FOTOSINTEZA

Fotosinteza este procesul prin care plantele, bacteriile şi alte animale transformă energia solară pentru a fabrica
nutrienţi în formă de zahăr. În cele ce urmează, vom vorbi despre fotosinteză, aşa cum survine aceasta la nivelul
plantelor verzi.

Pe de-o parte, fotosinteza asigură creşterea plantelor, ceea ce duce la existenţa unei surse  esenţiale de
alimentaţie pentru multe animale. Pe de altă parte, fotosinteza elimină dioxidul de carbon din aer şi eliberează
oxigen în atmosferă, gaz necesar pentru supravieţuirea animalelor.

În esenţă, fotosinteza constă în folosirea de către plante a dioxidului de carbon şi a apei pentru a produce
glucoză şi oxigen.

Dioxid de carbon + apă = glucoză + oxigen

Pentru a complica un pic lucrurile, ecuaţia poate arăta astfel:

6CO2 + 6H2O ---> C6H12O6 + 6O2.

PROCESUL FOTOSINTEZEI

 O plantă foloseşte două molecule de energie superioară pentru crea glucoză. Aceste molecule sunt ATP-ul
(adenozină trifosfat) şi NADPH (nicotinamidă adenozină dinucleotidă fosfat). Dar pentru a crea aceste
molecule de energie superioară este nevoie de lumină. În urma unui proces complex, energia solară transformă
molecule de energie inferioară, ADP (adenozină difosfat) şi NADP (nicotinamidă adenozină dinucleotidă
fosfat) în moleculele ATP şi NADPH.

Diferenţa reală de energie dintre moleculele de energie superioară şi cele de energie inferioară este foarte mică.
Concret, ATP are în plus faţă de ADP un atom de fosfor şi patru atomi de oxigen, cu 2 electroni suplimentari.
NADPH este diferit de NADP printr-un singur atom de hidrogen, căruia îi lipseşte un electron. Diferenţele de
energie rezultă din numărul diferit de electroni şi poziţia acestora în raport cu atomii. Pe de altă parte, aceste
mici diferenţe de energie se adaugă de la milioane de molecule, rezultând astfel la o cantitate considerabilă.

În esenţă, pentru realizarea fotosintezei sunt necesare: energia solară, dioxidul de carbon, clorofila şi apa.
Produsele fotosintezei sunt: oxigenul şi compuşi pe bază de carbon (glucoza).

Fotosinteza

"Procesul de formare a substantelor organice din substante minerale ,in prezenta luminii,poarta numele de
fotosinteza."

Fotosinteza este singurul process din natura prin care plantele verzi, in prezenta energiei solare, transforma apa
cu substantele minerale si dioxid de carbon in substante organice si pun in libertate oxigenul.

Producerea substantelor organicein funzele verzi, din substante minerale, apa, dioxid de carbon, cu ajutor
energiei solare se numeste fotosinteza.

Epoca in care a avut loc descoperirea fotosintezei a fost cea in care chimia devenea o stiinta exacta,adica in
jumatatea secolului al-XVIII-lea.In aceasta perioada ,chimisti din diferite tari ale Europei au elaborat metode de
separare a gazelorde transferare a lor dintr-un container in altul si determinasera proprietatile lor chimice si
fizice.Dupa cate vedem in aceasta epoca stiinta incepea sa se dezvolte din ce in ce mai mult . Fotsinteza
inseamna functiune fiziologica proprie plantelor verzi ,datorita careia planta sintetizeaza substantele organice
din dioxid de carbon si apa cu ajutorul lumini solare absorbite de clorofila(asimilatie clorofiliana).Acest termen
1
provine din franceza de la : photosynthese.
Principala substanta hranitoare preparata in frunze prin fotosinteza este amidonul. Cel mai important process
din viata plantei este fotosinteza.

Rolul CO2 in fotosinteza

Importanta dioxidului de carbon in procesul de purificare a aerului de catre plante a fost clar formulata de catre
botanistul elvetian Senebier. Acesta tratand critic tot ce stiade la Priestley,intr-unul din volumele sale Pristley
spunea :"aerul eliberat de catre plantele expuse la soare este produs transformarii aerului cu ajutorul luminii.

Rolul apei in fotosinteza

Fenomenul fotosintezei a fost clarificat si descris in termeni chimici abia in anul 1804.

Acest merit revine chimistului din Geneva , de Saussure, unul din cei mai buni experimentatori , care a pus
bazele cercetarii cantitative in fotosinteza ,in termeni moderni.In "Cercetari chimice asupra vegetalelor",in care
a aratat ca suma greutatilor materiei organice produse de plante si O2 eliberat este considerabil mai mare decat
greutatea de CO2 consumat.Deoarece plantele folosite in experimentele sale nu primeau nimic in afara de
aer(CO2) si apa,el a concis just ca in fotosinteza in afara de dioxidul de carbon participa si apa.Apa cu sarurile
minerale sunt absorbite de perisorii absorbanti si conduse prin tulpina pana la frunze.Dioxidul de carbon
pratunde prin stomate ,parcurge un drum foarte scurt pana la tesuturile de asimilatie din frunze unde a ajuns si
seva bruta.Din apa cu sarurile minerale si dioxidul de carbon planta sintetizeaza (fabrica)substantele
organice.Substantele organice impreuna cu o parte din apa absorbita formeaza seva elaborata care circula prin
vasele liberiene ale plantei.Ea este folosita pentru hranirea plantei.

Rolul temperaturii

Fotosinteza poate fi influentata si de temperatura astfel :la majoritatea plantelor ,fotosinteza creste in jurul
temperaturii de 30 de grade.Sub 0 grade fotosinteza se produce numai la conifere.Fotosinteza incepe la 0 grade
si creste treptat pana cand temperatura atinge 20-25 de grade,dupa care incetineste treptat ,iar la 45-52 de grade
se opreste definitiv.Cultivatorii stiu ca unele plante cum ar fi :cartoful, mazarea, pot fi semanate de
timpuriu,pentru ca la acestea fotosinteza are loc la temperaturi mai scazute .Patlagelele rosii ,castravetii,se
planteaza mai tarziu ,cand tempereatura creste.

Rolul luminii

Lumina este factorul principal necesar fotosintezei.Procesul de fotosinteza incepe la o lumina slaba si creste
odata cu intensitatea luminii.Daca lumina este foarte intensa atunci fotosinteza incepe sa scada si apoi se
opreste.

Formula fotosintezei

CO2+H2O lumina-> O2 + materie organica

Fotosinteza poate fi considerata ca o "legatura" intre Soare si Pamant.

Plantele verzi absorb in mod predominant substantele minerale, din care, prin asimilatie clorofilian�, sunt
sintetizate substantele organice.Deoarece plantele pot sa-si sintetizeze hrana singure din substantele minerale ,
spunem ca plantele au o hranire autotrofa .Pantele sunt primele producatoare de materie organica ,ele numindu-
se din acest motiv si producatori.Deoarece plantele sintetizeaza mai multe substante organice decat le sunt
necesare,rezulta o rezerva care va circula spre organele de depozitare.

2
Absorbţia apei si a sărurilor minerale are loc aproape exclusiv prin vârful rădăcinilor, in zona perişorilor
absorbanţi. Ea se realizează printr-un mecanism pasiv si unul activ.

Mecanismul pasiv se datorează transpiraţiei de la nivelul frunzelor. Aceasta creează o forţa de suctiune ce se
transmite de-a lungul vaselor lemnoase din nervurile frunzelor, din tulpina si rădăcina pana la perişorii
absorbanţi, care vor capta apa din sol.

Mecanismul activ functioneaza la plantele bine aprovizionate cu apa si in condiţii fiziologice normale, când in
rădăcini se dezvolta o presiune pozitiva. Aceasta face ca apa sa fie absorbita de către rădăcini si condusa prin
tulpini pana la frunze.

Cea mai mare cantitate de apa absorbita de planta se datoreste insa forţei de suctiune. Cu cat transpiraţia este
mai intensa cu atât forţa de suctiune a frunzelor este mai mare si implicit si cantitatea de apa absorbita.

Conducerea sevei brute in corpul plantelor se face atât prin celule, cat si prin vasele lemnoase.

Fotosinteza este procesul complex care consta in sinteza substanţelor organice (glucide, lipide, proteine) din
substanţe anorganice folosindu-se ca sursa de energie energia luminoasa cu ajutorul pigmenţilor clorofilieni.

Principalele organisme fotosintetizante sunt plantele verzi superioare.

Frunza indeplineste aceste condiţii, deoarece structura sa interna este perfect corelata cu funcţia sa specifica

Condiţia esenţiala pentru realizarea fotosintezei este captarea energiei luminoase si conversia ei in energie
chimica de către pigmenţii asimilatori din sistemul tilacoidal (grana) al cloroplastelor.

Structura unui cloroplast. Prezintă o membrana dubla, permeabila pentru O2, CO2, diferiţi ioni (Fe3+,Mg2+),
glucoza. In interior se afla substanţa fundamentala(stroma), care conţine enzime, incluziuni lipidice, granule de
amidon, acizi nucleici si ribozomi.

Ecuaţia generala a procesului de fotosinteza este:

6 CO2 + 6 H2O → C6H12O6 + 6O2.

Respectiv, din sase molecule de CO2 si sase de H2O se formează o molecula de glucoza si sase molecule de
O2.

Fotosinteza se desfasoara in doua etape succesive, interdependente: una la lumina si alta la întuneric.

Etapa de lumina se produce in grana cloroplastelor; clorofila a absoarbe energia luminoasa si o utilizează
pentru:

a. sinteza unor substanţe necesare in următoarea etapa, intre care ATP-ul (adenozintrifosfat)-substanţa
macroergica a organismelor, care contribuie la conversia energiei luminoase in energie chimica;

b. descompunerea apei in hidrogen si oxigen(fotoliza), acesta din urma fiind eliminat in atmosfera.

Etapa de întuneric are loc la nivelul stromei. Ea consta in reacţii care folosesc energia stocata in ATP pentru
incorporarea CO2 din aer in compuşi organici – hidraţi de carbon(in special, glucoza). Monozaharidele sunt
convertite in polizaharide(amidon, celuloza), acizi organici, lipide.
Fotosinteza este un proces supus influentelor factorilor de mediu. Dintre aceştia pot fi enumeraţi: temperatura,
cantitatea si calitatea luminii, cantitatea de O2 si de CO2.

3
Respiraţia reprezintă procesul fiziologic prin care la nivelul celulei substanţei organice sunt oxidate rezultând
energie.

Respiraţia cuprinde schimburile gazoase dintre organisme si mediu(respiraţie externa) – preluarea oxigenului si
eliberarea dioxidului de carbon – precum si transportul gazelor respiratorii pana la nivelul celulelor(respiraţie
celulara).

In funcţie de modul in care este folosit oxigenul, respiraţia poate fi aeroba si anaeroba.

Respiraţia anaeroba se produce in lipsa oxigenului.

Substanţele organice sunt oxidate pana la formarea unui produs intermediar si a dioxidului de carbon.

C6H12O6 → produs intermediar + CO2 +energie(~30Kcal.).

Respiraţia anaeroba este caracteristica ciupercilor si bacteriilor, dar exista si la plantele superioare si ţesuturile
animale. Astfel, datorita respiraţiei anaerobe, plantele superioare din culturile inundate pot supravieţui câteva
zile.
Respiraţia anaeroba la bacterii si ciuperci se numeşte fermentaţie. După natura produsului obţinut, fermentaţiile
sunt de mai multe tipuri: alcoolica, lactica, acetica.

Fermentaţia alcoolica este produsa de unele ciuperci: drojdia de bere, drojdia vinului. Glucoza este
transformata in alcool etilic, CO2 si energie. Aceasta fermentaţie are aplicaţii la fabricarea pâinii si a băuturilor
alcoolice. Umflarea aluatului de pâine ca si „fierberea” mustului se datoresc bulelor de CO2 degajate.

Fermentaţia lactica este produsa de unele bacterii. Molecula de glucoza este rupta in doua molecule de acid
lactic. Aceasta fermentaţie se aplica la obţinerea laptelui acru, iaurtului, prepararea murăturilor, a nutreţurilor
murate.

Fermentaţia acetica este produsa de anumite bacterii care transforma zaharurile sau alcoolul etilic in acid
acetic. Are aplicaţii in industria oţetului.

Respiraţia aeroba are loc numai in prezenta oxigenului după următoarea reacţie chimica:

C6H12O6 + 6O2 → 6CO2 + 6H2O + 675Kcal.

Majoritatea plantelor si animalelor au respiraţie aeroba.

Importanta fotosintezei:

 este cel mai complex proces natural de sinteza a substanţelor organice din substanţe anorganice; de
existenta organismelor fotosintetizante(producătorii ecosistemelor)depinde întreaga viata pe Tetra;

 prin utilizarea dioxidului de carbon eliberat din respiraţia vieţuitoarelor sau din procesele de ardere
industriala, menţine concentraţia acestuia la valori care nu depasesc limita toxica(0,03%);

 prin eliminarea oxigenului reimprospateaza atmosfera si o face propice respiraţiei organismelor;

 asigura circulaţia in natura a carbonului, azotului, fosforului.

Din toate acestea rezulta ca in fotosinteza se consuma CO2 si se eliberează O2.