Slujba

CUVIOSULUI SERAFIM
DIN SAROV
(2/15 ian.; 19 iul./1 aug.)
 Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ

 2 
 LA
După obişnuitul psalm, se cîntă: Fericit
bărbatul..., starea întîi.
La Doamne, strigat-am..., se pun stihi-
rile pe 8, glasul 1-îi:
Podobie: O, preaslăvită minune...,
O, preaslăvită minune, al
creştinilor luptător în Sarov se
arată şi fierbinte către Dum-
nezeu rugător, preaminuna-
tul Serafim pentru noi se face.
Veseleşte-te, locaşul Sarovu-
lui, care ai în tine moaştele
precuviosului; săltaţi, mulţi-
mile pravoslavnicilor, cei ce
aveţi apărător întru nevoi pe
minunatul Serafim şi strigaţi
către el: “Bucură-te, lumină a
pămîntului nostru! Mulţimi-
le potrivnicilor departe le go-
neşte şi te roagă Domnului să
dăruiască sufletelor noastre
pace şi mare milă!”
O, minunată minune, că
iată, cu adevărat, în locaşul
Sarovului, stîlp neclintit al
creştinătăţii, fericitul Serafim
nouă se arată. Pentru aceasta,
soboarele celor de Dumnezeu
înţelepţiţi, vă urcaţi cu duhul
la înălţime, strigînd către cu-
viosul: “Cuvioase părinte Se-
rafime, roagă-te Domnului să
dăruiască sufletelor noastre
pace şi mare milă!”
Minunate sînt tainele Tale,
Hristoase Dumnezeule. Că pe
VECERNIE
cuviosul Serafim l-ai dăruit
nouă luminător, călugărilor şi
tuturor pravoslavnicilor creş-
tini, rugător, sfîntului locaş
- laudă şi întărire: roagă-te,
preacuvioase, Domnului, să
dăruiască sufletelor noastre
pace şi mare milă.
Cînd ai intrat, cuvioase,
în pustia Sarovului, atunci,
pînă în sfîrşit te-ai lepădat
de voia ta şi ai arătat mare
ascultare către toţi, că dosă-
dirile şi jignirile le-ai răbdat
bucurîndu-te. Loviri şi răni
de la oamenii cei răi ai luat,
pentru care te-ai şi rugat,
cuvioase. Iar noi, preaslă-
vind preacinstită pomenirea
ta, ne rugăm ţie, cuvioase:
“Roagă-te Domnului, pace
lumii să dăruiască şi suflete-
lor noastre mare milă.”
Fericit este locaşul Sarovu-
lui, cel ce te are pe tine, cu-
vioase părinte Serafime, vis-
tierie faptelor bune, vas al cu-
răţiei, păzitorul nevinovăţiei,
primitor de dar, izvorîtor vin-
decărilor, doctor bolnavilor
fără de plată, pustnic adevă-
rat, întru scîrbe - mîngîietor,
adăpostire lină celor învifo-
raţi de patimile lumeşti, nouă
- dar, celor ce săvîrşim cinsti-
tă pomenirea ta, roagă, cuvi-
 3 
oase părinte Serafime, să se
dăruiască pace şi mare milă.
Astăzi, adunările credin-
cioşilor saltă întru pomeni-
rea ta, cuvioase Serafime,
şi strigă cu mare glas: “Tu,
pentru dragostea lui Hristos,
toate cele frumoase ale lumii
lăsîndu-le şi în pustia Saro-
vului sălăşluindu-te, nici-
cum nu te-ai înfricoşat de
năpădirile vrăjmaşilor celor
nevăzuţi. Ci toate acestea,
cu rugăciunile tale, ca praful
le-ai împrăştiat, deci roagă-
te Domnului, să dăruiască
şi sufletelor noastre pace şi
mare milă!”
Slavă…, glasul al 8-lea:
Veniţi, adunările credincio-
şilor, cu cîntări de laude să
preaslăvim astăzi pe minuna-
tul părinte şi aşa să strigăm
lui: “Cuvioase părinte Serafi-
me, cu adevărat te-ai învred-
nicit de viaţa cea dumnezeias-
că, primind de la Dumnezeu
cununa slavei celei nestricate.
Pentru aceasta, locaşul Saro-
vului cu tine se laudă, iar oa-
menii, privind cinstitul sicriu
cu moaştele tale şi minunile
ce se fac, slăvesc pe Domnul,
Cel Ce te-a preaslăvit pe tine,
Căruia roagă-te, cuvioase, să
dăruiască sufletelor noastre
pace şi mare milă!”
 4 
Şi acum…, a Născătoarei,
Împăratul cerurilor, pentru
iubirea de oameni, pe pămînt
S-a arătat şi cu oamenii a pe-
trecut, că din Fecioară Cu-
rată trup luînd, şi dintr-însa
ieşind cu luarea, Unul este
Fiul îndoit în fire, dar nu în
feţe. Pentru aceasta, pe Aces-
ta desăvîrşit Dumnezeu şi om
desăvîrşit, cu adevărat pro-
povăduindu-L, mărturisim pe
Hristos Dumnezeul nostru, pe
Care roagă-L, Maică nenunti-
tă, să se miluiască sufletele
noastre.
V O H O D: Lumină lină...
P R O C H I M E N U L zilei
PAREMIILE
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
(V, 16-24; VI, 1-3)
Drepţii în veci vor fi vii şi
de la Domnul plata lor, şi pur-
tarea de grijă pentru dînşii de
la Cel Preaînalt. Pentru aceas-
ta, vor lua împărăţia podoabei
şi stema frumuseţii din mîna
Domnului, căci cu dreapta Sa
îi va acoperi pe ei şi cu braţul
Său îi va apăra. Lua-va toată
arma dragostea Lui şi va în-
trarma făptura spre izbînda
vrăjmaşilor, îmbrăca-se-va în
ziua dreptăţii şi-Şi va pune
Lui coif judecata cea nefăţar-
nică. Lua-va pavăza nebirui-
tă sfinţenie şi va ascuţi cum-
plită mînie întru sabie, şi va
da război împreună cu dînsul
lumea asupra celor fără de
minte. Merge-vor drept nime-
ritoare săgeţile fulgerilor şi,
ca dintr-un arc bine încordat
al norilor, la ţintă vor lovi,
şi din mîna cea aruncătoare
de pietre pline, se vor arunca
grindine. Întări-se-va asupra
lor apa mării şi rîurile îi vor
îneca de năprasnă. Sta-va îm-
potriva lor duhul puterii şi ca
un vifor va vîntura pe ei, şi
va pustii tot pămîntul fărăde-
legii, şi răutatea va răsturna
scaunele puternicilor. Auziţi
dar, împăraţi şi înţelegeţi, în-
văţaţi-vă, judecătorilor mar-
ginilor pămîntului. Ascultaţi,
cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei
ce vă trufiţi întru popoarele
neamurilor. Că de la Domnul
s-a dat vouă stăpînirea şi pu-
terea de la cel Preaînalt.
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepţilor sînt în
mîna lui Dumnezeu şi nu se
va atinge de ele munca. Pă-
rutu-s-a întru ochii celor ne-
pricepuţi a muri şi s-a socotit
pedepsire ieşirea lor, şi mer-
gerea de la noi sfărîmare, iar
ei sînt în pace. Că înaintea
feţei oamenilor, de vor lua şi
muncă, nădejdea lor este pli-
 5 
nă de nemurire. Şi puţin fiind
pedepsiţi, cu mari faceri de
bine se vor dărui, că Dumne-
zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a
aflat Lui-şi vrednici. Ca aurul
în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca
o jertfă de ardere întreagă i-a
primit. Şi în vremea cercetă-
rii sale vor străluci şi ca scîn-
teile prin paie vor fugi, ju-
deca-vor limbi şi vor stăpîni
popoare, şi va împărăţi întru
dînşii Domnul în veci. Cei ce
nădăjduiesc spre Dînsul vor
înţelege adevărul şi credin-
cioşii în dragoste vor petrece
cu Dînsul, că dar şi milă este
întru cuvioşii Lui şi cercetare
întru aleşii Lui.
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
(IV, 3-15)
Dreptul, de va ajunge să se
sfîrşească, întru odihnă va fi,
că bătrîneţile sînt cinstite,
nu cele de mulţi ani, nici cele
ce se numără cu numărul ani-
lor. Şi cărunteţile sînt înţe-
lepciunea oamenilor şi vîrsta
bătrîneţilor viaţă nespurcată.
Plăcut lui Dumnezeu făcîndu-
se, L-a iubit; şi, vieţuind între
păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-
s-a ca să nu schimbe răutatea
mintea lui sau înţelepciunea
să înşele sufletul lui. Că rîvna
răutăţii întunecă cele bune
şi neînfrînarea poftei schim-
bă gîndul cel fără de răutate.
Sfîrşindu-se peste puţin, au
plinit ani îndelungaţi. Că plă-
cut era Domnului sufletul lui,
pentru aceea, S-a grăbit a-l
scoate pe dînsul din mijlocul
răutăţii. Şi popoarele văzînd
şi necunoscînd, nici punînd
în gînd una ca aceasta, că dar
şi milă este întru cuvioşii Lui
şi cercetare întru aleşii Lui.
LA LITIE
Stihira hramului şi stihirile
cuviosului, glasul 1-îi:
Cu ce cununi de laudă vom
încununa pe ostenitorul cel
mare, pe cuviosul Serafim, că
acela, ca un învăţător bun, în-
tru tăria credinţei şi a fapte-
lor bune s-a arătat, învăţînd
cu învăţăturile cele de Dum-
nezeu insuflate, şi cu viaţa sa
asemenea îngerilor, şi pe cei
ce veneau către dînsul. Pen-
tru aceea, strigăm lui: “Roa-
gă-te, cuvioase, lui Hristos
Dumnezeu, ca să se întăreas-
că credinţa drept-măritoare
şi să se mîntuiască sufletele
noastre!”
Veniţi, mulţimea călugă-
rilor, cu buna cucernicie să
lăudăm astăzi pe cuviosul,
ucenicul cel adevărat al Mîn-
tuitorului, care a călcat înşe-
lăciunea lumească, a luat pe
umerii săi jugul lui Hristos şi
a ruşinat uşile drăceşti, stri-
 6 
gînd către dînsul aşa: “Nu ne
uita pe noi, părinte Serafime,
pe cei care lăudăm şi cinstim
sfîntă pomenirea ta!”
Prea luminată şi dumneze-
iască pomenirea ta, cuvioase
Serafime, au adus la mirare
pe împăraţi, cneji şi ierarhi,
căci, în trup fiind, ca un fără
de trup, pe vrăjmaşii cei ne-
văzuţi i-ai ruşinat, iar toată
partea Tambovului şi sfîntul
locaş al Sarovului, avînd sfin-
tele moaşte, se laudă că de la
acestea se dă sănătate tutu-
ror care cu credinţă aleargă
către cinstită racla ta. Aşa-
dar, luminaţi fiind prin tine,
strigăm ţie, cuvioase: „Roagă-
te, să se mîntuiască sufletele
noastre!”
Slavă..., glasul al 5-lea:
Bucură-te, astăzi, tot pă-
mîntul şi te veseleşte, loca-
şule sfinte din Sarov, iar mul-
ţimea credincioşilor, adunîn-
du-ne astăzi, să preaslăvim
pe cuviosul părinte, pe păs-
torul şi dascălul, pe înţelep-
tul de Dumnezeu învăţător
al celor rătăciţi, pe vindecă-
torul cel grabnic al tuturor
bolnavilor, pe podoaba cea
mare a pămîntului nostru, şi
pe acesta lăudîndu-l, aşa să
zicem: „Preacuvioase Serafi-
me, mîntuieşte-ne pe noi cu
rugăciunile tale.”
 Şi acum..., a Născătoarei,
Biserică şi uşă eşti, palat şi
scaun al împăratului, Fecioa-
ră cu totul cinstită, prin care
Izbăvitorul meu, Hristos Dom-
nul, celor ce dormeau întru
întuneric S-a arătat, soarele
dreptăţii fiind, vrînd să lumi-
neze pe cei ce i-a zidit după
chipul Său cu mîna Sa. Pentru
aceasta, cu totul lăudată, ca
ceea ce ai agonisit îndrăznea-
lă, ca o Maică către Domnul,
roagă-L neîncetat să se mîntu-
iască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul al 5-lea:
Podobia: Bucură-te, cruce...,
Bucură-te, dimpreună vor-
bitorule cu îngerii, cuvioase
părinte Serafime, că vieţuind
cu bună cucernicie pe pămînt,
pe mulţi din cei ce veneau că-
tre tine frica Domnului i-ai
învăţat. Luminat fiind cu da-
rul Preasfîntului Duh, priveai
cele ce aveau să fie mai apoi
ca pe cele de acum; şi de umi-
linţă şi bucurie multe suflete
ale celor scîrbiţi le-ai umplut,
pentru aceea, ne rugăm ţie:
„Roagă-te Domnului pentru
cei ce te cinstesc pe tine!”
Stih: Scumpă este înaintea Domnului
moartea cuvioşilor Lui.
Bucură-te, învăţător prealu-
minat al celor rătăciţi şi care
 7 
te-ai învrednicit a vedea în
biserică pe Hristos Domnul
cu arhanghelii şi cu îngerii.
Şi acum, cuvioase, care în ce-
ruri de-a pururea te îndulceşti
de privirea Aceluia, roagă-te
pentru noi, cei ce cu credinţă
săvîrşim pomenirea ta.
Stih: Fericit bărbatul care se teme
de Domnul, întru poruncile Lui va voi
foarte.
Bucură-te, cuvioase Serafi-
me, cel ce ai legiuit tuturor
ca să păzească credinţa lui
Hristos cea adevărată şi, do-
rind viaţă preaînaltă, ai urît
bogăţia. Acum dar priveşti
podoaba cerului cea nespusă
şi te desfătezi cu cîntare în-
gerească cea preadulce. Pen-
tru aceea, roagă-te Domnului,
să ne dăruiască nouă pace şi
mare milă.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Preacuvioase părinte Sera-
fime, cine va putea mărturi-
si toate ostenelile şi darurile
tale? Sau care limbă va putea
spune viaţa ta cea aspră din
pustie, privigherile şi postiri-
le, încă şi petrecerea în zăvo-
rîre, tăcerea gurii şi neconte-
nita rugăciune. Cu adevărat,
te-ai arătat podoabă pustnici-
lor, rugător către Dumnezeu
neruşinat. Pentru aceea, că-
tre tine strigăm: “Bucură-te,
al vieţii călugăreşti îndreptă-
tor; bucură-te, întru nevoi şi
scîrbe mare mîngîiere şi cald
mijlocitor; pentru toţi roagă-
te, cuvioase, să se mîntuiască
sufletele noastre!”
Şi acum..., a Născătoarei.
Făcătorul şi Izbăvitorul
meu, Preacurată, Hristos
Domnul, din pîntecele tău ie-
şind, întru mine îmbrăcîndu-
Se, din blestemul cel dintîi
pe Adam l-a slobozit. Pentru
aceasta, Preacurată, ca Maicii
lui Dumnezeu şi Fecioarei, cu
adevărat strigăm fără tăcere
ca îngerul: “Bucură-te, bucu-
ră-te, Stăpînă, folositoarea şi
acoperemîntul, şi mîntuirea
sufletelor noastre!”
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... se cîn-
tă troparul Cuviosului, de două ori, Sla-
vă..., Şi acum..., a Născătoarei: Taina
cea din veac..., o dată.
După catisma întîi, se cîntă sedealna,
glasul al 4-lea:
Cu semnul crucii şi cu rugă-
ciunea, ispitele vrăjmaşului
biruind, cu postul şi cu înfrîn-
area bine ai plăcut Domnului.
Pentru aceea, ai luat darul fa-
cerii de minuni, dînd vindeca-
re tuturor, celor ce cu credin-
ţă aleargă la racla cu moaştele
tale, cuvioase Serafime, roagă
 8 
La binecuvîntarea pîinilor
T R O P A R U L, glasul al 4-lea:
Din tinereţe ai iubit pe Hris-
tos, fericite, şi Aceluia Unuia,
cu fierbinţeală dorind a slu-
ji, întru rugăciune neconte-
nită şi în osteneli, în pustie
te-ai luptat, iar cu inima cea
umilită de dragostea lui Hris-
tos agonisindu-ţi, iubit ales al
Maicii lui Dumnezeu te-ai ară-
tat. Pentru aceasta, strigăm
ţie: “Mîntuieşte-ne pe noi cu
rugăciunile tale, cuvioase pă-
rinte Serafime!” (de 2 ori)
Apoi aceasta:
Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, bucură-te… (o dată)
pe Hristos Dumnezeu, să dă-
ruiască iertare de păcate celor
ce cu dragoste cinstesc sfîntă
pomenirea ta. (de 2 ori)
Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei
Înfricoşata minunea zămis-
lirii şi chipul cel negrăit al
naşterii întru tine s-a cunos-
cut, pururea Fecioară curată,
îmi spăimînteaz mintea mea
şi-mi minunează gîndul. Sla-
va ta, Născătoare de Dumne-
zeu, s-a răspîndit la toţi, spre
mîntuirea sufletelor noastre.
 După a doua catismă, sedealna,
glasul 1-îi:
Întru adîncul pustiei Saro-
vului ţi-ai plecat genunchii
tăi pe piatră, ridicînd, prea-
cuvioase, mîinile tale către
Domnul. Pentru aceea, ai luat
de la Mîntuitorul darul Duhu-
lui Sfînt, spre a vindeca tru-
purile celor ce pătimesc şi ca
să luminezi sufletele credin-
cioşilor. Pentru aceasta, stri-
găm ţie: “Roagă, cuvioase, pe
Hristos Dumnezeu, să ne dă-
ruiască să ne mîntuim noi cei
ce prăznuim sfîntă pomenirea
ta!” (de 2 ori)
Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei
Primind rugăciunea de la
noi, cei ce alergăm sub aco-
peremîntul tău, preacurată
Fecioară, nu înceta a ruga
pe Iubitorul de oameni, să se
mîntuiască sufletele noastre.
Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.
Apoi aceste mărimuri:
Fericimu-te pe tine, Preacu-
vioase Părinte Serafim, şi cin-
stim sfîntă pomenirea ta, po-
văţuitorule al călugărilor şi îm-
preună-vorbitorule cu îngerii.
Cu aceste stihuri:
1. Aşteptînd am aşteptat pe Domnul şi
El a căutat spre mine, şi a auzit rugă-
ciunea mea.
2. Genunchii mei au slăbit de post şi
trupul meu s-a istovit de lipsa untde-
lemnului.
 9 
3. Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am
păzit căi aspre.
4. Schimbat-ai plîngerea mea întru bu-
curie, rupt-ai sacul meu şi m-ai în-
cins cu veselie.
5. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul
pe cel cuvios al Său.
6. Cîntaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi
lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.
Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:
Slavă..., glasul 1-îi:
Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Pă-
rinte, Cuvinte şi Duhule Sfin-
te, zicînd: Slavă Ţie Dumne-
zeule.
Şi acum..., acelaşi glas:
Bucură-te, ceea ce eşti cu
dar dăruită, Marie, Domnul
este cu tine, zicînd: şi prin
tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla-
vă Ţie Dumnezeule. (de 3 ori)
După polieleu,
s e d e a l n a, glasul al 7-lea:
Strălucit-a viaţa ta cea cu
fapte bune, cuvioase, acum
în pămîntul nostru, şi de la
toţi te slăveşti cu cîntări de
laude, că tu ca Ilie, suindu-
te în căruţa bunătăţilor, cu
sufletul la ceruri ai zburat şi
acolo, după dreptate, cu cu-
nună preastrălucită te-ai în-
cununat. Deci mulţumind,
strigăm ţie, fericite Serafime:
„Roagă pe Hristos Dumnezeu
să dăruiască iertare de păca-
te celor ce cinstesc cu dra-
goste sfîntă pomenirea ta!”
(de 2 ori)
Slavă…,Şi acum…, a Născătoarei,
Preacurată Fecioară, milu-
ieşte-ne pe noi, cei ce alergăm
cu credinţă la tine, milostivă,
şi cerem apărarea ta cea fier-
binte; şi ca Maica Dumneze-
ului Celui Preaînalt, roagă pe
Fiul tău, pe Hristos Dumne-
zeul nostru, să se mîntuiască
robii tăi.
Antifonul întîi, glasul al 4-lea.
Din tinereţile mele...
P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:
Scumpă este înaintea Domnului
moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răspunde Domnului pen-
tru toate care mi-a dat mie.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei XI, 27-30
Psalmul 50
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Preacu-
viosului Serafim, Milostive,
curăţeşte mulţimea greşelilor
noastre.
Şi acum...,
Pentru rugăciunile Născă-
toarei de Dumnezeu, Milosti-
ve, curăţeşte mulţimea greşe-
lilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule,
după mare mila Ta şi, după mulţimea
îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile
noastre.
 10 
Şi stihira, glasul al 6-lea:
Atăzi credincioşii, duhovni-
ceşte prăznuind în ziua cea
vestită a cuviosului părinte
şi cu cucernicie bucurîndu-
ne, aceluia cu căldură să-i
strigăm: “Bucură-te, ferici-
te Serafime; bucură-te, omu-
le ceresc şi înger pămîntesc;
bucură-te, care pe mulţi pe
calea mîntuirii ai îndreptat;
bucură-te, al poporului nos-
tru întărire, roagă-te pentru
sufletele noastre!”
CANOANELE
Canonul înainteprăznuirii pe 6, iar
dacă nu este înainteprăznuire, Paracli-
sul Maicii Domnului cu irmosul pe 6 şi
două canoane ale cuviosului, pe 8 gla-
sul al 8-lea:
Cîntarea întîi.
Irmos:
Ca pe uscat umblînd Israil,
cu urmele prin adînc, pe go-
naciul Faraon văzîndu-l îne-
cat, a strigat: „Lui Dumne-
zeu cîntare de biruinţă să-I
cîntăm!”
Doamne, deschide-mi buze-
le mele cele nevrednice şi-mi
dă cuvîntul înţelepciunii, ca,
după vrednicie, să cînt pome-
nirea fericitului Serafim, care
acum cu îngerii se roagă Ţie,
ca să ne izbăveşti pe noi de
toată înconjurarea cea rea.
Mare rugător ai fost către
Născătoarea de Dumnezeu,
cuvioase, pe care a o vedea cu
apostolii te-ai învrednicit, nu
înceta şi acum a cerceta cu
rugăciunile tale pe fii tăi.
Din tinereţile tale, cuvioa-
se, ţi-ai supus mintea ta Dom-
nului şi, patimile trupului cu
înfrînarea cea tare liniştindu-
le, te-ai împodobit cu toate
faptele bune, preaînţelepte.
Al Născătoarei
Întru tot bună Stăpînă, năs-
cînd cu trup pe Preabunul
Dumnezeu, inima mea cea în-
răutăţită, de patimi curăţeş-
te-o, ca, cu credinţă şi cu dra-
goste, să te măresc pe tine.
Alt canon, glasul al 8-lea:
Irmos:
Apa trecînd-o ca pe uscat
israiliteanul şi, din răutatea
egiptenilor scăpînd, striga:
„Izbăvitorului şi Dumnezeu-
lui nostru să-I cîntăm!”
După porunca Stăpînului
Hristos, pe calea cea strîmtă
şi îngustă ai intrat, cuvioa-
se, întru împărăţia cerurilor,
urînd calea cea lată şi largă.
Şi acum roagă-te pentru noi,
cei ce facem preaslăvită po-
menirea ta.
Din tinereţe suindu-te pe
muntele nepătimirii şi luînd
crucea ta, fără de a te mai
întoarce înapoi, ai urmat lui
 11 
Hristos şi duhovniceasca în-
ţelepciune agonisind, ai ajuns
la Ierusalimul cel de sus, cu-
vioase, roagă pentru noi, pe
Cel Unul, Iubitor de oameni.
Slavă...,
Stînd acum, cuvioase, în-
aintea scaunului lui Dumne-
zeu, iubitoarelor de Hristos
popoare din pămîntul nostru
le cere, cu rugăciunile tale,
mîntuire, cuvioase.
Şi acum..., a Născătoarei
Al celor ce cu credinţă şi cu
dragoste aleargă la tine, şi cu
frică te cîntă, auzi glasul cel
de rugăciune, Stăpînă.
Catavasia: Deschide-voi gura mea...
Cîntarea a 3-a,
Irmos:
Nu este Sfînt precum Tu,
Doamne Dumnezeul meu, Cel
Ce ai înălţat fruntea credin-
cioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai
întărit pe noi pe piatra măr-
turisirii Tale.
Stînd înaintea lui Dumne-
zeu cu îngerii, cuvioase, cu
rugăciunile tale, roagă-te pen-
tru toată lumea, ca bîntuieli-
le vrăjmaşilor să se şteargă şi
biruinţa asupra potrivnicilor
binecredinciosului nostru po-
por să se dăruiască.
Din tinereţe cu credinţă şi
cu dragoste te-ai lipit de Stă-
pînul puterilor celor de sus,
cuvioase Serafime şi, strălu-
cind în pustia Sarovului, ca
soarele ai fost mîngîietor în-
tru scîrbe celor ce aleargă că-
tre tine: roagă să ne mîntu-
iască pe noi.
Stîlp neclintit, cuvioase, te-
ai arătat celor ce se roagă şi
adăpostire tuturor celor ce
aleargă la locaşul din Sarov
de a lua vindecările darului
celui nesecat.
Al Născătoarei
Strămoaşa Eva a auzit: „În-
tru scîrbe vei naşte”. Iar tu,
Fecioară Curată, auzind: “Bu-
cură-te, Domnul este cu tine,”
cu glasul cel de bucurie ai de-
părtat scîrba strămoaşei.
Alt canon
Irmos:
Doamne, Cel Ce ai făcut
cele de deasupra crugului ce-
resc şi ai zidit Biserica, Tu pe
mine mă întăreşte întru dra-
gostea Ta, Cel Ce eşti margi-
nea doririlor şi credincioşi-
lor întărire, Unule Iubitorule
de oameni.
Roagă-te, fericite, lui Hris-
tos Dumnezeu ca să ne izbă-
vim noi de foamete, de nevoi,
de moarte năprasnică, de gre-
şeli ascunse şi de gînduri vi-
clene, ca, cu inimă curată, să
strigăm lui Hristos: „Cu rugă-
 12 
ciunile cuviosului, mîntuieş-
te-ne pe noi, Doamne!”
Cu blîndeţea şi cu smerenia,
urmînd Stăpînului Hristos, cu
adevărat ai fost tuturor toa-
te, pe bogaţi şi pe săraci învă-
ţîndu-i buna cucernicie; cele
viitoare, ca pe cele de acum
le-ai prevăzut, roagă pe Hris-
tos Dumnezeu, cuvioase, ca
să dăruiască lăsare greşelilor
noastre.
Slavă...,
Izbăveşte locaşul tău, cuvi-
oase, de toată asupreala vrăj-
maşilor şi îl umple pe el de
dragoste şi de dar, ca să nu
se rănească de cele lumeşti,
ci să ajungă la bunătăţile cele
de suflet mîntuitoare cu ru-
găciunile tale.
Şi acum..., a Născătoarei
Aşteptarea şi nădejdea noas-
tră tu eşti, Preasfîntă stăpî-
nă, mîntuieşte stăpînirea cea
dreptmăritoare şi pe poporul
tău care se roagă şi cheamă
numele tău.
S e d e a l n a, glasul 4
Marea patimilor vieţii cu în-
frînarea biruind şi la limanul
nepătimirii alergînd, vas al
înfrînării te-ai arătat, cuvioa-
se Serafime, roagă pe Hristos
Dumnezeu, să dăruiască nouă
mare milă. (de 2 ori)
 Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei
Cînd voi sta înaintea Zidi-
torului meu, la ziua judecă-
ţii Celui preadrept, atunci,
Stăpînă, stai de faţă şi mă
izbăveşte de munca de veci,
ca să nu mă pogor în iad, ci
să mă mîntuiesc cu apărarea
ta, Preasfîntă Născătoare de
Dumnezeu.
Cîntarea a 4-a,
Irmos:
Hristos este puterea mea,
Dumnezeu şi Domnul, cinsti-
ta Biserică, cu dumnezeias-
că cuviinţă cîntă strigînd,
din cuget curat întru Domnul
prăznuind.
Astăzi luminat prăznuieş-
te locaşul din Sarov pomeni-
rea ta, cuvioase, şi te roagă
pe tine: „Cere la Domnul lu-
mii pace şi sufletelor noastre
mare milă!”
Cu ostenelile tale cele mari,
cuvioase, ca un crin ai înflo-
rit, îndulcind cu cuvintele
cele cu dumnezeiasca roadă
şi cu viaţa ta cea fără priha-
nă, inimile celor ce aleargă la
tine. Şi acum, roagă-te ca să
aflăm milă şi har de la Hris-
tos, Mîntuitorul nostru.
Cu rugăciunile tale pentru
noi roagă pe Dumnezeu, cu-
vioase Serafime şi risipeşte
scîrba întunericului păcatu-
 13 
lui, cu nepătimirea, cu cre-
dinţa şi cu dragostea împodo-
beşte pe toţi, cei ce cinstesc
preaslăvită naşterea ta.
Al Născătoarei
Bucură-te, Stăpînă Fecioa-
ră, podoaba Bisericilor, tăria
şi lauda binecredinciosului
nostru popor, neîncetat roa-
gă-te lui Hristos Dumnezeu,
ca să ne ferească de nevoi cu
rugăciunile tale.
Alt canon
Irmos:
Auzit-am, Doamne, taina
rînduielii Tale, cunoscut-am
lucrurile mîinilor Tale şi am
preaslăvit dumnezeirea Ta.
Nu numai locaşul tău cel
sfînt din Sarov, ci şi tot pă-
mîntul nostru te are pe tine,
fericite, fierbinte rugător şi
grabnic ajutător, şi nebiruit
apărător, şi mijlocitor pentru
sufletele noastre.
Fii pentru noi rugător şi
mijlocitor către Preasfînta
Treime, şi îndeamnă spre ru-
găciune cu tine cetele sfin-
ţilor, a căror viaţă tu ai rîv-
nit-o, cuvioase şi te roagă
împreună cu ei pentru pacea
şi întărirea a toată lumea, ca
viaţă lină şi fără gîlceavă să
vieţuim în veacul de acum,
iar în cel viitor, viaţa de veci
să moştenim.
 Slavă...,
Între pustnici mare fiind tu,
cuvioase, viaţă strîmtă, călu-
gărească, în pustie ai petrecut
şi pe aceasta întru rugăciune
umilită o ai şi săvîrşit, roagă
să ne mîntuim noi.
Şi acum..., a Născătoarei
Preacurată de Dumnezeu
Născătoare, tu eşti scăparea
şi întărirea noastră, roagă pe
Fiul tău şi Dumnezeul nostru,
ca să ne dăruiască nouă lăsa-
re greşelilor şi mîntuire.
Cîntarea a 5-a,
Irmos.
Cu dumnezeiasca străluci-
rea Ta, Bunule, sufletele ce-
lor ce aleargă la tine cu dra-
goste, mă rog luminează-le,
ca să Te vadă, Cuvîntule al
lui Dumnezeu, pe Tine, adevă-
ratul Dumnezeu, Care chemi
din negura greşelilor.
Pentru toţi cei ce veneau
la tine ai fost învăţător ade-
vărat şi către Născătoarea de
Dumnezeu mare rugător. Şi
acum, cuvioase, nu înceta a
te ruga pentru fii tăi, ca cel
ce ai mare îndrăznire.
Fă să intre oamenii cei nu-
miţi acum cu numele lui Hris-
tos în biserica locaşului din
Sarov la cinstitele tale moaş-
te, cuvioase Serafime, căzînd
să ceară de la tine vindecare,
 14 
sănătate şi mîntuire, mărind
pe Hristos.
Noaptea, cînd te rugai tu lui
Dumnezeu, cuvioase, vrăjma-
şul cel nevăzut a vrut să te
înfricoşeze, iar, ruşinat fiind
cu rugăciunea ta, a pierit în-
tru tot vicleanul.
Al Născătoarei
Roagă-te lui Dumnezeu, pe
Care L-ai născut, Preacurată
Marie, să dea robilor tăi ierta-
re greşelilor.
Alt canon
Irmos:
Luminează-ne pe noi, Doam-
ne, cu poruncile Tale şi, cu
braţul Tău cel înalt, pacea
Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule
de oameni.
Cu postul şi cu rugăciunea
cea neîncetată ai preaslăvit,
cuvioase, locaşul Sarovului.
Cu ulei de la icoana Stăpînei
ungînd pe cei neputincioşi
şi cu aceia vindecări multe
luînd, acum roagă-te să se
mîntuiască sufletele noastre.
Ierarhilor şi preoţilor, bu-
curaţi-vă împreună cu călu-
gării din Sarov şi oamenii cei
simpli, împreună cîntaţi pe
fericitul părinte, al celor în-
văluiţi de scîrbe, adăpostire
lină, pe doctorul cel grabnic
al neputinţelor trupeşti şi su-
fleteşti.
 Slavă...,
Adă rugăciunile tale, cuvi-
oase, ca o jertfă bine primită
şi fără prihană înaintea Prea-
sfintei Treimi şi nu ne uita pe
noi, cei ce acum săvîrşim po-
menirea ta, dă milă celor ce
ne urăsc, ne necăjesc şi vrăj-
măşesc asupra noastră, şi izbă-
veşte pe toţi de toată scîrba.
Şi acum..., a Născătoarei
Stăpînă, îndreptează mintea
mea cea învăluită de multe pa-
timi, mîntuieşte, Născătoare
de Dumnezeu, pe cei ce alear-
gă la tine, că alt ajutor afară
de tine nu ştim, Curată.
Cîntarea a 6-a,
Irmos:
Marea vieţii văzîndu-o înăl-
ţîndu-se de viforul ispitelor,
la limanul Tău cel lin aler-
gînd, strig către Tine: „Scoa-
te din stricăciune viaţa mea,
mult Milostive!”
Sfînt sufletul tău locaş a fost
lui Dumnezeu, în care Tatăl,
Fiul şi Sfîntului Duh S-au să-
lăşluit, deci te rugăm pe tine,
cuvioase, năvălirile vrăjmaşu-
lui le depărtează de la cei ce
te cinstesc pe tine şi dăruieş-
te binecredinciosului poporu-
lui nostru pace şi sănătate.
Luptele şi ostenelile tale
cele mari din pustie şi dul-
ceaţa învăţăturilor tale le
 15 
cinstim, cuvioase Serafime,
prin care pe mulţi din cei ce
veneau la tine i-ai luminat şi
i-ai învăţat să laude Treimea
cea de o fiinţă.
Cu viaţă curată, urmînd
Stăpînului Hristos, curgerea
cea bună ai săvîrşit, cuvioa-
se, iar, suindu-te la locaşuri-
le cele veşnice, fericite, pri-
veşti acolo ceea ce văd înge-
rii, deci, cinstind pomenirea
ta, pe Hristos Îl mărim.
Al Născătoarei
Către tine alerg, preacurată,
mîntuieşte-mă cu rugăciunile
tale şi mă apără, căci, cîte le
voieşti, le şi poţi, ca o Maică
a Celui Atotputernic.
Alt canon
Irmos:
Rugăciunea mea voi vărsa
către Domnul şi Lui voi spune
scîrbele mele, că sufletul meu
s-a umplut de răutăţi şi viaţa
mea de iad s-a apropiat, şi ca
Iona mă rog: „Dumnezeule,
din stricăciune scoate-mă!”
Plini sîntem noi toţi de pă-
cate, iar rugăciunile tale, cu-
vioase Serafime, ca o tămîie
cu bun miros către Domnul se
înalţă. Acum te rugăm pe tine,
marea credinţei celei rele, ce
se tulbură în pămîntul nostru
usuc-o şi cere de la Domnul
mîntuire sufletelor noastre.
 Cu adevărat fericit ai fost,
cuvioase Serafime, agonisind
cu sărăcia bogăţie, şi cu plîn-
gerea bucurie, pe care cu îm-
belşugare o dădeai celor ce
veneau la tine şi acum raze
de minuni verşi, şi vindeci pe
toţi cei ce aleargă către tine.
Slavă...,
În pustie izvor de apă să-
pînd, cu mîinile tale, cuvioa-
se, pe oamenii cei însetaţi ce
veneau i-ai adăpat şi acum
multor neputincioşi, cu apa
izvorului aceluia, bolile le
vindeci. Cu adevărat că mi-
nunat rugător şi făcător de
minuni pentru toţi, cuvioase,
Stăpînul pe tine te-a arătat.
Şi acum..., a Născătoarei
Cu adevărat pe tine, Maică
a lui Dumnezeu, te mărturi-
sim, adevărată Născătoare de
Dumnezeu, căci, cu naşterea
ta, din osînda stricăciunii ne-
am izbăvit, pentru mila Iubi-
torului de oameni Dumnezeu
şi la viaţa cea nestricăcioasă
am fost chemaţi.
C O N D A C, glasul al 2-lea:
Părăsind, cuvioase, frumu-
seţea lumii şi cele stricăcioa-
se ale ei, în mănăstirea din
Sarov te-ai sălăşluit şi acolo,
îngereşte vieţuind, te-ai ară-
tat multora cale spre mîntu-
ire. Pentru aceea, şi Hristos
 16 
pe tine, părinte Serafime, te-a
preaslăvit şi cu darul vinde-
cărilor, şi al facerii de minuni
te-a îmbogăţit. Deci strigăm
ţie: “Bucură-te, Serafime, pă-
rinte preacuvioase!”
ICOS
Lăsînd rudele şi prietenii,
bogăţia ca un praf socotin-
du-o, în pustiul Sarovului te-
ai sălăşluit şi împotriva pati-
milor ca un fără de trup lupt-
îndu-te, dimpreună cu îngerii
a petrece te-ai învrednicit.
Înţelepciune duhovnicească
luînd, dă-ne şi nouă, cuvioa-
se, întru cunoştinţă cu cîntă-
ri să te slăvim pe tine, acestea
zicîndu-ţi: “Bucură-te, Serafi-
me fericite, omule ceresc şi
îngere pămîntesc; bucură-te,
întru dragostea lui Hristos ur-
mătorule; bucură-te, locaş al
Duhului Sfînt; bucură-te, ce-
lor mîhniţi mare bucurie; bu-
cură-te, izvorule de vindecări;
bucură-te, al sufletelor celor
scîrbite dulce mîngîiere; bu-
cură-te, liman lin al călugări-
lor şi învăţător preaînţelept;
bucură-te, lauda pămîntului
nostru; bucură-te, Serafime,
părinte preacuvioase.”
Cîntarea a 7-a,
Irmos.
Dătător de rouă cuptorul
l-a făcut îngerul cuvioşilor ti-
neri, iar pe haldei arzîndu-i
porunca lui Dumnezeu, pe
muncitorul l-a plecat a stri-
ga: “Bine eşti cuvîntat, Dum-
nezeul părinţilor noştri!”
Minunată s-a arătat viaţa ta,
cuvioase, plină fiind de darul
dumnezeiescului Duh, fericit
cu adevărat sfîrşit al drepţi-
lor ai luat, întru Hristos bucu-
rîndu-te. Iar noi, către Cel Ce
te-a preaslăvit pe tine, stri-
găm: „Dumnezeul părinţilor
noştri, bine eşti cuvîntat!”
Mulţime de popoare adunîn-
du-se astăzi în sfîntul locaş,
cuviose Serafime, se închină
cinstitelor tale moaşte, de la
care toţi primim vindecări,
neîncetat strigînd: „Dumne-
zeul părinţilor noştri, bine
eşti cuvîntat!”
În tot pămîntul a ieşit ves-
tirea aceasta, că în Sarov
preaslăvit făcător de minuni
s-a arătat, mulţime de vinde-
cări vărsînd spre toţi care cu
credinţă vin acolo şi cîntă:
„Dumnezeul părinţilor noştri,
bine eşti cuvîntat!”
Al Născătoarei
Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, ceea ce ai născut mai
presus de cuvînt pe Cuvîntul,
Ziditorul Tău, pe Acela roagă-L
cu cuviosul Serafim, să milu-
iască sufletele noastre.
 17 
Alt canon
Irmos:
Tinerii care au mers din
Iudeea în Babilon, cu credin-
ţa Treimii au călcat văpaia
cuptorului cîntînd: “Bine eşti
cuvîntat, Dumnezeul părinţi-
lor noştri!”
Miluieşte-ne pe noi, Doam-
ne şi de tot răul vătămător de
suflet ne apără pentru rugă-
ciunile plăcutului Tău, cuvio-
sul Serafim, ca toţi cu umilin-
ţă să strigăm Ţie: „Dumneze-
ul părinţilor noştri, bine eşti
cuvîntat!”
Cine nu se va minuna, cine
nu va preaslăvi adîncul cel
neurmat al milostivirii Tale,
Doamne, că ai arătat la toa-
tă lumea pe plăcutul Tău,
pe cuviosul Serafim, fierbin-
te rugător pentru noi, cei ce
strigăm Ţie: „Dumnezeul pă-
rinţilor noştri, bine eşti cu-
vîntat!”
Slavă...,
Această cîntare de mulţumi-
re, ce se aduce de la noi ţie,
cuvioase Serafime, primeş-
te-o şi nouă tuturor, celor ce
prăznuim sfîntă pomenirea ta
şi ne închinăm raclei moaşte-
lor tale, vindecare ne dăruieş-
te, care cîntăm: „Dumnezeul
părinţilor noştri, bine eşti cu-
vîntat!”
 Şi acum..., Al Născătoarei
Tu eşti, Preasfîntă de Dum-
nezeu Născătoare, scăparea
şi întărirea noastră, roagă pe
Fiul tău şi Dumnezeul nostru,
să ne dea nouă mîntuire şi lă-
sare greşelilor.
Cîntarea a 8-a,
Irmos.
Din văpaia cuvioşilor rouă
ai izvorît şi jertfa dreptului
cu apă o ai ars, că toate le
faci, Hristoase, cu singură
voirea Ta. Pe Tine Te înălţăm
întru toţi vecii.
Patimile trupului domolind
şi lumii omorîndu-te, cuvin-
tele vieţii de veci cu inima ta
ai primit, fericite, învăţînd pe
toţi cei ce veneau către tine
să strige: „Pe Domnul cîntaţi,
lucruri şi-L preaînălţaţi pe El
în veci!”
Întru preaslăvirea cinstite-
lor moaştelor tale, cuvioase,
locaşul din Sarov s-a umplut
de bucurie, iar popoarele toate
lui Dumnezeu, Celui minunat
întru sfinţii Săi, strigau: „Pe
Domnul cîntaţi, lucruri şi-L
preaînălţaţi pe El în veci!”
De darul dumnezeiescului
Duh plin fiind, cuvioase Se-
rafime, oamenilor celor cre-
dincioşi, care săvîrşesc sfîn-
tă pomenirea ta, le cere, cu
rugăciunile tale, iertare de
 18 
păcate, cîntînd: „Fiilor, bine-
cuvîntaţi, preoţi, lăudaţi, po-
poare, preaînălţaţi pe Domnul
în veci!”
Al Născătoarei
Mijlocitoare a mîntuirii
noastre te-ai arătat, de Dum-
nezeu Născătoare, care ai
născut pe Mîntuitorul şi Stă-
pînul tuturor. Pentru aceea,
te rugăm pe tine: mîntuirii
învredniceşte-i pe toţi, care
te preaslăvesc pe tine întru
toţi vecii.
Alt canon
Irmos:
Pe Împăratul ceresc, pe
Care Îl laudă oştile îngereşti,
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în-
tru toţi vecii.
Vieţii tale celei cu fapte
bune, cuvioase, pizmuind vrăj-
maşul cel întru tot viclean, a
vrut să îţi pună împiedicare.
Iar tu, cu darul lui Dumnezeu
şi cu rugăciunile Stăpînei ru-
şinînd pe el, ai preaslăvit pe
Dumnezeu cu cîntare cînt-
înd: „Pe Domnul cîntaţi, lu-
cruri şi-L preaînălţaţi pe El în
veci!”
Precum fulgerul strălucind
luminează cele de sub cer, aşa
şi vestea pentru minunile tale,
cuvioase, a ieşit în tot pămîn-
tul, deci noi, minunîndu-ne
de slava ta, cîntăm: „Prunci,
binecuvîntaţi, preoţi, lăudaţi,
popoare, preaînălţaţi pe Dom-
nul în veci!”
Binecuvîntăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe
Sfîntul Duh Dumnezeu.
Mintea noastră ce se tulbu-
ră de gînduri deşarte şi de pa-
timi vindec-o, cuvioase, valu-
rile necredinţei celei rele în
pămîntul nostru alină-le, ini-
mile noastre cele slăbănogite
cu grijile lumeşti le întăreş-
te, ca să slăvim pe Hristos,
cel împreună lucrător întru
toţi vecii.
Şi acum..., Al Născătoarei
Bucură-te, scaunul Domnu-
lui cel în chipul focului; bucu-
ră-te, strălucirea razei celei
nefireşti; bucură-te, norule al
Soarelui celui drept ce a stră-
lucit, al lui Hristos, Mîntui-
torul nostru, pe Care Îl preaî-
nălţăm întru toţi vecii.
Cîntarea a 9-a,
Irmos.
Pe Dumnezeu a-L vedea nu
este cu putinţă oamenilor,
spre Care nu cutează a cău-
ta cetele îngereşti, iar prin
tine, Preacurată, S-a arătat
oamenilor Cuvîntul întru-
pat, pe Care mărindu-L cu
oştile cereşti, pe tine te fe-
ricim.
Puţină lauda noastră, ce
se cîntă ţie cu buze nevred-
 19 
nice, cuvioase, nu o trece cu
vederea, ci o primeşte şi pe
toţi cei ce te preaslăvesc pe
tine sfinţeşte-i, din nevoi şi
din necazuri, şi din munca de
veci izbăveşte-i, ca pururea
să te cîntăm pe tine.
Gerul nopţii şi zăduhul zilei,
cînd petreceai osebit în pus-
tie, vitejeşte suferind, casă
înţelepciunii lui Dumnezeu
te-ai făcut şi la lumina cea
neînserată ai ajuns, roagă să
ne mîntuim noi.
Se slăveşte astăzi locaşul
întru care jugul lui Hristos a-l
primi bine ai voit, căci acolo,
în pustie, zilele tale petrecîn-
du-ţi, cu învăţăturile tale pe
mulţi din cei ce veneau la tine
i-ai înţelepţit şi i-ai învăţat să
fie fii Bisericii lui Hristos.
Al Născătoarei
Tu eşti tăria noastră, tu
eşti laudă şi bucurie, păzitoa-
rea noastră, apărare, liman şi
mijlocitoare nebiruită. Prea-
sfîntă de Dumnezeu Născă-
toare, mîntuieşte-ne pe noi.
Alt canon
Irmos:
Pentru tine fiind mîntuiţi,
cu adevărat, Fecioară Cura-
tă, pe tine te mărturisim Năs-
cătoare de Dumnezeu, mărin-
du-te cu oştile cereşti.
 Părinţilor celor mari, care
de demult în post şi în oste-
neli au petrecut, rîvnind, cu-
vioase, toate zilele vieţii tale
întru rugăciune, în lacrimi şi
în osteneli ai petrecut, pînă
ai ajuns la locaşurile cereşti.
Pentru aceea, după vrednicie,
pe tine te fericim.
Cu putere tare te-a încins
pe tine Hristos Dumnezeu
şi te-a întărit ca să biruieşti
cursele diavoleşti, cuvioase.
Pentru aceea, acum te rugăm
pe tine, roagă pe Iubitorul de
oameni Dumnezeu, ca să ne
izbăvească pe noi pe toţi de
asupririle vrăjmaşului şi de
ispite şi să mîntuiască sufle-
tele noastre.
Slavă...,
În bolile şi scîrbele noas-
tre către tine, cuvioase, aler-
găm şi, din adîncul sufletu-
lui, strigăm: „Fii nouă liman
neînviforat şi al bolilor grab-
nic vindecător, şi ne izbăveş-
te pe noi de toată neputinţa
şi nevoia, ca neîncetat să te
mărim pe tine!”
Şi acum..., Al Născătoarei
Pe Unul din Treime, pe Cu-
vîntul şi Fiul ai născut, Fe-
cioară Preacurată, pe Care cu
cuvioşii şi cu drepţii roagă-L
pentru robii tăi, cei ce cu cre-
dinţă cer iertare greşelilor.
 20 
LUMINÎNDA
Veniţi, toţi credincioşii, cu
cîntări sfinţite să lăudăm pe
cel preaslăvit întru minuni,
pe cuviosul Serafim, pe lumi-
nătorul cel nou al pămîntului
nostru, pe cel împreună vor-
bitor cu îngerii şi pe rugăto-
rul cel cald către Dumnezeu
pentru cei ce cinstesc sfîntă
pomenirea sa.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei
După Dumnezeu, nădejdea
noastră spre tine avînd, Prea-
curată de Dumnezeu Născă-
toare, ne rugăm ţie: „Pe Cel
Ce S-a născut din tine roa-
gă-L să dăruiască lumii pace
şi mare milă.”
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 8-lea:
Sosit-a praznicul cel prea-
cinstit al locaşului din Sarov,
pomenirea cuviosului Serafim,
căruia acum aşa să-i strigăm:
“Bucură-te, al pustnicilor lu-
minare şi întărire, al călugări-
lor stea, precum magilor, că-
rora le arăţi calea spre locaşu-
rile cereşti, al preoţilor laudă
preaslăvită, al dragostei şi al
întregii înţelepciuni izvor de-a
pururea curgător, luminătoru-
le preastrălucite al cunoştinţei
celei duhovniceşti; bucură-te,
mare îndreptător al facerii de
bunătăţi!” (de 2 ori)
 Fericite părinte Serafime,
cu adevărat lui Hristos ai
urmat, cu iubirea de fraţi şi
cu nerăutatea pe toţi la sine
atrăgînd, cu blîndeţe, dar şi
cu smerenia pe mulţi calea fa-
cerii de bine învăţînd. Pentru
aceasta, cu dragoste fericim,
cuvioase, pomenirea ta.
Sălăşluitu-te-ai în pustie,
cuvioase şi acolo, umplîndu-
te de înţelepciunea duhovni-
cească, la înălţimea faptelor
bune te-ai suit. Pentru aceea,
strigăm ţie: “Bucură-te, po-
doaba Bisericii, buna mîngîie-
re a preoţilor, înfrumuseţarea
şi lauda călugărilor. Fericite
Serafime, roagă pe Hristos
Dumnezeu să dăruiască lu-
mii pace şi sufletelor noastre
mare milă!”
Slavă..., glasul al 6-lea:
Veniţi, soboarele călugări-
lor şi ceata pustnicilor, veniţi
mulţimea popoarelor, cele cu
numele lui Hristos numite, cu
cîntări să cinstim pe pustni-
cul cel adevărat strigînd: “Bu-
cură-te, cel îndreptat pe calea
cea strîmtă a urmelor Stăpînu-
lui Hristos şi grabnic ajutător
în nevoi şi în scîrbe celor ce
aleargă către tine, şi al mîn-
tuirii mijlocitor preaales; bu-
cură-te, cel înfrumuseţat cu
darul proorociei care spuneai
cele ce vor să fie ca pe aces-
tea de acum: roagă-te, cuvioa-
se Serafime, pentru cei ce cu
credinţă şi cu dragoste cin-
stesc sfîntă pomenirea ta!”
Şi acum..., a Născătoarei
Născătoare de Dumnezeu, tu
eşti viţa cea adevărată, care
ai odrăslit nouă rodul vieţii,
ţie ne rugăm, roagă-te, Stăpî-
nă, cu sfinţii apostoli, să se
miluiască sufletele noastre.
Slavoslovia mare, ecteniile şi Otpustul
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul întîi, cîntarea a
3-a şi din cel de al doilea cîntarea a 6-a.
PROCHIMENUL, glasul al 4-lea: Scum-
pă este înaintea Domnului moartea cu-
vioşilor Lui. Stih: Ce voi răsplăti Dom-
nului pentru toate cîte mi-a dat mie?
Apostolul către Galateni V, 22-VI, 2,
Evanghelia de la Luca VI, 17-23.
c h i n o n i c u l:
Întru pomenire veşnică va
fi dreptul de auzul rău nu se
va teme. Aliluia (de trei ori).