PRONUNŢIA GERMANĂ

Chiar dacă grafia unor sunete sau grupuri de sunete diferă în limba germană faţă de limba română, pronunţia germană este relativ
uşoară pentru vorbitorul nativ de română. Ea este mult mai accesibilă decât cea a englezei sau francezei, existând un număr restrâns de
sunete ale limbii germane care nu se regăsesc şi în română.

Cel ce învaţă limba germană ca limbă străină trebuie să se ferească de inflenţa pronunţiei engleze- chiar dacă au origini comune,
limbile germanice s-au dezvoltat diferit din punct de vedere fonetic- şi să încerce să-şi însuşească o pronunţie cât mai apropiată de
standardul supradialectal.

Atenţie!

 CANTITATEA/ LUNGIMEA vocalelor poate face diferenţa între două cuvinte foarte asemănătoare
o Miete, cu i pronunţat lung şi închis, înseamnă chirie
o Mitte, cu i pronunţat scurt şi deschis, înseamnă mijloc, centru
o Ofen, cu o lung şi închis, înseamnă cuptor
o offen, cu o scurt şi deschis, înseamnă deschis
 Distincţia dintre vocale lungi şi scurte se face, ortografic, prin folosirea consoanelor simple sau duble:
o după vocale scurte se scriu consoane duble (zz, dt, ck, kk, mm, nn, ss, tz)
o după vocale lungi sau diftongi se scriu consoane simple

 Pentru a reda sunetul s după o vocală lungă sau după diftong, a fost introdusă o literă nouă: ß, numită es dur (scharfes S sau
Eszett).
o ich esse se pronunţă cu e scurt, dar ich aß se pronunţă cu a lung
 SUNETELE LIMBII GERMANE
 a- se pronunţă lung atunci când este scris înainte de o consoană simplă sau când este scris ah ori aa: Name-nume, Strahl- rază,
Saal-sală

1
 - se pronunţă scurt când urmează după o consoală dublă sau un grup de consoane: Blatt- frunză, Land-ţară
 ä- se pronunţă ca un e mai deschis: Männer-bărbaţi, du fährst- tu mergi cu un vehicul
 b- se pronunţă p la sfârşit de silabă: lieb- drag (lip), du gibst- tu dai (gipst)
 c- se pronunţă ca în cuvântul ţară, dacă după el urmează vacalele e, ä, i: Cellophan, Cäsar, circa
 ch- se pronunţă ca în cuvântul românesc odihnă, dacă urmează după ä, e, i, ö, ü (Bücher-cărţi), după diftongii äu, eu, ei
(Eiche-stejar) şi în grupurile che, chi (welches-care, solches-astfel)
- se pronunţă ca în cuvântul românesc hartă, dacă urmează după a, o, u sau au (lachen-a râde, Buch-carte)
- se pronunţă ca în cuvântul românesc cap, dacă după ch urmează a, o, l, r (Chaos, Chor)
- se pronunţă ca în cuvântul românesc şarpe în cuvintele de origine franceză (Chef-bucătar)
 chs- se pronunţă ca în cuvântul xilofon, după ch şi s: Wachs- ceară, sechs- şase
 d- se pronunţă t la sfârşit de cuvânt: und-şi, Hund- câine, Kind-copil
 g- în grupurile de litere ge, gi, gä se pronunţă ghe sau ghi (gern- cu plăcere)
 h- nu se pronunţă după o vocală (nah-aproape)
 ph- se pronunţă f (Philosophie)
 qu - se pronunţă ca în cvartet (Quelle-izvor, sursă)
 ss, ß- se pronunţă ca în românescul casă (dass-că, Stress-stres, heiß-fierbinte)
 sp, st- se pronunţă şp, respectiv şt (Spiel-joc); dacă st apare ca terminaţie de persoană a verbului, atunci se pronunţă st ( du
nimmst-tu iei)
 tsch- se pronunţă ca primul sunet din cuvintele ciocolată sau ceva: Kautschuk-cauciuc, Tschechien-Cehia
 v - se pronunţă f (Volk-popor, voll-plin)
 w- se pronunţă v (Wind-vânt, Wagen-maşină)
 z, tz- se pronunţă ţ: Zahn- dinte, tanzen-a dansa
 ö- se pronunţă cu limba ridicată spre partea anterioară a cerului gurii ca atunci când pronunţăm e şi cu busele semirotunjite ca
atunci când pronunţăm un o închis: Löwe-leu, können-a putea
 ü- se pronunţă cu limba ridicată ca atunci când pronunţăm i închis şi cu buzele rotunjite ca atunci când pronunţăm u închis:
Fünf-cinci
 eu, aü- se pronunţă ca un o scurt, foarte deschis, urmat de un i închis, foarte scurt: Leute-oameni, Maüse- şoareci

2
  Einige Zungenbrecher zum Üben
1) Fischers Fritz fischt frische Fische. Frische Fische fischt Fischers Fritz.
Pescarul Fritz pescuieşte peşte proaspăt. Peşte proaspăt pescuieşte pescarul Fritz.
2) Esel essen Nesseln gern, Nesseln essen Esel gern.
Măgarul mănâncă cu plăcere urzici. Urzici mănâncă cu plăcere măgarul
3) Wenn Fliegen hinter Fliegen fliegen, fliegen Fliegen Fliegen nach.
Când după muşte muşte zboară, atunci muştele urmăresc muşte.
4) Ich wünsch Dir so viel gute Tage im Jahr, wie der Fuchs am Schwanz hat Haar.
Vă doresc atâtea zile frumoase în an, câte fire de păr are vulpea în coadă.
5) Als Anna abends aß, aß Anna abends Ananas.
Dacă Ana mănânca noaptea, mănânca Ana noaptea ananans.