Constelațiile – povești celeste

Încă de pe vremea
vechilor greci, astronomii au
numit cerul nocturn “sfera
celestă”, pentru că, văzut de pe
Pământ, el arată ca suprafața
unei sfere văzută din interior
(bolta cerească), cu stelele
prinse de ea. Pentru stabilirea
pozițiilor stelelor pe cer,
ecuatorul și polii tereștri sunt
proiectați pe sferă pentru a
forma un ecuator ceresc și un
pol nord și sud ceresc.
În zilele noastre se poate observa cum știința progresează vertiginos și considerabil,
descoperind mici fărâme din Univers, ceea ce denotă curiozitatea omului de a afla ce se află
dincolo de lumea deja cunoscută, curiozitatea pentru descoperirea tainelor și a genezei
Universului. Acest fapt este vizibil încă din cele mai vechi timpuri, putându-se observa atât la
romani și la vechii greci, cât și la restul popoarelor antice. Încă de pe atunci se putea remarca
predilecția oamenilor către lumea cosmică, necunoscută, către sferele înalte ale cunoașterii; erau
atrași de acest mister și își doreau „să treacă” dincolo de bolta cerească, nelimitându-se doar la
planul terestru, comun. Este precum „o chemare” venită din partea cerului pe care oamenii au
interpretat-o în felurite moduri de-a lungul anilor. Există, de asemenea, niște versuri din piesa Le
Temps des Cathédrales, care sună așa: „L’homme a voulu monter vers les étoiles écrire son
histoire” („Omul a vrut să urce către stele să își scrie povestea”), o afirmație ce rezumă foarte
bine legătura dintre oameni și spațiul cosmic.
În Antichitate, vechile popoare asociau cerul cu lăcașul zeilor, care erau stăpânii
Pământului și al Universului. La rândul lor, stelele aveau și ele o însemnătate aparte pentru greci,
spre exemplu. Aceștia au realizat asociații între mai multe stele, creând astfel o mulțime de

1
mituri și legende legate de constelații. Dintre acestea sunt de remarcat Hydra, Ursa Mare, Ursa
Mică, Pegasus, Orion, Aquila Câinele Mare și constelațiile zodiacale.
Să ne gândim, de pildă, la constelația Orion, una dintre cele mai cunoscute constelații la
vremea actuală. În spatele acestei grupări de stele stau ascunse diverse legende și variante de
interpretare. Orion este un vânător uriaș din mitologia greacă reputat pentru frumusețea și pentru
violența sa. Una dintre versiunile morții sale spune că acesta era puternic prin talentele sale
excepționale de vânător și nu înceta să se laude cu reușitele sale. Această aroganță a displăcut
mult Herei care, pentru a-i administra lui Orion o lecție de umilință, i-a poruncit unui scorpion să
se așeze la pândă și să aștepte trecerea vânătorului. Ascuns de frunze, scorpionul a așteptat cu
răbdare, iar când a venit momentul, l-a înțepat pe Orion care a murit fulgerat de veninul acestei
mici vietăți, el care doborâse animalele cele mai feroce. A fost transformat în constelație, însă
Hera nu a uitat să-l urce pe bolta cerească și pe Scorpion care o servise atât de leal, pentru ca
lupta dintre cei doi să continue. Însă Zeus a intervenit și a făcut în așa fel încât Orion și
Scorpionul să nu poată să se atingă niciodată; de aceea atunci când Orion răsare la orizontul de
Est, Scorpionul apune la orizontul de Vest.
Iată modul în care grecii „pictau” povești pe bolta cerească. Exemplele de genul acesta
sunt numeroase, majoritatea constelațiilor având la bază o legendă provenită din mitologie.
Mai târziu, stelele au devenit „busola” exploratorilor, aceștia ghidându-se, de exemplu,
după Steaua Polară, cea mai strălucitoare stea din constelația Ursa Mică. Totodată, constelaţiile
din emisfera sudică au fost identificate şi denumite în secolele XVI-XVIII, mai ales de către
olandezi, în timp ce navigatorii explorau coastele sudice.
Astăzi, constelațiile rămân porțiuni cerești ce sunt contemplate subiectiv de către cel care
le privește, fiind o atracție veritabilă ce fascinează oamenii chiar și în prezent. La urma urmei,
constelațiile nu sunt altceva decât niște creații ale oamenilor (rezultate ale efectului de
perspectivă), pentru a se orienta mai ușor cu ajutorul bolții cerești, sau pentru a proiecta pe
„ecranul celest” diverse povești, eroi, monștri sau animale mitologice, fiind demn de admirat
faptul că despre ele se mai vorbește până în ziua de astăzi.

Elevă: BADEA CARMEN

Clasa a XI-a A Uman