Sunteți pe pagina 1din 3

Dezvoltarea creativităţii elevilor în cadrul orelor

de limba română; utilizarea calculatorului

,, Gândirea există ca gândire umană numai prin creativitate.”


Immanuel Kant

Dacă ar fi să căutăm sau să definim atributele omului – în orice context de exigenţe –


educaţia şi creativitatea nu pot lipsi. Se cunosc şi se folosesc o mulţime de termeni asociaţi
creativitaţii: dotare, aptitudine, talent, imaginaţie, inteligenţă, inventivitate, spirit novator,
capacitate.
În educaţie s-a crezut mult timp că activitatea creatoare este apanajul exclusiv al unor
oameni excepţionali, special înzestraţi. Dar, de fapt, nu trebuie decât să observăm
multitudinea de idei dezvoltată la copii, fantezia lor fiind o garanţie perfectă că creativitatea o
posedăm cu toţii încă din momentul naşterii. De aceea, trebuie să le asigurăm elevilor situaţii
în care au şanse de succes, succes care la rândul lui nu vine de la sine, ci implică din partea lor
mult efort de muncă creatoare.
Exprimarea corectă, orală şi scrisă – ca obiectiv important al procesului de învăţământ
în ciclul primar, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale. Capacitatea
de exprimare se formează şi se perfecţionează prin solicitarea efortului intelectual al elevilor,
prin punerea sistematică în situaţia de a exersa, într-o formă sau alta, verbalizarea, pe cât
posibil, în mod liber. Elevii pot exersa actul vorbirii la toate obiectele, însă, cu prioritate, la
limba română.
Lecţiile de limba română oferă reale posibilităţi de organizare şi desfăşurare a unor
multiple activităţi menite a dezvolta capacitatea de creaţie a elevilor. Dintre acestea pot fi
amintite: povestirea cu schimbarea formei, povestirea prin analogie, continuarea povestirii,
intercalarea unor noi episoade în povestiri, ilustrarea textelor literare, modelajul, dramatizarea
povestirilor, realizarea compunerilor, crearea de poezii, ghicitori, alcătuirea propoziţiilor dupa
scheme date, transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.
În cadrul povestirii prin analogie, copiii au povestit întâmplări din viaţa lor, întâmplări
din viaţa altor persoane sau fapte şi întâmplări imaginare. Am utilizat această modalitate de
povestire la lecţia ,,Învăţătorul nostru”, de Edmondo de Amicis. Elevii au povestit cu multă
plăcere despre intrarea lor în clasa pregătitoare.
La lecţia ,,D-l Goe” de I.L.Caragiale am utilizat povestirea prin contrast. Pornind de la
faptele de ispravă ale micului Goe, le-am cerut elevilor să construiască o povestire în care să
apară un personaj cu însuşiri morale şi fizice opuse celui prezentat în text. Activitatea lor
creatoare a constat în faptul că elevii au fost puşi în situaţia să-şi imagineze acţiunile, faptele,
întâmplările, să stabilească relaţiile necesare în care intră aceste personaje în funcţie de
însuşirile care li se atribuie. Le-am solicitat elevilor să introducă în noua povestire şi alte
personaje. Acest tip de povestire poate fi considerat un exerciţiu care stimulează capacităţile
compoziţionale ale elevilor, dezvoltă imaginaţia creatoare şi însuşirile gândirii divergente.
Astfel, la sfârşitul anului şcolar am dramatizat această piesă în cadrul serbării şcolare.Toţi
elevii au fost entuziasmaţi, dar şi spectatorii, părinţii lor urmărind cu mult interes şi plăcere
această activitate.
O altă activitate cu caracter creator se referă la continuarea povestirilor, mai precis a
unor texte citite. Astfel, ei au continuat cu succes povestirea,, Un om necăjit” de Mihail
Sadoveanu.
La lecţia ,,Moş Ion Roată şi Vodă Cuza”, de Ion Creangă le-am solicitat elevilor să
transforme în vorbire indirectă textul dialogat dintre Cuza şi Moş Ion Roată. Sarcina didactică
dată elevilor în acest scop se referă la o reconstrucţie compoziţională şi expresivă care-i
antrenează pe elevi într-o activitate cu un pronunţat caracter creator mult mai afirmat faţă de
situaţiile în care li se cere să povestească sau să repovestescă textul potrivit manierei de
exprimare în manual. Intervenţiile personale ale elevilor sunt mult mai solicitate şi se evită
sau se diminuează într-o mare măsură tendinţa celor mai mulţi dintre ei de a reproduce în mod
mecanic textul, atunci când li se cere să-l povestească.
Eforturile depuse de elevi pentru transpunerea acţiunilor, faptelor într-o altă modalitate
de comunicare angajează procese şi operaţii mintale, trăiri afectiv-emoţionale şi capacităţi
expresionale care se înscriu cu contribuţii importante la dezvoltarea potenţialului creativ al
elevilor.
La un nivel şi mai ridicat sunt antrenate şi dezvoltate însuşirile creatoare ale elevilor,
atunci când sarcina didactică constă în transformarea textului din forma cursivă în forma de
dialog. Astfel de teme le solicită elevilor să creeze adevărate scenarii cu caracter didactic şi
artistic. Restructurarea textului sub forma de dialog presupune introducerea unor personaje
cărora trebuie să li se încredinţeze diferite roluri în cadrul convorbirii lor, trebuie stabilit un
anumit conţinut al întrebărilor şi al răspunsurilor în aşa fel încât cuprinsul textului, conţinutul
lui să fie parcurs. Astfel de teme pot să constituie sarcini de lucru în cadrul muncilor
independente efectuate în clasă sau acasă. Elevii pot lucra pe echipe, iar textul conceput să fie
redactat pe calculator sau pe planşe, activitate ce poate avea drept urmare şi un concurs pe
echipe cu premii.
Am stimulat activitatea creativă a elevilor prin alcătuiri de poezii şi ghicitori pe
diferite teme. Acestea au fost incluse în portofoliile realizate la clasă: Primăvara, Toamna,
Iarna, Mama, Domnitori români. Multe din aceste poezii create de elevi au fost expuse la
panoul şcolii, însoţite de desene sugestive.
La dezvoltarea creativităţii contribuie în mare măsură compunerile,dar şi cele
gramaticale, creaţii ce realizează o sinteză a tot ceea ce învaţă elevii, sub raportul
corectitudinii exprimării; constituie prilej de valorificare a experienţei de viaţă a elevului şi de
manifestare a imaginaţiei şi fanteziei creatoare.
Este necesar ca în studiul integrat al limbii române să-şi găsească loc exerciţiile
exprese pentru dezvoltarea creativităţii verbale la elevi. Dintre acestea pot exemplifica
următoarele:
a) Completaţi perechile de cuvinte:
şcoală – învăţător, profesor, bibliotecar, director...
b) Ce poate face? (sa precizeze actiuni)
elevul – învaţă, cântă, scrie...
c) Cum poate fi ? (să precizeze însuşiri)
Gândăcelul – mic, negru, plăpând...
d) Înlocuiţi cuvintele subliniate cu altele care au acelaşi înţeles:
Cuza Vodă a înfăptuit Unirea.
e) Găsiţi înţelesuri diferite ale cuvântului ,,atenţie” şi alcătuiţi propoziţii:
Traversam cu atenţie strada. Prietena mi-a adus o mică atenţie. Bunica l-a
încurajat cu atenţie.
f) Alegeţi explicaţiile corecte:
vuiet – urlet, vâjâit, larmă, gălăgie
g) Formaţi familia de cuvinte pentru: copil, poveste, floare...
h) Găsiţi adjective pentru substantivele date.
i) Creaţi comparaţii deosebite, personificări, hiperbole, metafore.
,,izvoare albe ca spuma laptelui”
,,norii suri îşi poartă plumbul”
,,pădurile par cercelate cu flori de zarzări şi corcoduşi”
,,se scutură din salcâmi o ploaie de miresme”
j) Alcătuiţi propoziţii în care pronumele să fie la persoana a II-a, numărul
plural.
k) Alcătuiţi propoziţii după schema dată:
AC S S PC
aspsv s
Încurajarea tendinţei de creativitate a şcolarului trebuie să constituie o obligaţie morală
a fiecărui învăţător pentru că procesul instructiv-educativ oferă diverse şi bogate prilejuri de
cultivare a creativităţii şi de utilizare a calculatorului.

Întocmit, prof. Anamaria Roman , Școala Gimnazială Vasile Săbădeanu Voiniceni