UNDE SEISMICE

In limbajul curent seismul (cutremurul) inseamna o miscare a terenului perceptibila de

catre oameni.
Aceasta miscare a terenului nu este insa decat o parte a definitiei general acceptate in
comunitatea stiintifica.
Sursa Seismica este partea din interiorul Pamantului unde are loc ruperea sau modificarea starii de tensiuni si de unde
incep sa se propage undele seismice.

O caracterizare simplificata a pozitiei in interiorul Pamantului unde se produce cutremurul este data
de focar (hipocentru).

Focarul este locul unde incepe ruperea; el poate fi pozitionat in spatiul tri-dimensional (latitudine, longitudine,
adancime) cu ajutorul inregistrarilor seismice.

Distanta de la focar la un punct de pe suprafata Pamantului poarta numele de distanta hipocentrala, notata in general
cu R.

Punctul de pe suprafata Pamantului care corespunde pozitiei focarului se numeste epicentru.

Distanta de la epicentru la un alt punct de pe suprafata Pamantului se numeste distanta epicentrala, notata in general
cu D.

Reprezentarea schematica a focarului si a epicentrului

In functie de adancimea focarului, h, cutremurele sunt impartite in trei categorii:

cutremure crustale (de suprafata) pentru care 0 ≤ h < 70 km; ele reprezinta marea majoritate a cutremurelor,
sunt intalnite pe centura Pacificului, in Asia, in bazinul Mediteranean, etc. Daca sunt puternice pot fi
distrugatoare, dar afecteaza suprafete reduse.

cutremurele sub-crustale (de adancime intermediara) pentru care 70 ≤ h < 300 km; mai putin numeroase,
afecteaza suprafete importante, au o durata moderata, sunt intilnite in Afganistan, Columbia, Japonia, Mexic,
Filipine, Romania, etc.

cutremurele de adancime pentru care 300 ≤ h ≤ 700 km; rare si cu o durata lunga, ele sunt intalnite pe centura
Pacificului.

O metoda simpla de a identifica sursele / zonele seismice este aceea de a vizualiza pozitia epicentrelor. Se observa ca
epicentrele se distribuie de-a lungul zonelor de contact dintre placile tectonice majore.
 Distributia epicentrelor cutremurelor puternice (http://neic.usgs.gov/)

Analiza seismicitatii regiunilor/surselor seismice se face analizand cataloagele de cutremure disponibile. Cataloagele
de cutremure sunt de doua tipuri: catalogul instrumental (bazat pe inregistrarile seismice) si catalogul istoric (bazat
pe marturiile documentare).

Undele seismice
Undele seismice sunt unde elastice generate de un impuls de tip seism sau explozie. Atunci cand are loc un seism, el elibereaza
energie de deformatie statica si unde seismice radiate din zona sursei seismice in toate directiile. Seismologii estimeaza ca circa
10% din din energia eliberata in timpul unui seism se disipeaza sub forma undelor seismice.

Undele seismice se propaga fie in interiorul pamantului (unde seismice de volum) fie de-a lungul sau la suprafata acestuia (unde
seismice de suprafata)si au viteze de propagare diferite.

Undele de volum se propaga cu viteze mai mari decat undele de suprafata, ele sunt primele vibratii care se resimt intr-un
amplasament. Undele de volum au un continut de frecvente mai inalte decat undele de suprafata.

Undele de volum P (unde primare sau unde de compresiune) sunt cele mai rapide unde seismice, ele ajung primele (prima vibratie
simtita in timpul seismelor). Undele P se pot propaga prin roci si lichide. Ele comprima si intind in mod succes materialul strabatut
pe directia lor de propagare (intr-un mod similar celui in care sunetul se propaga prin aer).
Undele de volum S (unde secundare sau de forfecare) sunt mai lente ca undele P si sunt al doilea tip de unda/vibratie resimtita in
timpul seismului. Ele vibreaza pamanatul in sus si in jos si in stanga si in dreapta fata de directia de propagare. Undele S se pot
propaga doar prin mediu solid (tip roca), nu si prin mediu lichid. Aceasta caracteristica a undelor S i-a condus pe seismologi la
concluzia ca in jurul centrului pamantului este un material de tip lichid.

Undele de suprafata sunt de doua tipuri: Love si Rayleigh. Ele au un continut de frecvente mai joase decat undele de volum si sunt
considerate principalul raspunzator pentru avariile provocate de seisme.

Undele Love (denumite astfel dupa matematicianul englez A.E.H. Love, care a creat modelul lor matematic in 1911). Ele sunt cele
mai rapide unde de suprafata si mica pamantul stanga-dreapta fata de directia de propagare, producand doar o miscare orizontala.

Undele Rayleigh (denumite astfel dupa englezul John William Strutt, Lord Rayleigh, care a intuit matematic existenta acetui tip de
unde in 1885) sunt unde care misca pamantul si in sus si in jos si inainte si inapoi in sensul de propagare, asemanator miscarii
valurilor. Ele sunt resimtite puternic in timpul seismului.

Inregistrarea vibratiei terenului intr-un amplasament contine toate tipurile de unde seismice.

Despre seismicitatea Romaniei

Hazardul seismic din Romania este datorat sursei seismice subcrustale Vrancea si mai multor surse
seismice de suprafata (Banat, Fagaras, Dobrogea, etc.). Sursa Vrancea este determinanta pentru hazardul
seismic din circa doua treimi din teritoriul Romaniei, in timp ce sursele de suprafata contribuie mai mult la
hazardul seismic local.

La nivel european, seismicitatea Romaniei poate fi caracterizata drept medie, dar avand particularitatea ca
seismele cu focarul in sursa subcrustala Vrancea pot provoca distrugeri pe arii intinse incluzand si tarile
invecinate.

Cutremurele vrancene au fost sesizabile in Europa pe suprafete care au atins 2 milioane de km2.

Dupa cum se poate observa din seismicitatea Europei (Fig. 1), activitatea seismica in Romania este concentrata
in cateva zone seismice distincte (Fig. 2).

Fig. 1 Seismicitatea Europei (1975-1995),

Fig. 2 Seismicitatea Romaniei, Geoscience Interactive Databases - Cornell University/INSTOC

In comparatie cu sursa Vrancea, celelalte zone seismice din Romania (Fig. 2) prezinta o activitate redusa,
mai activa in ultima perioada dovedindu-se zona Banatului. In aceasta zona au avut loc in ultimul deceniu
cutremure de suprafata (adancimea focarelor h≤10 km) relativ puternice: pe 12 Iulie 1991 (magnitudinea
undelor de suprafata Ms=5.7), 18 Iulie 1991 (Ms=5.6) si pe 2 Decembrie 1991 (Ms=5.6, 5 raniti, ~1000
imobile prabusite sau grav avariate, 4000 de persoane fara locuinta). Acceleratia maxima a miscarii terenului
inregistrata a fost circa 13% din acceleratia gravitationala.

Alte zone seismice crustale active sunt zonele Fagaras si Dobrogea.Cel mai puternic cutremur crustal din
Romania este considerat a fi cel din 26 Oct. 1550, din zona Fagaras, intensitatea sa epicentrala I0 =
9 (scara MSK) corespunzand unei magnitudini MS=7.2 (Marza, 1995).