Sunteți pe pagina 1din 35

1.

Tubul intestinal primitiv -formare, limite, derivate


Pe fata inferioara a discului embrionar se va forma la nivelul endodermului, initial un sant longitudinal. In urma
procesului de cudare transversala a discului embrionar, santul se va transforma in TIP. Acesta va comunica
aproximativ la mijloc prin intermediul canalului vitelin cu vezicula vitelina.

Acest tub va fi initial obstruat la cele 2 capete de mb orofaringiana(cranial, resoarbe in S3-4), mb


cloacala(caudal, resoarbe in L4). TIP va prezenta 3 segmente:

- anterior(proenteron),
- mijlociu(mezenteron),
- posterior(metenteron).

Ele vor evolua concomitent, cu un mic avans pt proenteron.

Datorita dezvoltarii si evolutiei endo si mezodermului, TIP va fi legat de peretii trunchiului prin 2 mezouri:

- Mezenterul comun dorsal(MCD) – pe toata lungimea TIP


- Mezenterul comun ventral - se intinde inferior pana la jumatatea ansei duodenale. Inferior de
marginea inferioara a acestuia, cele doua cavitati ale celomului intraembrionar comunica una cu
cealalta.

Cele 3 segmente ale TIP vor fi vascularizate de 3 trunchiuri arteriale situate intre foitele
MezenteruluiComunDorsal:

- Trunchi celiac pt proenteron


- A mezenterica sup pt mezenteron
- A mezenterica inf pt metenteron
- Derivatele intest primitiv:
- Mucoasa intestinala si glandele mucoase au origine endodermala. Submucoasa si tunica musculara
deriva din mezodermul lateral splahnopleural. Plexurile nervoase Meissner si Auerbach si celulele
APUD deriva din ectoderm, din materialul crestelor neurale.

2+6. Intestinul anterior -limite, evolutie, derivate +6.Dezvoltarea stomacului


si esofagului-malformatii
1. Evolutia intestinului anterior – proenteron. Dezvoltarea esofagului.

Esofagul se dezvolta inferior de faringele primitiv(acesta derivand din regiunea branhiala). In S3, esofagul
cu o lungime redusa se va gasi in regiunea cervicala. La limita dintre el si faringele primitiv, se va forma
diverticulul laringotraheal(DLT), ce se va separa de Tubul Intestinal, se va septa => sistem respirator.

Esofagul se va alungi, datorita descensus cord, cresterii corpului embrionar(in special a portiunii post).

In S4 incepe sa se schiteze mucoasa esofagiana, aspect epiteliu unistratificat. Acest epiteliu prolifereaza,
obstruand in final complet lumenul esofagian. Ulterior, apar o serie de vacuole ce se unesc,
repermeabilizand complet esofagul, epiteliul devenind pluristratificat incepand cu S7.

In L2 incepe sa se dezvolte musculatura esofagiana, mai intai fibrele longitudinele si apoi cele circulare.
Portiunea superioara a esofagului prezinta fibre musculare striate derivate din ultimele arcuri branhiale,
inervatia fiind asigurata de n laringeu inferior(din n vag).

MALFORMATII IN DEZVOLTAREA ESOFAGULUI


a. Atrezie esofagiana – lipsa tunelizarii esofagului. Copilul, dupa nastere, va vomita dupa masa.
b. Stenoza esofagiana – tunelizare incompletea esofag(ingustare lumen). Copilul vomita alimentele
solide.
c. Fistula traheoesofagiana – septare incompleta DLT
2. Dezvoltarea stomacului – incepe in S4 in regiunea cervicala
Apare initial cu aspectul unei dilatatii fusiforme, sufera un fals proces de descensus, coborand in abdomen
datorita dezvoltarii diafragmei, descensus cord si cresterii peretilor trunchiului.
Aceasta dilatatie fuziforma va incepe sa se dezvolte initial in plan sagital, avand o crestere inegala: marginea
posterioara crescand mai mult decat cea anterioara. Stomacul va fi legat de peretii ant si post trunchi
prin mezogastrul ventral si dorsal. Odata cu cresterea inegala a marginilor anterioara si posterioara,
intre foitele mezogastrului ventral si dorsal, incep sa se dezvolte mugurele hepato-cistic, mugurele
pancreatic dorsal si primordiul splinei. Aceasta dezvoltare se realizeaza initial in plan sagital. Ulterior,
in urma procesului de rotatie in sens orar, marginea anterioara se va orienta la dreapta, avand aspect
concav si formand curbura mic. Marginea posterioara, cu aspect convex, se va orienta la stanga
formand curbura mare. Astfel, stomacul din plan sagital, se va aseza in plan aproape frontal, cu
portiunea pilorica orientata usor anterior. Odata cu rotatia stomacului, se vor roti si mezogastrul
ventral si dorsal, impreuna cu structurile de la nivelul lor.
Ficatul, splina si pancreasul se vor dezvolta, avand initial tendinta de a ocupa intregul etaj supramezocolic.
Posterior de stomac, se va forma, in urma acestui proces, un diverticul = BURSA OMENTALA(cavitatea
peritoneala mica).

Derivatele mezogastrului ventral:

o Ligamentul coronar al ficatului


o Ligamentul falciform al ficatului
o Omentul mic ( ligamentul HepatoEsofagian+HepatoGastric+HepatoDuodedal)

Derivatele mezogastrului dorsal:

o Ligamentul gastrosplenic
o Ligamentul frenicosplenic( diafragma= m frenic)
o Ligamentul renosplenic SPLENIC= LIENAL

In L4 se dezvolta glandele mucoasei gastrice, iar in L5 apare secretia acidopeptica. In L3 mm


longitudinala, L7 circulara si oblica.

MALFORMATII IN DEZVOLTAREA STOMACULUI:

a. Stenoza/atrezie pilorica- copilul vomita la un interval mai lung de la nastere


b. Stenoza hipertrofica congenitala de pilor – dezvoltare exagerata a fibrelor musculare de
la nivelul pilorului
c. Stomac bilocular – septat
d. Ectopie gastrica – stomac in torace prin lipsa descensusului. Se diferentiaza de HERNIA
DIAFRAGMATICA CONGENITALA prin lungimea esofagului; daca este normala=> hernie
diafragmatica.
e. Gastroschizis – lipsa de formare a peretelui anterior abdominal, superior de ombilic.
Elementele etajului supramezocolic sunt in afara cavitatii abdominale.
3+10Intestinul mijlociu –limite, evolutie, derivate +10.Hernia fiziologica
Dezvoltarea intestinului mijlociu – mezenteronului

In portiunea inferioara a proenteronului se va forma ansa duodenala din care se vor forma duodenul, ficatul,
splina. Mezenteronul sufera un proces de crestere mai accentuat, capatand aspectul unei anse la varful careia
se va deschide canalul vitelin. Aceasta ansa intestinala are doua brate:

- Superior/ descendent => ½ inf ansa duodenala, jejun, cea mai mare parte ileon

- Inferior/ascendent => restul ileonului, cec, apendice, colon ascendent, 2/3 drept colon transvers

Limite mezenteron : ½ ansa duodenala (superior) si flexura colica primara (inferior).

Vascularizatie: a mezenterica superioara.

Evolutia mezenteronului

Mezenteronul capata aspectul unei anse = ansa ombilicala, ce prezinta 2 ramuri: ascendenta si descendenta.
Cele doua se unesc la varful ansei, unde se formeaza canalul vitelin. Cele doua ramuri cresc inegal, cel mai mult
crescand ramura descendenta. Cresterea se va realiza concomitent cu cea a ficatului, splinei si pancreasului,
motiv pentru care, cavitatile trunchiului devin neincapatoare, astfel o parte din ansele derivate din ansa
ombilicala, vor parasi cavitatea abdominala, asezandu-se pe peretele anterior al acesteia = HERNIE
FIZIOLOGICA.

Cauzele aparitiei herniei fiziologice:

1. Cresterea si dezvoltarea ficat+splina


2. Cresterea si dezvoltarea mezonefrosului
3. Cresterea ramurii descendente a ansei ombilicale
4. Dezvoltarea insuficienta a cavitatii abdominale

Incepand cu saptamana 6, cavitatea abdominala devine suficient de incapatoare, astfel ansele incep sa reintre,
asezandu-se fiecare la locul sau. Intrarea se face intr-o anumita ordine si va fi insotita de o rotatie antiorara de
270 grade. Primele anse care intra vor fi cele jejunale, dispunandu-se orizontal, la stanga liniei mediane.
Ulterior, patrund ansele ileale, dispunandu-se vertical, la dreapta liniei mediane.

La nivelul ramurii ascendente a ansei ombilicale, se formeaza DIVERTICULUL CECAL ce patrunde in cavitatea
abdominala, asezandu-se subhepatic. Ulterior, in urma descensus, formandu-se colonul ascendent. Restul
colonului va lua ca punct fix flexura colica primara(ce va deveni flexura colica stanga). In urma reintrarii si
rotatiei de 270 a anselor ombilicale, are loc si rotatia mezenterului comun dorsal=> cele 2 foite ale sale se vor
aseza pe peretele posterior abdominal=> portiunile inframezocolice ale duodenului + cap+corp pancreatic vor fi
acoperite in final de 3 foite peritoneale, formandu-se PARS TECTA DUODENALIS.

Malformatii in dezvoltarea mezenteronului:


1. Atrezii sau stenoze ce pot aparea la orice nivel
2. Diverticulul Meckel – rest canal vitelin, localizat pe ultima ansa ileala, la nivelul MARGINII
ANTIMEZENTERICE . poate mima o apendicita
3. Fistula omfaloenterica – persistenta canalului vitelin, ce se deschide la nivelul inelului ombilical.
4. Omfalocel – persistenta herniei fiziologice
5. Eventratia – lipsa formarii peretelui anterior abdominal
6. Situs inversus
7. Cec situat subhepatic prin lipsa descensus
4 Intestinul posterior – limite, evolutie, derivate
Evolutia metenteronului –

Metenteronul se deschide in partea inferioara impreuna cu canalul alantoidian intr-o cavitate comuna = cloaca.
Aceasta va fi inchisa inferior de membrana cloacala(se resoarbe in L3). Mezodermul situat intre metenteron si
alantoida, progreseaza craniocaudal, septand cloaca in 2 diviziuni:

a. Anterior – canal UROGENITAL


b. Posterior – canal ANAL

Membrana cloacala va fi impartita si ea in 2: membrana urogenitala, respectiv anala.

Contactul septului urogenital cu mb cloacala va forma CENTRUL TENDINOS AL PERINEULUI. Dupa resorbtie(L3),
metenteronul va comunica cu cavitatea amniotica.

Din metenteron deriva :

- 1/3 stg colon transvers


- Colon descendent
- Colon sigmoid
- Ampula rectala

Concomitent cu evolutia metenteronului, apare o invaginare ectodermala, in portiunea caudala a corpului


embrionar = PROCTODEUM. Acesta progreseaza cranial, luand contact cu metenteronul, formand CANALUL
ANAL pana la nivelul LINIEI PECTINATE(unde are loc contactul dintre proctodeum si metenteron). La nivelul
acestei linii se realizeaza tranzitia dintre epiteliul pavimentos pluristratificat al canalului anal si epiteliul cilindric
unistratificat al tubului intestinal.

Malformatii in dezvoltarea metenteronului:


1. Atrezii si stenoze la orice nivel
2. Imperforatie anala
3. Fistule rectovezicale, rectovaginale
4. Modificari de dimensiune – in special la nivelul sigmoidului(megacolon, dolicocolon
5. Boala Hirschprung – lipsa formarii plexurilor Meissner + Auerbach

5 Dezvoltarea diafragmului - malformatii


Formarea cavitatilor seroase:

1. Formarea santurilor pleuro-peritoneale – cu participarea splahno si somatopleurei, lateral, de o parte


si de alta a TIP
2. Formarea canalelor pleuro-peritoneale – are loc in urma curbarii transversale embrionare, canalele
fiind situate de o parte si de alta a TIP. Canalele comunica, cu exceptia portiunii situate in dreptul
proenteronului.
3. Formarea cavitatii pericardo-pleuro-peritoneala –
- in urma descensus cord, cavitateaPericardicaPrimitiva ajunsa ant de proenteron, va comunica cu cele 2 canale
pleuro-peritoneale.
4. Formarea diafragmei din mai multe parti :
a. Sept transvers(ST) – se formeaza din mezodermul nesegmantat cefalic (cardiogen), sufera
descensus ( datorita descensus cord, cresterea mai mult a segm post decat ant al embrion +
curbarea longitud a embrionului). Astfel, SeptulTransvers ajunge ant de proenteron, inf de
TubCardiacPrimitiv. Aici migreaza mioblasti de la C3-C5 ce isi pastreaza legaturile nervoase( dau
nastere nn frenici). SeptulTransvers formeaza cea mai mare parte a diafragmei – portiune ant-lat.
b. Membrane pleuro-peritoneale(formeaza portiunea post-lat a diafragmei) – apar initial sub forma
de PLICI pleuro-peritoneale, inf de mugurii pulm. Aceste plici(stg+dr) cresc in dimensiuni=>
membranele pleuro-peritoneale ce au tendinta de a se uni central. Intre ele se delimiteaza
MEZOESOFAG DORSAL . Ele formeaza partea postero lat a diafragmei.
c. Mezoesofag dorsal – participa in mica masura, e strabatut din spre post spre ant de aorta desc,
esofag si VCI
d. Somatopleura –situata unde va fi localizata diafragma

SeptulTransvers se uneste cu celelalte elemente, mai intai in dreapta si apoi in stanga. Lipsa unirii – hernie
diafragmatica congenitala, stomacul si intestinul herniaza spre torace.

5. Septarea cavitatii pleuro-pericardice – initial, CavitPericardicaPrimitiva comunica cu cav pleurala prin


hiatusul pleuropericardic. Dupa aparitia mugurilor pulmonari, splahnopleura formeaza 2 plici pleuro-
pericardice(dr+stg), situate in plan frontal. Plicile progreseaza posterior de TCP si au tendinta de a
inchide hiatusul. La nivelul acestor plici pleuro-parietale se gasesc nn frenici si vv cardinale(comuna
stanga si dreapta. Din stg rezulta sinsusul coronar si din dr v cave. Septarea cavit pericardo pleurale se
realiz secundar dezvoltarii diafragmei.

6. Formarea tunicii vaginale a testiculului – dezvoltarea gonadei are loc in regiunea LOMBARA in L3.
Odata formata gonada, va suferi proces de descensus.Procesul e mai complex la testicul, antrenand
structurile din cale: trage peritoneul parietal posterior, formandu-se initial, de-a lungul traseului,
CANALUL PERITONEO-VAGINAL. Acesta se oblitereaza in mod normal, persistenta lui=
hidrocel(acumulare lichid la nivelul tunicii vaginale a testiculului). La nivelul testicului ramane tunica
vaginala, iar polul inferior al organului ramane extravaginal

ROL SEROASE:

- Alunecare organe
- Abosrbtie lichide+gaze(pneumotorax, dializa peritoneala)
- Rol protectie (proces diapedeza)

Lichidele dintre seroase sunt de tip transudat(se formeaza prin filtrare capilara). Pot fi si de tip exudat( in
inflamatii, contin conc crescute de proteine).
6-la fel ca 2

7. Formarea bursei omentale si a marelui epiplon


Dezvoltarea stomacului - incepe in S4 in regiunea cervicala

- apare initial cu aspectul unei dilatatii fusiforme, suferind un fals proces de descensus, el coborand
in abdomen din cauza dezvoltarii diafragmei, procesului de descensius al cordului si cresterii peretilor
trunchiului - aceasta dilatatie fusiforma va incepe sa se dezvolte initial in plan sagital, avand o
crestere inegala, marginea post crescand mai mult decat cea ant - stomacul va fi legat de peretii ant
si post ai trunchiului prin mezogastrul ventral si dorsal - odata cu cresterea inegala a marginilor ant si
post, intre foitele mezogastrului ventral si dorsal incep sa se dezvolte mugurele hepato-cistic,
mugurele pancreatic dorsal si primordiul splinei

- aceasta dezvoltare se realizeaza in faza initiala in plan sagital - ulterior, in urma unul proces de
rotatie in sens orar, marginea ant (concava) se va orienta la dreapta, formand curbura mica -
marginea post (convexa) se va orienta la stanga si va forma curbura mare - astfel, Stomacul din plan
sagital se va aseza in plan aproape frontal cu portiunea pilorica orientata usor ant

- odata cu rotatia stomacului, se vor roti si mezogastrul ventral si dorsal impreuna cu structurile se ln
lor - ficatul, splina si pancreasul se vor dezvolta avand initial tendinta de a ocupa intregul etaj
supramezocolic - post de S se va forma in urma procesului de rotatie un diverticul = BURSA
OMENTALA (cav peritoneala mica)

8. Dezvoltarea duodenului si a pancreasului - malformatii


Dezvoltare duoden

Duodenul incepe sa se dezvolte datorita dezvoltarii stomacului in plan sagital. Apare initial sub forma unei
anse, convexa anterior si concava post. Aceasta ansa va fi legata de peretii abdomenului prin mezenterul
comun dorsal + ventral. Intre foitele mezenterului comun ventral, se vor dezvolta mugurele hepatocistic si
mugurele pancreatic ventral. Intre foitele mezenterului comun dorsal, se vor dezvolta mugurele pancreatic
dorsal si primordiul splinei. Datorita cresterii si dezvoltarii acestor structuri, precum si datorita cresterii +
rotatiei spre dreapta a stomacului, ansa duodenala se va roti si ea, asezandu-se in plan frontal, cu convexitatea
orientata spre dreapta. In urma rotatiei, peritoneul situat posterior de ansa duodenala, se va alipi la peritoneul
parietal posterior, formandu-se FASCIA RETRO-DUODENO-PANCREATICA(=TREITZ).

Anterior de duoden, precum si de capul si corpul pancreatic, in acest moment, se va gasi o singura foita
peritoneala.

Dezvoltarea pancreasului

Incepe in S4, avand origine endodermala. Se dezvolta initial sub forma a 2 muguri pancreatici, ventral si dorsal.

Mugurele pancreatic ventral se dezvolta la limita dintre pro si mezenteron, la jumatatea ansei duodenale, intre
foitele mezogastrului ventral. La acest nivel se va dezvolta si mugurele hepatocistic, mugurele pancreatic
ventral fiind localizat la baza acestuia.

La nivelul mezogastrului dorsal, se dezvolta mugurele pancreatic dorsal si primordiul splenic.


Mugurele pancreatic ventral va fi initial bilobat(lob drept+stang). Lobul stang involueaza .

Lobul drept va suferi un proces de rotatie in sens orar, din urmatoarele motive:

- Cresterea inegala a circumferintei duodenale


- Rotatia ansei duodenale din plan sagital in frontal, spre dreapta si fixarea ei la peretele posterior
abdominal.

Astfel, mugurele pancreatic ventral se va alipi celui dorsal, in partea inferioara a acestuia din urma.

Din mugurele pancreatic ventral se formeaza ½ inferioara a capului pancreatic + procesul uncinat.

Din mugurele pancreatic dorsal => ½ superioara a capului pancreatic + corp + coada.

Fiecare din cei 2 muguri va prezenta in faza initiala cate un canal propriu. Intre cele 2 canale, se va realiza o
anastomoza, formandu-se cele 2 ducte pancreatice: principal(Wirsung) + accesor(Santorini).

Ductul pancreatic principal se formeaza din portiunea distala a canalului mugurelui pancreatic dorsal +
anastomoza + canalul mugurelui pancreatic ventral.

Accesor = portiunea proximala a canalului mugurelui pancreatic dorsal.

Evolutia complexului dudeno-pancreatic, va forma posterior de acesta fascia de coalescenta retro-duodeno-


pancreatica(Treitz), pancreasul si duodenul, fiind organe secundar retroperitoneale.

Portiunea initiala a D1 + coada pancreasului raman mobile.

Procesul de rotatie al mugurelui pancreatic ventral incepe in S6-7 si se incheie in L2. In L2, printre acinii
pancreatici incep sa se dezvolte insulele Langerhans, initial considerate de natura endodermala, ele se dezvolta,
de fapt, din materialul crestelor neurale(origine ectodermala). Secretia lor debuteaza in L5.

MALFORMATII IN DEZVOLTAREA PANCREASULUI

1. Insule pancreatice heterotopice - prezenta de tesut pancreatic in peretele duodenal, intre foitele
derivatelor mezogastrului ventral/dorsal.
2. Pancreasul inelar – inel in jurul duodenului. Apare in cazul neatrofierii lobului stang al mugurelui
pancreatic ventral sau rotatiei incomplete a acestui mugure. => poate determina stenoza la nivelul
duodenului
9.Dezvoltarea ficatului si cailor biliare - malformatii.
Dezvoltarea ficatului

- Începe in S4 de viață intrauterină, când embrionul prezintă 17 somite.

- Ficatul va avea origine endodermală, derivând din peretele anterior al intestinuli primitiv, formarea lui având
loc la jumătatea ansei duodenale, la limita dintre proenteron și mezenteron.

- Astfel, între foițele mezogastrului ventral se vor forma mugurele hepatocistic și mugurele pancreatic ventral.

- Mugurele hepatocistic va avea mai multe părți:

1. Mugurele hepatic – din care se formează hepatocitele și căile biliare intrahepatice ;


2. Mugurele cistic din care se formează vezica biliară și canalul cistic (calea biliară
accesorie) ;
3. Porțiunea lor comună – va forma canalul coledoc.

- Caracteristic acestor muguri este absența lumenlui în stadiile inițiale, ele tunelizându-se ulterior.

-Mugurele hepatocistic se dezvoltă în grosimea septului transvers, sept care va participa și el la dezvoltarea
ficatului.

-Din septul transvers se vor forma :

a) capsula hepatică (capsula Glisson) ;


b) septurile conjunctive interlobare și intersegmentare ;
c) capilarele sinusoide ;
d) celule hematoformatoare.

-Funcția hematoformatoare a ficatului debutează în jurul săptămânilor 8-9 și se va încheia în jurul lunii a 7-a.

- În ceea ce privește secreția biliară, aceasta debutează în săptămânile 13-16 de viață intrauterină, fapt ce va
duce la colorarea meconului (conținut intestinal).

-Dezvoltându-se la nivelul septului transvers, ficatul se va găsi în vecinătatea sinusului venos al cordului. La
nivelul celor două coarne (drept și stâng) ale acestuia se deschid cele 3 perechi de vene:

a) Venele viteline – de la sacul vitelin;


b) Venele ombilicale – de la placentă;
c) Venele cardinale comune – de la corpul embrionar, fiind formate din vena cardinală
ventrală și vena cardinală dorsală.

-Având în vedere dezvoltarea inițială a ficatului în grosimea septului transvers, ficatul va rămâne în contact cu
diafragma în mod direct, la nivelul ariei nuda (zona cuprinsă între cele 2 foițe ale lig. coronar).

-Din mezogastrul ventral, între foițele căruia se dezvoltă ficatul, se vor forma:

● Ligamentul coronar;
● Ligamentul falciform;
● Omentul mic.

-Malformații în devoltarea ficatului:

1. Ectopie hepatică – în cazul unei dezvoltări defectuase a septului transvers – ficat în torace;
2. Situs inversus;
3. Persistența șanțurilor și fisurilor prezente din viața intrauterină – trebuie diferențiat de o ciroză;
4. Hipertrofia lobilor hepatici – lobul stâng putând ajunge la nivelul splinei;
5. Hipotrofia lobilor hepatici;
6. Prezența lobilor suplimentari, ex: lobul lui Riegle ??
7. Malformații ale căilor biliare:
i) Agenezie de căi biliare, principală sau accesorie;
ii) Atrezie de căi biliare – se formează dar nu au lumen;
iii) Chiste de căi biliare.

11.Formarea colonului si rectului -malformatii


Mezenteronul sufera un proces de crestere mai accentuat, capatand aspectul unei anse la varful careia se va
deschide canalul vitelin. Aceasta ansa intestinala are doua brate:

Superior/ descendent => ½ inf ansa duodenala, jejun, cea mai mare parte ileon

Inferior/ascendent => restul ileonului, cec, apendice, colon ascendent, 2/3 drept colon transvers

La nivelul ramurii ascendente a ansei ombilicale, se formeaza DIVERTICULUL CECAL ce patrunde in cavitatea
abdominala, asezandu-se subhepatic. Ulterior, in urma descensus, formandu-se colonul ascendent. Restul
colonului va lua ca punct fix flexura colica primara(ce va deveni flexura colica stanga). In urma reintrarii si
rotatiei de 270 a anselor ombilicale, are loc si rotatia mezenterului comun dorsal=> cele 2 foite ale sale se vor
aseza pe peretele posterior abdominal=> portiunile inframezocolice ale duodenului + cap+corp pancreatic vor fi
acoperite in final de 3 foite peritoneale, formandu-se PARS TECTA DUODENIM.

Metenteronul se deschide in partea inferioara impreuna cu canalul alantoidian intr-o cavitate comuna = cloaca.
Aceasta va fi inchisa inferior de membrana cloacala(se resoarbe in L3). Mezodermul situat intre metenteron si
alantoida, progreseaza craniocaudal, septand cloaca in 2 diviziuni:

c. Anterior – canal UROGENITAL


d. Posterior – canal ANAL
Membrana cloacala va fi impartita si ea in 2: membrana urogenitala, respectiv anala.

Contactul septului urogenital cu mb cloacala va forma CENTRUL TENDINOS AL PERINEULUI. Dupa resorbtie(L3),
metenteronul va comunica cu cavitatea amniotica.

Din metenteron deriva :

- 1/3 stg colon transvers


- Colon descendent
- Colon sigmoid
- Ampula rectala
Concomitent cu evolutia metenteronului, apare o invaginare ectodermala, in portiunea caudala a corpului
embrionar = PROCTODEUM. Acesta progreseaza cranial, luand contact cu metenteronul, formand CANALUL
ANAL pana la nivelul LINIEI PECTINATE(unde are loc contactul dintre proctodeum si metenteron). La nivelul
acestei linii se realizeaza tranzitia dintre epiteliul pavimentos pluristratificat al canalului anal si epiteliul cilindric
unistratificat al tubului intestinal.

Malformatii in dezvoltarea metenteronului:


6. Atrezii si stenoze la orice nivel
7. Imperforatie anala
8. Fistule rectovezicale, rectovaginale
9. Modificari de dimensiune – in special la nivelul sigmoidului(megacolon, dolicocolon
10. Boala Hirschprung – lipsa formarii plexurilor Meissner + Auerbach
12+13Formarea cavitatilor seroase- form canal pleuro-pericardio-peritoneal
CARACTERE GENERALE SEROASE
Dezvoltarea acestor seroase este strâns legată de evoluția mezodermului și celomului intraembrionar. In zilele
9-10/9-12 se form mezenhimul și celomul extraembrionar. In ziua 14 are loc prima schița de polarizare a
discului embrionar apărând placa procordala. In zilele 15-16 vor apărea foseta primitiva, nodulul primitiv și linia
primitiva.
Cel de la niv liniei primitive proliferează in profunzime dând nastere mezodermului ce se va așeza intre ecto și
endoderm(gastrulatie). Aceasta dispunere a mezodermului intre ecto și endoderm va respecta 2 zone:
1. Placa procordala la niv căreia se formează membrana orofaringiana
2. Viitoarea membr cloacala

Mezodermul se va împarți in 3 segmente:


1. Mez paraxial din care se vor forma somitele
2. Mez intermediar din care se formează nefrotoamele
3. Mez lateral ce va suferi un proces de clivaj dând nastere somato și splahnopleurei
Intre somato și splahnopl se delimit celomul intraembrionar.

Datorita procesului de curbare transversala pe care il suferă discul embr, celomul intraembr, initial deschis, se
Închide, somatopl formând foița parietala a seroaselor, in timp ce splanhopl va forma foița viscerala. Legătura
dintre somato și splahnopl va forma mezouri.

Mezodermul sit superior de placa procordala poarta denumirea de mezoderm cardiogen. El va da nastere
tubului cardiac primitiv. In jurul acestui tub cardiac primitiv se vor forma initial vezicule celomice primitive.
Acestea conflueaza dând nastere Cavit pericardice primitive. In urma procesului de descensus, tubul card prim
și cavitatea pericardica primit ajung din regiunea cervicala->anterior de proenteron.

Formarea Cavit seroase presupune următoarele etape

1.Formarea șanțurilor pleuroperitoneale


Ele sunt formate cu participarea splahno și somatopleurei, lateral, de o parte și de alta a tubului int primitiv.

2. Formarea canalelor pleuroperitoneale


Are loc in urma curbarii transversale embrionare. Canalele sunt situate de o parte și de alta a tubului int
primitiv. Ele comunica cu excepția porțiunii situate in dreptul proenteronului.

3. Formarea Cavitatii Pericardo-pleuro-peritoneala


In urma procesului de descensus al cordului, Cavitatea pericardica primitiva, ajunsă ant de proenteron, va
comunica cu cele 2 canale pleuroperit.

4. Formarea diafragmei
Diafragma se form din mai multe porțiuni:
A. Septul transvers
-El se formează prin mezodermul nesegmentat cefalic(mezoderm cardiogem). El va suferi un proces de
descensus din următoarele motive:
-Procesul de descensius al cordului
-Creșterea mai mult a segment posterior embrionar fata de cel ant
-Procesul de curbare longit a embrionului
-astfel, sept Trans va ajunge ant de proenteron, inf fata de tubul cardiac primitiv.
-la Niv septului migrează mioblasti de la Niv somitelor C3-C5, aceștia păstrându și leg nervoase, formându se
astfel nervii frenici.
-Septul Trans va forma cea mai mare parte a diafragmei și anume port anterolaterala.

B. Membranele pleuroperitoneale
Ele apar initial sub forma unor plici pleuroperitoneale, inf de mugurii pulmonari. Aceste plici(stg și dr) cresc in
dimensiuni, formând membranele pleuroperit dr și stg, membr ce au tendința de a se uni central. Cele 2
membr delimitează intre ele, central, mezoesofagul dorsal. Membr formează partea posterolat a diafragmei.

C. Mezoesofagul dorsal
El participa in mică măsura la formarea diafragmei, el fiind străbătut de aorta descendenta, esofag și VCI.

D. Somatopleura situata in regiunea in care va fi localizata viitoarea diafragma

Septul transvers se va unii cu structurile menționate, unire ce se realizează prima data in partea dreapta. Lipsa
unirii elementelor componente ale diafragmei duce la apariția herniilor diafragmatice congenitale.

5)Septarea cavității pericardo-pleuro-peritoneale


Cavit pericardica primitiva comunica initial cu cavitățile pleurale la Niv unui spațiu numit hiatus
pleuropericardic. După apariția mugurilor pulmonari, splahnopleura formează 2 plici pleuropericardice dr și
stg, situate in plan frontal. Cele 2 plici progresează post de tubul cardiac, având tendința de a Închide hiatusul.
La nivelul plicilor pleuropericardice se găsesc nn frenici și venele cardinale(comuna stg Și com dr). Din vena card
com stg se formează sinusul coronar și din cea dr vena cava.

Septarea Cavit pericardopleurale se realizează secundar dezv diafragmei.

6)Formarea tunicii vaginale a testiculului

Dezvoltarea gonadei are loc in regiunea lombara in L3 de viața intrauterina. O data formată gonada atat
masculină, cât și cea feminină, aceasta va suferi un proces de descensus. Proc de descensus al testiculului e mai
complex, acesta antrenând in acest proces, structurile întâlnite in cale. Astfel, el va trage peritoneul parietal
posterior, formandu se initial, de a lungul traseului, canalul peritoneo-vaginal. Acest canal, in mod normal se
oblitereaza. Persistenta sa duce la apariția hidrocelului(acumulare de lichid la niv tunicii vaginale testicullare).
La Niv testiculului, va rămâne in urma acestui proces tunica vaginală, polul inf al organului rămânând
extravaginal.

Rolul seroaselor

Permit alunecarea organelor intre ele


Rol de absortie pt lichide și gaze (pneumotorax/dializa peritoneala)
Rol de protecția, la Niv lor având loc procese de diapedeza

Lichidele dintre fostele seroase pot fi de tip transudat(rezultat prin filtrare capilară) sau de tip exudat(apare in
general prin inflamații și are cant de proteine ridicat).
14.Mezodermul intermediar. Pronefrosul
Dezvoltarea aparatului renal se face concomitent cu cea a apartului genital. Amandoua au origine mezodermala.
De asemenea o parte din structuri vor fi comune (de exemplu: uretra masculina).

Mezodermul se va dezvolta in doua etape:

1. presomitica
2. somitica
Inca din etapa presomitica dealungul corpului embrionar mezodermul va avea trei componente: mezoderm
paraaxial, intermediar si lateral.

Dezvoltarea aparatului renal se face din mezodermul intermediar. Mezodermul intermediar va fi fragmentat in
portiunea superioara, fragmentele purtand denumirea de nefrotoame. Aceasta fragmentare diminua in partea
toracala superioara, pentru ca in restul regiuniilor sa aiba aspectul unui cordon, purtand denumirea de cordon
nefrogen. In evolutia aparatului renal se descriu trei etape:

1. pronefros
2. mezonefros
3. metanefros
Pronefrosul reprezinta o etapa rudimentara fiind nefunctional la om.

Mezonefrosul reprezinta o etapa intermediara, nefunctionala, constituind aparatul renal la amfibieni si pesti.

Metanefrosul= etapa definitiva constituind aparatul renal la amfibieni, mamifere, pasari

Cele trei etape coexista in timp si spatiu in stadiile de dezvoltare embrionara si lipsind astfel statiile definitive.

Rinichiul are aspect tubulo-acinos. El va avea doua componente:

1. componenta secretorie- reprezentata de nefroni


2. componenta colectoare- constituita din tubii uriniferi
Cele doua componente evolueaza separat, in urma jonctiunii lor formandu-se aparatul urinar definitiv.

Indiferent ca va fi vorba de pronefros, mezo sau metanefros, va exista o etapa comuna in dezvoltarea acestora.
Astfel, la nivelul lor, indiferent ca este vorba de portiunea fragmentata sau portiunea compacta (cordon nefrogen)
se vor forma o serie de gramezi celulare pline, acestea se vor vacuoliza, vacuola purtand denumirea de vezicula
nefrogena. Alungirea acestei vezicule va da nastere nefronilor primitivi, pronefrotici, mezonefrotici si
metanefrotici. Portiunea distala a acestor nefroni va forma prin laminare si unirea cu portiunile distale ale
nefronilor supra si subiacenti ductul pronefrotic, respectiv mezonefrotic. Acesta din urma se va deschide in
diviziunea anterioara a cloacei (sinusul urogential). Portiunea proximala a acestor nefroni se va dilata, formand
capsula Bowman, in care patrund capilare aferente din aorta dorsala.

Pronefrosul apare in ziua 22 disparand in zilele 24-25, el corespunde somitelor C5-T1 si este format din 7
gramezi celulare numite nefrotoame. El va cunoaste o dezvoltare comuna cu celelalte doua segmente in sensul ca
se vor forma acei nefroni primordiali. Tubii colectori de la nivelul sau vor forma ductul pronefrotic continuat
inferior cu ductul mezonefrotic. Pronefrosul are efect inductor asupra evolutiei aparatului renal, afectarea lui
facand imposibila evolutia acestuia. Din pronefros nu vor ramane elemente in alcatuirea aparatului renal.
15.Mezonefrosul
In evolutia aparatului renal se descriu trei etape:

1.pronefros
2.mezonefros
3.metanefros
Pronefrosul reprezinta o etapa rudimentara fiind nefunctional la om.

Mezonefrosul reprezinta o etapa intermediara, nefunctionala, constituind aparatul renal la amfibieni si pesti.

Cele trei etape coexista in timp si spatiu in stadiile de dezvoltare embrionara si lipsind astfel statiile definitive.

Mezonefrosul corespunde somitelor T1-T12, el va avea aspect continuu formand cordonul nefrogen. La nivelul
acestuia se vor forma gramezi celulare ce se supun evolutiei generale. In portiunea superioara a mezonefrosului,
aceste gramezi vor prezenta cate o vacuola nefrogena, iar in portiunea inferioara, mai multe vezicule (maxim 9).
Mezonefrosul va fi mai bine dezvoltat in portiunea mijlocie si inferioara, la nivelul sau, pe peretele posterior al
corpului embrionar se va forma o proeminenta ovalara numita creasta urogenitala, aceasta va fi impartita printr-
un sant vertical intr-o parte laterala si o parte mediala.

Creasta urogenitala va fi legata posterior printr-un mezou ce va purta denumirea de mezou urogenital. Portiunea
mediala a crestei urogenitale va forma in urma invadarii de catre celulele germinale primodiale (migrate din
sacul vitelin) gonada primitiva. In partea postero-laterala a crestei urogenitale se formeaza ductul mezonefrotic
sau ductul Wolf. In partea antero-laterala, prin invaginare se va forma ductul paramezonefrotic sau ductul
Muller.

Mezonefrosul si ductul mezonefrotic din dreptul crestei urogenitale nu vor participa la formarea aparatului renal,
din el se vor forma o serie de elemente ale aparatului genital masculin si o serie de resturi embrionare

16.Metanefrosul si malformatii in dezvoltarea aparatului urinar


In evolutia aparatului renal se descriu trei etape:

1.pronefros
2.mezonefros
3.metanefros
Pronefrosul reprezinta o etapa rudimentara fiind nefunctional la om.

Mezonefrosul reprezinta o etapa intermediara, nefunctionala, constituind aparatul renal la amfibieni si pesti.

Cele trei etape coexista in timp si spatiu in stadiile de dezvoltare embrionara si lipsind astfel statiile definitive.

Metanefrosul, corespunde somitelor L1-S2, el va cunoaste o evolutie comuna cu celelalte doua componente si
va forma aparatul renal definitiv. Are doua componente:

1. blastemul metanefrogem - ce reprezinta portiunea inferioara a cordonului nefrogen


2. mugurele ureteral

Mugurele ureteral- este o proliferare care apare la nivelul ductului mezonefrotic (in portiunea sa posterioara).
Se alungeste (in timp ce blastemul se duce catre el) in portiunea distala, latindu-se. In aceasta portiune mai lata,
in jurul lui asezandu-se blastemul metanefrogen. Portiunea latita a mugurelui ureteral va forma pelvisul renal
(bazinetul).

Aceasta portiune se va divide in 3 componente (care la randul lor se divid in T, diviziunea continuandu-se pana
la generatiile 12-15). Primele diviziuni vor forma calicele mari si mici, iar de la diviziunea 4 pana la capat vor
forma tubii colectori Bellini. In capatul ultimei diviziuni se gaseste blastem metanefrogen, prin vacuolizarea
gramezilor celulare de la acest nivel se vor forma astfel nefronii (partea secretoare), restul formeaza partea
colectoare. Joctiunea dintre portiunea secretoare si portiunea colectoare se realizeaza in luna a 6-a de viata
intrauterina. In lipsa acestei jonctiuni apare rinichiul polichistic.

Rinichiul se formeaza in regiunea sacrala, migand in regiunea toraco-lombara din doua motive:

1. alungirea mugurelui ureteral


2. cresterea corpului embrionar (mai ales la nivelul peretelui posterior)

Malformatii in dezvoltarea rinichiului


1. Agenezie renala – unilaterala(asimptomatica)/bilaterala(incompatibila cu viata)
2. Hipoplazie renala – lipsa de dezvoltare a blastemului metanefrogen
3. Ectopie renala – mai jos fata de pozitia sa normala. E diferentiata fata de ptoza renala(cadere) in
functie de aspectul ureterului; in cazul ptozei ureterul e cudat
4. Rinichiul in potcoava – rinichii sunt functionali, situati in pozitie normala, dar uniti la nivelul
extermitatilor inferioare
5. Rinichi inelar – functionali, pozitie normala, uniti la ambele extermitati
6. Malrotatie renala – in urma procesului de ascensiune a rinichiului, ajuns la nivelul fosei lombo-
diafragmatice, acesta se pozitioneaza initial cu pelvisul renal orientat anterior, suferind apoi o rotatie
mediala(caz fiziologic). Lipsa procesului reprezinta malrotatia.
7. Rinichi polichistic – lipsa fuziunii intre blastemul metranefrogen si mugurele ureteral. Rinichiul prezinta
o serie de cavitati. Este functional si asimptomatic pana la 20-25 ani.
8. Hidronefroza congenitala – dilatarea cailor urinare intrarenale, in lipsa unui obstacol.

Malformatii ale cailor urinare


1. Ureter bifid – prezenta a 2 uretere care se vor uni inainte de a patrunde in vezica, prezentand orificiu
de deschidere comun
2. Ureter dublu – prezenta a 2 uretere paralele ce se vor deschide independent la nivelul vezicii
3. Deschidere anormala a ureterului(in uretra prostatica de ex)
4. Atrezii/ stricturi ureterale
5. Sinus uracal – persistenta lumenului la nivelul lig ombilical median
6. Chiste uracale – dilatatii la nivelul lig ombilical median
7. Fistula uracala – canalul alantoidian se deschide la nivelul ombilicului
8. Extrofia vezicii urinare – lipsa formarii peretelui anterior vezical + abdominal; se asociaza cu alte tipuri
de malformatii
9. Agenezie vezicala – lipsa formarii vezicii urinare
10. Vezica urinara dubla
11. Fistule(recto-vezicale/recto-vaginale/vezico-vaginale) – sunt comunicari prin septari incomplete
17.Cloaca si evolutia sinusului urogenital

Dezvoltarea cailor urinare


Intestinul posterior(metenteronul) + alantoida se deschid in cloaca, cele 3 elemente avand origine
endodermala. Cloaca este septata prin intermediul septului urorectal, de natura mezodermala. La contacul
acestuia cu membrana cloacala, se va forma centrul tendinos al perineului. In diviziunea anterioara din
cloaca(sinus urogenital), se deschide ductul mezonefrotic.

Sinusul urogenital va avea 3 portiuni: abdominala(sup), pelvina(mijlocie), perineala.

Din portiunea abdominala, la ambele sexe, se formeaza vezica urinara.

Din portiunea pelvina, la barbati, se formeaza uretra prostatica+membranoasa; la femei, intreaga uretra.

Din portiunea perineala, la barbati, se formeaza uretra spongioasa; la femei, vestibulul vaginal.

Toate elementele anterior mentionate sunt de origine endodermala.

Canalul alantoidian(portiunea superioara), se va oblitera, formandu-se lig ombilical median(uraca).

Odata cu evolutia si cresterea mugurelui ureteral, ductul mezonefrotic, situat intre acesta si vezica, va fi
inglobat treptat in peretele vezicii. Astfel, la nivelul fundului vezicii urinare, se va forma o mica zona, trigon
vezical, de natura mezodermala. Macroscopic, trigonul are aspect neted, spre deosebire de restul vezicii ce are
aspect cutat. Trigonul vezical va fi responsabil de aparitia tumorilor benigne de natura mezodermala(mai rare),
iar restul vezicii de cele maligne de origine endodermala.

Malformatii ale cailor urinare


● Ureter bifid – prezenta a 2 uretere care se vor uni inainte de a patrunde in vezica, prezentand orificiu
de deschidere comun
● Ureter dublu – prezenta a 2 uretere paralele ce se vor deschide independent la nivelul vezicii
● Deschidere anormala a ureterului(in uretra prostatica de ex)
● Atrezii/ stricturi ureterale
● Sinus uracal – persistenta lumenului la nivelul lig ombilical median
● Chiste uracale – dilatatii la nivelul lig ombilical median
● Fistula uracala – canalul alantoidian se deschide la nivelul ombilicului
● Extrofia vezicii urinare – lipsa formarii peretelui anterior vezical + abdominal; se asociaza cu alte tipuri
de malformatii
● Agenezie vezicala – lipsa formarii vezicii urinare
● Vezica urinara dubla
● Fistule(recto-vezicale/recto-vaginale/vezico-vaginale) – sunt comunicari prin septari incomplete
18.Stadiul indiferent in dezvoltarea cailor genitale
Structurile aparatului genital au origine mezodermala cu unele exceptii: celulele germinale primordiale care au
originea in peretele sacului vitelin in apropierea alantoidei, fiind de natura endodermala. Caile genitale
masculine se vor dezvolta din mezonefros si ductul mezonefrotic, iar cele feminine din ductul paramezonefrotic
muller.

Organele genitale deriva din sinusul urogenital. In evolutia aparatului genital se vor descrie 2 etape:

• O etapa indiferenta, atat in cazul gonadei cat si in cazul cailor genitale

• O etapa de diferentiere, etapa ce se va desfasura incepand cu S7, chiar daca sexul genetic e stabilit la inceput

-incepand cu S5, in partea ant a mezonefrosului apare prin proliferarea epiteliului celomic creasta
genitala(portiunea mediala a crestei urogenitale). Creasta genitala va avea 2 zone: periferica(epiteliul celomic)
si centrala(mezenchimala)

In S6 ductul mezonefrotic se deschide in cloaca, in diviziunea ei anterioara (sinusul urogenital). Lateral

de acest duct apare o invaginare a epiteliului celomic, invaginare ce progreseaza cranio-caudal. Acest

sant se va transforma in duct, in acelasi sens cranio-caudal, formandu-se astfel ductul

paramezonefrotic Muller. Acest duct paramezonefrotic comunica in portiunea craniala cu cavitatea

celomului intraembrionar. Caudal, el(ductul paramez) intersecteaza anterior ductul mezonefrotic/Wolff si se va


uni cu cel de partea opusa. In urma unirii se va forma canalul utero-vaginal. Acest canal in faza initiala va
prezenta un sept care se resoarbe ulterior. Canalul utero-vaginal va lua contact cu sinusul uro-genital de o
parte si de alta, la nivelul acestuia deschizandu-se ductele mezonefrotice. La contactul canalului utero-vaginal
cu sinusul uro-genital apare o proliferare endodermala=tubercul sinusal. Acest tubercul sinusal va forma la
nivelul peretelui posterior al uretrei prostatice o proeminenta=colicul seminal.

Acest tubercul sinusal reprezinta de asemenea locul de insertie al membranei himenale.

19.Dezvoltarea cailor genitale masculine si a prostatei – malformatii


DIFERENTIEREA CAILOR GENITALE

Caile genitale masculine

Diferentierea se face datorita prezentei testosteronului si factorului anti-mullerian. Astfel, reteaua

testiculara se pune in contact cu tubii mezonefrotici din dreptul gonadei primitive, tubi=tubi

mezonefrotici epigenitali. Tubii mezonefrotici urog. vor da nastere canalelor eferente. Din tubul

mezonefrotic Wolff se vor forma canalul epididimar, canalul deferent si canalul ejaculator. De

asemena, prin inmugurire, din ductul mezonefrotic se va forma vezicula seminala. Ductul

paramezonefrotic va involua. In urma diferentierii cailor genitale masculine vor ramane o serie de

resturi embrionare:

• Apendicele epididimar=o proeminenta la nivelul capului epididimului care poarta si denumirea

de HIDATIDA PEDICULATA si provine din ductul mezonefrotic situat deasupra tubilor mezonefrotici epigenitali

• Paradidimul=rest embrionar derivat din tubii mezonefrotici situati inferior de tubii mezonefrotici epigenitali

Resturi embrionare derivate din ductul paramezonefrotic:


• Apendicele testicular/HIDATIDA SESILA-deriva din extremitatea craniala a ductului paramezonefrotic

• Utriculul prostatic-deriva din extremitatea caudala a ductului paramezonefrotic.

Dezvoltarea prostatei
– se formeaza prin inmugurire de la nivelul peretelui posterior al portiunii pelvine al sinuslui
urogenital(viitoarea uretra prostatica). Initial, prostata va avea 5 lobi: anterior, 2xlaterali, posterior, mijlociu.
Lobul anterior involueaza=>istmul

-Istmul, lobii laterali si lobul posterior(situat posterior de uretra si inferior de planul ductelor ejaculatoare) vor fi
de natura endodermala. Lobul mijlociu(posterior de uretra si superior de planul ductelor ejaculatoare) va fi de
natura mezodermala.

-Tumorile dezvoltate la nivelul structurilor de natura endodermala sunt, de obicei, maligne si dau tulburari de
mictiune tardive. Cele dezvoltate din structuri mezodermale sunt, de obicei, benigne si dau tulburari de
mictiune precoce.

-Structurile de natura endodermala apar in L3 viu, cele mezodermale L4, capsula prostatica L5.

Anomalii ale cailor genitale masculine:


-epispadias(deschidere uretra pe fata dorsala penis)+asociat cu extrofie de vezica/ hipospadias( deschidere
uretra pe fata ventrala penis)-mai multe tipuri glandular, penian, penoscrotal/ penis dublu/ penis bifid/
micropenis/ penis retroscrotal.

20.Dezvoltarea cailor genitale feminine – malformatii


Diferentierea cailor genitale feminine

Se face in absenta testosteronului si factorului anti-mullerian si in absenta cromozomului Y. Ductul

paramezonefrotic va da nastere trompei uterine. Canalul utero-vaginal va forma corpul si colul uterin

si 4/5 superioare ale vaginului. 1/5 inferioara a vaginei se va forma din placa vaginala. Tubercului sinusal
prolifereaza, formand placa vaginala (structura lipsita de lumen pana in L5 de viata intrauterina). Ulterior, placa
vaginala se tunelizeaza, iar in dreptul fostului colicul seminal se va forma membrana himenala. Din canalul
utero-vaginal se formeaza la nivelul aparatului genital mucoasa, in timp ce tunica musculara se formeaza din
mezenhimul adiacent.

Resturi embrionare:

• Epoophorul-rest embrionar situat la nivelul mezovarului format din resturi ale tubilor mezonefrotici
epigenitali si ductul mezonefrotic

• Paroophorul-rest embrionar situat in grosimea mezosalpingelui (mezoul tubei uterine) format

din resturi ale tubilor mezonefrotici situati inferior de tubii mezonefrotici epigenitali.

• Organul lui Gartner- resturi ale ductului mezonefrotic situate inferior si lateral de vagin

Anomalii ale cailor genitale feminine: uter dublu + vagina dubla/uter dublu+vagina unica/uter unicornuat(lipsa
unei trompe)/uter bicornuat(o trompa e mai mica)
21.Stadiul indiferent in dezvoltarea gonadelor
Organele genitale deriva din sinusul urogenital. In evolutia aparatului genital se vor descrie 2 etape:

• O etapa indiferenta, atat in cazul gonadei cat si in cazul cailor genitale

• O etapa de diferentiere, etapa ce se va desfasura incepand cu S7, chiar daca sexul genetic e stabilit la inceput

Etapa indiferenta

Incepand cu S5, in partea anterioara a mezonefrosului apare prin proliferarea epiteliului celomic,

creasta genitala (ea reprezinta portiunea mediala a crestei urogenitale). Creasta genitala va avea 2 zone:

• Periferica, reprezentata de epiteliul celomic

• Centrala, mezenchimala

In S6 are loc invadarea/popularea crestei genitale de catre celulele germinale primordiale. Aceste celule

au reactie crescuta fata de fosfataza alcalina, ceea ce le va diferentia fata de restul celulelor si vor avea

efect inductor asupra crestei genitale. In lipsa lor(a celulelor), aceasta creasta genitala nu va evolua

catre gonada primitiva.

In urma migrarii acestor celule, gonada primitiva va avea 2 zone:

• O zona corticala

• O zona medulara

Evolutia acestor zone va fi influentata de prezenta/absenta cromozomului Y si implicit a testosteronului.

In cazul prezentei cromozomului Y, corticala involueaza, iar medulara va forma testiculul. In cazul

absentei cromozomului Y, medulara involueaza, iar corticala formeaza ovarul.

22.Dezvoltarea testiculului.
In S6 are loc invadarea/popularea crestei genitale de catre celulele germinale primordiale. Aceste celule

au reactie crescuta fata de fosfataza alcalina, ceea ce le va diferentia fata de restul celulelor si vor avea

efect inductor asupra crestei genitale. In lipsa lor(a celulelor), aceasta creasta genitala nu va evolua

catre gonada primitiva.

In urma migrarii acestor celule, gonada primitiva va avea 2 zone:

• O zona corticala

• O zona medulara

Evolutia acestor zone va fi influentata de prezenta/absenta cromozomului Y si implicit a

testosteronului.

In cazul prezentei cromozomului Y, corticala involueaza, iar medulara va forma testiculul

Diferentierea testiculara

Incepe in S7 datorita prezentei testosteronului si a unui asa numit factor de diferentiere testiculara.
Prin proliferarea epiteliului celomic se vor forma o serie de cordoane celulare pline. Aceste cordoane

celulare genitale pline se dispun radial cu o extremitate spre albuginea si o extremitate spre mezoul

gonadei. Capatul dinspre albuginea se va ramifica in una pana la 3 diviziuni. Toate aceste structuri vor

avea aspect de cordon plin pana la varsta de 8 ani. In jurul acestei varste incepe o tunelizare a acestor

cordoane, tunelizare ce se sfarseste la pubertate si astfel se formeaza tubii seminiferi contorti si tubii

drepti. La nivelul tubilor seminiferi contorti se gasesc 2 tipuri celulare: celule germinale primordiale si

celule Sertoli. Din mezenchimul gonadei primitive se va forma prin proliferare viitoarea retea

testiculara, retea ce se va pune in contact pe de o parte cu viitorii tubi drepti si pe de alta parte cu tubii

mezonefrotici epigenitali. Din mezenchim se vor forma de asemenea celulele interstitiale Leydig, celule

ce vor incepe secretia de testosteron. Celulele Sertoli vor secreta factorul antimullerian cu efect in

regresia ductului paramezonefrotic.

23.Dezvoltarea ovarului.
Structurile aparatului genital au origine mezodermala cu unele exceptii: celulele germinale
primordiale care au originea in peretele sacului vitelin in apropierea alantoidei, fiind de natura
endodermala. Caile genitale masculine se vor dezvolta din mezonefros si ductul mezonefrotic,
iar cele feminine din ductul paramezonefrotic Muller.
Organele genitale deriva din sinusul urogenital. In evolutia aparatului genital se vor descrie 2
etape:
• • O etapa indiferenta, atat in cazul gonadei cat si in cazul cailor genitale
• • O etapa de diferentiere, etapa ce se va desfasura incepand cu S7, chiar daca sexul
genetic e sta-bilit la inceput
Etapa indiferenta
Incepand cu S5, in partea anterioara a mezonefrosului apare prin proliferarea epiteliului
celomic, creasta genitala (ea reprezinta portiunea mediala a crestei urogenitale). Creasta
genitala va avea 2 zone:
• • Periferica, reprezentata de epiteliul celomic
• • Centrala, mezenchimala
In S6 are loc invadarea/popularea crestei genitale de catre celulele germinale primordiale.
Aceste celule au reactie crescuta fata de fosfataza alcalina, ceea ce le va diferentia fata de restul
celulelor si vor avea efect inductor asupra crestei genitale. In lipsa lor(a celulelor), aceasta
creasta genitala nu va evolua catre gonada primitiva.
In urma migrarii acestor celule, gonada primitiva va avea 2 zone:
• • O zona corticala
• • O zona medulara
Evolutia acestor zone va fi influentata de prezenta/absenta cromozomului Y si implicit a
testosteronului.
In cazul absentei cromozomului Y, medulara involueaza, iar corticala formeaza ovarul. In S6 ductul
mezonefrotic se deschide in cloaca, in diviziunea ei anterioara (sinusul urogenital). Lateral de
acest duct apare o invaginare a epiteliului celomic, invaginare ce progreseaza cranio-caudal.
Acest sant se va transforma in duct, in acelasi sens cranio-caudal, formandu-se astfel ductul
paramezonefrotic Muller. Acest duct paramezonefrotic comunica in portiunea craniala cu
cavitatea celomului intraembrionar. Caudal, el(ductul paramez) intersecteaza anterior ductul
mezonefrotic/Wolff si se va uni cu cel de partea opusa. In urma unirii se va forma canalul
utero-vaginal. Acest canal in faza initiala va prezenta un sept care se resoarbe ulterior. Canalul
utero-vaginal va lua contact cu sinusul uro-genital de o parte si de alta, la nivelul acestuia
deschizandu-se ductile mezonefrotice. La contactul canalului utero-vaginal cu sinusul uro-
genital apare o proliferare endodermala=tubercul sinusal. Acest tubercul sinusal va forma la
nivelul peretelui posterior al uretrei prostatice o proeminenta=colicul seminal.

Acest tubercul sinusal reprezinta de asemenea locul de insertie al membranei himenale.

Diferentierea ovarului

Incepe tardiv in S16 in lipsa cromozomului Y, a testosteronului si a factorului antimullerian. Se vor


forma initial o serie de cordoane celulare solide ce vor fi fragmentate de mezenchimul inconjurator,
formandu-se astfel mai multe gramezi celulare. Aceste gramezi vor contine celule germinale
primordiale si vor continua sa fie fragmentate de catre mezenchim. Mezenchimul din jurul lor va da
nastere foliculilor primordiali. La nivelul ovarului nu se dezvolta albuginea

24.Procesul de descensus al gonadelor- malformatii


Procesul de descensius al gonadelor
Gonada primitiva apare la nivelul crestei genitale ce constituie portiunea mediala a crestei
urogenitale. Gonada va prezenta, inca de la inceput, o serie de mijloace de sustinere ce vor fi
implicate in procesul de descensus:
- 1 ligament superior/ cranial
- 1 lig inferior/ caudal
- 1 mezou derivat din mezoul crestei urogenitale = mezorchium
A. Al ovarului – acesta va cobori pana la nivelul pelvisului. Procesul lui fiind legat de evolutia ductului
paramezonefrotic Muller.
- Ligamentul cranial va deveni lig suspensor al ovarului(infundibulo-pelvic)
- Ligamentul caudal => lig propriu/utero-ovarian
- Mezorchiumul => mezoovarului
B. Al testiculului – in prezenta testosteronului
- Lig cranial dispare
- Mezorchiumul dispare
- Lig inferior => principalul mijloc implicat in procesul de descensus = gubernaculum testis. Acesta va
avea 2 extermitati: craniala(ce ajunge la polul inferior al testicului) si caudala( ce ajunge la nivelul
burelete-lui labioscrotal). De a lungul gubernaculumului, peritoneul trimite o prelungire ce se va
alungi si de-a lungul careia va cobori testiculul.
Aceasta prelungire va forma canalul peritoneo-vaginal care se oblite-reaza dupa nastere, ramanand
la nivelul testicului doar tunica vagi-nala a testiculului derivata din acesta.
- Gubernaculum testis formeaza in final ligamentul scrotal.
- Tunica vaginala nu acopera extremitatea inferioara a testiculului

Malformatii:
1. Anorhidie – lipsa celor 2 testiculi
2. Monorhidie – lipsa unui testicul
3. Sinorhidie – testiculi uniti
4. Criptorhidie – prezenta testicului in cavitatea abdominala
5. Ectopie testiculara – oprit oriunde pe traseu
6. Agenezie ovariana uni/bilaterala
7. Hipoplazie ovariana
8. Anomalii ale cailor genitale feminine: uter dublu + vagina dubla/uter dublu+va-gina unica/uter
unicornuat(lipsa unei trompe)/uter bicornuat(o trompa e mai mica)
9. Atrezie vaginala
10. Imperforatie himenala
11. Anomalii ale cailor genitale masculine: epispadias(deschidere uretra pe fata dor-sala
penis)+asociat cu extrofie de vezica/ hipospadias( deschidere uretra pe fata ventrala penis)-mai
multe tipuri glandular, penian, penoscrotal/ penis dublu/ penis bifid/ micropenis/ penis retroscrotal.

25.Formarea organelor genitale externe -malformatii.


Etapa indiferenta a dezvoltarii organelor genitale
Cloaca este inchisa inferior initial prin membrana cloacala. In momentul aparitiei septului uro-
rectal(de natura mezodermala), ea va fi impartita in cele 2 diviziuni: sinus urogenital si sinus
anorectal. Initial, cloaca e delimitata la suprafata de 2 plici de natura ectodermala numite plici
cloacale. Cele 2 plici se unesc anterior la nivelul unei proeminente = tuberculul genital extern. In
momentul septarii si impartirii membranei cloacale in membrana urogenitala si anala, plicile
cloacale se vor imparti si ele in plici uretrale(anterior) si plici anale(posterior).
Lateral de plicile uretrale, prin proliferare ectodermala formandu-se bureletii labio-scrotali.
!Odata cu aparitia acestora, se va incheia etapa indiferenta! Evolutia ulterioara va fi dictata de
prezenta testosteronului.
La nivelul celulelor ce vor da nastere organelor genitale externe, se gaseste enzima 5-alfa-
reductaza, ce transforma precursorii testosteronului in testosteron. Indiferent de sexul genetic,
in prezenta testosteronului, aceste celule vor da nastere organelor genitale de tip masculin.
Etapa de diferentiere a organelor genitale
A. La sexul feminin – in absenta testosteronului
- Tuberculul genital sufera un proces minim de crestere, formand clito-risul. Plicile uretrale
delimiteaza intre ele santul uretral. Acesta co-munica posterior cu portiunea perineala a
sinusului urogenital, for-mand astfel vestibulul vaginal, la nivelul caruia se deschid uretra fe-
minina si vaginul.
- Plicile uretrale vor forma astfel labiile mici, iar bureletii labioscrotali, labiile mari.
- Glandele vestibulare deriva din celulele epiteliului endodermal al ves-tibului vaginal, iar corpii
erectili din mezenchimul local.
B. La sexul masculin – in prezenta testosteronului.
- Tuberculul genital sufera un proces de crestere mai accentuata, deter-minand alungirea plicilor
uretrale IMG2. Intre cele 2 plici se delimi-teaza initial un sant uretral ce comunica posterior cu
portiunea peri-neala a sinusului urogenital.
- Cele 2 plici uretrale se unesc => uretra spongioasa. Aceasta se prelun-geste pana la nivelul fetei
inferioare a tuberculului genital(ce va forma glandul).
- La nivelul tuberculului genital, uretra initiala nu ajunge pana la capa-tul acestuia. La nivelul lui,
prin proliferare ectodermala, se formeaza un cordon, initial plin, tunelizandu-se ulterior=> fosa
naviculara.
- Corpii erectili rezulta din mezenchimul local, iar bureletii labioscro-tali se vor uni,formand cele
2 burse scrotale; la locul de unire se formeaza rafeul scrotal.

Uretra masculina cu cele 3 segmente ale sale va avea origini diferite:


1. Uretra prostatica – origine endodermala, din portiunea pelvina a sinusului urogenital. Face
exceptie jumatatea superioara a perete-lui posterior(superior de coliculul seminal) ce va fi de natura
me-zodermala.
2. Uretra membranoasa – de natura endodermala, derivand din por-tiunea pelvina a sinusului
urogenital
3. Uretra spongioasa – deriva din portiunea perineala a sinusului urogenital. *fosa naviculara va avea
origine ectodermala.

Dezvoltarea prostatei – se formeaza prin inmugurire de la nivelul peretelui posterior al portiunii


pelvine al sinuslui urogenital(viitoarea uretra prostatica). Initial, prostata va avea 5 lobi: anterior,
2xlaterali, posterior, mijlociu. Lobul anterior involueaza=> istmul.
Istmul, lobii laterali si lobul posterior(situat posterior de uretra si inferior de planul ductelor
ejaculatoare) vor fi de natura endodermala. Lobul mijlociu(posterior de uretra si superior de planul
ductelor ejaculatoare) va fi de natura mezodermala.
Tumorile dezvoltate la nivelul structurilor de natura endodermala sunt, de obicei, maligne si dau
tulburari de mictiune tardive. Cele dezvoltate din structuri mezodermale sunt, de obicei, benigne si
dau tulburari de mictiune precoce.
Structurile de natura endodermala apar in L3 viu, cele mezodermale L4, capsula prostatica L5.
Malformatii:
1. Anorhidie – lipsa celor 2 testiculi
2. Monorhidie – lipsa unui testicul
3. Sinorhidie – testiculi uniti
4. Criptorhidie – prezenta testicului in cavitatea abdominala
5. Ectopie testiculara – oprit oriunde pe traseu
6. Agenezie ovariana uni/bilaterala
7. Hipoplazie ovariana
8. Anomalii ale cailor genitale feminine: uter dublu + vagina dubla/uter dublu+va-gina
unica/uter unicornuat(lipsa unei trompe)/uter bicornuat(o trompa e mai mica)
9. Atrezie vaginala
10. Imperforatie himenala
11. Anomalii ale cailor genitale masculine: epispadias(deschidere uretra pe fata dor-sala
penis)+asociat cu extrofie de vezica/ hipospadias( deschidere uretra pe fata ventrala
penis)-mai multe tipuri glandular, penian, penoscrotal/ penis dublu/ penis bifid/
micropenis/ penis retroscrotal.
26.Evolutia venelor viteline in dezvoltarea sistemului port
Dezvoltarea circulației portale

- Se face în 3 etape succesive:


a) O fază/etapă VITELINĂ – în urma căreia se va schița inițial circulația portală;
b) Faza/etapa OMBILICALĂ;
c) Faza/etapa PORTALĂ DEFINITIVĂ.
- Faza vitelină:
● Venele viteline aduc de la sacul vitelin puțin sânge oxigenat, în traiectul lor către
coarnele sinusului venos străbătând septul transvers.
● Inițial ele vor trece în afara mugurelui hepatocistic.
● În urma creșterii și dezvoltării ficatului, ele vor fi înglobate în structura acestuia,
iar prin dezorganizarea lor la acest nivel se vor conecta anastomotic cu rețeaua
sinusoidă intrahepatică.
● Având în vedere acest fapt, venele viteline își pierd identitatea, împărțindu-se în
două segmente:
▪ o venă aferentă între sacul vitelin și mugurele hepatic;
▪ o venă eferentă între mugurele hepatic și cornul sinusuli venos.
▪ La nivelul venei aferente drepte dispare segmentul situat între anastomoza
inferioară și ce mijlocie, în timp ce la nivelul venei aferente stângi rămâne
doar segmentul situat între anastomoza inferioară și cea mijlocie.
▪ Segmentele rămase din cele două vene adverente împreună cu anastomozele
inferioară și mijlocie vor forma vena aferenta comună din care va lua naștere
vena portă.
▪ Porțiunea inițială a venei aferente comune va forma vena mezenterică
superioară, în timp ce mezenterica inferioară și splenica se vor forma prin
înmugurire din aferenta comună.
▪ Vena eferenta stângă dispare, iar vena eferenta dreaptă va purta denumirea
de venă eferenta comună, din ea formându-se venele hepatice ce se varsă în
vena cavă inferioară.
- Ficatul crescând în dimensiuni va avea un necesar de oxigen mai mare, ceea ce va duce la
intrarea în cea de-a doua etapă a circulației portale :
27.Formarea ligamentelor ficatului
Dezvoltarea ficatului incepe in S4 de viata iu cand embrionul prezinta 17 somite.Ficatul are
origine endodermala derivand din peretele ant al intest primitiv,formarea lui avand loc la ½
ansei duodenale la limita dintre proenteron si mezenteron.Astfel, intre foitele mezogasrului
ventral se vor forma mugurele hepatocistic si mugurele pancreatic ventral. Ficatul se
dezvolta la nivelul septului transvers in vecinatatea sinusului venos al cordului.

Odata cu cresterea ficatului, peritoneul embrionar sufera si el transformari, luand nastere


ligamentele ficatului

Având în vedere dezvoltarea inițială a ficatului în grosimea septului transvers, ficatul va


rămâne în contact cu diafragma în mod direct, la nivelul ariei nuda (zona cuprinsă între cele 2
foițe ale lig. coronar).

Din mezogastrul ventral, între foițele căruia se dezvoltă ficatul, se vor forma:
● Ligamentul coronar
● Ligamentul falciform- leaga fata diafragmatica a ficatului de diafragma si peretele abdominal
● Omentul mic

28. Anastomoza porto – cava esofagiana. Implicatii clinice 29. Anastomoze


porto – cave parietale. Vene porte accesorii. Implicatii clinice 30. Anastomoza
porto-cava rectala. Plexuri hemoroidale. Implicatii clinice
Vena porta

In mod clasic, in 47% cazuri, formarea VeneiPorte se realizeaza posterior de pancreas, prin unirea
VMezentericeSup cu TRUNCHIUL MEZENTERICOLIENAL( format prin unirea VLienale + VMI).

In cca. 53% cazuri, cele 2 Vv. Mezenterice se unesc una cu cealalta, trunchiul lor comun unindu-se cu VLienala
pentru a forma ulterior VPorta.

Rolul VPorte este de a transporta catre ficat substantele nutritive absorbite intestinal + o serie de substante
toxice=> ficat are 2 roluri: metabolic + detoxifiere. Șuntarea ficatului cu ajungerea acestor compusi direct in
sistemul venos cav duce la aparitia encefalopatiei portale.

Suntarea circulatiei hepatice apare in cazul unor obstructii ale circulatiei portale:

- Prehepatica – la nivelul hilului(iese)/pediculului(intra) hepatic sau la nivel retropancreatic.


Determinate de formatiuni tumorale, adenopatii, tromboza de VP
- Intrahepatica – in boli inflamatorii cronice hepatice(ciroza). Tumorile hepatice primare sau
metastazele hepatice nu dau semne precoce!!!
- Suprahepatice – insuficienta cardiaca dreapta(se intoarce sangele mai greu).

In aceste situatii se dezvolta HT portala cu 2 consecinte:


1. Deschiderea anastomozelor portocave
2. Acumularea de lichid intraperitoneal=>ascita

Anastomoze porto-cave
In mod normal sunt nefunctionale, evidentiandu-se in cadrul sindromului de HiperTensiune portala.

Sunt de 2 tipuri:

A. Viscerale
1. Esofagiene(varice esofagiene)
2. Rectale(hemoroizi)
B. Parietale
1. Spleno-renale – vv. mici perisplenice si perirenale stangi vor drena spre splina, si prin VLienala in
VPorta, respectiv spre rinichi, si prin v. renala in VCI.
2. Colo-parietala – vv. Mici situate intre peretii posteriori ai colonului ascendent, descendent,
respectiv peretele posterior abdominal. Drenajul se face fie prin vv. Colonului-Vv.Mezenterice-VP,
fie prin vv. Lombare-VCI, iar prin vv. Lombare ascendente-Vv. Azygos-VCS.
3. Periombilicale – 3 posibilitati de drenaj
a. Vv. Paraombilicale dreneaza in jurul ligamentului rotund ajungand in partea ombilicala a VP.
b. Prin v. Epigastrica inferioara dreneaza in v. Iliaca externa-v. iliaca comuna-VCI
c. Prin v. Epigastrica superioara-v. Toracica interna-v. Subclavie-v. Jugulara-VCS

Vene porte accesorii


Mici situate in jurul ficatului si care dreneaza in VP.

a. In grosimea ligamentului falciform – colecteaza sange de la diafragm + peretele anterior abdominal


b. In grosimea lig. Coronar – colecteaza de la diafragm
c. Intre fata viscerala a ficatului si peretele superior al vezicii biliare

31. Lanturile simpatice lombare si sacrale


Lanturile simpatice lombare

Sunt localizate paravertebral, avand urmatoarele limite:

Sup: stalpul diafragmatic

Inf: promontoriu

Lantul simpatic stang e asezat lateroaortic, iar cel drept retrocav.

Lantul simpatic lombar e format din 4 ggl, mai rar 3 sau chiar 5.

Eferente

- primii 2 ggl trimit fibre catre plex LOMBOAORTIC.


- Ultimii 2 trimit fibre ce se anastomozeaza ant => plex HIPOGASTRIC SUP*

*se intinde de la promontoriu pana la S2-3, unde se va imparti in 2 ramuri: nn hipogastrici superiori dr+stg – se
vor indrepta catre plex HIPOGASTRIC INF
Plex lomboaortic – o lama patrulatera situata ant de aorta abd.

- Format din fb simpatice + ggl simpatici

Limite: Duoden3(sup)-bifurcatia aortei(inf)

Primeste aferente:

a. Directe – de la plex celiac


b. Simpatice – de la primii 2 ggl ai lantului simpatic lombar

Plexul are 3 segm:

a. Supramezenteric
b. Submezenteric
c. Mezenteric inferior – cel mai important, fibrele de la nivelul sau mergand de-a lungul
ArtereiMezentericeInf si ramurilor sale, inervand: 1/3 stg colon T, colon D, sigmoid, parte sup rect.

Lant simpatic sacral

Format din 4-5 ggl, mai rar 3. In partea inf, cele 2 lanturi sacrale se anastomozeaza ant de sacru(rar, ele
terminandu-se fiecare sub forma de fibre cu aspect de buchet).

Raporturi:

Ant: peritoneu parietal post, ampula rectala

Post: sacru

Med: plex hipogastric sup, vase sacrale medii

Lat: gaurile sacrale ant

Eferente:

d. osoase si musculare
e. vasculare
f. viscerale – se indreapta catre plexul hipogastric inf

32. Spatiul retroperitoneal - delimitare, continut


Spatiul retroperitoneal

Delimitare

sup + inf – cele 2 diafragme

ant – peritoneu parietal posterior

post – peretele abdominal

Spatiul prezinta tesut conjunctiv adipos, mai bine reprezentat in jurul celor 2 rinichi, unde va forma grasimea
perirenala si pararenala.
33. Aorta abdominala - limite, raporturi, ramuri
Aorta abdominala

Limite

Sup – hiatus aortic al diafragmei T12 si ligamentul arcuat medin

Inf – flanc stang coloana vertebrala la nivelul discului intervertebral L4-L5

Aorta va avea initial pozitie mediana, in partea inf situandu-se paramedian stanga.

Lungime de cca. 18 cm + diametru initial 15-18mm; diametrul scade brusc dupa emergenta aa. Renale pana la
12-13mm.

Raporturi

Posterior – corpuri vertebrale + discuri intervertebrale coresp, ligament longitudinal anterior, canalul
toracic(superior de L2), vene lombare stangi, ggl limfatici retroaortici.

Lateral stanga – rinichi stang(+suprarenala), ureter stang, stalpul diafragmatic stang, lantul simpatic stang

Lateral dreapta – VCI(la nivel L1 VCI ia directie posterior si lat dreapta, delimitand cu aorta TRIGONUL INTER-
AORTICO-CAV, ce contine :

- Lobul caudat al ficatului


- Ggl simpatic semilunar drept celiac
- Ggl limfatici
- Stalpul diafragmatic drept

Anterior in plan retroperitoneal: v. Renala stanga, plexurile vegetative celiac+lomboaortic

Anterior in plan intraperitoneal: aorta e impartita de complexul duodeno-pancreatic in 3 segmente

a. Supraduodenopancreatic – intre hiatus aortic si marginea sup a corp pancreas


Rap cu regiunea celiaca Lushka(coresp vestibulului bursei omentale); prezinta central trunchiul celiac
b. Retroduodenopancreatic - intre marg sup corp pancreas si mg inf D3; raport ant cu corp pancreas, D3
si prezinta central AMS
c. Infraduodenopancreatic – intre mg inf D3 si bifurcatia aortei; raport cu ansele jejuno-ileale,
prezentand central originea AMI

Ramuri aorta

1. Colaterale
● Viscerale – se pot imparti in 2 categorii:
o Cu originea pe fata anterioara a aortei: trunchi celiac, AMS, AMI
o Cu originea pe peretele anterolat aortic: aa. Renale, aa. Suprarenale mijlocii, aa. Genitale
● Parietale :
o Aa frenice inf
o 4 perechi aa lombare

Aa. Frenice inferioare au traiect ascendent si lateral, cea stg trece retroesofagian, iar cea dreapta retrocav.
Fiecare va da 2 ramuri: una lat ce continua traiect a frenice si una mediala ce se anastomozeaza cu opusa, ant
de esofag.
Aa. Lombare: cele drepte trec retrocav. Cele ajunse in apropierea proceselor costiforme se vor imparti fiecare
in 2 ramuri: o ramura ventrala ce continua traiectul intercostiform, vascularizand peretele abdominal si o
ramura dorsala ce patrunde in masa sacrospinala(vascularizand-o) din care se vor desprinde rr. Spinale ce
patrund in canal vertebral

2. Terminale
a. Aa. Iliace comune x 2
b. A. Sacrala medie

34. Arterele iliace comune si externe. Artera iliaca interna - limite, raporturi,
ramuri
A. Iliaca comuna

Reprezinta impreuna cu cea de parte opusa + a sacrala medie = ramuri terminale aortei abd.

Limite:

Sup – flanc stang coloana vertebrala(L4-5)

Inf – articulatia sacroiliaca(L5-S1)

Avand in vedere bifurcatia la nivelul flancului stg al coloanei, cele 2 iliace comune vor avea traseu + raporturi +
lungimi usor diferite:

- Iliaca comuna stanga = 5cm, traiect aprox vertical


- Iliaca comuna dreapta = 7cm, traiect aprox oblic

Raporturi:

A Iliaca comuna stanga:


o Ant: peritoneul parietal post, mezocolon sigmoid, colon sigmoid, anse intestinale, ureter stg
o Post: lantul simpatic, a5a pereche de vase lombare, proces costiform L5
o Lat: m psoas mare, n genitofemural
o Med: v iliaca comuna stg, plex hipogastric sup, vase sacrale medii

A iliaca comuna dreapta:

o Ant: peritoneu p post, anse intestinale


o Post: lant simpatic, perechea 5 vase lombare, vena iliaca comuna dreapta
o Med: plex hipogastric sup, vase sacrale medii
o Lat: m psoas mare, n genitofemural, ureter drept

Ramuri:

-terminale ext/int

-colaterale mici pt ureter, m psoas M, ggl limfatici regionali

A iliaca interna
- Ramura terminala a iliacei comuna, traiect descendent, paralel cu articulatia sacroiliaca, directie usor
post

Limite:

Sup: articulatia sacroiliaca

Inf: marg sup a m piriform

Raporturi:

Ant: peritoneu parietal post, ureterul + anexe(ovar, trompa uterina)

Post: art sacroiliaca, v omonima, nervul in furca(din trunchi lombosacral)

Lat: m iliopsoas, n genitofemural, n obturator

Med: plex hipogastric sup, vase sacrale medii, lantul simpatic sacral

Ramuri:

Trunchi ant:

1. a ombilicala
2. a obturatoare
3. a vezicala inf
4. a uterina
5. a rectala medie
6. a rusinoasa int
7. a fesiera inf

Trunchi post:

1. A sacroiliaca
2. a sacrala lat
3. a fesiera sup
35. Artera rusinoasa interna si nervul rusinos.
Artera rusinoasa e ramura din ilaca interna cu originea in trunchiul anterior al a iliace interne,
putand fi ramura terminala sau o ramura de bifurcatie laterala a trunchiului anterior impreuna
cu artera fesiera inferioara.
Originea se gaseste la nivelul marginii inferioare a muschiului piriform. Aceasta are traiect
complex, putand fi considerata ramura parietala si viscerala, ramura intra si extra pelvina.
Se intinde pana la nivelul unghiului subpubian unde se imparte in 2 ramuri:
1. artera dorsala penis/clitoris
2. artera profunda penis/clitoris

Dpdv al traiectului, este impartita in 3 segmente:


1. segment intrapelvin care se intinde de la origine pana la marginea orificiului infrapiriform
2. segment fesier- se gasete pe fata externa a spinei ischiadice, se intinde pana la mica incizura
ischiadica
3. segmentul perineal-intre mica incizura ischiadica si unghiu subpubian, avand 2 subsegmente:
posterior (in perineu posterior) si anterior (in perineul anterior)
Raporturi
1) In segmentul pelvin
Artera este situata in grosimea fasciei pelvine parietale si are raporturi antero-medial la distanta
cu rectul(ampula recatala) si antero-lateral cu celelalte ramuri ale trunchiului anterior al arterei
iliace interne
2) In segmentul fesier
Artera se gaseste in planul cel mai profund al regiunii fesiere, fiind in contact cu fata externa a
spinei ischiadice, acoperita de muschii planului profund ai regiunii fesiere.
3) In segmental perineal
-> in subsegmentul posterior
Artera e situata la nivelul canalului rusinos Halkok?? insotita de vena rusinoasa interna si nervul
rusinos. Canalul rusinos Halko e o dedublare a fasciei muschiului obturator intern situata inferior
de arcul tendinos al muschiului obturator intern si paralel cu acesta (pe perete lateral al fosei
ischiorectale)
->in subsegmenul anterior
Artera se gaseste intr-o continuare a canalului rusinos, pe fata interna a ram inchiopubian intre
planurile superficial si profund ale diafragmei unrogenitale. La acest nivelul are raporturi mediale
la distanta cu varful prostei si uretra membranoasa la barbati / uretra si vagin la femei. In
apropierea unghiului subpubian vine in raport cu radacina corpului cavernos.
Ramuri
1)Ramuri musculare – pentru muschii diafragmei pelvine, piriform, gemeni superior si inferior(
muschii pelvi trohanterieni), fesier mare
2)Artera rectala inferioara – se desprinde la nivelul canalului rusnios, se indreapta spre inferior si
medial, strabatand fosta ischio-rectala
-strabate muschiul sfincter anal extern si participa la vascularizatia rectului
3)Artera perineala – se desprinde in dreptul tuberozitatii ischiadice si traverseaza diafragma
urogenitala, vascularizand muschiul ce formeaza trigonul ischiobulbar si prin ramurile
superficiale perineul anterior
- se termina prin ramuri scrotale/labiale posterioare
4)Artera bulbului penian/vestibular- se desprinde anterior de tuberozitatea ischiadica si se
indreapta catre anterior si medial
- abordeaza fata supero-laterala a bulbului penisului/vestibular si da ramuri pt glandele
bulbouretrale (barbate) sau pt glanda vestibulara mare (femei)
5)Artera uretrala – este o ramura scurta si subtire la femei participand la vascularizatia uretrei, la
brabati e mai bine reprezentata, vascularizand uretra spongioasa si radacina corpului spongios
6)Ramura terminala
Artera dorsala a penisului
Se desprinde la nivelul unghiului subpubian si iese din pelvis prin orificiul subpubian, uneori
printre fibrele ligamentului transvers al perineului. Strabate apoi ligamentul suspensor al
penisului si ligamentul fundiform si se aseaza in santul dorsal al pensiului, avand medial vena
dorsala a penisului si lateral nervul dorsal al penisului.
Capul ei terminal se anastomozeaza cu cea de parte opusa la nivelul santului balanoprepuntian
(?). La acest nivel se desprind ramuri superficiale care se distribuie preputiului si ramuri profunde
care se distribuie glandului penisului.
Ramuri
-> ramuri peniene scurte care abordeaza corpul cavernos pe fata lui dorsala
-> ramuri peniene laterale care abordeaza corp caversnos pe fata lui laterala
-> ram peneiene lungi/circumferentiale care inconjoara corpul cavernos si il abordeaza pe fata lui
anterioara
-> ram superficiale care se distribuie invelisului penisului
7)Artera profunda a penisului- e ramura terminala a arterei rusinoase interne care abordeaza
corpul cavernos, trecand inferior de ligamentul tranvers al perineului
- se imparte in 2 ramuri:
1. ramura posterioara cu traiect recurent care va vasculariza radacina corpului cavernos
2. ramura anterioara care strabate corpul cavernos pana in apropierea glandului, din aceasta
ramura se desprind ramuri helicine care se vor desprinde la nivelul cavernelor din corpul
cavernos
Alte ramuri ale arterei rusinoase interne
- Artera prevezicala - se desprinde din perineul anterior si abordeaza fata anteri-oara a vezicii
urinare
- Artera retrosimfizara - se gastete la nivelul spatiului retrosimfizar si participa impreuna cu
ramuri ale a epigastrice inferioare/obturatoare la formarea arcului arterial retro-simfizar al lui
Farabeu
- Artea grasoasa - ramura care atunci cand exista ajunge pana in portiunea su-perioara a
spatiului retropubian/retrosimfizar
Nervul rusinos
Este un nerv complex dpdv structural, avand atat componenta somatica, vegetative,
senzitiva si motorie. Are originea din ramura anterioara S4, primind comunicante din S2-3,
din ggl simpatic S4 si din plexul hipogastric inferior. Prin comunicanta primeste fibre
parasimpatice de la nivelul parasimpaticului sacral.
Are originea pe fata interna a nervului piriform si insoteste vasele rusinoase interne pe tot
traiectul lor.
Ramurile sale pot fi sistematizate in functie de originea lor raportata la muschiul
perineului/diafragmei pelvine
1. Nervi care se despid superior de diafragma pelvina

-> ramuri musculare pt muschiul ridicator anal si muschiul coccigian


-> ramuri rectale mijocii
-> ramuri vezicle inferioare
-> ramuri vaginale
2. Nervi care se desprind inferior de diafragma pelvina
-> nervul rectal inferior - insoteste artera rectala inferioara si inerveaza sfincterul anal
extern, dar si mucoasa canalului anal
-> nervi perineali(2-3) - inreveaza tegumentul corespunzator trigonului inschio-rectal, dar
si muschii diafragmei urogenitale
-> nervi scrotali sau labiali posteriori - inerveaza tegumentul din regiunea posterioara a
scrotului/ labiei mari
-> nervul dorsal al peniusului/clitorisului - iese din pelvis prin orificiul subpubian si se
aseaza in santul dorsal al penisului unde se imparte in ramura laterala pentru tegumuentul
penisului si mediale pentru gland si preput

36. Plexul celiac si plexul aortic. Implicatii clinice


Plex celiac(solar)

Cel mai mare plex vegetativ din oraganism, latime 3 cm.

Contine: fb vegetative S+PS, ggl S vegetativi

Corespunde regiunii celiace Lushka, fiind ulterior extins pana la originea aa renale.

Limite

Sup – lig arcuat median

Inf – originea aa renale

Dr – VCI

Stg – stalp diafragmatic stang

Plexul prezinta 3 grupe de ggl simpatici:

- Simpatici Celiaci(mari, aspect semilunar, la originea trunchiului celiac)


- Simpatici mezenterici superiori(semilunar, mai mici, la originea AMS)
- Aorticorenali(sferici, cei mai mici, la originea aa renale)

Aferentele plexului celiac:

a. Simpatice – origine medulara T6-12, pe calea nn splanhnici:


1. N splanhnic mare T6-9 se termina in ggl simpatici celiaci
2. N splanhnic mic T10-11 se termina in toate grupele ganglionare
3. N splanhnic inf T12 se termina in ggl aorticorenali(de multe ori e inclus in cel mic!!!)
b. Parasimpatice – fb preggl vagale din trunchiurile vagale ant + post; NU FAC SINAPSA IN PLEX, ci la
nivelul plexurilor Meisnner si Auerbach, respectiv ggl intramurali.

Eferente – formeaza fibre periarteriale:

a. Directe(preggl) – catre MSR si pancreas


b. Indirecte – simpatice postggl si PS preggl; catre restul viscerelor

Inervatie:

- Ficat + cai biliare


- Pancreas + splina
- Stomac + duoden
- Jejun + ileon
- Cec + apendice
- Colon ascendent + 2/3 dr colon transv

37. Plexul hipogastric. Implicatii clinice


Plex hipogastric inferior

Este pereche, aspect lama patrulatera cu o lung de 3-4 cm, situat lat de organele pelvine.

Limite:

Ant: fund vezica urinara

Post: fata ant sacru

Raporturi:

Plexul prezinta 2 fete si 4 margini:

Fata lat cu m ridicator anal, fata mediala cu colul uterin/prostata, vezicule seminale, ampula rectala

Mg sup: peritoneu

Mg inf: diafr pelvina

Mg ant: fund vezica urinara

Mg post: fata ant sacru

Aferentele:
1. simpatice – de la plex HipogastricSup, prin nn HS
2. simpatice – de la primii 2-3 ggl ai lantului simpatic sacral
3. parasimpatice – directe cu originea in centrul PS pelvin. Ele strabat plexul, parasindu-l si formand nn
erectori/erigenti.

Eferentele(plexuri viscerale):

1. plexul uterin
2. plexul rectal

38. Vena cava inferioara: limite, raporturi, afluenti


VCI

Limite

Inf: se formeaza pe flanc drept L5

Sup: AD

Are 3 segmente:

a. Abdominal – cca 23 cm, calibru initial 1cm, ajunge pana la 3cm(creste mult dupa ce se varsa renalele)

b. Diafragmatic
c. Supradiafragmatic

Raporturi

Lateral stg: aorta+trigon interaortico-cav

Lateral dr: rinichi dr+ureter dr

Post: procese costiforme lombare, origini psoas mare, lant simpatic drept, aa lombare drepte, a frenica inf
dreapta, suprarenala dr

Ant: raporturile se impart in

a. Retroperitoneale – VCI e intersectata ant de a. Genitala dreapta


b. Intraperitoneal – VCI prezinta mai multe segmente, in functie de complexul duodeno-pancreatic si
ficat
o Infraduodenopancreatic – de la formare pana la mg inf D3; raport ant cu ansele intestinale
o Retroduodenopancreatic – intre marg inf D3 si marg sup D1; raport cu D1, D3, cap pancreas,
canal coledoc,formare vena porta
o Corespunzator orificiului epiploic Winslow – formeaza limita post a acestuia
o Hepatic, lasand un sant la nivelul ficatului
o Suprahepatic – in care se varsa cele 4 vv suprahepatice

Afluenti: vv iliace comune, vv lombare, vv renale, v genitala dreapta(stanga se varsa in renala stg), vv hepatice.