NON SCHOLAE, SED VITAE DISCIMUS!

Pentru mine, anii de liceu reprezintă o perioadă tumultuoasă ce aduce cu

sine o mulţime de experienţe, de provocări şi de trăiri speciale ce ne conturează
personalităţile, fiind, în acelaşi timp, o posibilitate de a evolua.
În ceea ce priveşte experienţa mea de elevă anastasistă, pot spune că a
fost şi este în continuare un drum presărat de învăţături, experienţe, realizări şi
amintiri frumoase. Ajunsesem la decizia de a urma acest liceu fiind mânată în cea
mai mare măsură de ceea ce auzisem despre performanţele elevilor şi prestigiul
asociat acestui liceu. Îmi doream să fac parte din acest colectiv şi să fiu remarcată
prin rezultatele foarte bună pe care urma să le obţin. Trăiam cu o constantă
impresie că a fi elev la acest liceu este un lucru clar definit, ce se rezumă în cea
mai mare parte la a fi cel mai bun, a avea numai note de 9 şi 10 şi a fi olimpic la
cât mai multe materii. În schimb, odată ce am luat contact cu tot ceea ce înseamnă
liceul şi adolescenţa, am realizat că lucrurile nu se rezumă doar la bagajul de
cunoştinţe cât mai vast şi la nişte numere consemnate în catalog, ci au o
însemnătate cu atât mai mare. Este vorba despre viaţa însăşi şi cultivarea unor
valori ce ţin de suflet şi de condiţia umană în general.
Îmi aduc aminte de prima zi când m-am întâlnit cu idealul liceului, şi anume
Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă, un ideal pe care aveam impresia că îl
înţeleg în plenitudinea sensului său. Însă, în urma experienţelor trăite aici şi în
urma învăţăturilor venite din partea profesorilor, am ajuns la concluzia că nu
înţelesesem nici 10% din esenţa acelor cuvinte şi că în spatele lor stau ascunse
sensuri, valori şi taine ale vieţii cu care luăm contact pentru prima dată acum, în
perioada adolescenţei. Există un citat celebru ce îi aparţine lui Antoine de Saint-
Exupéry, care spune că Nu vedem bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil
pentru ochi. Cu trecerea timpului am tot reflectat la acest citat, ajungând la
concluzia că rolul suprem al liceului este acela de a îndruma elevul spre
concretizarea acestui esenţial.
Una dintre experienţele reprezentative pe care le-am trăit în decursul
acestor ani, fiind, de altfel, şi cea mai importantă pentru mine, a fost participarea
la etapa naţională a olimpiadei de limba franceză. Lăsând deoparte faptul că a
fost o experienţă de neuitat, aceasta a reprezentat un element semnificativ în
dezvoltarea mea personală, trasând o linie pronunţată în conturarea personalităţii
mele. Datorită acestei experienţe am cultivat spiritul creativ, descoperindu-mi
această latură artistică. În felul acesta am devenit pasionată de tot ceea ce
înseamnă frumosul, de tot ceea ce ţine de suflet, artă, literatură şi, desigur, limba
franceză, cea care a fost pentru mine catalizatorul în ceea ce priveşte
descoperirea acestei laturi a personalităţii mele. Sunt lucruri care mă definesc şi
care îmi fac sufletul să vibreze. De aceea sunt de părere că experienţele de genul
olimpiadelor, concursurilor sau proiectelor de orice tip sunt foarte importante când
vine vorba despre explorarea propriei personalităţi, iar liceul şi, mai ales, dascălii
de la acest liceu, sunt cei care îi îndrumă pe elevi în acest sens.
În încheiere aş dori să spun că pentru mine perioada adolescenţei este
precum o compoziţie muzicală, caracterizată de diversitatea nuanţelor pe care le
curpinde şi care se contopesc frumos într-un tot unitar, spunând astfel povestea
fiecărui adolescent.