Serbia

Serbia (sârbă Србија, cu alfabetul latin: Srbija; pronunție sârbă: /sř̩bija/),[a] oficial Republica

Serbia ( sârbă Република Србија, cu alfabetul latin: Republika Srbija [repǔblika sř̩bija] ), este o
țară situată la răscrucea Europei Centrale[8] cu Europa de Sud-Est, în sudul Câmpiei Panonice și
în Balcanii centrali.[9] Statul suveran se învecinează cu Ungaria la nord, cu România la nord-est,
cu Bulgaria la sud-est, cu Macedonia de Nord la sud, cu Croația și cu Bosnia și Herțegovina la
vest și cu Muntenegru spre sud-vest. Țara revendică o frontieră cu Albania prin
teritoriul disputat(d) Kosovo. Serbia numără aproximativ 7 milioane de locuitori.[10] Capitala
sa, Belgrad, se numără printre cele mai vechi și mai mari orașe din sud-estul Europei.[11][9][12]
Teritoriul a fost locuit din paleolitic, iar migrațiile slave în Balcani dintre secolele V-VII au dus la
formarea câtorva state(d) suverane în Evul Mediu timpuriu, state care uneori au recunoscut în mod
nominal suzeranitatea bizantină, francă și maghiară. Regatul Serbiei a obținut recunoașterea de
către Vatican și Constantinopol în 1217, ajungând la apogeu în 1346 ca un Țarat Sârb de relativ
scurtă durată. La mijlocul secolului al XVI-lea, întreaga Serbie modernă a fost anexată de
otomani, dominație uneori întreruptă(d) de Imperiul Habsburgic, care a început să se
extindă(d) spre Serbia Centrală pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, reușind să cucerească și să
mențină sub control un cap de pod în Vojvodina modernă. La începutul secolului al XIX-
lea, Revoluția sârbă a dus la apariția statului național ca prima monarhie constituțională din
regiune, care și-a extins ulterior teritoriul.[13] După pierderile omenești dezastruoase din Primul
Război Mondial și unificarea ulterioară a fostei coroane Habsburgice a Voivodinei (și a altor
teritorii) cu Serbia, țara a cofondat, împreună cu alte popoare slave sudice, Iugoslavia, stat ce a
existat în diferite configurații politice până la războaiele iugoslave din anii 1990. În
procesul destrămării Iugoslaviei, Serbia a format o uniune statală cu Muntenegru[14] care a fost
însă dizolvată pe cale pașnică în 2006.[15] În 2008, parlamentul provinciei Kosovo a declarat în
mod unilateral independența acestui teritoriu, și a fost recunoscut de majoritatea țărilor membre
ONU.
Serbia este membră a ONU, Consiliului Europei, OSCE, PpP, OCEMN, CEFTA și în curs de
aderare la OMC.[16] Începând din 2014, țara negociază aderarea la UE cu perspectiva aderării
la Uniunea Europeană până în 2025.[17] Din 2007, Serbia aderă formal la politica
de neutralitate militară. O economie cu venituri medii spre ridicate,[18] dominată de sectorul
serviciilor, urmat de sectorul industrial și agricultura, țara se situează relativ sus pe indicele
dezvoltării umane (66), [19] indicele progresului social(d) (45),[20] și pe indicele global al păcii.