APLICAŢIA 1

Analiza statică a elementelor constructive componente ale unei structuri mecanice

A1.1 Introducere

A1.2 Scopul aplicaţiei

Modulele de programe Generative Structural Analysis ale mediului CAD/CAE/CAM CATIA
permite simularea comportării mecanice a structurilor mecanice atât ca o singură entitate cît şi
ca ansamble de parţi.
În fig. A1.1 se prezintă schema unui sistem mecanic de susţinere compus din două piese de
rezemare numite Suport şi dintr-o grindă de care se atârnă o greutate P. Muchiile interioare
ale pieselor componente sunt cu racordări. Elementele Suport sunt fixate de cei doi pereţi prin
cîte un set de două şuruburi Md. De asemenea, elementul Grindă se fixează de ce doi suporţi
prin alte seturi de şuruburi Md
În această aplicaţie se prezintă studiul elementelor constructive ale unui sistem mecanic
considerate ca entităţi independente. Pentru început se prezintă algoritmul de analiză pentru
elementului numit Suport (a=10 mm, d=8 mm, P=24000N, raza de racordare r=0,2a ) în
vederea determinării câmpurilor de deplasări şi de tensiuni.

Fig. A1.1

A1.3 Întocmirea modelului de analiză

În vederea întocmirii modelului de
analiză cu elemente se urmăreşte identificarea
formei şi dimensiunilor geometrice, a
restricţiilor induse de legăturile cu elementele
adiacente, a încărcărilor interioare şi exterioare
precum şi a caracteristicilor materialului. În fig.
A1.2 se prezintă modelul de analiză al

Fig. A1.2
 2

elementului Suport din fig. A1.1. În acest model se evidenţiază forma geometrică la nivel de
detaliu şi dimensiunile asociate (muchiile drepte interioare sunt racordate cu r=0,2a);
simularea fixării de perete a elementului Suport se realizează prin încastrare (anularea celor
şase grade posibile, simbol........) a punctelor de pe suprafaţa de aşezarea a capului şurubului
şi de pe muchia de rezemare de la partea inferioară; încărcarea externă se realizează prin
intermediul unor forţe distribuite pe suprafeţele de aşezare a capetelor şuruburilor de fixare
Suport-Grindă. Elementul analizat este realizat din oţel OL37 cu următoarele caracteristici
mecanice: modulul de elasticitate longitudinală, E = 2,1.106 N/mm2, şi coeficientul contracţiei
transversale (Poisson), ν = 0,3.

A1.4 Preprocesarea modelului de analiză

A1.4.1 Modelarea geometrică
În tabelul A1.1 se prezintă succesiunea acţiunilor de obţinere a schiţei de referinţă a
corpului elementului de analizat prin intermediul modulului Sketcher.
Tabelul A1.1
Obţinerea schiţei de referinţă a corpului
Start → Mechanical Design → Part Design → (Sketcher) → xy plane → (Profile)
→ [se desenează conturul inchis al secţiunii frontale] → (Constraint) [se introduc
succesiv cotele prin selectarea linie urmată de cea a icon-lui] → (Exit Workbench).

În tabelul A1.2 se prezintă etapele de obţinere a solidului asociat corpului de analizat

prin extrudare pornind de la schiţa (Sketch.1) obţinută anterior.

Tabelul A1.2
Obţinerea corpului prin extrudare
(Pad) → Pad Definition Length: 25, Selection: Sketch.1, ◙ Mirrored extent, OK.
 3

Obţinerea nervurii associate modelului Tabelul A1.3

solid obţinut se realizează în doi paşi: Obţinerea schiţei de referinţă a nervurii
obţinerea unei schiţe reprezentând linia (Sketcher) → xy plane → (Line) → [se
asociată conturului nervurii (tab. A1.3) şi desenează linia de referinţă a nervurii în afara
generarea nervurii propiu-zise utilizând zonei Sketch.1] → [se selectează perechi de
schiţa, Sketch.2 obţinută la pasul anterior
(tab. A1.4). puncte commune, folosind tasta Ctrl] →
Obţinerea unei găuri cu lamaj (Constr. Def. in Dialog Box) → Constrant
practicată în solidul generat anterior se Definition ◙ Coincidence, OK → (Exit
obţin parcurgând prima succesiune din tab. workbench).
A1.5 care constă în selectarea feţei pe care
se aplică gaura, poziţionarea acesteia faţă
de muchiile adiacente, selectarea tipului
găurii şi introducerea dimensiunilor.
Având în vedere simetria solidului faţă de
planul xy se generează pentru început cele
două găuri de aceaşi parte a nervurii
urmată apoi de generarea prin simetrie a
celorlalte două urmând cea de-a doua
succeiune din tab. A1.5.
În tabelul A1.6 se prezintă Tabelul A1.4
succesiunea de comenzi de obţinere a Generarea nervurii
racordărilor zonelor interioare având la (Stiffener) → Stiffener Definition
bază comanda Edge Fillet. Thickness: 4mm, ◙ Mirrored extent,
Selection: Sketch.2, OK.
A1.4.2. Modelarea caracteristicilor
materialului
Introducerea valorilor
caracteristicilor materialului necesare
pentru analiza cu elemente finite se face
utilizându-se biblioteca de materiale a
mediului CATIA din care se alege material
metalic din grupa oţelurilor (Steel) pentru
care se modifică valorile modulului de
elasticitate şi coeficientului Poisson ţinând Tabelul A1.6
cont de valorile indicate ca date de intrare Generarea racordări
(tab. A1.7). [selectare muchii interioare utilzând comanda
Ctrl] → (Edge Fillet) → Edge Fillet
Definition Radius: 2mm, Object(s) to fillet: 6
Edges, OK.
 4

Tabelul A1.7 Tabelul A1.5

Introducerea proprietăţilor Obţinerea găurilor cu lamaj
materialului
(Hole) → [selectare cu mouse-ul a
[selectare corp (Pad.1)] → (Apply feţei (Face/Pad1-PartBody)] → Hole
Material) →Libray (ReadOnly) Definition Extension ↓ Up to Next,
Metal, Steel (dublă selecţie) → Diameter: 8 mm , ◙ Normal to Surface,
Properties Feature Properties, Feature
Positioning Sketch → [ poziţionare
Name: Steel; Analysis, Young
centru gaură faţă de muchiile adiacente,
Modulus 2,1e+011N_m2, Poisson
Ratio 0,3, Cancel, OK. utilzând comanda (Constraint)] ,
(Exit Workbanch); Type: ↓ Counterbored,
Diameter: 15mm, Depth: 0,5mm OK [ se
repeată această succesiune şi pentru gaura
de aceaşi parte a nervurii).

[selectare găuri (Hole.1 şi Hole.2) utilzând

comanda Ctrl] → (Mirror) → Mirror
A1.4.3 Modelarea cu elemente finite Definition Mirroring element: xy plane,
Pentru generarea modelului cu OK.
elemente finite se lansează pachetul CATIA
Analysis & Simulation din care, în
continuare, se selectează modulul
Generative Structural Analysis şi apoi
opţiunea Static Analysis din fereastra New
Analysis Case (A1.8) care presupune analiza
statică a structurii în condiţiile unor
constrângeri impuse şi a unor încărcări
independente de timp. În structura
arborescentă a specificaţiilor din tab. A1.8 se observă următorele structuri de specificaţii
subarborescente:
- Links pentru a se identifica calea de salvare a fişierelor cu rezultate finale, pentru a se
identifica calea de salvare a fişierelor cu rezultate intermediare, şi respectiv pentru a se reveni
la specificaţiile corespunzătoare modelului solid de analizat (Product1. CATProduct);
- Finite Element Model cu specificaţiile: Nodes and Elements, Properties.1 şi Static Case.
Prin activarea, prin dublă apăsare a butonului stâng al mouse-ului, specificaţiei OCTREE
Thetraedron Mesh.1: Part1 sau a simbolului de culoare verde asociat tipului de element finit,
setat automat de tip tetraedral, apare fereastra OCTREE Tet... (tab. A1.8) în care se poate
selecta ordinul elementului finit (linear sau parabolic) şi se pot modifica dimensiunile
elementului finit al modelului global (size) şi abaterea maximă faţă de modelul real (sag).
Prin activarea butonului Local din această fereastră se poate genera noi modele cu elemente
finite care permit adoptarea atât a dimensiunilor elemntului finit (Local size) cât şi a abaterii
maxime (Local sag) pentru entităţi distincte (muchie, suprafaţă, volum) ale modelului
 5

geometric. Aceleaşi operaţii se pot realiza prin activarea comenzilor Local Mesh Size, Local
Mash Sag, Element Type prin icon-urile , şi respectiv grupul comenzilor de
discretizare, M... . În plus, prin activarea comenzii Adaptivity Box prin icon-ul din
acelaşi grup de comenzi se poate indica nivelul de eroare admis care implică operaţii de
rediscretizare.
- Static Case cu specificaţiile Restraints.1, Loads.1, Static Case Solution.1 şi Sensor.1 care
indică seturile de constrângeri, încărcări, cazul soluţiei şi sinteza rezultatelor analizei şi care
vor prezentate mai jos.

Tabelul A1.8
Activarea modulului de Analiză cu Elemente Finite
Start → Analysis & Simulation → Generative Structural Analysis → New
Analysis Case Static Analysis, OK

A1.4.4 Modelarea constrângerilor geometrice

În tabelul A1.9 se prezintă succesiunea comenzilor de introducere a constrângerilor de
tip anulare a mobilităţilor punctelor suprafeţelor asociate suprafeţelor de aşezare a capetelor
şuruburilor de fixare a suportului de analizat precum şi a punctelor muchiei de rezemare a
suportului pe perete.
 6

Tabelul A1.9
A1.4.5 Modelarea încărcărilor
Introducerea restricţiilor de deplasare
În tab. A1.10 se prezintă
succesiunea comenzilor de introducere a (Clamp) → Clamp Name Clamp.1, Supports
forţelor distribuite pe suprafeţele de 2 Faces [selectarea feţelor de rezemare a capului
aşezare a capetelor şuruburilor de şurubului, utilizând tasta Ctrl]
asamblare a suportului analizat cu
grinda. În casetele X, Z, Z se introduc
valorile rezultante.

A1.5 Rezolvarea modelului

În tabelul A1.11 se prezintă
succesiunea de lansare a solver-lui.

Tabelul A1.11
Lansarea modulului de calcul
(Compute) → Compute ↓ All; OK
→ Computation Resources
Estimation Yes; Computation Status
Tabelul A1.10
Introducerea forţei distribuite pe suprafaţă
(Distributed Force) → Distributed Force
Supports 2 Faces [selectarea feţelor de acţionare
a capetelor şuruburilor, utilizând tasta Ctrl];
Force vector X 0N, Y – 6000N, Z 0N; OK

A1.5 Postprocesarea rezultatelor Tabelul A1.12

Vizualizarea stării deformate şi Vizualizarea stării deformate/animaţie
animarea procesului de deformarea se face (Deformation);
actvând comenenzile menţionate în tabelul
(Animate) → Animate Close
A1.12. Modificarea factorului de scară
asociat se realizează prin activarea icon-
ului .
În tab. A1.13 se prezintă comanda
de vizualizare a câmpului de deplasări
suprapus peste structura deformată. În
plus, în acest tabel se prezintă şi legenda
culorilor asociată.
În tabelul A1.14 se prezintă
comanda de vizualizare a câmpului de
 7

tensiuni echivalente (Von Mises) suprapus peste structura nedeformată.

Tabelul A1.13
Vizualizarea câmpului de deplasări
(Displacement)

Tabelul A1.14
Vizualizarea câmpului de tensiuni
(Stress Von Mises)

A1.6 Concluzii
Din analiza câmpurilor de deplasări şi tensiuni se evidenţiază faptul că elementul
analizat este o structură rigidă (deplasările maxime reduse) cu tensiunile maxime (96,82 MPa)
în zona nervurii. Se observă ca această valoare, pentru materialul OL37 (limita de curgere
aprox. 330 MPa) este acceptabilă fiind comparabilă cu cea admisibilă. În cazul în care
tensiunea maximă este mai mare sau mai mică decât cea admisibilă structura este
supradimensionată şi se impun modificări dimensionale.

A1.7 Exerciţiu
Să se determine câmpurile de deplasări şi tensiuni pentru elementul numit Grindă în
fig. A1.1.