Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Principalele moduri
de rezistenta a bacteriilor
Cunoasterea mecanismelor de rezistenta si intelegerea lor trebuie sa permita o mai
buna utilizare a antibioticelor.
Scopul este simplu:
Rezistenta dobandita
Este o caracteristica a anumitor suse in sanul speciei consi-derate. Aceasta
rezistenta rezulta dintr-o modificare genetica prin mutatia sau prin dobandirea de
material genetic strain. Recunoasterea acestor rezistente dobandite defineste
fenotipurile "rezistente".
Este foarte important sa cunoastem bine rezistentele naturale ale diferitelor specii
bacteriene, pentru a intelege rezistentele dobandite.
De asemenea, este important sa definim suportul genetic al rezistentei. Caracterele
de rezistenta sunt guvernate de gene care pot, de asemenea, sa fie situate pe
cromozom sau pe plasmida. Vorbim de rezistenta de origine cromozomica si de
rezistenta de origine plasmidica.
In acest capitol, vom trece in revista principalele mecanisme de rezistenta
subliniind, cu ajutorul exemplelor, importanta lor.
Fenomene
de impermeabilitate
Ca un antibiotic sa fie activ, trebuie ca el sa penetreze pana la tinta sa. Aceasta
presupune sa fie capabil sa traverseze diverse obstacole puse in calea sa de
bacterie.
Aceste obstacole potentiale variaza in functie de localizarea tintei si in functie de
tipul bacterian: Gram pozitiv sau Gram negativ. Retinem:
capsula
membrana externa
spatiul periplasmic
peptidoglicanul
membrana citoplasmica.
Prezenta unei capsule nu este un obstacol la penetrarea antibioticelor.
Cum am mentionat, peptidoglicanul este o retea slaba care nu joaca rol in retentia
de substante, se intelege si la antibiotice.
Spatiul periplasmic care separa peptidoglicanul de membrana citoplasmica este o
baie lichida unde se pot gasi enzime care pot distruge antibioticele.
Nu vom vorbi, pentru acest mecanism, de descresterea permeabilitatii.
Raman deci cele doua membrane lipidice: membrana externa, cand ea exista, si
membrana citoplasmica.
Rezistenta naturala
Moleculele hidrofobe ca penicilina G, macrolidele si glicopeptidele nu pot traversa
membrana externa: asta explica rezistenta bacililor Gram negativi fata de aceste
molecule.
Sensibilitatea mica a Pseudomonas in raport cu ente-robacteriile fata de un mare
numar de molecule se datoreaza numarului mult mai redus de aceste canale si
permeabilitatii lor slabe. Permeabilitatea membranei externe a unei Pseudomonas
aeruginosa este numai 1 % din cea a unui Escherichia coli.
Rezistenta dobandita
Acelasi mecanism este valabil in cazul rezistentelor dobandite. Exemplul clasic
este rezistenta P. aeruginosa la imipenem.
Acest tip de rezistenta este legat de diminuarea productiei de porina OprD care
formeaza canalele ce lasa sa treaca imipe-nemul.