concentraSia de gaz
CO2 pe care ei îl expirã. CereSi
elevilor sã estimeze dacã rezultatele
vor fi aceleasi sau diferite. Va avea
aerul expirat de oameni o
concentraSie mai ridicatã de CO2,
decât cel creat atunci când oSetul si
bicarbonatul de sodiu se amestecã ?
ObservaSi si înregistraSi rezultatele.
Evaluare:
Unii oameni cred cã nivelul de CO2 în
atmosfera noastrã este prea ridicat.
Ei se tem cã temperatura Pãmântului
POLUAREA
va creste, fãcând-o dãunãtoare
vieSii.
Institutul InternaSional de Cercetare
a Resurselor susSine cã companiile
ce folosesc electricitate: industria,
locuinSele, transportul, provoacã
cresteri ale CO2 în atmosfera
noastrã.
Utilizând imagini si cuvinte, explicaSi
cum puteSi ajuta la reducerea
nivelului de CO2.
Timp scontat:
Acest experiment va dura 2 ore de
57
 CE STITI DESPRE…?
OBIECTIVELE ACTIVITÃTII:
! sã introducã si sã îmbogãteascã
cunostintele despre mediu
! sã permitã elevilor sã-si evalueze
cunostintele anterioare
! sã-i stimuleze sã citeascã
! sã stimuleze discutiile

PREGÃTIRE:
Pregãtiti 8-10 întrebãri cu rãspuns tip: adevãrat
fals, sau cu mai multe variante de rãspuns, pe o
anumitã temã. Faceti destule copii ale testului pentru a da unul fiecãrei
perechi de elevi (sau scrieti testul pe tablã sau pe o folie transparentã)

MOD DE LUCRU:
! împãrtiti clasa în perechi si distribuiti testul. Dati o copie fiecãrei echipe de
elevi.
! explicati elevilor cã vor parcurge acest test pentru a descoperi ceea ce
deja cunosc despre un subiect. Explicati-le cã nu vor fi notati. Scopul
testului este mai degrabã o evaluare.
! asigurati-vã cã elevii înteleg întrebãrile
! elevii lucreazã în echipã, discutã întrebãrile si marcheazã rãspunsurile lor
! dupã lucrul în echipã, voluntarii raporteazã rãspunsurile clasei întregi,
scriindu-le pe tablã. Dacã apar disensiuni cereti elevilor sã dea rãspunsu
lpropriu. Nu apreciati în aceastã etapã dacã rãspunsurile elevilor sunt
corecte sau gresite.
! dupã ce elevii au terminat de prezentat rãspunsurile lor, cititi întregii clase
rãspunsurile corecte.
! antrenati întreaga clasã într-o discutie centralã pe urmãtoarele întrebãri:
> V-a surprins vreun rãspuns?
> Ce ati învãtat din aceste teste?
> Ce altceva v-ar place sã cunoasteti despre acest subiect?
! în continuare, elevii pot alcãtui o listã cu întrebãrile lor despre subiectul
respectiv. Aceste întrebãri pot constitui baza pentru munca de cercetare,
proiectare sau pentru cãutarea bibliografiei.

CE STITI DESPRE PÃDURILE PLUVIALE ?

1. Toate pãdurile pluviale sunt localizate în zonele calde tropicale.

Adevãrat Fals

58
2.Care sunt cele trei tãri ce adãpostesc cele mai întinse pãduri pluviale?
a) Brazilia, Indonezia si Zair
b) Brazilia, Canada si SUA
c) Brazilia, Mexic si Panama
d) Australia, Brazilia si Rusia
3. Câti oameni trãiesc în pãdurile pluviale?
a) 14.000
b) 14.000.000
c) 140.000
d) 140.000.000
4. Care este viteza de disparitie a pãdurilor pluviale?
a) 100 acri/zi
b) 100 acri/orã
c) 100 acri/minut
e)100 acri/secundã
5. Ce procent din speciile de plante si animale existã numai în pãdurile pluviale?
a) 5%
b) 15%
c) 35%
d) 50%
6. Câte specii de insecte trãiesc în pãdurile pluviale?
a) 10 milioane
b) 20 milioane
c) 30 milioane
d) 40 milioane
7. Care dintre urmãtoarele esente lemnoase nu provin din pãdurile
tropicale?
a) mahon
b) nuc negru
c) tec
d) trandafir
8. Care din urmãtoarele animale nu trãiesc în pãdurile tropicale?
a) lama
b) gorilã
c) maimutã urlãtoare
d) cerbul elan

RÃSPUNSURI.
Fals. O pãdure pluvialã este orice pãdure unde cãderile masive de ploi fac sã
creascã o vegetatie densã. Pãdurea tropicalã se gãseste în zonele calde, tropicale.
Existã pãduri pluviale nu numai la tropice ci si în Alaska de S-E, spre exemplu.
1. a) 5. c)
2. d) 6. b)
3. c) 7. a)
4. c)

59
 CE SPECII VEI OCROTI?
OBIECTIVELE ACTIVITÃTII
! sã exploreze valorile personale si atitudinile fatã
de speciile în pericol;
! sã discute de ce unii oameni pretuiesc mai mult
unele forme de viatã deât altele;
! sã sporeascã cunostintele despre importanta
ecologicã a tuturor plantelor si animalelor;
! sã practice luarea de decizii în grup, scrierea de
articole si informarea.

PREGÃTIREA:
! Pregãtitisti multiplicati destule copii de fise înainte de a da câte una fiecãrui
elev.
! Familiarizati-vã în general cu fiecare specie din fisã. De exemplu, trebuie
sã fiti capabil sã explicati elevilor cã un cocor cântãtor este o pasã
re mare (1,5 m anvergura aripilor) cu pene albe si negre si tipete puternice
si ascutite.

MOD DE LUCRU:
! împãrtiti clasa în grupe si dati fiecãrui elev o fisã;
! parcurgeti fisa cu elevii si rãspundeti la orice întrebare a lor despre specii;.
! elevii lucreazã în grupuri, grupând plantele si animalele în ordinea în care
ei cred cã ar trebui ocrotite;
! grupurile încep sã raporteze clasei listele lor; rezultatele se scriu pe tablã;
! conduceti discutii cu clasa, centratã pe urmãtoarele întrebãri:
> Ce forme de viatã credeti cã trebuie mai curând ocrotite, plantele sau
animalele aflate în pericol? De ce?
> Pe ce considerente ati decis prioritatea voastrã? Interese umane?
Frumusete? Mãrime? Specii care trãiesc în tara voastrã?
> De ce sunt unii oameni mai interesati sã ocroteascã mamiferele si
pãsãrile si mai putin plantele si animalele?
> De ce cei mai multi oameni sunt interesati sã ocroteascã animalele
mari si frumoase decât pe cele mici si mai putin frumoase?

TEMÃ - Mini-expunere.
Ca temã de casã cereti fiecãrui elev sã intervieveze 4-5 oameni. Ei trebuie sã
cearã fiecãrei persoane sã numeascã cinci specii aflate în pericol. Elevii vor
rezuma constatãrile lor într-un scurt articol pe care îl vor citi clasei. Apoi vor urma
discutii cu clasa pentru a gãsi o cale de educare a oamenilor privind importanta
acestor specii.

PRECIZÃRI:
În afarã de faptul cã formele de viatã mai mici si mai putin fermecãtoare sunt

60
adesea mult mai importante decât speciile atractive, un important punct de discutat
cu clasa, este importanta formelor vegetale de viatã pentru cã toate vietuitoarele
depind de plante pentru hranã, adãpost si multe alte
aspecte.

FISÃ DE LUCRU
Ce specii vei ocroti?
Se lucreazã în grup. Tu faci parte dintr-o echipã care s-a
angajat sã salveze 10 specii amenintate cu disparitia.
Conditia este sã ai bani si materiale la dispozitie sã salvezi o
singurã specie. Consultã lista cu atentie si apoi
numeroteazã plantele si animalele în ordinea în care vei
încerca sã le salvezi de la 1 (la cea mai importantã specie)
la 10 (cea mai putin importantã specie) Încercati sã conveniti asupra ordinii în care
speciile ar putea fi salvate.
1. cocorul rãgusit
2. pitonul indian
3. balena cu cocoasã
4. leopardul alb
5. soarecele de plajã
6. ursul Panda
7. liliacul gri
8. vulturul de Filipine
9. fluturele (cu aripi de pasãre)

61
 BINGO RECICLARE
OBIECTIVE:
! sã-i determine pe elevi sã se asocieze între ei, sã
comunice
! sã învete mai mult despre mediul natural de viatã;
! sã cunoascã frecventa actiunilor de protectia
mediului
! sã încurajeze autoevaluarea comportamentului
propriu vis-a-vis de mediul înconjurãtor
! sã exerseze sistemul de "întrebãri si rãspunsuri"
PREGÃTIRE
Multiplicati materialul "Bingo reciclare" pentru a da fiecãrui elev un exemplar.
Alegeti trei obiective concrete (betisoare, pene) pe care sã le folositi ca premii.
MOD DE LUCRU
Distribuiti foile BINGO si faceti o introducere a jocului în felul urmãtor:
"Sunt multe lucruri pe care le puteti face pentru a proteja mediul înconjurãtor. Ca
sã le gãsim pe cele pe care deja le facem, sã jucãm BINGO. Eu mã plimb prin clasã
si vã cer sã rãspundeti la întrebãrile din fisã. Când cineva rãspunde DA, scriu
numele persoanei în cãsuta respectivã. Când totalizati 5 rãspunsuri corecte pe
orizontalã, verticalã sau diagonalã trebuie sã strigati BING. Primii trei elevi vor
primi un premiu. Dupã ce vã asigurati cã elevii au înteles întrebãrile si regulile
jocului, începeti jocul.

Stingeti lumina Închideti Reciclati ziarele Folositi Ati dat cuiva un

când plecati din robinetul în timp vechi? scrisorile vechi cadou reciclat?
camerã? ce vã spãlati pe ca pe hârtie
dinti? rebut?

Ridicati Ati donat Vã luati de Folositi Faceti schimb

gunoaiele pe vreodatã haine acasã sacosa prosoape din de reviste cu o
care le vedeti pe vechi? atunci când pânzã în locul altã persoanã?
stradã? plecati la celor de hârtie?
cumpãrãturi?
Evitati sã Evitati folosirea Folositi briciul
Ati primit vreun Folositi baterii unei sacose dacã în loc de lamã?
cumpãrati cadou reciclat? regenerabile? cumpãrati un
spumant?
singur articol de la
un magazin?

Folositi Refolositi sticlele Refolositi Reciclati sticle? Pentru o gustare,

ambalaje vechi si borcanele? recipientele de folositi o pungã
pentru gunoaie? plastic? de hârtie sau o
cutie?

Evitati folosirea Cumpãrati lucruri Returnati toate Folositi exact Reciclati

ustensilelor de de la magazine sticlele de plastic cantitatea ambalajele de
plastic ca tip second- magazinelor? necesarã de aluminiu?
tacâmuri? hand? hârtie pentru
împachetat?

62
CITATE DESPRE MEDIU
OBIECTIVE:
! sã încurajeze gândirea criticã despre subiectele
ecologice;
! sã exploreze valorile proprii vis-a-vis de mediul
înconjurãtor;
! sã ofere prilejuri pentru exprimare personalã;
! sã încurajeze parafrazarea, discutiile si
compozitia scrisã.

PREGÃTIRI:
! Alegeti câteva citate accesibile pentru elevi pentru a-i stimula.
De exemplu:
"Planeta mamã ne semnalizeazã o luminã rosie: "fiti atenti" - ne zice. A
avea grijã de planetã e ca si cum am avea grijã de casa noastrã".
(Dalai Lama)
"Cãprioara, calul, vulturul, acestia sunt fratii nostri... Pãmântul este mama
noastrã... toate fiintele sunt înrudite, precum legãtura de sânge ce uneste
o familie".
(Chief Seattle)
"Si astfel, viata noastrã, sãrãcitã de locuri publice, descoperã cuvinte în
copaci, cãrti, în pâraie repezi, predici în pietre si bine în orice".
(Wiliam Shakespeare)
"Fãrã îndoialã cã un mic grup de persoane implicate, reunite într-un
Comitet cetãtenesc, pot schimba lumea; realmente, este singurul lucru
care se poate face".
(Margaret Mead)
MOD DE LUCRU:
! Scrieti citatele pe tablã si evitati sã dezvãluiti aprecierile personale asupra
citatelor.
! Împãrtiti clasa în grupuri mici si cereti-le sã dezbatã urmãtoarele probleme:
1. Cum ai exprima mesajul citatului cu propriile cuvinte ?
2. Esti de acord cu mesajul citatului ? De ce ?
! Acordati 10-15 minute pentru dezbaterile în cadrul grupului.
! Cereti câtorva elevi voluntari sã prezinte clasei dezbaterile din cadrul
grupului lor.
TEMÃ:
Ca temã, cereti elevilor sã scrie o paginã sau douã pornind de la un citat. Îi puteti
stimula cu întrebãri pentru început:
1. Ce înseamnã acest citat pentru tine ?
2. Cum se coreleazã citatul cu propria ta experientã ?
3. Se coreleazã citatul cu ceva din ce ai citit tu ?

63
 MINI CERCETARE
OBIECTIVE:
! Îmbogãtirea cunostintelor despre naturã si în
extensie despre problemele mondiale de mediu.
! Practicarea cititului, luãrii de notite,discursului,
ascultãrii si compozitiei scrise.
PREGÃTIRE:
! Pregãtiti si multiplicati un tabel cu numele a 4-6 tãri
cu probleme de mediu. (Sarcina va fi mai
semnificativã pentru elevi, dacã veti include si
numele tãrii lor). Faceti destule copii pentru a da câte una fiecãrui elev.
! Realizati o selectie de articole din ziar/reviste, cãrti, care contin destule
informatii relevante pentru aceastã activitate.
MODUL DE LUCRU:
! Împãrtiti clasa în perechi si atribuiti câte o tarã fiecãrei perechi.
! Arãtati-le cãrtile, magazinele si explicati-le elevilor sarcina. Ei vor lucra în
echipã, folosind materialele date pentru a gãsi informatia de care au
nevoie pentru a completa fisa primitã despre tara care le-a fost atribuitã.
! Echipa lucreazã împreunã, completând cãsutele tabelului.
! Elevii încep sã raporteze clasei "descoperirile" lor. În timp ce ascultã, clasa
îsi completeazã fisa proprie cu informatia necesarã.
! Conduceti o discutie cu clasa, centratã pe urmãtoarele întrebãri:
1. Ce tãri au probleme similare de mediu ?
2. Ce tãri au aceeasi problemã de mediu ca si tara voastrã ?
3. Ce au în comun toate tãrile ?

China Etiopia Ungaria India Mexic

Localizare

Populatie

Ramuri
industriale
dominante
Resurse
naturale
Surse majore
de energie

Probleme de
mediu
TEMÃ DE CASÃ:
Ca sarcinã de lucru pentru acasã, elevii pot fi solicitati sã scrie un paragraf sau douã pentru
fiecare tarã, înainte de a concepe o frazã de descriere a ceea ce au în comun toate tãrile.
64
VECINII MEI SI MEDIUL MEU
ÎNCONJURÃTOR
OBIECTIVE:
! Îmbogãtirea cunostintelor despre
vecinãtatea imediatã
! Îmbogãtirea cunostintelor despre efectele
pozitive si negative care decurg din calitatea
de vecin.
! Practicarea luãrii de notite, ascultãrii, dictãrii
si conversatiei.
! Practicarea vorbirii descriptive.
PREGÃTIRE:
Pregãtiti destule copii ale fisei de lucu pentru a da câte una fiecãrui elev. Elevii
vor avea nevoie de suprafete plane pentru a scrie în aer liber. Dacã carnetelele
nu sunt destul de utile, strângeti destule file de carton pentru a da câte una
fiecãrui elev.
MOD DE LUCRU:
! Cereti clasei sã numeascã toate locurile cu care se învecineazã scoala. În
timp ce elevii îsi elaboreazã rãspunsurile, scrieti-le pe tablã la una din cele
4 rubrici:
> spatii de lucru (institutii publice);
> spatii de locuit;
> spatii de recreere;
> spatii nefolosite.
! Împãrtiti clasa în echipe de câte 4 elevi si distribuiti foile de lucru.
! Explicati elevilor sarcinile de lucru. Ei vor face o plimbare în circuit pentru a
identifica vecinii scolii. Fiecare elev dintr-un grup va fi responsabil pentru
înregistrarea informatiilor dintr-un anumit loc din vecinãtate.
! Revizuiti categoriile si rubricile fisei de lucru pentru a vã asigura cã elevii
au înteles.
! Invitati elevii afarã pentru a face turul vecinãtãtilor. Elevii stau grupati pe
echipe si-si noteazã observatiile si reactiile.
! Când vã întoarceti în clasã, dictati clasei urmãtoarele întrebãri:
1. Care sunt cele mai atractive spatii de locuit din împrejurimi ?
2. Cum ar putea fi îmbunãtãtite spatiile de locuit ?
3. Cum sunt folosite spatiile de lucru din vecinãtate ?
4. Ce efecte negative au ele ?
5. Cum ar putea fi îmbunãtãtite spatiile de lucru din jur ?
6. Sunt destule spatii pentru faunã ?
7. Cum putem ajuta animalele sãlbatice sã supravietuiascã în vecinãtate ?
8. Sunt destule spatii de recreere în împrejurimi ?
9. Dacã nu, ce putem face pentru a crea mai multe ?
10. Ce poti face, tu, pentru a ameliora starea mediului înconjurãtor din
vecinãtate ?
! Elevii discutã întrebãrile în grupul lor.

65
 ! Conduceti o discutie cu toatã clasa asupra întrebãrilor.

TEMÃ:
Elevii pot scrie scrisori oficialitãtilor locale, conducerii unitãtilor învecinate, etc.,
oferind sugestii pentru ameliorarea mediului înconjurãtor.

Ce se aflã în Curãtenie Vegetatie Recipiente Frecventa Observatii

vecinãtate? de gunoi traficului

Locuri de
muncã

Spatii de
locuit

Spatii de
recreere

Locuri
nefolosite

66
 MATERIALE PENTRU
JOACÃ SI PENTRU LUCRU
Pentru început un scurt
curs de stiintã a
materialelor.

PVC rãmâne în totalitate în

materialul plastic, ci se evaporã
Materialul PVC (policlorurã de
cu timpul.
vinil) un produs a lindustriei
clorului, distrugãtor pentru mediu,
! Pentru copii, îngurgitarea,
este un pericol pentru om si mediu,
înghitirea PVC-ului e
atât în cadrul productiei, cât si la
periculoasã. Prin acidul gastric
utilizarea si îndepãrtarea sa ca
este extras o parte din
deseu.
plastifian, iar partea de jucãrie
înghititã e solidificatã. De aici
! În cadrul procesului de
rezultã margini ascutite si
productie, în timpul cãruia se
tãioase care provoacã leziuni în
consumã o mare cantitate de
tractul stomacalo-intestinal.
energie, se obtine din clorurã
de sodiu (sare de bucãtãrie) un
! Atunci când este utilizat poate
clor gazos foarte otrãvitor.
elibera substante de adaos
Clorura de vini,l ca treaptã
periculoase, precum si resturi
intermediarã în procesul de
de clorurã de vinil; arderea sa în
realizare a PVC-ului este, dupã
camerã provoacã acid
cum s-a dovedit, cancerigenã.
clorhidric si o dioxinã
Pentru producerea PVC sunt
cancerigenã provocând astfel
necesare pânã la 70 %
daune imense sãnãtãtii si
procente de adaosuri foarte
mediului.
otrãvitoare, pentru ca produsul
final, PVC-ul, sã poatã fi
! PVC nu putrezeste în locurile
utilizabil. De exemplu,
de depozitare, iar materialul
materialului plastic îi este
continut se infiltreazã,
adãugat plastifiant (emolient)
prejudiciind apele freatice. În
pentru a regulariza duritatea si
prezent, doar în Austria sunt
elasticitatea produsului. Cel
cca.1,5 milioane de tone de
mai utilizat plastifiant este
PVC în circulatie, care trebuie
DEHP (în experientele pe
sã fie evacuate si stocate ca
animale s-a dovedit
deseuri. An de an muntele de
cancerigen, otrãvitor pentru
PVC creste cu 100.000 de tone.
pesti, perturbator pentru buna
functionare a rinichilor si a
! Reciclarea PVC-ului e
ficatului uman). DEHP nu
imposibilã chiar dacã industria
67
 cautã sã ne convingã de
contrariul. Înlocuitorii acestor
produse sun de asemenea,
toxice. Reciclarea PVC-ului
poate amesteca PVC-ul doar în
cantitãti minuscule. Asta
înseamnã iar si iar o productie
mai mare de PVC. Cantitatea
acumulatã de PVC creste
continuu.
ARIA POSIBILELOR
PROBLEME
CULORILE
Culorile ne atrag si ne incitã. La
copii, care percep lumea
înconjurãtoare extraordinar de
intens prin simturi, inspiratia le e
creatã, în foarte mare mãsurã, prin
culori. Cu atât mai necesar e sã se
stie ce substante produc nuantele
diferitelor materiale folosite în jocuri
si creatii.
În principiu, substantele colorante se
pot împãrti în douã grupe: substante
colorante care se dizolvã în apã si
pigmenti.
Colorantii solubili în apã pot fi
clasificati si ei ca având origini
naturale (de exemplu purpura) sau
artificiale, industriale.
Colorantii naturali sunt relativ
inofensivi, dar scumpi; cei artificiali
produc, în parte, probleme. Înaintea
tuturor, colorantul azoic care are o
utilizare vastã este bãnuit cã
produce cancer. Deja de multã
vreme e cunoscut faptul cã acesti
coloranti pot provoca alergii. Pe
suprafete, precum lemn, tesãturi sau
hârtie, pigmentii se lipesc doar cu
ajutorul unor lianti. În afara acestora,
sunt folosite pentru colorarea
plasticului, culori pentru pictat,
68
acuarele, cretã
coloratã, culori de
degete pentru
copii.
Se pot ivi
probleme la
f o l o s i r e a
pigmentilor
artificiali datoritã continutului lor de
metale grele, foarte toxice pentru
om. Acestea, odatã rãspândite în
corp, îsi mãresc continutul si
provoacã leziuni rinichilor, ficatului,
tractului stomacalo-intestinal, inimii,
circuitului sanguin si sistemului
nervos. Metalele grele, extrem de
dãunãtoare sunt plumbul, cadmiul si
mercurul. Cadmiul e catalogat drept
cancerigen.
Aliajele cu cadmiu sunt utilizate ca
pigmenti rosii, galbeni si organj.
Plumbul, dimpotrivã, e depozitat în
special în oase. Mercurul provoacã
distrugeri importante în sistemul
nervos central, chiar si în cantitãti cu
o concentratie foarte micã, iar în
organismul copilului poate aduce
grave prejudicii inteligentei si
puterea de concentrare, prin faptul
cã duce la supraactivitate.
Si aliajelor cu crom li se atribuie
actiuni cancerigene si modificãri
genetice.
Produsele fluide si pãstoase oferã
un teren de culturã ideal pentru cele
mai mici vietuitoare, pentru ciuperca
de mucegai si pentru bacterii. Pentru
a se mãri durata de folosire, acestor
materiale li se adaugã substante
conservante. Pot
fi folosite aldehide
formice si
substante pentru
conservarea
alimentelor.
Aldehida formicã
produce iritatii ale membranei
mucoase si cãilor respiratorii,
alergii, fiind bãnuitã cã ar cauza
chiar si cancer.
SOLVENTII
Solventii organici sunt prezenti
peste tot unde se doreste uscarea
rapidã a unei substante, în
substante pentru lipit (cleiuri), culori,
lacuri. Solventii se pot aseza pe
plãmâni, iar durerile de cap,
ametelile, greturile stomacale si
tulburãrile de vedere sunt urmãri ale
acestor simptome acute de otrãvire.
Contactul constant, neîntrerupt cu
solventii organici poate duce la
deteriorarea ireparabilã a ficatului,
rinichilor si creierului. Dupã daunele
aduse sãnãtãtii mai apare si
încãrcarea mediului cu formatiuni
de particule în suspensie, precum
siafectarea pânzei de pã freaticã.
MATERIALE PENTRU
FRÃMÂNTAT
N o r o i u l s i
amestecarea
acestuia constituie
împreunã, unul din
cele mai specifice
caracteristicei
ocupatii ale copiilor.
Materialul pentru frãmântat,
plastifiant contine cearã, caolinã
sau cretã, substante ce pãstreazã
umiditatea (de exemplu, sare de
bucãtãrie), coloranti si dizolvanti (de
exemplu, apã).
În cadrul acestor materiale
distingem trei grupe: materiale cu
frãmântare lungã (în special
plastilina) care rãmâne mereu
maleabilã, altele întãrindu-se la
contactul cu aerul sau sub efectul
cãldurii. Metalele grele nu mai sunt
utilizate de ani de zile ca vopsele,
coloranti. De aceea plastilina este
adecvatã pentru copii. Ele pot fi
amestecate diferit, de exemplu, pe
baza materialelor plastice, care sunt
o dispersie de apã a acetatului de
polivinil sau un amestec a acestui
material plastic cu PVC-ul sau cu
alte materiale plastice. Ca material
de amestec e folosit amidonul. În
afara acestora, amestecul contine
materiale conservante, plastifianti si
pigmenti.
Materialele plastifiante trebuie sã fie
mânuite de copii de la 4 ani în sus,
cãci cei mai mici au obiceiul sã bage
orice în gurã. Si aluatul de sare,
inofensiv de altfel, nu poate fi
consumat, cãci sarea în cantitãti de
0,5-1 grame per 1 kg de corp uman
poate fi mortalã.
ÎÎn timpul jocului cu materiale
plastifiante, copilul trebuie
supravegheat.
Pentru modelat si frãmântat e de
preferat lutul.
Cumpãrati doar materiale
plastifiante cu data de
producere imprimatã !
CREIOANE (inclusiv
colorate)
Pânã în secolul al
VI-lea, în Europa
Centralã, aliajul de
staniu cu plumb a
fost utilizat pentru
minele cu care se
desena pe hârtie.
De aceea, cuvântul creion, atât de
utilizat si azi, contine în el cuvântul
plumb (în germanã "creion" =
Bleistift (vârf de plumb). Totusi,
acesta nu contine plumb ci, în
69
 principal grafit, argilã si cearã, care
solidificã continutul de argilã. Minele
creioanelor colorate sunt alcãtuire
din caolinã (argilã albã pentru
portelan), cearã, lianti si coloranti.
Creioanele, inclusiv cele colorate
sunt supuse dispozitiilor Normelor
Europene, care fixeazã valori limitã
în ceea ce priveste continutul de
metale grele.
Creioanele trebuie sã fie astfel
fabricate încât sã nu aibã învelisul
acoperit cu lacuri care contin metale
grele, îngurgitate în momentul în
care marginile creionului este ros cu
dintii.
Este interzisã realizarea produselor
de proastã calitate. Minele si
suprafetele lãcuite ale creioanelor
pot indica prezenta unui continut
mare de metale grele. Produsele
pietelor austriece, elvetiene si
germane nu prezintã nici un risc.
De o vreme existã pe piatã creioane
groase de colorat si de marcat. Au
culori frumoase si luminoase, nu se
rup chiar atât de usor si de aceea
sunt si pentru copii mai mici o
alternativã foarte bunã în locul
creioanelor carioaca.
RADIERELE
Multe radiere contin
materiale plastice,
precum PVC-ul cu
continut plastifiant.
Adesea au un miros
foarte plãcut sau
forma unor dulciuri, fructe etc. Toate
acestea pot determina copiii sã le
roadã cu dintii, ceea ce atrage dupã
sine urmãrile fatale mentionate
anterior.
Nici radierele necolorate din cauciuc
naturalnu mai pot fi recomandate,
din pãcate, cãci si aceste radiere au
70
fost amestecate, conform testului
economic, cu ulei de rapitã clorurat
numit factis, pentru a îmbunãtãti
proprietãtile radierei. Atâta timp cât
încã se mai aplicã acest adaos, vã
recomandãm radierele din cauciuc
sintetic, tip Pelikan.
CREIOANE CU MINE TOPITE
ÎN CEARÃ
Creta coloratã e un amestec
de cearã naturalã si sinteticã
în diferite proportii, densitãti,
care sunt luate drept
nedãunãtoare. Dar si aici e
vorba de posibila problemã a
metalului greu din continutul
lor. Prin Normele Europene
au fost stabilite valorile
continutului de metale grele,
care s-au situat sub aceste
delimitãri impuse. În ciuda
acestui fapt trebuie sã fim atenti la
copii, sã nu sugã din aceste obiecte.
Creta ceratã, solubilã în apã, poate fi
îndepãrtatã usor din piesele de
îmbrãcãminte, prin spãlare.
Nu cumpãrati creioane cu mine
cerate, în învelis de plastic. Învelisul
de hârtie sau carton este mai
favorabil mediului ambiant.
CREION TIP CARIOCA SI
MARKERE PENTRU TEXT
Markerele care au o luminozitate
stridentã, cariocile fine pentru croit si
desenat, cariocile groase care au
culori atât de ispititoare
pentru copii, greu pot fi
îndepãrtate de ei.
De cele mai multe ori ele
contin cearã fluidã care
se dizolvã în
diluanti sau
apã. Si la
4
aceste grupe de produse ca si la
lipiciuri, cleiuri, încãrcarea cu
solventi trebuie privitã critic. Si
colorantii pot pune probleme, astfel,
înaintea tuturor plasându-se
colorantii azotici. În continuare,
trebuie avute în vedere cariocile
care produc mult deseu plastic.
Continutu acestora sau a unor
solventi asemãnãtori care trebuie
sã fie evacuate ca deseuri sunt
substante problemã. Doar minele
pe bazã de apã pot fi aruncate la
gunoi.
Alternative: creioanele colorate si
markerele, groase, subtiri,
nelãcuite, în forme de creioane
uscate. Ele existã în nuante
stridente sau mate, tin mult mai
mult, neputându-se usca, fiind si
mereu ascutite.
CULORI PENTRU COPII, DE
PICTAT CU DEGETELE
Acestea sunt
culori pãstoase
solubile în apã.
În esentã
constau dintr-u
liant (amidon,
substante ce
pãstreazã umezeala, coloreazã sau
conservã).
Pentru a preveni posibilele
probleme de sãnãtate la copii, în
Germania a fost încheiatã, de bunã
voie, o conventie, în decembrie
1987, între producãtori si stat în
privinta producerii si punerii în
circulatie a acestui fel de culori.
Acordul contine urmãtoarele reguli:
! nu sunt admise substantele cu
continut aromatic ;
! sunt permise colorantii si
substantele conservante pentru
alimente ;
! nu se admite ca ambalajul cã se
impregneze;
! pe produsele corespunzãtoare
poate fi imprimatã indicatia:
"Corespunde conventiei
încheiate prin liberã întelegere în
1987, privitor la culorier de pictat
cu degetele".
Aceastã conventie este un pas în
directia cea bunã, dar în privinta
colorantilor nu e suficientã, fiindcã
s-au admis si diferiti coloranti azotici
din seria celor folositi pentru
alimente.
CULORI PENTRU RETUS
Toate aceste culori ca si acuarelele
de renume, se mentin în privinta
metalelor grele sub nivelul stabilit
de Normele Europene, fiind
asemãnãtoare cu amestecurile
culorilor de pictat cu degetele.
ACUARELE NATURALE
PENTRU COPII
Aceste culori, produse ale firmei
Pelikan, contin doar zahãr, amidon,
fãinã si coloranti naturali (extract de
urzicã, sirop de sfeclã de zahãr
etc.), fiind astfel extrem de potrivite
pentru copii mici îndeosebi.
COLORANTI PENTRU
TESÃTURI
Pânã la mijlocul
secolului al IX-
lea s-au utilizat
p i g m e n t i
n a t u r a l i ,
precum purpura
extrasã din
g l a n d e l e
melcului de purpurã,
indigo, din arborele de indigo etc.
Apoi, pe piatã, au pãtruns colorantii
71
 din plante, iar astãzi colorantii sunt
produsi practic doar de Bayer si
BASF. Colorantii pentru tesãturi
contin pigmenti artificiali ce pot fi
diluati cu apã si terebentinã.
Colorantii imprimati prin procedeul
"Batik" (veche tehnicã de vopsire
iimprimare pentru mãtase, bumbac,
sabloane de cearã). Acesti coloranti
sunt utilizati prin adãugarea clorurii
de sodiu (sare de bucãtãrie), putând
fi utilizati pentru vopsire si în masina
de spãlat. Nu sunt cunoscute date
exacte despre continutul lor . Ceea
ce se stie sigur,este bine sã fie
reduse la minimum,atingerea pielii
cu aceste culori
CRETA
Creta de uz scolar e alcãtuitã dintr-
un amestec de cretã (carbonat de
calciu), argilã albã pentru portelan
(caolin) si argilã (lut). Asupra cretei
albe nu existã bãnuiala cã ar putea
avea în continutul sãu o mare
cantitate de metale grele, a cãror
prezentã e sigurã la creta coloratã.
De aceea, trebuie spãlate mâinile
dupã utilizare ei.
LIPICIUL
Copiii, în activitãtile lor
creative iau contactul si
cu lipiciul. Dupã puterea
de lipire si proprietãtile
acestora, distingem
lipici de hârtie, lipici
universal, lipici de
contact si de reactie.
Acestea sunt alcãtuite
din elemente ce sunt
rãspunzãtoare pentru reusita lipirii a
doi adjudvanti precum plastifianti,
agenti acceleratori de întãrire, rãsini,
solventi, acceleratori, inhibatori,
72
substante de umpluturã si pigmenti.
Lipiciul universal cu componente
dizolvante se usucã mai repede
decât alte lipiciuri pe bazã de apã.
Solventii continuti sunt inflamabili
asa cã acestui lipici trebuie sã i se
aplice pe cutie avertismentul
"Pericol de incendiu". Toate aceste
lipiciuri contin componente
dizolvante de cca.50 pânã la 90 %
din cauza cãrora nu sunt
recomandabile copiilor. În spatii mici
si nearisite provoacã greatã si
ametealã. Copii sunt cu mult mai
sensibili decât adultii la un astfel de
aer. Si lipiciul de contact contine
cantitãti mari de solventi care
ametesc si sunt dãunãtori pentru
sãnãtate. Si aceste lipiciuri ar trebui
sã aibã inscriptionate pe ele
avertizarea "Pericol de foc!". Din
aceleasi cauze, expuse mai înainte,
si produsele de contact si cele de
reactie nu trebuie lãsate pe mâna
creativã a copiilor. Asa numitul lipici
de secundã (românescul Super-
glue) cu efect foarte rapid are în
compozitie elemente cu un mod de
reactie pozitivã ce abia dacã mai
apucã sã formeze materiale plastice
dãunãtoare. Se usucã într-un aer cu
umiditate normalã. Trebuie scos în
evidentã cã acest lipici nu trebuie sã
ajungã în mâna copilor mici de
grãdinitã. Trebuie reflectat dacã,
într-adevãr, trebuie un astfel de lipici.
O serie de lipiciuri contin, în locul
solventilor organici, apã. Dintre
acestia fac parte cele mai multe
produse pentru hârtie, dar si unele
considerate universale. Se gãsesc
pe piatã în diferite forme, fluidã sau
de creion. Pe baza continutului de
apã a acestor produse, li s-a
adãugat aldehida formicã, sau
substante ce conservã alimentele,
aflate deja în continutul multora, fiind
astfel indicate si pentru activitãti cu
copii. Atunci când foloseste cleiul
de amidon pentru tapet, trebuie sã
se ia în seamã pentru folosire doar
substantele biologice active.
O substantã de lipit foarte cunoscutã
din totdeauna este papul din fãinã
obtinutã doar din utilizarea imediat
dupã preparare a unui amestec de
apã si fãinã.
HÂRTIA COLORATÃ
Hârtia coloratã si papul se numãrã
printre cele mai iubite materiale din
care se confectioneazã fel de fel de
lucruri. Dar si aici pot apare unele
probleme. Substantele continute
sunt ori foarte toxice, ori contin
componente toxice (metale grele).
Hârtia ce se coloreazã putin la
umezealã (de exemplu, crepul,
hârtia foarte coloratã) trebuie evitate
pe cât posibil.
JUCÃRII
Acestea pot fi
confectionate din
diferite materiale.
Lemnul e un material
de mare valoare
pentru construirea
jucãriilor care, din
pãcate, adeseori e
lãcuit pentru a
stimula cumpãrarea sa. Pe de o
parte, proprietãtile naturale ale
acestui material se pierd, pe de altã
parte, lãcuirea devine o sursã de
metale grele. Jucãriile din plastic au
tot felul de forme si culori ceea ce le
face foarte atrãgãtoare pentru copii.
Materialul plastic moale, însã,
fiindcã este mai mult din PVC, are un
continut foarte mare de plastifiant.
Materialul plastic tare e folosit la
producerea celor mai diferite jucãri,
este interzis datoritã continutului de
eventuale metale grele. Un fapt
îmbucurãtor este cã tot mai multi
producãtori de jucãrii renuntã la
utilizarea metalelor grele.
BALOANE DE SÃPUN
Lichidele pentru baloane
de sãpun pot fi cumpãrate,
sau preparate acasã din
resturi de sãpun si apã.
Atunci când aceste
bucãtele de sãpun sunt
înghitite, pericolul ce apare
constã, în principal din
spuma care se creazã în
stomac.
Retetã pentru prepararea
baloanelor:
! 2 pãrti sãpun(sampon auto sau
curãtitori universali);
! o parte, apã distilatã;
! o parte, glicerinã.
Copii nu au nevoie întotdeauna de
jucãrii realizate subtil, cu mult efort,
ei, adesea, se multumesc cu
obiecte simple, precum scoartã de
copac, betisoare sau seminte,
sâmburi de fructe sau alte materiale
naturale. Folosite în grup, creste
capacitatea de a da noi întrebuintãri
acestor obiecte foarte simple.
A FRÃMÂNTA
Un aluat fãcut de tine însuti:
fãinã finã...................... 40 dg
sare............................ 20 dg
piatrã acrã.................. 2 linguri rase
ulei............................. 2 dg
apã.......................... 1/2 l
73
 Se amestecã fãina cu sarea si praful
de piatrã acrã, se adaugã apa, uleiul
si un vârf de cutit de colorant
alimentar, se frãmântã bine pânã
când amestecul devine moale de to;,
dacã produsul rezultatl e prea
sfãrãmicios se mai adaugã ceva ulei,
în nici un caz apã. Coca se
pãstreazã, compactã, în pungulite de
plastic sau cutii de metal.
Avantajul acestui aluat:
Este foarte moale, ductil, se aspirã
usor dupã uscare de pe orice
suprafatã, dusumea acoperitã sau
nu cu mochetã.
A PICTA
CU CULORI DE DEGETE
Mod de preparare:
! 1 litru de apã
! 1 ceascã de amidon (fãinã de
cartofi)
! 1 ceascã fulgi de sãpun
! 1 ceascã de talc
! culoare sub formã de praf,
neotrãvitoare
! lapte acru si colorant alimentar
Se fierbe apa, punându-se apoi
sãpunul, cartofii, talcul si culoarea,
dupã care se amestecã.
74
A PICTA
CU CULORI DE PÃMÂNT
! pap
! apã
! pulbere de culori rosu, galben,
albastru
Într-un vas oarecare se face papul
conform instructiunilor. Într-un
borcan se amestecã pulberea de
culori cu ceva apã, adãugându-se si
amidonul.
Culorile de pãmânt si pentru degete
sunt foarte potrivite pentru pictatul pe
suprafete mari, cu pensule, burete si
prin stropire.
STAMPILE
Încercati sã executati stampile din
hârtie de împachetat sau din carton.
Materiale necesare:
! hârtie de împachetat;
! rola de tapet:
! tusierã: pe o bucatã subtire de
cauciuc spongios pus într-o
farfurie, se presarã putinã
culoare;
! stampilã: cartofi, gulie, morcov,
mãr, ceapã etc.
Încercati si cu mâinile, cu dopuri de
plutã, cocoloase de hârtie, pe scurt
cu tot ce s-ar putea "stampila".
 P Ã M Â N T U L
ATELIER "PE URMELE NATURII"
INTRODUCERE
Introducerea în lumea minunatã a
pãmântului se poate realiza prin
prezentarea istoriei pãmântului, a
omului si a solului. Pe vreme
frumoasã, introducerea se poate face
în aer liber. O mostrã luatã cu hârletul,
sau un contact cu solul mergând în
picioarele goale sunt posibile doar în
anotimpuri corespunzãtoare acestor
activitãti.
ETAPELE
Cele 3 etape trebuie fãcute de
preferintã într-un spatiu mare. Se
recomandã acoperirea mesei cu
hârtie de ambalat. De asemenea,
trebuie sã avem la îndemânã o
instalatie de spãlat si un prosop.
ETAPA I - "Proba simturilor" si a
"Cãldurii"
La aceastã etapã este determinat
felul pãmântului (a nu se confunda cu
tipul solului). Recunoasterea o facem
dupã predominanta componentelor
reciproce, nãmoloase (mâloase sau
argiloase, putând descoperi astfel
proprietãtile solului. De exemplu,
lutul, lut nisipos sau lut argilos.
Vor fi întinse pe masã diferite
probe de sol. Elevii trebuie sã
descopere, cu ajutorul fisei de lucru,
despre ce fel de pãmânt e vorba.
Dupã cunostintele noastre, existã
informatii mai bogate despre:
1.continuturile diferite ale
substantelor nutritive;
2. mici ori
suficiente
acumulãri de
ape;
3. prelucrarea
pãmântului.
ETAPA II -
"Proba de nãmol"
La aceastã etapã, simtim diferenta
dintre un pãmânt fãrã viatã si un sol
cu vietuitoare, cu o structurã
glomelularã (sfãrâmicioasã).
Elevii colecteazã, cu o sãptãmânã
înainte, mostre de sol din vecinãtatea
lor, respectiv câte un pumn din:
? mijlocul unui ogor;
? marginea unui ogor
? fâneatã sau liziera pãdurii;
? grãdina locuintei;
? grãmada de compost.
Aceste probe trebuie uscate, la aer în
spatii bine încãlzite, dupã care vor fi
turnate în sticle sau sãculete
inscriptionate.
ETAPA III - "Microscoparea"
Aici, viata pãmântului, atât de variatã
si fantasticã, poate fi urmãritã la
microscop de câtre ori vrem pentru a
putea fi studiatã cu atentie.
Într-o grãmadã de compost, copii vor
cãuta mici animale ale solului, mai
întâi cu lupa. Sub lupã, microscop,
pot fi admirati astfel viermi filiformi
sau purici de zãpadã si multe altele.
75
 Cu ajutorul fiselor de lucru, precizati finalul Atelierului.
Ca final, elevii pot opta între dezlegarea unei ghicitori despre compost sau o
istorisire.

ETAPE MATERIAL DIDACTIC CINE

Introducere:
! Istoria pãmântului
! Istoria omenirii
!
Testareasimturilor
Diverse mostre de sol sunt însirate, Lut, nisip, argilã, pãmânt de Agentia
una dupã alta, pe masã. Elevii grãdinã de
trebuie sã descopere, cu ajutorul Pãmânt de ogor Protectie a
foilor de lucru, despre ce fel de Pãmânt din pãdure Mediului
pãmânt e vorba Fisã de lucru (hârtie de ªcoalã
împachetat)
Mostrã de noroi
Mostrele pregãtite sunt introduse Câte un pumn de pãmânt (uscat) din: Elevii
într-o cupã de sticlã (de tip Petri). - centrul ogorului ªcoala
Viteza cu care se dizolvã oferã - marginea ogorului
informatii despre gradul de sfãrâmare - fâneatã sau lizierã
al structurii pãmântului. - grãdina casei
- 20 cupe de sticlã
(grupate câte 4)
Fisã de lucu (hârtie de
împachetat)

Microscopare
Pãmântul pentru compost e întins Compost Elevii
pe hârtie de împachetat, cât se Hârtie de îmachetat ªcoala
poate de albã, apoi se cautã mici Animale ale solului în sticlã
animale, la început cu lupa. 2 microscoape
La microscop pot fi gãsite multe Lupe
vietuitoare ale solului, putând fi
precizate cu ajutorul foilor de lucru.

Ghicitori despre compost

Povestiri

76
COMPARAREA VÂRSTEI
PÃMÂNTULUI CU CEA A
OMULUI
Noi avem vârsta de
400.000 ani...
iar pãmântul are
4.500.000.000 ani !
Omenirea are un trecut foarte
îndelungat, dar mai mare, ca vârstã,
este pãmântul. Dacã socotim cã la
fiecare secundã au trecut 3 ani,
atunci pãmântul va avea vârsta unui
om de 45 de ani. În acest calcul al
timpului, istoria pãmântului aratã
astfel:
! În primii 13 ani nu a existat vreo
fiintã pe pãmânt. Primele forme de
viatã s-au nãscut în apã, acum 32
de ani. Abia acum 3 ani si jumãtate
au apãrut copacii, acum vreo 2 ani
mamiferele, iar acum aproximativ
16 luni plantele cu flori. Acum 7
luni s-a format titeiul, iar oamenii
existã doar de abia cinci zile.
! Cam de o orã omul a învãtat
agricultura si de un minut a
început revolutia industrialã. De
20 de secunde omul seacã
rezervele de materii prime ale
planetei, contamineazã solul,
aerul si apa si distruge numeroase
plante si animale. Deci omul
distruge, comparativ în secunde,
ceea ce pãmântul a produs în 45
de ani.
De câtã vreme esti tu pe acest
pãmânt, în aceastã ipotezã de calcul
a timpului ? Dacã ai 12 ani: 4
secunde, dacã ai 24 ani de 8
secunde, dacã ai 36 de ani de 12
secunde, s.a.m.d.

POVESTIOARÃ....

P escãrusii tipã strident ca un urias vas transatlantic ce pãrãseste

portul. La bord se gãsesc numerosi emigranti. Câtiva dintre acestia, care vor sã
înceapã o altã viatã peste mãri, poartã cu ei un mic rezervor. În cutii si cutiute,
precum si în sticle bine sigilate se gãseste acelasi material nesupus plãtii vamale,
pãmântul natal. Ce vrea sã însemne aceasta ? Pentru pasagerii emigranti de la
cumpãna secolului 19 cu 20, o fãrâmiturã de pãmânt reprezintã ceva mai mult
decât doar niste tinã prãfoasã. Din aceastã cauzã ei carã cu sine, în strãinãtate, o
parte din patria lor, întelegând pãmântul ca pe o parte a naturii ce trãieste, care a
fost temeiul fecund, fertil al existentei lor de pânã acum. Pe el au cultivat fructe,
legume si grâne, care le-a asigurat hrana, adesea poate neîndestulãtoare. Într-o
astfel de familie e pãstrat si azi pãmântul natal al strã-strãbunicilor, ca bogãtie de
valoare pentru familie. Cât de profundã e legãtura oamenilor cu pãmântul lor ne-o
indicã si numele lui Adam: e omul creat de Dumnezeu din pãmântul ogorului
(Adamah). Termenul "Adamah" înseamnã, la origine ceva precum o piele (o
coajã de fruct). Tot atât de subtire, finã si usor de rãnit e si suprafata pãmântului.

77
 O mânã de pãmânt contine aproximativ:
! 100 de insecte
! 110 viermi
! 250 purici de zãpadã
! 250.000 viermi filiformi
! 7.500.000 protozoare
! 12.500.000 alge
! 100.000.000 ciuperci
! 255.000.000 bacterii
PROBA TACTILÃ
Cu aceastã metodã poate fi determina,t simplu si destul de exact, tipul de pãmânt

1. Încearcã sã rulezi repede în podul palmei (între ambele palme) niste pãmânt,
cãutând sã-l aduci la forma unui cârnat de grosimea unui creion:
! se poate - sol foarte lutos, argilos;
! nu se poate - sol putin lutos, argilos.
2. Mãruntiti între palme:
! în liniile palmelor este vizibil felul materialului: argilos, nisipos, lutos
! nu este vizibil nici un fel de material nisipos
3. Striviti pãmântul între degetul mare si arãtãtor, în apropierea urechii:
! sunet scârtâit: argilã nisipoasã
! lipsa sunetului
4. Suprafata întinsã a mostrei de strivit:
! tocitã: argilã
! alunecos, lucios: lut
5. Verificati în dinti:
! scârtâie: lut argilos
! consistentã de tip untos: lut

PROPRIETÃTILE DIFERITELOR SOLURI

Proprietãtile diferitelor soluri
Fractiunea nisip Fractiunea ªluf Fractiunea lut
Nisip grosier Nisip Nisip ªluf ªluf ªluf Lut Lut Lut
(necernut) obisnuit fin grosier mediu fin grosier mediu fin
(mediu)

2000 mm 200 2
2 mm 630 0,0063 63 20 6,3 0,002 0,63 0,2

78
 Sol nisipos Sol lutos Sol argilos
Mãrimea
granulelor Pãmânt cu compozitie Sol cu granulatie Sol cu compozitie
granularã grosierã si nivelatã granulatã finã si
dintr-o bucatã dintr-o bucatã

Debit de apã Bun Bun Slab

/între straturile
solului)

Capacitatea de Minimã Mare Foarte mare; apa

stocare a apei pentru plante nu-i
întotdeauna la dispozitie

Aerisirea Aerisire intensivã, Aerisire bunã, Aerisire proastã

solului volum mare al ploilor volumul ploilor este
optim la o structurã
sfãrâmicioasã

Humus si O mare parte de De cele mai multe De cele mai multe ori cu
substante humus , dar ori cu un continut un continut de substante
nutritive de o calitate proastã mare de substante nutritive, dar adesea cu o
(humus brut, acid) de nutritive proastã disponibilitate a
cele mai multe ori cu substantelor nutritive
un continut minim de
substante nutritive
Cresterea O bunã penetratie a Amplasare pentru Pãsuni
plantelor rãdãcinilor, un loc bun plante de culturã
de amplasare pentru
plante nepretentioase

Încãlzirea Încãlzire rapidã Încãlzire Încãlzire lentã

survenitã neîntreruptã si
primãvara rapidã

Cultivarea Usor cultivabil Bun de cultivat Greu de cultivat,

pãmântului adesea prea umed
pentru cultivat

A SIMTI, A MIROSI, A PRIVI

! PROBA PIPÃITULUI
Prin proba pipãitului, sau a degetelor, se
identificã tipul de pãmânt. În functie de cât
de fine sunt micile mostre, putem constata
cã avem de-a face cu argilã, lut sau nisip.
Existã, bineînteles, si tipuri intermediare,
alcãtuite din granule de diferite mãrimi.
Încercati sã rulati între palme o mostrã de
sol umezitã, aducând-o la grosimea unui
creion. Dacã nu reusiti, dacã nu
functioneazã, verificati coeziunea între
degete. Dacã grãmada are coeziune, aveti
de-a face cu un nisip foarte lutos, argilos.
Dacã pãmântul se dezmembreazã în
bucãti, mãruntindu-l în palmã, aveti de-a
face cu un nisip putin lutos, argilos. Dacã nu
rãmâne nimic, înseamnã cã e sol nisipos

79
 pur. Dacã totusi puteti obtine, prin rulare, un
cârnat, încercati sã vã apropiati de
grosimea unui creion. Dacã nu merge, aveti
un lut puternic iîmbibat cu nisip.
Dacã e posibil, mãruntiti o bucãticã din
ceea ce ati rulat, aproape de ureche. Dacã
scârtâitul e clar, deslusit, aveti lut nisipos.
Dacã nu scârtâie, mãruntiti mostra pânã la
pulbere si priviti suprafata obtinutã. Dacã
nu prezintã asperitãti ascutite, aveti lut pur.
În rest rãmâne argila. Argila formeazã o
suprafatã alunecoasã, netedã.
! PROBA MIROSULUI ªI DE
CULOARE
Mirosul si culoarea dau indicii despre
continutul de humus si despre activitatea
organismelor din sol. Mirosul tipic al unui
sol care e activ biologic este dat de secretii,
eliminate sub formã de gaz ale
microorganismelor. Cu cât e mai închis la
culoare si miroase mai tare a frunzis jilav si
1. Nici o descompunere, ci doar un fragment mare.
2. Predominante bucãti mari sau doar putine, de mici
dimensiuni.
3. Aproximativ aceleasi bucãti mici si mari
4. Predominã fragmentele mici, mai putin cele mari
5. Doar fragmente mici.
6. Dizolvarea completã a structurii solului, tulburarea
apei.
Întrebãri:
! Care pãmânt are cea mai mare putere de a rãmâne compact ?
! Dacã plouã puternic, ce sol este spãlat primul si cel mai intens ?
! Care poate fi motivul descompunerii rapide a solului în apã ?
Aglomerare cu o ordonare
nisip
argilã-humus
Planul general de detaliu al structurii glomerulare
80
a pãmânt de pãdure, cu atât partea de
humus din el e mai mare si mai vie, activã.
Un miros a clocit, de putred, indicã în
schimb lipsa aerului. Solul neutru ca miros
(fãrã miros) indicã o minimã activitate
biologicã.
PROBA DE HUMUS
Doar testul cu apã de tipirig demonstreazã
dacã e vorba de humus brut (acid) sau de
humus stabil, pretios, valoros.
PROBA NOROIULUI - pentru
verificarea suplimentarã a constantei
structurii glomerulare se ia într-o linguritã
un fir de pãmânt uscat de cca.2-3 mm si se
pune într-o farfurie platã, amestecat cu
apã. Se asteaptã câteva minute, dupã care
se agitã farfuria. Rezultã o formatie
noroioasã.
Comparati între ele mostrele de sol din
mijlocul unui ogor, cu cele de pe o lizierã
circulatã sau locuitã, de pe o pãsune
îngrãditã sau de pe un hotar de ogor.
Aglomerare cu 2 ordonãri
Colonie de organisme
 MICILE ANIMALE IMPORTANTE
care transformã deseurile noastre în sol fertil

Anelid mic: mãrunteste resturile

Râmã: ierbivorã, extrem de activã
altor animale si materialul pãios.
în amestecarea pãmântului,
Se poate vedea formarea materiei
producând material huminic prin
huminice, în intestine, prin
simbiozã intestinalã
simbiozã

Paianjenul: trãieste prinzând alte Pseudoscorpionul: se hrãneste

animale si are o lungime pânã la 5 cu purici de zãpadã si larve
mm lungime.

Paianjenu de câmp(cosas)l: se Paianjenul: se hrãneste cu purici

hrãneste cu resturi de animale si de zãpadã si diferite tipuri de
de plante moarte. Prinde micile acarieni.
larve de muste

Acarian: se hrãneste cu fân, Molie rosie de catifea: trãieste ca

roade cu dintii frunze, conifere, parazit al pãianjenului de câmp si
lemnisoare al altor animale ale solului.

81
 Cârcîagul: roade cu dintii frunze
(material moale), producãtor de
material huminic prin simbiozã
Specie de miriapod (alergãtorul
pietrelor): vâneazã râme, anelide,
tânsari si larve de muste.
Specie de miriapod : se hrãneste
cu resturi de plante.
Specie de miriapod (picioare
putine): se hrãneste cu resturi de
plante.
82
Specie de miriapod (100 de
picioare)l: pânã la 50 mm lungime,
trãieste prãdând de la acarieni,
purici de zãpadã si alte animale
Specie de miriapod (picioare
duble): se hrãneste cu resturi de
plante, contribuie la amestecarea
pãmântului si la aerisirea sa,
realizeazã material huminic prin
simbiozã
Specie de miriapod (picioarele
piticului): devorã plante sugând si
rãdãcini tinere.
Puricele de zãpadã: roade cu dintii
pãrtile moi ale frunzelor, consumã
resturi de paie, bacterii, alge si
altele.
Se hrãneste cu larve si râme, dar si Sãritorul pe stânci: trãieste în
cu purici de zãpadã. depozite, se hrãneste cu alge si
licheni.

Urechelnitã: se hrãneste cu plante, Stafolin: unele specii sunt

fân etc. prãdãtoare, altele devorã plante,
gunoaie si hoituri.

Gândaci alergãtori: vâneazã râme, Gândaci sãritori: se hrãnesc cu

anelide, stafolini, larve de muste, de material plantifor, formeazã în
tântari. intestine material huminic prin
simbiozã.

Larvã de insecte (rãpitoare): Larvã de insecte (muste,

devorã plante, contribuind la tântari)"tântar de martie", tântar
amestecarea si aerisirea de cal": se hrãnesc cu resturi de
pãmântului. plante, formeazã în intestine
material huminic prin simbiozã.

83
 CULORILE PÃMÂNTULUI
Manuela e furioasã. Lucrarea unei ore
întregi de pictat este deterioratã. Dan a lovit
masa,iar paharul cu apã s-a rãsturnat peste
pictura în acuarelã. Apa gri-maro s-a vãrsat
peste frumoasa lucrare. O pajiste cu fel de
fel de flori se sterge, se spãlãceste, culorile
se amestecã, topindu-se în pete colorate.
Nu mai e nimic de fãcut în afarã de-a te lãsa
pradã furiei.
Tema de azi de la ora de picturã a
fost "Culorile verii". Manuelei îi place ora de
picturã mai mult decât orice altã materie.
Mult mai mult decât altele ca matematicã
sau istoria. Se joacã si experimenteazã cu
culorile. Trãieste sentimentul, cã poate
exterioriza ceva ce clocoteste în interiorul
ei. Asa cum, într-o zi de varã, o bucurie de
nestãpânit trece usor peste o frunzã , peste
vântul cald care adie pe deasupra câmpului
cu grâne, în timp ce ciocârlia care se-naltã
peste pajisti si câmpii, mai sus, tot mai sus,
contribuie cu trilul ei rãsunãtor la
sentimentul tipic al unei vacante de varã, ea
simte o nestãpânitã bucurie de viatã când
se aseazã în fata foii albe de hârtie, când
apucã pensula si începe sã picteze. Atunci
se naste o superbã pajiste de varã cu multe
flori de diferite culori si cu forme ciudate.
Chiar dacã aceste flori nu existã în patria
sa, sigur existã undeva pe lume astfel de
flori, în combinatii rosii-albastre, sau de un
arzãtor rosu-galben. ªi dacã nu pe pãmânt
atunci în altã parte în univers, cel putin
mãcar în închipuirea Manuelei. Exact
aceste culori, aceste forme pe care le-a
scos la ivealã pe hârtie în ultima orã,
exprimã pentru ea sentimentul de
nestãpânit al vietii. Nu ar fi fost în stare sã
facã acest lucru prin cuvinte. ªi acum totul a
fost distrus, de cãtre Dan, neastâmpãratul.
Manuela vede culoarea rosie, ia
pensula, o moaie în apã si apoi în culoarea
rosie. Dan reactioneazã prea târziu: mai
înainte de a putea sã prevadã, Manuela îi
picteazã cu pensula câteva pete peste
chipul înmãrmurit: "Asa-ti trebuie".
Acum profesoara de desen trebuie
sã opreascã cearta: "Ce s-a întâmplat ? Ce-
ti veni Manuela ? Nu am nici o vinã ! Dan a
început-o. El a…. si poveste reîncepe.
84
Slavã Domnului cã profesoara nu-i din acea
categorie care sã pedepseascã. Copii,
explicã dânsa, lui Dan îi pare rãu de-
adevãrat si-n cele din urmã întelege cã
Manuela a fost supãratã. Asa cã au curãtat
împreunã apa vãrsatã, iar foaia de hârtie a
fost "abandonatã" grijuliu pe pervazul
ferestrei. Acasã deja, incidentul si-a pierdut
din importantã.
"Manuela, goleste, te rog vasul cu
compost". Masa de prânz nu este însã gata,
iar vasul pentru deseuri organice este plin
pânã la refuz: frunze de salatã, un buchet
de florii vestede, galbene, între zatul maro
de cafea si frunzele de ceai, coji de banane
si coji de mere rosii, o grãmadã pestrit
coloratã. Manuela scoate vasul afarã si-l
goleste în recipientul pentru compost. Dusã
pe gânduri scormoneste în grãmadã. Coji
de ouã, iarba de la ultimul cosit, ceva paie,
cenusã… fermenteazã, miroase, de aici
rezultã totul. Acum totul e pestrit,
amestecat de-avalma. Toate culorile ca în
cutia mea de acuarele sau de pe pajistea
mea pe care am pictat-o, doar putin mai
amestecate. ªi mai târziu totul devine… si
priveste compostul matur, totul devine
maro, cenusiu-maro, pãmântiu, precum
apa în care moi pensula când pictezi, care
apã devine si ea un lichid cenusiu maro… ªi
totul se înscrie într-un cerc: compostul de
culoare închisã este transportat în grãdinã
- primãvara totul are culoarea pãmântului -
apoi germineazã si încoltesc frumoasele
ciobotica cucului, pãrãlutele; totul vine din
acest cenusiu maro al pãmântului…"
În ziua urmãtoare, la scoalã,
Manuela îsi regãseste schita distrusã.
Culorile amestecate sau cea mai rãmas din
ele abia se mai pot recunoaste; dar
predominantã este nuanta maro-cenusiu
"un bun fundal pentru noul meu tablou:
culorile pãmântului - nastere - moarte -
nastere. ªi începe sã picteze.
 COMPOST

c
O
M
P
O
S
T

Completati careul de mai sus cu denumirea insectelor din imagine,

care contribuie la formarea compostului si veti obtine cuvântul COMPOST.

85