Mecanism de actiune al sulfamidelor

Sunt bacteriostatice ,distrugerea microorganismelor se realizeaza prin fortele

fiziologice de aparare ale organismului. Efectul lor este slab atunci cand
organismul nu dispune de forte fiziologice de aparare.

Sulfamidele interfera cu procesul de sinteza al acidului folic, deoarece molecula

prezinta asemanari structurale cu acidul paraaminobenzoic, pe care il
antagonizeaza competitiv.

Blocheaza dihidropteroatsintetaza, enzima care catalizeaza incorporarea acidului

paraaminobenzoic, respectiv transformarea in → acid dihidrofolic→ acid
tetrahidrofolic (folinic).

De asemenea, prin substituirea acidului p-aminobenzoic de catre sulfamide in

procesul de biosinteza se formeaza un analog nefunctional al acidului folic.
Deficitul de acid folic impiedica formarea nucleotizilor purinici si pirimidinici si
in final a acidului dezoxiribonucleic.

Actiunea bacteriostatica a sulfamidelor este impiedicata e acidul p-

aminobenzoic, purina si timina, de prezenta puroiului si a tesuturilor necrozate
(care contin cantitati mari de nucleotizi purinici si pirimidinici).

Eficacitatea clinica –este in concordanta cu eficacitatea lor ca antivitamine,ca

antimetaboliti ai acidului para aminobenzoic. Efectul este reciproc, sulfamidele
sunt putin active in prezenta puroiului si a tesuturilor necrotice, din
cauza   prezentei unor cantitati mari de nucleotizi purinici si pirimidinici.

Rezistenta la sulfamide se instaleaza lent – prin aparitia unor cai alternative-

substituirea caii metabolice a acidului folic.

Pteridine + PABA→→ Dihydropteroic acid→→→Didihydrofolic

acid→→Tetrahydrofolic acid
Spectru:

 Coci gram pozitiv: streptococ, pneumococ;

 Coci gram negativ; gonococ, meningococ;
 Bacili gram pozitiv: Clostridium tetani;
 Bacili gram negativ: Brucella, E. Coli, Haemophilus influenzae,
Klepsiella, Proteus, Salmonella, Schigella;
 Clamidii;
 Micoplasme;
 Actinomicete;
 Noocardia;
 Protozoare: toxoplasme, plasmodii, Pneumocystis.
 Neisseria meningitis

Rezistenta bacteriana se instaleaza prin:

 Sinteza unei dihidropteroat sintetaze (mediata plasmidic) rezistenta la

sulfamide;
 Sinteza bacteriana a unor cantitati mari de acid p-aminobenzoic si
dihidropteroatsintetaza;
 Substituirea caii metabolice a acidului folic (germenii utilizeaza aportul
exogen de timina si metionina);
 Scaderea permeabilitatii invelisului microbian la sulfamide;
  Modificarea enzimei bacteriene obisnuite (determinata cromozomial),
care devine insensibila.

Farmacocinetica:

 De absorb bine din tubul digestiv, exceptie face ftalilsulfatiazolul;

 Difuzeaza bine in tesuturi, unele pot ajunge si in LCR, fiind utile in
meningite;
 Se leaga de proteinele plamatice in proportie diferita;
 Difuziunea este dificila in focarele supurative incapsulate;
 Traverseaza placenta trecand in circulatia fetala;
 Actioneaza intra si extracelular;
 Sufera biotransformare hepatica, prin acetilare, cu formare de compusi
inactivi. Acetilarea se face in proportii diferite;
 Eliminarea se face preponderent renal dar si biliar (cele care sufera
reabsorbtie intestinala);
 In urina acida pot precipita, cu formare de precipitate aciculare, care pot
duce la leziuni renale.

Efecte adverse:

Reactiile adverse sunt relativ frecvente (in jur de 5%) si sunt favorizate de
folosirea de doze mari in administrare prelungita.

SNC: cefalee, ameteli, nevrite;

Aparat excretor: sulfamidele cu durata scurta de actiune, putin solubile in apa

produc cristalurie, hematurie, colici si obstructie renala. Aceste fenomene pot fi
evitate prin administrarea unor cantitati mari apa (volumul dde urina trebuie
mentinut la 1,2 l in 24 ore) si prin alcalinizarea urinii (cresterea pH-ului duce la
cesterea solubilitatii).

Accidente de natura toxica -la nivelul sangelui- : produc cianoza prin met- si
sulfhemoglobinemie si tulburari de coagulare prin hipovitaminoza K (consecinta
disbacteriemiei). La bolnavii cu deficit de G-6-P dehidrogenaza produc anemie
hemolitica (anelmia poate fi de natura imuna sau idiosincrazica). Alte reatii
adverse sunt: agranulocitoza, trombocitopenie (alergica sau toxica), anemie
aplastica (prin mielosupresie).

a ) - sulfamide sistemice cu durata de actiune scurta -

. au absorbtie digestiva buna, legarea de proteinele plasmatice este medie,

difuzeaza bine in tesuturi. Realizeaza concentratii mai mari cu 10-40% in ficat si
rinichi, comparativ cu concentratiile plasmatice. In LCR realizeaza 30-80% din
concentratia plasmatica. Au difuziune redusa in focarele supurative incapsulate.
Trec prin placenta in circulatia fetala.

Biotransformarea se face in ficat prin N4-acetilare, cu formare de derivati

acetilati lipsiti de activitate microbiana, dar cu toxicitate ridicata. Metabolizarea
este dependenta de substanta, doza administrata, de reactivitatea individuala
(acetilatori rapizi sau lenti).

b ) -sulfamide sistemice semiretard (t1/2 8-16 ore)

Sulfafenazol (sulfazol)

Are absorbtie orala buna, T1/2 mai mare de 8 ore. Legarea de proteinele
plasmatice se face in proportie de 80%. Nu difuzeaza in LCR. Indicati: infectii
urinare acute, pielonefrite, cistite.

Infectii respiratorii acute, otite, sinuzite.

Enterocolite acute.

c) - sulfamide sistemice retard-

Au absorbtie crescuta si rapida din tubul digestiv si legare mare de proteinele

plasmatice (peste 95%).

Se acetileaza in proportie mica (aproximativ 10%), metabolizarea se face prin

N1-glucuronoconjugare (metabolitii glucuronoconjugati sunt solubili si se
elimina usor). T1/2 este lung, depasind 24 ore.