Sfaturi pentru părinți

Când copilul meu este anxios…

Stimați părinți,
Cu siguranță, Dvs. ați observat că la diferite etape a creșterii și dezvoltării sale
copilul trăiește anumite frici, la prima vedere parcă neînsemnate – de la balauri și
personaje fioroase din desenele animate, fantome și monștri, până la frica de a dormi
singur, de a rămâne fără unul din părinți, de a face greșeli sau de a părea „penibil”,
când vorbim despre adolescenți.
Nu folosim foarte des în vorbirea curentă cuvântul „anxietate” și nici nu ne prea
referim la stările noastre sau ale copilului nostru ca fiind trăiri anxioase. Dar dacă
copilul se regăsește în vreuna dintre situațiile enumerate mai sus, atunci cel mai
probabil trăiește o stare de anxietate. Mai degrabă suntem familiari cu „îi e frică”,
„se îngrijorează”, „se teme”, „îi e groază să…”, „e tare preocupat de…”, „îl
neliniștește că…”. Toate aceste stări de îngrijorare, neliniște, teamă, frică le putem
grupa sub termenul-umbrelă de anxietate.
Ne dăm bine seama că e greu să-ți vezi copilul îngrijorat și astfel mulți dintre părinți
se grăbesc „să-și salveze” copilul din situația care a produs anxietatea. De-aceea noi,
consilierii de la Telefonul Copilului, vă recomandăm să nu reacționați extrem de
protector atunci când copilul își exprimă o temere. De asemenea nu este chiar corect
ca un comportament anxios al copilului să fie recompensat prin dulciuri, jucării sau
alte obiecte pe care acesta și le dorește. În caz contrar există riscul ca fiulfiica Dvs.
să învețe să manipuleze cu momentele de anxietate atunci când dorește să obțină
ceva.
Iar ca răspuns la întrebările cu care posibil vă ciocniți fiind în rol de părinte („Oare
copilul meu e anxios fiindcă nu l-am crescut cum trebuie?”; „Sunt oare părinții
responsabili de anxietatea copilului?”) și la semnalele de îngrijorare care apar („Am
senzația că e prea retras/ timid/ speriat/ îngrijorat), venim cu un set de sfaturi reguli
simple pentru ca să reușiți să vă calmați eficient copilul.
 În loc să presupunem că știm de ce are nevoie copilul, îi oferim
posibilitatea să spună singur ce l-ar ajuta să treacă peste situația de
neliniște.
 Ce vrea să-ți spună îngrijorarea ta? este întrebarea care o dată adresată,
ar putea să-l ajute pe copil să-și verbalizeze temerile.
 Unii copii nu își pot exprima emoțiile prin cuvinte. Ați putea să-l încurajați
să deseneze, să picteze sau să-și expună grijile pe hârtie.
 Cât de mare este îngrijorarea ta? Răspunzând la această întrebare, copilul
va putea verbaliza dimensiunea neliniștii sale și totodată va oferi o imagine
mai exactă a modului în care se simte.
 Încurajăm copilul, spunându-i: „Sunt aici”, „Ești în siguranță”. Fiindcă
anxietatea are un mod aparte de a face ca lucrurile să compară mai rău și
să le simtă mai înspăimântătoare. Aceste cuvinte vor oferi confort și
siguranță atunci când neliniștea a atins un nivel extrem de înalt.
 Folosim afirmații pozitive, cum ar fi: „Ești capabil să treci peste
importante de spus, te ascult…”, „Respiră adânc!”, „În câteva clipe
zâmbetul va apărea din nou pe fața ta!”, „Va trece, îți promit că va trece,
sunt aici lângă tine!”